1ra-1320/2019 — art. 145 alin. 2 lit. b, e, g, j; art. 188 alin. 3 lit. c, d CP

1ra-1320/2019 — art. 145 alin. 2 lit. b, e, g, j; art. 188 alin. 3 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1320/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către

succesorul părții vătămate Melnic Violeta, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2019, în cauza

penală privindu-l pe

Rebeja Cristin Xxxxx, născut la xxxxx, în r-nul Xxxxx

s. Xxxxx, domiciliat în r-l Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

2018, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, Rebeja Cristin Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. b), e), g), j) Cod penal, la 13 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis;

- art. 188 alin. (3) lit. c), d) Cod penal, la 7 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 18 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, a fost adăugat

parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința nr. 1-1474/16, pronunțată de Judecătoria Rîșcani, mun.

Chișinău, la 06.10.2016, stabilindu-i pedeapsă definitivă de 20 ani închisoare,

fără amendă, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul victimei

Melnic Violeta, în latura prejudiciului moral, cu încasarea din contul

inculpatului în beneficiul Violetei Melnic a sumei de 200.000 lei.

1

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de succesorul victimei

Melnic V. în latura prejudiciului material, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Cheltuielile judiciare în mărime totală de 110822 lei, s-a dispus să fie

trecute în contul statului.

aproximativ la orele 06:00, aflându-se în apartamentul nr. xxxxx din str. Xxxxx,

din mun. Xxxxx, acționând intenționat, în scopul omorului asupra a doua

persoane, din interes material, pentru obținerea bunurilor acestora, profitând

de faptul că Novosiolov Stanislav Alexei a. n. xxxxx și Melnic Vitalii Xxxxx a.

n. xxxxx, se aflau în stare de ebrietate și de somn, și respectiv în imposibilitatea

evidentă de a se apăra, folosind un cuțit, a intrat în odaia în care dormea Melnic

Vitalii, unde, cu deosebită cruzime, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu un

cuțit în abdomen (unde se află organe principale de viață) și alte regiuni ale

corpului, ulterior a intrat în odaia în care dormea Novosiolov Stanislav, l-a

atacat pe ultimul, aplicându-i cu deosebită cruzime, multiple lovituri cu un

cuțit în regiunea gâtului, abdomenului (unde se află organe principale de viață)

și alte regiuni ale corpului, cauzându-le leziuni corporale, în urma cărora

victimele au decedat.

Conform raportului expertizei judiciare medico-legale nr. 2018030751 din

20.09.2018, moartea lui Novosiolov Stanislav a survenit în urma hemoragiei

externe și interne ca rezultat al cauzării plăgilor înțepat-tăiate în regiunea

gâtului și toracelui cu lezarea arterei carotide stângi și pulmonului drept, la

examinare fiind depistate vătămări corporale grave care au legătură cu decesul.

Conform raportului expertizei judiciare medico-legale nr. 201803CI752 din

24.09.2018 moartea lui Melnic Vitalie a survenit în rezultatul hemoragiei interne

și externe ca urmare a plăgii înțepat-tăiate, penetrante, oarbe a toracelui, cu

lezarea organelor interne, la examinare fiind depistate plagă înțepat-tăiată,

penetrantă, oarbă a toracelui, cu lezarea țesuturilor moi, cartilajului coastei 4 pe

stânga, cordului, aortei, lobului inferior plămânului stâng, hemotorax bilateral,

leziuni calificate ca vătămare corporală gravă care este în legătură cauzală

directă cu survenirea morții.

Totodată, la data de 02.09.2018, aproximativ la orele 06:00, Rebeja Cristin,

aflându-se în apartamentul nr. xxxxx din str. Xxxxx, din mun. Xxxxx, care

aparține familiei Novosiolov, văzând că Novosiolov Stanislav și Melnic Vitalii,

au asupra sa bunuri prețioase, acționând intenționat, în scopul sustragerii

bunurilor acestora, luând din bucătărie un cuțit și profitând de faptul, că

Novosiolov Stanislav și Melnic Vitalii erau în stare de ebrietate și dormeau în

odăi diferite, a intrat în odaia în care se afla cet. Melnic Vitalii unde, aplicând

violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, l-a atacat pe ultimul

aplicându-i multiple lovituri cu un cuțit peste diferite regiuni ale corpului,

cauzîndu-i, conform raportului expertizei medico - legale nr. 201803C1752 din

24.09.2018: leziuni care se califică ca vătămare corporală ușoară cu dereglare a

2

sănătății de scurtă durată, precum și leziuni calificate ca vătămare corporală

gravă. Imediat după, a intrat în odaia în care dormea Novosiolov Stanislav

unde, aplicând violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, l-a

atacat pe ultimul aplicându-i multiple lovituri cu un cuțit peste diferite regiuni

ale corpului, cauzându-i, conform raportului expertizei medico - legale nr.

2018030751 din 20.09.2018 leziuni ce se califică ca vătămare corporală gravă,

precum și plagă înțepat-tăiată în regiunea capului, a umărului stâng, plăgi

înțepat-tăiate a toracelui (nepenetrante), plăgi înțepat-tăiate și tăiate a

membrelor superioare, plagă înțepat -tăiată (transfixiantă) a membrului

inferior stâng, toate cu lezarea țesuturilor moi adiacente leziuni calificate ca

vătămare corporală ușoară.

