1ra-587/2020 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-587/2020 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-587/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Diaconu Iurie

judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curți de Apel Cahul din 20 mai 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Pascalov Pavel XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.02.2018 – 03.12.2018;

Instanța de apel: 21.01.2019 – 20.05.2019;

Instanța de recurs: 13.12.2019 – 22.01.2020.

c o n s t a t ă:

Pascalov Pavel a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190, alin. (1)

Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

A fost scoasă de pe rol acțiunea civilă depusă de Pascalova Parascovia XXXXX

privind încasarea de la Pascalov Pavel a prejudiciului material în sumă de 17.102 lei.

A fost scoasă de pe rol acțiunea civilă depusă de Pascalov Alexandr XXXXX

privind încasarea de la Pascalov Pavel a prejudiciului material în sumă de 17.089 lei.

Cerințele procurorului privind încasarea de la Pascalov Pavel în beneficiul

statului cheltuielile de judecată, cheltuieli la efectuarea expertizei judiciare

grafoscopice nr.34/12/3-R-461 din 07 decembrie 2017, la suma de 3150 lei, au fost

respinse, ca neîntemeiate.

09 aprilie 2015, aflându-se în relații de încredere cu soții Pascalova Parascovia

XXXXX și Pascalov Dmitri XXXXX, intenționat, cu scopul primirii bunului altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul de a le acorda ajutor în

1

perfectarea pe numele lui Pascalov Dmitri a succesiunii rămasă după decesul tatălui

său Pascalov Ivan XXXXX, decedat la 17 decembrie 1997, în formă de cotă-parte

egală de teren (cota de teren), care constă din terenul cu destinația agricolă cu

suprafața de 1,44 ha cu nr. XXXXX, amplasat în extravilanul XXXXX, a primit de la

ei originalele actelor (titlurilor), care autentifică dreptul de proprietate a lui Pascalova

Parascovia asupra cotei-părți a ei personală egală terenului (cotei de teren), care

constă din terenuri cu destinație agricolă, amplasate în extravilanul XXXXX: cu nr.

XXXXX, cu suprafața de 0,0553 ha, cu valoarea de 659 Iei; cu nr. cXXXXX cu

suprafața de 0,216 ha, cu valoarea de 2576 lei; cu nr. XXXXX cu suprafața de 1,1629

ha, cu valoarea de 13867 lei, cu valoarea totală de 17.102 lei, și originalele actelor

(titlurilor) care autentifică dreptul de proprietate lui Pascalov Dmitri XXXXX asupra

cotei-părți a lui personală a terenului (cotă de teren), care constă din terenuri cu

destinație agricolă amplasate în extravilanul XXXXX: cu nr. XXXXX cu suprafața

de 0,0554 ha, cu valoarea de 661 lei; cu nr. XXXXX, cu suprafața de 0,2151 ha, cu

valoarea de 2565 Iei, cu nr. XXXXX cu suprafața de 1,1626 ha cu valoarea de 13863

lei, cu valoarea totală de 17.089 lei, la fel și procura eliberată la 09 aprilie 2015 pe

numele său de la Pascalova Parascovia și Pascalov Dmitri cu dreptul de folosire,

administrare și distribuire a cotelor de teren indicate mai sus, inclusiv și asupra

vânzării pentru sine în ordinea art. 251 Cod civil, la prețul și condițiile instituite de

inculpat, autentificată de notarul din or. Ceadîr-Lunga, Arnaut Alexandr și înregistrată

sub numărul din registru 3416 din 09 aprilie 2015.

Apoi la 15 ianuarie 2016, Pascalov Pavel în continuarea intențiilor sale

infracționale, s-a prezentat la biroul notarial în or. Taraclia la notarul Cîvîrjic Natalia,

amplasat pe adresa: XXXXX, unde după prezentarea pachetului de documente pentru

autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a cotelor de teren indicate mai sus a

lui Pascalova Parascovia și Pascalov Dmitri în folosul său în ordinea art. 251 Cod

civil, printre care a prezentat și originalul procurii de la Pascalova Parascovia și

Pascalov Dmitri, din 09 aprilie 2015, autentificată de notarul Arnaut Alexandr din or.

