1ra-136/2020 — Art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul central din 27.02.2019, Melinicenco Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal și, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În condițiile art. 85 alin. (1) și art. 87 alin. (1) Cod penal, a fost adăugat lui Melinicenco Ion, parțial la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei din 02.03.2018, stabilindu-i definitiv pedeapsa cu închisoare de 2 (doi) ani 1 (una) lună. În condițiile art. 84 alin. (4) Cod penal, a fost adăugat lui Melinicenco Ion parțial, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință partea neexecutată a 1 pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Centru din 01.08.2018, stabilindu-i definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani 6 (șase) luni, cu privarea pe un termen de 3 (trei) ani de dreptul de a ocupa funcții sau de a executa activitate ce ține de primirea în gestiune a bunurilor materiale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei lui Melinicenco Ion a fost calculat din 27 februarie 2019, cu includerea în acest termen, termenul de deținere în stare de arest preventiv de la 18.05.2018 până la 30.05.2018 (stabilit prin sentința Judecătoriei mun Chișinău, sediul Buiucani nr. 1-1537/17 din 30.05.2018); durata reținerii din 11.01.2018 ora 19.00 până la 14.01.2018 ora 19.00, precum și perioada executării pedepsei închisorii în temeiul sentinței Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Buiucani din 30.05.2018 (stabilit prin sentința Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Centru nr. 1-90/18 din 01.08.2018). A fost respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea de la Melinicenco Ion în beneficiul statului a sumei de 41,42 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a hotărât soarta corpurilor delicte.

În sentință, prima instanță a constatat că: Melinicenco Ion, la data de 17 mai 2018, aproximativ la ora 17.00, acționând de unul singur în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind survenirea acestora, prin ușa de acces a pătruns în căsuța salvatorilor, amplasată pe malul lacului din or. Orhei, de unde pe ascuns a sustras un telefon mobil de model „Lenovo", în care era conectată cartela SIM cu nr. xxxxxxxxxx la prețul de 600,00 lei; un telefon mobil de model „Samsung Duos" de culoare neagră, fără cartelă SIM, la preț de 150,00 lei, ce aparțin cet. Pantalon Mihail, și un telefon mobil de model „Samsung J7" în care era conectată cartela SIM cu nr. xxxxxxx, la preț de 7000,00, și un telefon mobil de model „Micro Max", fără cartelă SIM, la preț de 1500,00 lei, care aparțin cet. Sințov Alexandr, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, astfel cauzându-i părții vătămate Pantalon Mihail un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de de 750,00 lei și părții vătămate Sințov Alexandr un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 8500,00 lei, iar în total a cauzat un prejudiciu considerabil în sumă totală de 9250,00 lei. Astfel, acțiunile lui Melinicenco Ion au fost calificate conform componenței infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, 2 furtul - adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Melinicenco Ion, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Orhei (sediul Central) din 27.02.2019 și pronunțarea unei sentințe noi prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă. 3.1. În motivarea cererii de apel, inculpatul Melinicenco Ion a menționat că: - nu este de acord cu pedeapsa aplicată din motiv că este prea aspră, prima instanță a luat în vedere faptul că s-a căit sincer, și are un copil minor la întreținere;