Concomitent, pentru realizarea intențiilor sale criminale, Rebeja Cristin, s-

a apropiat de Melnic Vitalii și i-a smuls de la gât lanțul de aur, la prețul de 15200

lei, i-a sustras telefonul mobil de model „Iphone” la prețul de 10999 lei,

cauzându-i astfel o daună în proporții considerabile în sumă totală de 26199 lei,

iar de la Novosiolov Stanislav și din apartament a sustras o brățară la prețul de

200 lei, un telefon mobil de model „Samsung” la prețul de 4000 lei, telefonul

mobil de model „Vonino Zun XS” la prețul de 3 500 lei, un notebook de model

„DELL” la prețul de 3000 lei, o gentuță bărbătească la prețul de 200 lei, un cuțit

de bucătărie la prețul de 100 lei și un ștergar de bucătărie la prețul de 50 lei,

cauzându-i ultimului daună în proporții considerabile în sumă totală de 11050

lei.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care a-l

recunoaște vinovat și a-l condamna pe Rebeja C. în baza: art. 145 alin. (2) lit. b),

e), g), j) Cod penal, la 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis;

art. 188 alin. (3) lit. c), d) Cod penal, la 8 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 70 alin. (4), 84 alin. (1) Cod penal, a-i

stabili pedeapsă definitivă, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, 20 de ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis. În baza art. 70 alin. (4), 85 alin. (1) Cod penal, a-i stabili pedeapsă

definitivă pentru cumul total de sentințe, 23 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis. Încasarea de la inculpat în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor judiciare.

În motivarea apelului a indicat:

- instanța de judecată, la stabilirea pedepsei inculpatului Rebeja Cristin,

care doar datorită vârstei pe care o are, cuprinsă între 18 și 21 ani, a beneficiat

de o reducere consistentă a limitelor pedepsei penale, nu a ținut cont de faptul

că acesta a săvârșit infracțiuni, din care una din categoria infracțiunilor

excepțional de grave, nu a recuperat prejudiciul cauzat victimelor în rezultatul

comiterii infracțiunii, iar pedeapsa aplicată nu este proporțională faptelor

comise și astfel nu va fi restabilită echitatea socială, ca scop de bază al pedepsei

3

penale;

- în privința inculpatului Rebeja C. urma a fi reținut pericolele majore pe

care le generează personalitatea sa, o persoană predispusă la comiterea de

infracțiuni, în mod sistematic, inclusiv contra vieții, sănătății și proprietății

persoanei, situație fundamentată pe informația privind infracțiunile comise

anterior (formularul 246), majoritatea fiind infracțiuni cu aplicarea violenței

fizice asupra persoanelor, exemple ce demonstrează că acesta anterior, fiind

supus răspunderii penale pentru faptele comise, nu a conștientizat acțiunile

sale infracționale comise anterior, comițând noi infracțiuni de o gravitate mai

mare decît cele anterior comise;

- reieșind din rezonanța socială a cazului, care s-a soldat cu decesul a două

persoane, inoportunitatea scăderii limitelor pedepsei, care prin esența și scopul

său, în forma în care a fost stabilită nu vor asigura atingerea scopului procesului

penal și a pedepsei penale;

- cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza penală de

învinuire a lui Rebeja C, în sumă de 110 822 lei urmează să fie încasate din

contul acestuia.

3.2 Succesorul părții vătămate, care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărâri, prin care să se declare vinovat Rebeja C. în baza art.

145 alin. (2) lit. b), e), g), j) Cod penal și art. 188 alin. (3) lit. c) și d) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsă definitivă cu închisoarea - detenția pe viață, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis și admiterea totală a acțiunii civile

înaintată de succesorul victimei Melnic V. în valoare 897 513 lei pentru

compensarea prejudiciului cauzat prin omorul cu cruzime a fratelui și fiului

Melnic V.: 300 000 lei pentru recuperarea cheltuielilor de înmormântare a lui

Melnic Vitalii Xxxxx; 26 199 lei pentru sustragerea după omorul cu deosebită

cruzime a lui Melnic V. a lanțului de aur de la gât în valoare totală de 15 200 lei

și „Iphone” ului în valoare de 10 999 lei; 200 000 lei pentru tratamentul necesar

părinților Melnic L. și Melnic D. și agravarea stării sănătății în legătură cu

omorul cu cruzime a fiului Melnic V.; 300 000 lei pentru recuperarea

prejudiciului moral cauzat lui Melnic V., Melnic L., Melnic D. prin decesul

fiului și fratelui Melnic V.; 2 377,10 lei pe lună (total 71313 lei), prestații

periodice lui Melnic D., despăgubiri pentru diferența dintre pensia de

întreținere și valoarea întreținerii acordate de decedatul Melnic V. pentru

perioada 02.09.2018-25.02.2021.

În motivarea apelului a invocat:

- pentru săvârșirea infracțiunilor Rebeja C, anterior judecat cu sentința

neexecutată merită cea mai aspră pedeapsă - detenția pe viață;

- la 06.09.2018 a fost înmormântat fratele său Melnic V., în legătură cu

înmormântarea, a cheltuit 300 000 lei. Pentru o parte din această sumă dispune

de bonuri, dar marea majoritate din taxele pentru examinare medico - legală,

rituale bisericești nu sunt însoțite de bonul de plată, cumpărăturile legate de

serviciile rituale, bisericești, masa de pomenire au fost făcute de la piață, unde

4

produsele și mărfurile sunt mai ieftine, dar unde nu se eliberează bonuri de

casă;

- Melnic D., tatăl decedatului este șomer și se afla la întreținerea fiului

Melnic V., în legătură cu decesul fiului Melnic V., i-a fost stabilită pensie de

întreținere în mărime de 2377,10 lei pe lună. Salariul mediu net al decedatului

Melnic V. în 2008 era de 7131, 31 lei. Familia era alcătuită din 3 persoane (Melnic

Larisa Xxxxx - mama, Melnic Xxxxx Grigorii - tatăl, Melnic Vitalii Xxxxx - fiul).