Ceadîr-Lunga și înregistrată cu nr. 3416 din 09 aprilie 2015, la fel și originalele

titlurilor de autentificare a dreptului de proprietate a lui Pascalova Parascovia și

Pascalov Dmitri asupra cotelor de teren a lor personale, indicate mai sus, a semnat

contractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2016, autentificat de notarul din or.

Taraclia, Cîvîrjic Natalia și înregistrat în registru sub nr. 579 din 15 ianuarie 2016,

conform căruia cotele de teren indicate, ce aparțin lui Pascalova Parascovia și

Pascalov Dmitri au fost vândute pentru 15.000 lei, de asemenea a comunicat notarului

informația vădit falsă, care nu corespunde realității, despre faptul că suma de 15.000

lei chipurile a fost achitată lui Pascalova Parascovia și Pascalov Dmitri până la

semnarea contractului dat de vânzare-cumpărare.

2

Ulterior, tot la 15 ianuarie 2016, Pascalov Pavel în continuarea intenției sale

infracționale, neavând intenția de a restitui cotele de teren indicate, lui Pascalova

Parascovia și Pascalov Dmitri, a prezentat contractul de vânzare-cumpărare din 15

ianuarie 2016, deja autentificat de notarul din or. Taraclia Cîvîrjic Natalia și

înregistrat sub nr. 579 din 15 ianuarie 2016, în OCT Taraclia ÎS „Cadastru", care la

15 ianuarie 2016 în baza contractului de vânzare-cumpărare a reînregistrat dreptul de

proprietate asupra cotelor de teren indicate, ce aparțin lui Pascalova Parascovia și

Pascalov Dmitri, pe numele lui Pascalov Pavel.

procuror, care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Cahul, și emiterea unei noi

hotărîri prin care Pascalov Pavel să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190, alin. (1) Cod penal, ținând cont de prevederile art.10, 101 Cod

penal, cu aplicarea unei pedepse sub formă de amendă în redacția care a fost în vigoare

până la 07 noiembrie 2016, în mărime de 500 unități convenționale, adică 10.000 lei.

Admiterea acțiunii civile și încasarea de la Pascalov Pavel în beneficul lui

Pascalova Parascovia a sumei de 17.102 lei și în beneficiul lui Pascalov Alexandr

suma de 17.089 lei în contul recuperării prejudiciului material.

Încasarea de la Pascalov Pavel în folosul statului suma de 3150 lei în contul

recuperării cheltuielilor judiciare, suportate de IP Taraclia pentru efectuarea

raportului de expertiză dactiloscopică-legală nr.34/12/3-R-461 din 07 decembrie

2017.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, sentința este ilegală, neîntemeiată

și urmează a fi casată din următoarele motive:

- studiile părților vătămate, a soțiilor Pascalov Dmitri și Pascalova Parascovia

sunt incomplete. Nu au studii juridice. Au lucrat în perioada sovietică la agrofirma

"Tvardița"( în colhoz), în urma căruia și au primit cotele lor de teren;

- inculpatul în fața părților vătămate avea autoritate, astfel încât cotele lor au fost

arendate de o gospodărie țărănească agricolă, care aparținea inculpatului. Consideră

că, cele spuse de inculpat, pentru părțile vătămate a avut o credibilitate mai mare decât

explicațiile notarului. De asemenea, Pascalov Dmitri în ultimii 10 ani, până la deces

(16 martie 2017), a lucrat neoficial ca muncitor auxiliar la Pascalov Pavel. Prin

urmare, partea vătămată s-a aflat într-o poziție de dependență față de inculpat.

Procurorul a susținut în apel că, deținerea de către inculpat a procurii pentru

dreptul de înstrăinare a cotelor de teren a părților vătămate nu l-a scutit de achitarea

părților vătămate a costului de cumpărare a celor două cote de teren.