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2019, apelul declarat de inculpat a fost admis, casată sentința Judecătoriei Orhei (sediul Central) din 27 februarie 2019, parțial, în partea aplicării prevederilor articolelor 84 alin. (4), 85 alin. (1) și 87 alin. (1) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru primă instanță, prin care: S-a menținut dispoziția privind condamnarea inculpatului Melinicenco Ion în baza articolului 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal; Lui Melinicenco Ion x, în conformitate cu prevederile articolului 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, cu includerea duratei pedepsei executate parțial în baza sentinței Judecătoriei Chișinău, (sediul Centru) din 01 august 2018, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate de gestionare a bunurilor materiale pe termen de 3 (trei) ani și, în conformitate cu prevederile articolelor 85 alin. (1) și 87 Cod penal, pentru cumul de sentințe, cu adăugire parțială a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei din 02 martie 2018, i-a fost stabilit definitiv 3 (trei) ani și 7 (șapte) luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate de gestionare a bunurilor materiale pe termen de 3 (trei) ani. Termenul executării pedepsei cu închisoare a fost stabilit lui Melinicenco Ion din 25 aprilie 2019, cu includerea timpului reținerii și arestării preventive: din 18 mai 2018 până la data pronunțării deciziei. În rest, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. 3 4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță. Urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate. Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute legal, sânt admisibile conform prevederilor articolului 95 Cod de procedură penală și sânt apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală. Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de articolul 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, astfel este descrisă fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, forma și gradul de vinovăție a inculpatului, motivele și consecințele infracțiunii săvârșite, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care sunt respinse argumentele părții apărării. În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză, instanța de apel a stabilit că, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor respective, fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal. Instanța de apel, a notat, că este corectă concluzia primei instanțe privind calificarea infracțiunii prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiuni prevăzute la articolul 186 alin. (2), lit. c) și d) Cod penal: furtul - adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Cu privire la motivele invocate în apel, ce vizează pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel lea apreciat ca fiind fondate parțial, fiind constatat că primă instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 70, 75, 84, 85 și 87, Cod penal. Inculpatul Melinicenco Ion, are la întreținere un copil minor, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, a săvârșit infracțiunea care, potrivit articolului 16 alin. (3) Cod penal, se clasifică ca fiind din categoria celor mai puțin grave, anterior condamnat. 4 Astfel, instanța de apel a considerat că, față de inculpat este oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei prevăzute de lege - închisoare - pedeapsă penală care va asigura atingerea scopului prevăzut la articolul 61 alin. (2) Cod penal. Instanța de apel a stabilit, că în partea pedepsei definitive, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, precum și pentru cumul de sentințe, sentința atacată este lovită de nulitate, motiv pentru care s-a impus casarea părții respective și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în partea respectivă. În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din articolul 409 alin. (2) CPP, instanța de apel lea apreciat că nu există un alt temei de a interveni în sentință.

Decizia motivată a instanței de apel pronunțată la 11 iunie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Melinicenco Ion, la 15 iulie 2019, prin care, invocând în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și sentinței în partea pedepsei, stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă, iar pedeapsa stabilită prin celelalte sentințe să se dispună executarea separată. 5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Mîrzîncu Aurelia a menționat că: - consideră absolut ilegală și neîntemeiată soluția primei instanțe și a instanței de apel în partea aplicării pedepsei în privința inculpatului; - în cadrul examinării cauzei inculpatul a recunoscut vina și consideră că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea aspră, solicitând stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă; - prima instanță și instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a ținut cont dispozițiile art. 61 alin. (2), art. 75 Cod penal; - a solicitat să se i-a în considerație faptul că inculpatul are la întreținere un copil minor care a fost abandonat de către mama sa și respectiv inculpatul este unicul întreținător al familiei; - instanța de apel nu a respectat întocmai principiile de bază care reglementează desfășurarea unui proces penal echitabil.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal 5 concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 7.1. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor dosarului, dispozitivul deciziei adoptate de către instanța de apel a fost pronunțat la data 25 aprilie 2019, în prezența procurorului, inculpatului și avocatului acestuia, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel și dispozitivul deciziei adoptate (f.d. 177 și 184), din care rezultă că aceștia au fost înștiințați despre ziua și ora pronunțării deciziei integrale și anume pentru data de 11.06.2019 ora 14:00. Tot din procesul- verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 183) se constată că, la data stabilită, în prezența procurorului, părților vătămate și avocatului Mîrzîncu Aurelia, escortei, inculpatului a fost pronunțat dispozitivul deciziei motivate, fiindu-le înmânată participanților prezenți copii a deciziei motivate, fapt confirmat prin recipisa anexată la dosar (f.d. 197). În continuare, Colegiul menționează că, avocatul Mîrzîncu Aurelia a declarat recurs ordinar împotriva hotărârilor judecătorești adoptate la caz, la data de 13 iulie 2019, fapt confirmat prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei Poșta Moldovei aplicată pe plic, și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 15 iulie 2019, adică peste termenul prevăzut de lege adică termenul scadent fiind la data de 11.07.2019. Așadar, în cauza deferită judecării Colegiul penal specifică faptul că pentru avocatul inculpatului termenul de atac prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, se calculează începând cu data de 12 iunie 2019, adică a 6 doua zi după pronunțarea deciziei, ținând cont de dispozițiile art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală și expiră la sfârșitul zilei de 11 iulie 2019. Prin urmare, recursul avocatului Mîrzîncu Aurelia declarate la 13 iulie 2019, nu se încadrează in termenul limită prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală. La acest capitol este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Astfel, odată ce recursul ordinar al avocatului Mîrzîncu Aurelia este declarat peste termen, urmează a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Melinicenco Ion xxxxxx, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 13 februarie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 7