Deoarece Melnic V. era unicul întreținător al părinților, fiecăruia dintre

membrii familiei îi revenea câte 1/3 din salariul întreținătorului, adică - 2377,10

lei. Perioada, pentru care urmează a fi încasată această sumă, este de la 03

septembrie 2018 data decesului lui Melnic V., până la dobândirea pensiei

pentru limită de vârstă a tatălui Melnic D. la 25 februarie 2021, ceea ce constituie

2 ani și 6 luni sau 30 luni adică 2377,10 lei lunar sau 71313 lei;

- în urma omorului cu cruzime de către inculpatul Rebeja C. a fratelui său

Melnic V. - surorii Melnic Violeta, tatălui Melnic Dumitru și mamei Melnic

Larisa, le-au fost cauzate suferințe morale enorme. Durerea nu avea margini

când a aflat despre decesul fratelui Melnic Vitalii;

- caracteristica inculpatului Rebeja Cristin, este una negativă dat fiind

crimele penale cu intenție care le-a săvârșit în perioada liberării condiționate și

această drama nu avea loc în cazul în care aceasta ispășea pedeapsa cu

închisoarea cu executare. Coreclamanta Melnic L. a fost nevoită să se adreseze

zilnic la medic, avea o stare de anxietate care îi afectează statutul social și

capacitatea de muncă. Despărțirea tatălui și mamei de fiu, cauzată de decesul

fratelui numai a agravat suferințele morale ale părinților și surorii Melnic

Violeta Xxxxx;

3.3 Succesorul părții vătămate, Melnic V. care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărâri.

În motivarea apelului a invocat că Rebeja C., anterior judecat cu sentința

neexecutată merită cea mai aspră pedeapsă -detenția pe viață. Caracteristica

negativă și deosebit de periculoasă a condamnatului, prin faptul că anterior a

fost condamnat cu închisoare cu liberare condiționată și în perioada aflării în

libertate după cum a constatat instanța de judecată condamnatul neavând nici

o ocupație legală, studii, loc de muncă, familie și-a făcut din comiterea

infracțiunilor o îndeletnicire si un mod de viață. La stabilirea despăgubirilor în

cazul în care prin fapta ilicită s-a cauzat moartea unei persoane, în primul rând

se vor lua în calcul toate cheltuielile de îngrijire a victimei înainte de deces și

cheltuielile de înmormântare, inclusiv legate de serviciile rituale și bisericești,

procurarea îmbrăcămintei, în limitele ce nu depășesc costul acestora în

localitatea respectivă confirmate prin probele respective.

2019, apelurile declarate au fost admise, fiind casată sentința, parțial, în partea

pedepsei și în partea acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rebeja C., recunoscut vinovat

5

în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), e), g) și j) și art.

188 alin. (3), lit. c) și d) Cod penal, prin aplicarea prevederilor articolului 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, a fost pedepsit: în baza art. 145 alin. (2) lit.

b), e), g) și j) Cod penal cu închisoare la 13 ani și 4 luni și în baza art. 188 alin.

(3) lit. c) și d) Cod penal, cu închisoare la 8 ani, iar, în conformitate cu

prevederile articolului 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit 21 ani închisoare și, în

conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, cu

adăugire în întregime a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Râșcani,

municipiul Chișinău din 06 octombrie 2016, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă

de 24 ani închisoare, în penitenciar de tip închis.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată în procesul penal și încasat de la

inculpatul Rebeja Cristin în beneficiul succesorului părții vătămate Melnic

Vitalii, Melnic Violeta - 26 199 lei, cu titlu de reparare a prejudiciului material

produs prin infracțiune și - 300 000 lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral

produs prin infracțiune. În rest, sentința a fost menținută.

judecata în fond s-au desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și,

respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale

efectuate.

Starea de fapt și de drept cu privire la infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

relevate în cuprinsul sentinței.

În atare situație, este corectă calificarea infracțiunilor efectuată de prima

instanță, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componențelor

de infracțiuni prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. b), e), g) și j) Cod penal: omor

intenționat, săvârșit din interes material, profitând de starea de neputință evidentă a

victimei care se datorează altui factor, asupra a două persoane, comis cu deosebită

cruzime; art. 188 alin. (3) lit. c) și d) Cod penal: tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra

unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită cu aplicarea armei sau altor obiecte

folosite în calitate de armă, cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății,

cu deosebită cruzime.

Cu privire la motivele invocate în apeluri, ce vizează pedeapsa cu

închisoare stabilită inculpatului, sub aspectul blândeții, au fost apreciate ca

fiind fondate, parțial, dat fiind că prima instanță n-a acordat deplină eficiență

prevederilor articolelor 7, 61, 75, 79, 84 și 85 Cod penal și prevederilor

articolului 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Analizând conținutul sentinței, instanța de apel a reținut că la stabilirea

termenului, inclusiv cel definitiv, de pedeapsă cu închisoare nu s-a ținut cont

de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei, de categoria infracțiunilor

săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

6

inculpatului. Or, termenul respectiv fixat prin sentință este incomensurabil cu

gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, în special cu rezultatul

infracțional.

Prin urmare, în partea pedepsei aplicate inculpatului, sentința atacată este

lovită de nulitate, motiv pentru care se impune casarea părții respective și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

în partea respectivă.