Apelantul a mai invocat că, atât la faza de urmărire penală, cât și la faza judecării

cauzei penale inculpatul a depus declarații neclare, inexacte și schimbătoare referitor

la faptul cum, unde și în ce condiții chipurile a plătit părților vătămate suma de 15.000

3

lei - prețul de cumpărare a celor două cote de teren. În cadrul confruntării în instanța

de judecată, la pretențiile directe ale părții vătămate Pascalova Parascovia cu privire

la faptul că el nu le-a achitat 15.000 lei, inculpatul de asemenea a depus cu nesiguranță

declarații neclare și inexacte, iar spre sfârșit a declarat că a transmis banii încă în

timpul când trăia Pascalov Dmitri.

Apelantul a menționat că, declarațiile inculpatului pe faptul că totuși a plătit

părților vătămate 15.000 lei până la semnarea contractului de vânzare-cumpărare a

cotelor, sunt declarative nefiind confirmate de nici o probă.

De asemenea a considerat că, inculpatul a avut un interes real în procurarea celor

două cote de pământ a părților vătămate, întrucât avea întreprinderea agricolă pentru

activitatea căreia este necesar terenul dat, astfel, s-a folosit de incompetența juridică

a părților vătămate și de faptul că sunt oameni simpli și dependenți de el. Consideră

că prin materialele cauzei s-a confirmat și dovedit săvârșirea de către Pascalov Pavel

a escrocheriei în privința părților vătămate, rezultatul fiind dobândirea în proprietate

sa a două cote de teren.

Totodată a considerat ilegală sentința în partea respingerii cerinței procurorului

privind încasarea de la Pascalov Pavel în favoarea statului a cheltuielilor judiciare în

sumă totală de 3150 lei și a susținut că sentința urmează a fi anulată și din următoarele

motive:

- plata întârziată de către IP Taraclia a cheltuielilor judiciare, nu rezultă că IP

Taraclia este eliberat sau nu este obligat să le achite în favoarea instituției de expertiză

judiciară. Menționează că, plata întârziată a cheltuielilor judiciare este legată de

motive care nu depind de IP Taraclia, ordinea și mecanismul de reglementare

reciprocă, stabilită de stat între instituțiile de expertiză judiciară și organele de poliție,

adică mijloacele financiare în formă de cheltuieli judiciare, de regulă, se transferă de

poliție către instituția de expertiză o dată în trimestru sau în simestru, o plată unică pe

câteva/mai multe cazuri penale;

- nici la faza urmăririi penale, nici la faza procedurii judiciare, pe cauza penală

nr. 2017460235 Pascalova Parascovia nu a achitat cheltuielile judiciare în sumă de

2100 lei;

De asemenea, consideră sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 28 iunie

2018 cu privire la acțiunile civile ca ilegală, neîntemeiată și susține că ea urmează să

fie anulată deoarece terenurile agricole menționate, după o sentință de condamnare

urmează a fi restituite părților vătămate

apelul procurorului a fost respins ca nefondat. S-a menținut sentința Judecătoriei

Cahul sediul Taraclia din 03 decembrie 2018.

4

a acționat perfect legal în baza împuternicirilor acordate lui prin procura nr. 3416 din

09 aprilie 2015 eliberată pe numele lui de către Pascalova Parascovia și Pascalov

Dmitri.

Instanța de apel ca și instanța de fond nu a constatat încălcări ale Legislației

Civile, la perfectarea procurii generale eliberată la 09 aprilie 2015 lui Pascalov Pavel

de la Pascalova Parascovia și Pascalov Dmitri înregistrată sub nr. 3416 din

09.04.2015, precum și nu a constatat încălcări ce ar afecta valabilitatea contractului

de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2016. Solicitarea procurorului de a restitui

bunurile imobile părților vătămate și de a anula actele notariale sus menționate, nu au

fost pertinente cauzei, or nici partea vătămată, nici procurorul nu au înaintat în cadrul

prezentului proces penal acțiune civilă în acest sens.

