1ra-200/2020 — Art. 264 alin. 1, 264 alin. 3 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Centru 26 februarie 2019, Tina Gaitur a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în baza acestei legi fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu condiția ca în această perioadă să nu comită alte infracțiuni. Acțiunea civilă înaintată de Olga Tomașevscaia în partea încasării prejudiciului moral a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea în beneficiul ultimei din contul Tinei Gaitur a sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 200 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. A fost admisă retragerea acțiunii civile de către Evelina Gurscaia, cu încetarea procesului civil intentat în baza acțiunii civile înaintate de Evelina Gurscaia în cauza penală privind-o pe Tina Gaitur. 1 A fost respinsă cerința procurorului privind încasarea de la Tina Gaitur a cheltuielilor judiciare suportate de stat în legătură cu investigarea acestei cauze penale.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Tina Gaitur la 10.03.2017, aproximativ la ora 18.40, deținând permis de conducere pe categoria ,,B”, eliberat la data de 30.07.2015, în timp ce conducea automobilul de model ”Mercedes E 20” cu numărul de înmatriculare xxxxx, pe strada Șoseaua Bucovinei, din municipiul Edineț în direcția de deplasare spre orașul Briceni, în apropierea Liceului Teoretic ”Mihai Eminescu”, ignorând cerințele pct. 45 sbpct. 1) lit. a), b), d) a Regulamentului Circulației Rutiere care prevăd, că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; și d) situația rutieră, precum și prevederile alin. 2) al aceluiași punct conform căruia în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, a tamponat pietonii Olga Tomașevscaia și Evelina Gurscaia, care se deplasau pe acostament în aceiași direcție de deplasare cu automobilul. Conform raportului de expertiză judiciară nr.33-D, din 24.03.2017, la Olga Tomașevscaia a fost constatată plaga la mâna stângă, hematomul subcutanat a coapsei drepte, fractura claviculei drepte care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent, posibil la data și circumstanțele indicate ce se califică ca vătămare corporală medie cu dereglarea sănătății de lungă durată. Conform raportului de expertiză judiciară nr.32-D din 24.03.2017, la Evelina Gurscaia a fost constatată plaga, fractura deschisă a oaselor gambei drepte care a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent, posibil la data și circumstanțele indicate ce se califică ca vătămare gravă periculoasă pentru viață.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri prin care Tina Gaitur să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani; în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, iar în temeiul art. 84 Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. 2 Totodată, a solicitat să fie încasat de la Tina Gaitur cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 3 057,82 lei și admisă acțiunea civilă înaintată de către Olga Tomașevscaia. În susținerea acestor solicitări procurorul a menționat că, instanța de judecată incorect a ajuns la concluzia că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii incriminate inculpatei Tina Gaitur conform art. 264 alin. (1) Cod penal. Totodată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de judecată nu în deplină măsură a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatei, de urmările prejudiciabile, apelantul considerând că prin aplicarea față de Tina Gaitur a prevederilor art. 90 Cod penal, nu vor fi atinse scopurile pedepsei penale, având în vedere că inculpata nu a recunoscut vinovăția, nu a recuperat prejudicial moral și material pretins de partea vătămată Olga Tomașevscaia, pedeapsa aplicată fiind mult prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatei, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. De asemenea, procurorul a criticat soluția instanței pe marginea cheltuielilor de judecată, considerând că instanța neîntemeiat a respins solicitarea cu privire la încasarea din contul Tinei Gaitur a cheltuielilor de judecată în sumă de 3 057,82 lei, neținând cont de prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală. 3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel partea vătămată Olga Tomașevscaia prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, în latura acțiunii civile, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă, cu dispunerea încasării de la inculpata Tina Gaitur în beneficiul părții vătămate Olga Tomașevscaia a sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciul material și moral. În susținerea cerințelor formulate apelanta a menționat, că i-au fost cauzate leziuni corporale medii, fiind internată în spital pe o perioadă de 120 zile. A suferit foarte mult, are nevoie de intervenție chirurgicală, întrucât nici stiloul nu-l poate ține în mână, la moment nu poate dormi, acuză dureri de inimă și a sistemului osos. Invocă că suma de 20 000 lei, nu compensează suferințele fizice, psihice și durerile pe care le are, suma dată nefiind în corespundere cu practica judiciară în această materie. 3.2. Inculpata a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței și adoptarea pe caz a unei noi soluții, privind achitarea de sub învinuirea formulată, din lipsa vinovăției în comiterea faptei imputate. 