În viziunea instanței de apel, întru atingerea scopului prevăzut la articolul

61 alin. (2) Cod penal, față de inculpat este oportun și rezonabil aplicarea

pedepselor prevăzute de lege - închisoare.

Concomitent, instanța de apel a stabilit că, cauza se judecă în procedura

prevăzută de articolul 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, astfel fiind aplicabile prevederile din

alin. (8), potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. În

speță, cu privire la pedeapsa penală, urmează a fi aplicate și prevederile

articolului 84 alin. (1) Cod penal, care reglementează aplicarea pedepsei în

cazul unui concurs de infracțiuni, or inculpatul Rebeja C. a săvârșit două

infracțiuni, fără să fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele.

La fel, pedeapsa urmează a fi aplicată în condițiile articolului 85 Cod penal,

or inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute prin prezenta sentință, în timp ce

executa pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Râșcani, municipiul

Chișinău din 06 octombrie 2016, în termenul de probațiune. Temei legal pentru

aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege -nu se constată.

Temei pentru aplicarea pedepsei cu detențiune pe viață nu se constată, dat fiind

că inculpatul a săvârșit infracțiunile la o vârstă fragedă, a recunoscut integral

săvârșirea infracțiunilor.

Astfel, în opinia instanței de apel, sunt nefondate motivele invocate de

succesorul părții vătămate, în partea respectivă. Motivele invocate de

succesorul părții vătămate ce vizează acțiunea civilă în procesul penal, sunt

fondate, dat fiind că prima instanță nu s-a expus argumentat asupra acestei

chestiuni.

În opinia instanței de apel, în sentință nu se regăsește cazul excepțional

când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui

amânată judecarea cauzei, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă. Conform sentinței, inculpatul, prin

tâlhărie și omor intenționat, a dobândit ilicit de la victima Melnic V. un telefon

mobil de model „Iphone” la prețul de 10 999 lei și un lanț de aur la preț de 15200

lei, cauzând un prejudiciu în mărime de 26 199 lei. În atare situație, este

constatat cu certitudine prejudiciul material produs prin infracțiune.

Instanța de apel a mai constatat că, soluția dată de prima instanță cu

privire la acțiunea civilă nu corespunde prevederilor art. 219 alin. (1) - (4) și 220

alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, motiv pentru care se impune casarea

7

sentinței atacate, în partea acțiunii civile și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru primă instanță, în partea respectivă.

Conform acțiunii civile înaintate în procesul penal de către succesorul

părții vătămate, se solicită încasarea prejudiciului material produs prin

infracțiune în mărime de 26 199 lei constituit din prețul telefonului și lanțului

de aur sustras.

Prin urmare, în atare situație, se va încasa, de la inculpat în beneficiul

succesorului părții civile - 26 199 lei, cu titlu de reparare a prejudiciului material

produs prin infracțiune.

Cu privire la cererea succesorului părții vătămate privind încasarea din

contul inculpatului a sumei de: 300 000 lei - cheltuieli de înmormântare a

victimei; 200 000 pentru lei tratamentul părinților victimei Melnic V.; 2377,10

lei - despăgubiri pentru diferența dintre pensia de întreținere și valoarea

întreținerii acordate de victimă pentru perioada de 02.09.2018 - 25.02.2021,

instanța de apel a apreciat-o ca fiind prematură, or la materialele cauzei nu sunt

suficiente probe care ar demonstra sumele solicitate. Astfel, fiind admisă

acțiunea, în principiu, în partea respectivă, succesorul părții vătămate este în

drept să sesizeze instanța civilă, cu prezentarea probelor respective.

Instanța de apel a stabilit că prima instanță nu s-a expus motivat asupra

acțiunii civile, în partea prejudiciului moral produs prin infracțiune, sub

aspectul cuantumului stabilit. Or, nu este motivată suficient concluzia cu

privire la mărimea despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral cuvenite

succesorului părții civile, de vreme ce lipsește evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, nefiind luate în considerație

consecințele infracționale, precum și circumstanțele cauzei, care influențează

considerabil starea psihică a succesorului părții vătămate. În atare situație,

mărimea prejudiciului moral produs prin infracțiune, stabilită prin sentință,

este incomensurabilă cu prejudiciul moral produs succesorului părții vătămate

de către inculpat.

Totodată, instanța de apel a stabilit că, din lucrările cauzei, cu certitudine

se constată că în rezultatul infracțiunilor săvârșite de inculpat, succesorului

părții vătămate i-au fost cauzate suferințele psihice extrem de grele. Prin

urmare, cuantumul prejudiciului moral produs prin infracțiune, în proporțiile

corespunzătoare, se va încasa separat de la inculpat în beneficiul succesorului

părții vătămate Melnic Violeta.

Cu privire la motivele invocate în apelul procurorului ce vizează

cheltuielile judiciare, instanța de apel le-a apreciat ca fiind nefondate deoarece

potrivit materialelor cauzei – raportul de expertiză a căror plată se solicită, sunt

efectuate în temeiul ordonanțelor organului de urmărire penală, adică

ordonatorul rapoartelor și expertizelor respective este reprezentantul

organului de poliție - instituție publică, ce reprezintă statul. Prin urmare, în

cauză, odată ce ordonatorul expertizei este o instituție abilitată a statului și,

respectiv, nu există cererea inculpatului privind efectuarea rapoartelor și

8

expertizelor respective, astfel rezultă în mod cert și univoc că plata pentru

efectuarea rapoartelor de expertize nominalizate se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Modalitatea de achitare a costului expertizei judiciare este un element

conex și subsidiar procesului penal, astfel chestiunea cu privire la plata

cheltuielilor judiciare legate de efectuarea expertizei, prin prisma prevederilor

articolelor 227 - 229 și 142 -143 Cod de procedură penală, urmează a fi

soluționată în strictă conformitate cu prevederile actului legislativ special, or în

domeniul achitării costului expertizei judiciare se aplică în exclusivitate Legea

nr. 68 din 14 aprilie 2016 „Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului

judiciar”. În context, nu sunt fondate motivele invocate în apelul procurorului,

ce vizează încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare

legate de efectuarea rapoartelor de expertize judiciare.