Argumentul procurorului că instanța a făcut concluzii pripite privitor la faptul că

organul de urmărire penală nu a dovedit realizarea de către inculpat a componenței de

infracțiune de escrocherie, săvârșită prin ducerea în eroare și abuz de încredere a

părților vătămate în urma căruia a cumpărat pentru sine cotele de teren prin contractul

de vânzare cumpărare din 15 ianuarie 2016, instanța de apel nu a admis, or, judecând

cauza, a reverificat sub toate aspectele, complet și obiectiv probele administrate,

ajungând la concluzia de a menține achitarea lui Pascalov Pavel de învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal. Probele prezentate de

partea acuzării au demonstrat doar încheierea legală a contractului de vânzare

cumpărare din 15 ianuarie 2016 cât și împuternicirile legale ale lui Pascalov Pavel

prin procura din 09 aprilie 2015 semnată de părțile vătămate prin care l-au

împuternicit pe Pascalov Pavel să folosească, să gestioneze și să vândă terenurile de

pământ indicate, totodată în procură fiind indicat și art. 251 Cod civil (redacția până

la 01 martie 2019), încheierea actului juridic cu sine însuși, dar nu și acțiuni de

dobândire a bunurilor altei persoane prin inducere în eroare la cumpărarea terenurilor

agricole.

Invocarea de către părțile vătămate a caracterului ilegal de înstrăinare a

terenurilor de către Pascalov Pavel, în lipsa probelor în acest sens, nu au putut servi

temei fundamental pentru formularea unei acuzații, în condițiile în care inculpatul

beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar acesta profită de orice dubiu.

Referitor la argumentul procurorului că părțile vătămate au studii medii

incomplete, nu au studii juridice, au lucrat în perioada sovietică în agrofirma

„Tvardița”, în urma căruia au primit cotele de teren, instanța de apel a menționat că,

aceste motive nu pot constitui temei de casare a sentinței și condamnare a inculpatului,

or, studiile părților vătămate cât și perioada în care au activat nu dovedesc vinovăția

5

inculpatului în cele incriminate și nu au o tangență cu cele ce i s-a imputat

inculpatului.

Curtea de apel a apreciat critic argumentul acuzatorului de stat pe faptul că,

inculpatul avea autoritate pentru părțile vătămate și cotele de pământ au fost arendate

de către Gospodăria Țărănească ce aparținea inculpatului, motiv din care cele spuse

de către inculpatul a avut o însemnătate mai mare decât cele spuse de către notar.

Procurorul a adus aceste argumente fără să indice din care declarații rezultă această

concluzie, or, materialul probator examinat de instanță nu indică la astfel de

circumstanțe. În consecința celor remarcate, a rezultat că procurorul de fapt a expus

propria presupunere care este lipsită de suport probator și respectiv, nu are valoare

juridică.

Examinând materialele dosarului, analizând probele cercetate în ședința de

judecată, instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului Pascalov Pavel nu s-

a confirmat, deoarece acuzatorul de stat nu a prezentat probe că inculpatul a acționat

cu scopul de a dobândi ilicit bunuri prin înșelăciune și abuz de încredere, de asemenea

s-a atestat lipsa elementelor infracțiunii de escrocherie imputate inculpatului la

semnarea procurii din 09 aprilie 2015 și încheierea contractului de vânzare-cumpărare

din 15 ianuarie 2016, care au fost autentificate de notar, or, nu a fost demonstrată nici

intenția de a dobândi ilicit bunurile imobile ale altei persoane, nici elementul

înșelăciunii sau abuzului de încredere.

În acest sens instanța de apel a reiterat că potrivit ar. 26, alin. (3) Cod de

procedură penală, „judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date

de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de

la ideea preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii”,

iar vinovăția persoanei se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor

procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției.

Prin prisma criticilor formulate, Colegiul observă că prima instanță a făcut o

analiză laborioasă și precisă a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza

de urmărire penală cât și în faza de judecată, concluzionând în mod corect că în cauză

nu există dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului.