6.1 Succesorul părții vătămate Melnic Violeta, care solicită casarea acesteia,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs pentru

stabilirea pedepsei corespunzătoare inculpatului.

În motivarea recursului invocă:

-pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), e), g),

j) Cod penal și art. 188 alin. (3) lit. c) și d) Codul penal, Rebeja Cristin Xxxxx,

anterior judecat cu sentința neexecutată merită cea mai aspră pedeapsă -

detenția pe viață;

- caracteristica negativă și deosebit de periculoasă a inculpatului prin

faptul că anterior a fost condamnat la închisoare cu liberare condiționată și în

perioada aflării în libertate după cum a constatat instanța de judecată inculpatul

neavând nici o ocupație legală, studii, loc de muncă, familie a făcut din

comiterea infracțiunilor o îndeletnicire și un mod de viață fapt ce indică la

obligația pozitivă a statului de a preveni pericolul social iminent asupra

persoanelor și bunurilor acestora de către criminalul deosebit de periculos

Rebeja Cristin, care a avansat în cariera criminală de la săvârșirea infracțiunilor

re până la săvârșirea celor deosebit și excepțional de grave;

- deși instanța de judecată a ținut cont de calificarea infracțiunilor reținute

în acțiunile lui Rebeja Cristin și constatate de către instanță, de cruzimea cu care

au fost comise și alte circumstanțe ale cauzei, de impactul pe care l-a avut

asupra rudelor, or și asupra întregii societăți, vârsta tânără a victimelor,

reputația lor socială, precum și faptul că inculpatul și-a făcut din comiterea

infracțiunilor o îndeletnicire și un mod de viață, instanța a stabilit acestuia

pedeapsa în limitele generale;

-la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art.

71 din Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune excepțional de gravă

care atentează la relațiile sociale referitoare la dreptul la viață și se pedepsește

cu detențiune pe viață, că anterior a fost supus răspunderii penale și se

9

caracterizează negativ, de gravitatea și numărul leziunilor corporale aplicate

victimei, concluzionând că corectarea, reeducarea și corectarea lui în

conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul penal, este posibilă doar cu izolare de

societate;

- inculpatul a săvârșit o infracțiune excepțional de gravă, omorul în

privința a două persoane, cu deosebită cruzime, corectarea acestuia fiind

posibilă doar cu aplicarea unei pedepse de o severitate sporită- detenția pe

viață, care i-ar permite să conștientizeze în deplină măsură fapta comisă și

consecințele survenite or, faptul amenințării cu moartea în mod public a

succesorului părții vătămate în cadrul pronunțării Deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2019, Dosar nr. 1 a-104/19 la 4 aprilie

2019, ora 14.00 denotă pericolul social extrem de sporit al inculpatului Rebeja

Cristin, lipsa căinței sincere, necesitatea aplicării unei sancțiuni mai aspre și că

reeducarea și corectarea lui este posibilă doar cu izolarea de societate;

- deși s-a stabilit că inculpatul și-a făcut din comiterea infracțiunilor un

mod de viață și o îndeletnicire, instanța nu a aplicat cea mai aspră pedeapsă

posibilă - detenția pe viață;

- deși, prin decizie s-a stabilit că la comiterea infracțiunilor inculpatul nu a

avut nici o circumstanță atenuantă și nici un temei legal de a aplica o pedeapsă

mai blândă și instanța de apel nu a motivat respingerea aplicării pedepsei cu

detențiunea pe viață, invocând simplu pretext că are o vârsta fragedă, care nu

este un temei nici legal, juridic și nici de fapt suficient, pertinent și concludent,

deoarece inculpatul a fost anterior judecat pentru infracțiuni săvârșite cu

intenție;

- nu a manifestat căința sinceră pentru infracțiunile comise;

- nu a restituit prejudiciul material și moral care l-a produs în deplină

conștiință de cauză;

- la data comiterii infracțiunilor avea 20 de ani împliniți;

- nu avea nici o ocupație legală sau necesitate primară de a săvârși aceste

infracțiuni lipsă de hrană, întreținere persoanelor sau alte obligații;

- inculpatul a evadat de la locul infracțiunii și a ascuns urmele și obiectele

infracțiunii, și a recunoscut vina numai după prezentarea imaginilor și a

probelor acumulate de organul de urmărire penală;

- nu s-a căit de cele întâmplate numai de valoarea bunurilor obținute în

urma infracțiunii, din care brățara nu era din aur, dar el în timpul aflării la

libertate a avut timp și posibilități reale de a verifica aceasta, fapt care denotă

legătură directă a comportamentului lui cu rețele criminale și intenția de a

evada din Republica Moldova în Ucraina pentru a scăpa de răspundere;

- vârsta fragedă a condamnaului nu poate fi o justificare de a beneficia de

o pedeapsă mai blândă și de a nu aplica pedeapsa detențiunea pe viață în

condițiile în care acesta prezintă un pericol social iminent, iar detenția pe viață

nu se aplică femeilor și minorilor;

- nu există nici un temei legal de a nu aplica inculpatului pedeapsa detenția

10

pe viață, deoarece inculpatul nu se încadra în categoria de minori cum

menționa acesta la data săvârșirii infracțiunii în cadrul ședinței din 19 februarie

2019, deoarece avea deja 20 de ani împliniți și se afla în perioada de probațiune;

- nu constituie un temei legal în condițiile în care nu s-a stabilit nici o

circumstanță atenuantă de a beneficia de o pedeapsă mai blândă;

- nu are nici o căință pentru faptele comise;

- nu are nici o intenție de a recupera prejudiciul sub pretextul că bunurile

obținute urmare a omorului cu cruzime a două persoane și tâlhăriei au fost

aruncate și amenințarea cu moartea a succesorului părții vătămate în timpul

pronunțării deciziei Colegiului penal al Curții de Apel la 4 aprilie 2019, ora

14.00, constituie o denegrare totală a legii penale și justiției penale sub pretextul

că inculpatul are o vârstă fragedă;

- inculpatul nu a avut nici o căință pentru fapta comisă și nici un motiv de

a comite infracțiunea și nici nu a conștientizat pericolul social al infracțiunilor

comise, prejudiciul material și moral pricinuit, invocând faptul că bunurile

obținute urmare a infracțiunii au fost aruncate, precum și amenințând

succesorul părții vătămate cu omor la pronunțarea deciziei integrale,

confirmând gradul de pericol al acestuia. Scopul ascunderii, înstrăinării și

invocării că bunurile au fost aruncate fiind ascunderea urmelor infracțiunii, iar

recunoșterea a fost doar un interes de a beneficia de o pedeapsă mai blândă,

fără a conștiinza că a cauzat pierderi irecuperabile și incomensurabile pentru a

fi evaluate în bani în raport cu cruzimea cu care au fost omorâte victimele;

-faptul că inculpatul are o vârstă fragedă, este neargumentat legal, juridic

și condițiile în care instanța de apel a stabilit că, nu s-a constatat nici o

circumstanță atenuantă, nu există temei legal de a aplica o pedeapsă mai blândă

decât cea prevăzută de lege, denotă pregnant legal, juridic și de fapt că

inculpatul Rebeja Cristin merită cea mai aspră posibilăpedeapsă detenția pe

viață;

- însuși apărătorul acestuia a invocat că este nevoit să îl apere, dar

inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă și cu o rezonanță socială

imensă. Astfel, motivele că: nu deținea astfel de bunuri sustrase sau studiile și

comportamentul adecvat al părților vătămate; nu a fost instigat de alte persoane

de a comite aceste infracțiuni cu cruzime; lipsa căinței sincere și intenției

recuperării prejudiciului material și moral pe motivul că bunurile obținute

urmare a infracțiunii au fost aruncate și că inculpatul nu dispune de mijloace

proprii, neavând nici o ocupație legală, facându-și din comiterea infracțiunilor

o îndeletnicire și un mod de viață, fapt constatat prin sentința din 12 decembrie

2018 și decizia din 19 februarie 2019, ce agravează răspunderea penală a

acestuia și gradul de pericol eminent pentru societate și impune necesitatea

aplicării celei mai grave pedepse posibile în conformitate cu art. 71 din Codul

penal - detenția pe viață;

- faptul că inculpatul Rebeja Cristin consideră că comiterea infracțiunilor

cu deosebită cruzime constituie greșeli, dar el trebuie încă să trăiască este o

11

denigrare totală a justiției, organului de urmărire penală, judecătorilor și

tuturor persoanelor care trăiesc, activează în conformitate cu legea, iar el își

poate permite luxul de a lipsi de viață și bunuri persoanele pentru simplu fapt

că se află în libertate, fără a avea nici o căință pentru cele comise și a continua

să amenințe cu omor și în continuare succesorii părții vătămate;

- simplu pretext al instanței de apel că inculpatul are o vârstă fragedă

pentru a nu îi fi aplicată pedeapsa detenția pe viață denotă faptul că, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către

succesorul părții vătămate Melnic Violeta sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția de a nu aplica pedeapsa detențiune pe

viață ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale în

conformitate art. 427 alin. pct. 6) și 10) din Codul de procedură penală.

6.2 Procurorul, care solicită casarea acesteia în partea ce ține de

neîncasarea cheltuielilor judiciare, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică:

- în cadrul urmării penale au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă de

110822 lei - suportate la efectuarea expertizelor. Astfel, instanța de apel în

cadrul examinării cauzei și emiterii hotărârilor nu au luat considerație faptul,

că în cadrul instrumentării cauzei penale de către stat au fost suportate

cheltuieli în sumă de 110822 lei, din care 6 526 lei, pentru de expertiza judiciară

cu raportul nr. 201803C1751 din 20.09.2018; 9 824 lei, pentru de expertiza

judiciară cu raportul nr. 201803C1752 din 24.09.2018; 224 lei, pentru de

expertiza judiciară cu raportul nr. 201802P3264 din 10.09.2018; 17 640 lei, pentru

de expertiza judiciară cu raportul nr. 20180500284 din 08.10.2018; 54 320 lei,

pentru de expertiza judiciară cu raportul nr. 20180500283 din 08.10.2018; 19 530

lei, pentru de expertiza judiciară cu raportul nr. 20180500282 din 21.09.2018; 1

680 lei raportul de expertiză judiciară dactiloscopică nr. 34/12/1 -R-4103 din

12.09.2018; 1078 lei, pentru de expertiza judiciară cu raportul nr. 201835A0574

din 20.09.2018, sumă ce urma să fie încasată de la inculpat în beneficiul statului,

conform prevederilor art. art. 227 - 229 Cod de procedură penală, iar instanța,

contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod de procedură

penală, nu a dispus acest fapt;

- soluția instanței de apel de a menține sentința referitor încasarea

cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare;

- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;

- modificările operate la legea procesual penală din data de 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2017, prin care a fost abrogat alin. (2) al art. 143 Cod de

procedură penală, și care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în

cadrul urmăririi penale se fac din contul mijloacelor bugetului de stat.