Cu referire la cheltuielile de judecată, s-a reținut că efectuarea raportului de

expertiză nr. 34/12/3-R-461 din 07 decembrie 2017 a fost dispus de către organul de

urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția inculpatului,

fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului în vederea posibilității

formulării învinuirii și atragerea persoanei la răspundere penală, acțiune care este pusă

în sarcina părții acuzării. Potrivit art. 75, alin. (3) din Legea cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016, în care se stipulează că,

în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sânt suportate de către

6

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la

art. 142, alin. (2) din Codul de procedură penală. În această ordine de idei, s-a reținut

că Pascalov Pavel este achitat, astfel că o persoană nevinovată nu poate fi supusă

obligațiunii de a plăti cheltuieli de judecată formate în cadrul unui proces penal.

Referitor la acțiunea civilă depusă de Pascalova Parascovia și Pascalov Alexandr

privind încasarea de la Pascalov Pavel a prejudiciului material, Curtea de Apel a

conchis că necesită a fi respins, or, acuzatorul de stat nu a prezentat suficiente probe

pentru demonstrarea vinovăției lui Pascalov Pavel în cele incriminate, motiv din care

se menține sentința de achitare și în partea respingerii cererii privind încasarea

prejudiciului material.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală,

solicitând casarea integrală a deciziei și dispunerea rejudecării de către instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția. Inculpatul în fața părților vătămate avea autoritate, astfel

încât cotele lor au fost arendate de o gospodărie țărănească agricolă, care aparținea

inculpatului. Acuzatorul consideră că cele spuse de inculpat , aveau o credibilitate

mai mare decât explicațiile notarului.

Atât la faza de urmărire penală cât și la faza judecății cauzei penale inculpatul a

depus declarații neclare, inexacte și contradictorii, referitor la faptul cum, unde și în

condiții se presupune că a plătit părților vătămate suma de 15.000 lei. Consideră că

sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1)

Cod penal, a fost dovedită latura subiectivă a infracțiunii, de asemenea vinovăția

inculpatului fiind dovedită de probele anexate la dosar (plângerea depusă de

Pascalova Parascovia, copia contractului de vânzare-cumpărare, titlurile de

autentificare ale dreptului asupra pământului, copia procurilor, procesele- verbale de

ridicare, raportul de expertiză, etc.).

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

7

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține că recursul

este depus de procuror în defavoarea inculpatului și ca temei se invocă pct. 6) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală care prevede că, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de

fond ori de apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs menționează că, recurentul în recursul său indică eroarea

prevăzută de art. 427 Cod de procedură penală, dar de fapt invocă dezacordul său cu

aprecierea probelor de către instanța de judecată, probe care în viziunea sa confirmă

vinovăția inculpatului.

Astfel, Colegiul penal precizează că, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel a respectat prevederile art.

414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel iar soluția acesteia se întemeiază pe o bună motivare, corect a menținut sentința

instanței de fond și a conchis că, într-adevăr fapta încriminată lui Pascalov Pavel nu

a fost constatată.

8

Colegiul penal susține poziția instanței de apel, precum că nici una dintre

probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de fond și apel

nu întrunesc elementele infracțiunii ce ar confirmă vina inculpatului de comiterea art.

190 alin. (1) Cod penal.

Analizând probele acuzării precum și materialele cauzei, cercetate atât în prima

instanță, cât și în instanța de apel, ulterior expuse în decizia instanței de apel, Colegiul

penal lărgit constată că instanța de apel corect a menținut sentința instanței de fond și

a concluzionat că totalitatea acestor probe demonstrează nevinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens, apelând din nou la relațiile dintre inculpat și părțile vătămate și încrederea

reciprocă privitor la folosirea cotelor de pământ. Împrejurările enunțate denotă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu

motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe

care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele

infracțiunii, și că recursul de pe rol este vădit neîntemeiat.

Dacă vorbim de motivele indicate de recurent, trebuie de menționat că multă

confuzie și dubiu determină faptul că, procura eliberată de Pascalova Parascovia și

Pascalov Dmitri, înregistrată de notarul Arnaut Alexandr din or. Ceadîr-Lunga și

înregistrată cu nr. 3416 din 09 aprilie 2015, nu a fost anulată de către părțile vătămate.

Pascalova Parascovia și Pascalov Dmitri nu au contestat în modul prevăzut de lege

contractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2016, autentificat de notarul din or.

Taraclia Cîvîrjic Natalia. De asemenea Pascalova Parascovia nu a negat despre

sumele primite de la inculpat pentru plecarea sa în Federația Rusă, pentru tratament

și cu ocazia înmormântării lui Pascalov Dmitri, precum și faptul că s-a adresat la

organul de urmărire penală doar peste doi ani, în urma creșterii prețului la terenuri.

De asemenea, recurentul nu concretizează anumite fapte ce demonstra

vinovăția inculpatului, iar simpla enumerare a probelor din dosar nu aduce

credibilitate în acuzarea față de inculpat.

În atare circumstanțe, nu pot fi considerate admisibile argumentele procurorului

privitor la faptul că din probele cercetate de instanțe se dovedește indubitabil

vinovăția lui Pascalov Pavel, odată ce acestea nu susțin învinuirea incriminată

ultimului prin rechizitoriu.

Or, atunci cînd unei persoane i se reproșează săvîrșirea unei fapte penale și i se

aduce o acuzație aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat.

9

Pe de altă parte, urmează a se consemna că procurorul, în virtutea atribuțiilor

sale funcționale stipulate în art. 5-6 al Legii cu privire la Procuratură din 25.02.2016,

de unde rezultă că dînsul, reprezentînd învinuirea în instanța de judecată, are un rol

activ de a contribui la aflarea adevărului în cadrul procesului penal, precum și cele

expres prevăzute în Codul de procedură penală la art. 53, din care deducem că

elementele procesului de tip contradictoriu indică la faptul că procurorul, în calitatea

sa de titular al acțiunii penale, trebuie să dovedească dincolo de orice îndoială

rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care face referire prin actul de sesizare,

întrucît instanța, la rândul ei, nu are sarcina probei învinuirii, aceasta din urmă

revenindu-i procurorului.

În același context, amintim că, în conformitate cu art. 19 alin. (3) coroborat cu

art. 254 alin. (1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are obligația

de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele,

completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atît circumstanțele care

dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cît și cele care îl

dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea.

În conformitate cu principiul contradictotialității în procesul penal prevăzut în

art. 24 Cod de procedură penal, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sînt

separate și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În cauza deferită judecății procurorul nu a îndeplinit întocmai aceste atribuții

funcționale și nu a prezentat probe suficiente care ar contribui la aflarea adevărului.

Deși, procurorul a susținut că instanțele ierarhic inferioare au ajuns la concluzia

achitării lui Pascalov Pavel prin ignorarea mai multor probe administrate în cursul

urmăririi penale și cercetate de instanțe, totuși considerăm oportun de a consemna că,

dimpotrivă, atât prima instanță, cât și cea de apel au făcut o analiză minuțioasă a

tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal, ajungînd la concluzia

corectă că acestea nu dovedesc vinovăția lui de cele incriminate.

Având în vedere că, la formularea concluziei despre vinovăția lui Pascalov

Pavel, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea asupra vinovăției pe baza unor

probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu

sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției

inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este

apreciată în favoarea ultimului. Regula in dubio pro reo presupune că, chiar dacă în

speță s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur

și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala

este echivalentă cu o proba pozitivă de nevinovăție și ca urmare inculpatul trebuie

achitat.

10

Motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, iar instanța de apel corect s-a expus asupra fiecărui

argument din apelul declarat de inculpat, motivare pe care instanța de recurs o acceptă

și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că, art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În concluzie, Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și ca urmare

hotărârea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel dând o apreciere corectă

probelor administrate, examinându-le multilateral, iar motivarea soluției fiind bazată

respectiv pe ele.

În acest context, Colegiul penal lărgit conchide, că argumentele invocate de

către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil

respingerea recursului ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat cu menținerea hotărârii

contestate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curți

de Apel Cahul din 20 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Pascalov Pavel

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 februarie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

11