12

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a

hotărârii contestate, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei,

iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept,

de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursurilor declarate de către succesorul părții

vătămate Melnic Violeta și procuror se constată că acestea sunt întemeiate în

baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

13

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Din conținutul recursurilor rezultă că, recurenții sunt de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, însă succesorul părții vătămate Melnic Violeta critică

decizia instanței de apel, în partea ce ține de individualizarea pedepsei

inculpatului, iar procurorul menționează că instanța de apel neîntemeiat a

menținut sentința în partea în care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de

stat, privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în beneficiul

statului, în sumă de 110 822 lei.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelurilor, în partea

individualizării pedepsei și cheltuielilor judiciare, nu a respectat întru totul

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, la fel

instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a

dat răspuns la motivele esențiale invocate, în ordine de apel.

Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță l-a recunoscut vinovat

și l-a condamnat pe Rebeja C., în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. b), e), g), j) Cod penal, la 13 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis;

- art. 188 alin. (3) lit. c), d) Cod penal, la 7 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 18 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, a fost adăugat

parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința nr. 1-1474/16, pronunțată de Judecătoria Rîșcani, mun.

Chișinău, la 06.10.2016, stabilindu-i pedeapsă definitivă de 20 ani închisoare,

fără amendă, cu executare în penitenciar de tip închis.

Procurorul și succesorul părții vătămate nefiind de acord cu hotărârea

adoptată au contestat-o în ordine de apel, criticând-o prin prisma faptului

blândeții pedepsei, latura civilă și cheltuielilor judiciare. Astfel, instanța de apel

a admis apelurile declarate, fiind casată sentința, parțial, în partea pedepsei și

în partea acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Rebeja C., recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b), e), g) și j) și art. 188

alin. (3), lit. c) și d) Cod penal, prin aplicarea prevederilor articolului 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, a fost pedepsit: în baza art. 145 alin. (2) lit. b), e),

g) și j) Cod penal cu închisoare la 13 ani și 4 luni și în baza art. 188 alin. (3) lit.

14

c) și d) Cod penal, cu închisoare la 8 ani, iar în conformitate cu prevederile

articolului 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit 21 ani închisoare și, în conformitate

cu prevederile art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, cu adăugire în

întregime a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Râșcani, municipiul

Chișinău din 06 octombrie 2016, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 24 ani

închisoare, în penitenciar de tip închis. A fost admisă acțiunea civilă înaintată

în procesul penal și încasat de la inculpatul Rebeja Cristin în beneficiul

succesorului părții vătămate Melnic Vitalii, Melnic Violeta - 26 199 lei, cu titlu

de reparare a prejudiciului material produs prin infracțiune și - 300 000 lei, cu

titlu de reparare a prejudiciului moral produs prin infracțiune. În rest, sentința

a fost menținută.

Instanța de recurs reține că, argumentele din recursul succesorului părții

vătămate urmează a fi admise, deoarece din analiza hotărârii contestate, se

atestă faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor mai esențiale

motive invocate de succesorul părții vătămate Melnic Violeta în ordine de apel,

unde au fost puse pentru discuție în instanța de apel, inclusiv câteva argumente

principale cum ar fi:

- pentru săvârșirea infracțiunilor Rebeja C, anterior judecat cu sentința

neexecutată merită cea mai aspră pedeapsă - detenția pe viață;

- caracteristica inculpatului Rebeja Cristin, este una negativă dat fiind crimele

penale cu intenție care le-a săvârșit în perioada liberării condiționate și această drama

nu ar fi avut loc în cazul în care aceasta ispășea pedeapsa cu închisoarea cu executare;

- caracteristica negativă și deosebit de periculoasă a condamnatului prin faptul că,

anterior a fost condamnat cu închisoare cu liberare condiționată și în perioada aflării în

libertate după cum a constatat instanța de judecată condamnatul neavând nici o

ocupație legală, studii, loc de muncă, familie, și-a făcut din comiterea infracțiunilor o

îndeletnicire și un mod de viață.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe

motivat, deoarece în viziunea apelantului, aceste motive ar putea răsturna

soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, instanța

ierarhic inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale menționate mai sus,

fără o fi făcută o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile

nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-se cu

expunerea unor fraze generale, precum că: Temei pentru aplicarea pedepsei cu

detențiune pe viață nu se constată, dat fiind că inculpatul a săvârșit infracțiunile la o

vârstă fragedă, a recunoscut integral săvârșirea infracțiunilor. Astfel sunt nefondate

motivele invocate de succesorul părții vătămate, în partea respectivă”, fără a se expune

asupra principalelor motive invocate în apel referitor la faptul dacă inculpatul

merită cea mai aspră pedeapsă - detenția pe viață, ținând cont de aceea că

15

ultimul a săvârșit „omorul a două persone cu vârsta fragedă” și de prevederile art.

78 Cod penal.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe

motivat, deoarece în viziunea succesorului părții vătămate, aceste motive ar

putea răsturna soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei

hotărâri.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, în f.d. 245-

246 v. III, au fost indicate motivele expuse mai sus, însă instanța ierarhic

inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale menționate, fără a fi făcută o

analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile nominalizate sânt

respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-se cu expunerea unor fraze

generale în pag. 247-248 f.d. III, în decizie.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței

de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru

existența unui proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c.

Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost

auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri

argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți, prin

prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o

măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel urmează să

țină cont și de faptul că:

- în prezenta cauză supusă judecării, sancțiunea art. 145 alin. (2) lit. b), e),

g), j) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede pedeapsa

cu închisoare de la 15 la 20 ani sau cu detențiune pe viață;

- dacă în speță sunt sau nu stabilite circumstanțe atenunate și sunt sau nu

aplicabile prevederile art. 78 alin. (1) lit. c) Cod penal, care stipulează că, în

cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea

infracțiunii, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă după cum urmează:

dacă pentru infracțiunea săvîrșită se prevede detențiune pe viață, aceasta se

înlocuiește cu închisoare de la 15 la 25 de ani;

- potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a

fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază de reducere cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă

16

pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață se aplică pedeapsa

închisorii de 30 ani;

- în cazul în care instanța va concluziona că este necesar de a aplica cea mai

severă pedeapsă sub formă de detențiune pe viață, ea va menționa despre acest

fapt în partea descriptivă a hotărârii și va aplica pedeapsa cu închisoare de 30

de ani, conducându-se de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelant și menționate mai sus, motivându-și temeiurile

de fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din

aceste motive invocate de apelant. Nepronunțarea instanței de apel asupra

tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în

acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer

prevederile art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile

legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către succesorul părții

vătămate, care în opinia acestuia au importanță în cauză, prin ce a admis

eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, se atestă că, instanța de apel a menținut sentința în partea în care

s-a dispus ca cheltuielile judiciare în mărime totală de 110822 lei, să fie trecute

în contul statului.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că „potrivit

materialelor cauzei – rapoartele de expertiză a căror plată se solicită, sunt efectuate în

temeiul ordonanțelor organului de urmărire penală, adică ordonatorul rapoartelor și

expertizelor respective este reprezentantul organului de poliție - instituție publică, ce

reprezintă statul. Prin urmare, în cauză, odată ce ordonatorul expertizei este o instituție

abilitată a statului și, respectiv, nu există cererea inculpatului privind efectuarea

rapoartelor și expertizelor respective, astfel rezultă în mod cert și univoc că plata pentru

efectuarea rapoartelor de expertize nominalizate se face din contul mijloacelor bugetului

de stat.”, astfel considerând că nu sunt fondate motivele invocate în apelul

procurorului, ce vizează încasarea de la inculpat în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare legate de efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară.

Prin urmare, se reține că procurorul solicită încasarea de la Rebeja C. a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 110 822 lei, dintre care:

6 526 lei, pentru efectarea expertizei judiciare nr. 201803C1751 din 20.09.2018; 9

824 lei, pentru efectarea expertizei judiciare nr. 201803C1752 din 24.09.2018; 224

lei, pentru efectarea expertizei judiciare nr. 201802P3264 din 10.09.2018; 17 640

lei, pentru efectarea expertizei judiciare nr. 20180500284 din 08.10.2018; 54 320

lei, pentru efectarea expertizei judiciare nr. 20180500283 din 08.10.2018; 19 530

lei, pentru efectarea expertizei judiciare nr. 20180500282 din 21.09.2018; 1 680

lei pentru efectarea expertizei judiciare dactiloscopică nr. 34/12/1 - R-4103 din

17

12.09.2018; 1078 lei, pentru efectarea expertizei judiciare nr. 201835A0574 din

20.09.2018.

Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la

încasarea sau neîncasarea din contul inculpatului Rebeja C. a cheltuielilor

judiciare, ce țin de efectuarea expertizei, instanța de apel nu a ținut cont de:

- dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, care

stipulează că cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală;

- în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea acțiunilor procesuale,

fiind întocmite rapoartele de expertiză judiciară nr. 201803C1751 din 20.09.2018;

nr. 201803C1752 din 24.09.2018; nr. 201802P3264 din 10.09.2018; nr. 20180500284

din 08.10.2018; nr. 20180500283 din 08.10.2018; nr. 20180500282 din 21.09.2018;

nr. 34/12/1 - R-4103 din 12.09.2018; nr. 201835A0574 din 20.09.2018, pentru care

a fost achitată în total suma de 110 822 lei;

- art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală care prevede că, cheltuielile

judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului. (2)

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență

juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare;

- art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie

să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă

plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației

materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, această instanță a dispus

menținerea sentinței în partea în care s-a dispus ca cheltuielile judiciare în

mărime totală de 110822 lei, să fie trecute în contul statului, fără a indica, a

motiva și a face careava referire la faptul dacă plata cheltuielilor judiciare poate

influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (3) Cod

de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia

instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării

soluției adoptate, în partea aplicării pedepsei și cheltuielilor judiciare, ceea ce

este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu

pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

18

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea prevederilor

procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței

de apel în cauză urmează a fi casată parțial, în partea aplicării pedepsei și

cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în acestă parte în

instanța de apel, într-un nou complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apel depuse de procuror în partea cheltuielilor judiciare

și succesorul părților vătămate în partea pedepsei aplicate inculpatului; să-și

argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate

circumstanțelor cauzei, să emită o soluție clară și motivată, să țină cont de pe

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către succesorul părții vătămate

Melnic Violeta, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Rebeja Cristin

Xxxxx, în partea aplicării pedepsei și cheltuielilor judiciare, cu dispunerea

rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac, în partea rejudecării cauzei, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 19 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

19