3 În susținerea acestor cerințe Tina Gaitur a invocat că, la adoptarea soluției de condamnare instanța s-a condus doar de probele acuzării, negând declarațiile inculpatei, procesul-verbal de examinare la fața locului a accidentului rutier, schema accidentului rutier, din care rezultă că acesta s-a produs la 14 m. de la trecerea de pietoni, pe partea carosabilă a străzii, la mai bine de 1 m. de la marginea străzii spre mijlocul ei și nici de cum pe acostamentul străzii, vizavi de oprirea pentru pasageri, la distanța de la clădirea opririi de 6,5 m. pe carosabil. A susținut că, de comiterea accidentului rutier vinovate se fac părțile vătămate, pietonii- participanți ai traficului rutier, care urmau să se deplaseze pe partea dreapta a trotuarelor sau pe potecile alăturate drumului public, iar în lipsa acestora pe acostament. Inculpata a menționat că, nu este de acord cu soluția instanței pe marginea acțiunii civile, or, de comiterea accidentului este vinovată partea vătămată, care la acel moment era în stare de ebrietate alcoolică și se deplasa contrar normelor din Regulamentului circulației rutiere.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2019, apelul părții vătămate Olga Tomașevscaia și al inculpatei Tina Gaitur au fost respinse ca nefondate, iar apelul declarat de către procuror a fost admis, casată sentința parțial, în latura cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, după cum urmează. Solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatei a cheltuielilor de judecată, se admite parțial, și se dispune încasarea din contul Tinei Gaitur a sumei de 889 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe referitor la condamnarea Tinei Gaitur și acțiunile civile, se mențin. 4.1. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel a menționat că, deși Tina Gaitur pledează nevinovată în comiterea faptei imputate, totuși poziția acesteia este combătută prin probele cercetate pe parcursul procesului penal, care formează un ansamblu probatoriu, prin care se dovedește pe deplin vinovăția inculpatei, fiind totalmente combătute argumentele invocate în cererea de apel depusă de Tina Gaitur referitor la nevinovăția sa, partea apărării eronat concluzionând că de comiterea accidentului rutier se fac vinovate părțile vătămate Evelina Gurscaia și Olga Tomașevscaia. Astfel, vinovăția acestei a fost dovedită prin declarațiilor părților vătămate Evelina Gurscaia și Olga Tomașevscaia (f.d.56, 95-96, vol.II), declarațiile martorului Valeriu Piftorac (f.d.67, vol.I); procesul-verbal din 10.03.2017 (f.d.8-9, vol.I); raportul 4 de expertiză judiciară auto-tehnică nr.563 din 13.09.2017, (f.d.125-128, vol.I); raportul de expertiză judiciară medico-legală nr.32-D din 24.03.2017 (f.d.44, vol.I). Totodată, instanța de apel a menționat că, lipsa dispozitivilor fluorescent- reflectorizante la pietoni și starea acestora de ebrietate alcoolică stabilită în urma testării alcooloscopice la 10.03.2018, nu justifică nerespectarea de către Tina Gaitur în momentul conducerii mijlocului de transport a prevederilor Regulamentului circulației rutiere expuse la pct.45.1) lit. a), b), d) și pct.45.2). La caz latura obiectivă a fost realizată prin nerespectarea prevederilor Regulamentului circulației rutiere, și anume - pct.45.1) lit. a), b), d) care prevede, că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră; - pct.45.2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, urmare a cărui fapt au fost tamponați pietonii Evelina Gurscaia și Olga Tomașevscaia, fiindu-le cauzate vătămări corporale grave, și respectiv medii. De asemenea, instanța de apel a menționat că, la caz sunt întrunite elementele laturii obiective - fapta prejudiciabilă, și legătura cauzală dintre fapta dată și urmări. Astfel, instanța de apel a conchis că pe cazul dat prin ordonanța din 17.03.2017 a fost începută urmărirea penală în baza art. 264 alin. (3) Cod penal, pe faptul accidentului rutier produs de către Tina Gaitur la 10.03.2017, ce s-a soldat pentru Olga Tomașevscaia și Evelina Gurscaia cu vătămări corporale medii și respectiv grave. Potrivit rechizitoriului în sarcina Tinei Gaitur a fost reținută fapta infracțională exprimată prin încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, iar datorită că această faptă s-a soldat cu cauzarea din imprudență a vătămării medii a integrității corporale și a sănătății Olgăi Tomașevscaia și cu cauzarea din imprudență a vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății a Evelinei Gurscaia, partea acuzării a calificat acțiunile Tinei Gaitur în baza a două componențe de infracțiune prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. Instanța de apel a menționat similar instanței de fond că, respectiva concluzie a părții acuzării este una neîntemeiată, or, acțiunile inculpatei care concomitent au avut drept urmare consecințe prevăzute la diferite aliniate ale art. 264 Cod penal (la caz alin. (1) și alin. (3) al articolului vizat), se încadrează conform aliniatului, care prevede cea mai gravă din consecințele survenite. Respectiv, reținând ca fiind 5 dovedită integral fapta incriminată inculpatei, instanța justificat a conchis că acțiunile Tinei Gaitur urmează a fi încadrate conform prevederilor art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fără a-i fi calificate acțiunile suplimentar conform art. 264 alin. (1) Cod penal. În această ordine de idei, instanța de apel a subliniat că procurorul nu atacă sentința în această parte ci doar în latura pedepsei considerând-o una prea blândă. Astfel, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele aduse în acest sens de către partea acuzării, prin prisma materialelor cauzei penale ajungând la concluzia, că prima instanță justificat a aplicat inculpatei Tina Gaitur pedeapsa principală sub formă de închisoare - 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 3 ani, fiind echitabilă și pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. Instanța de apel a concluzionat că, la caz, este justificată soluția instanței de fond privind aplicarea față de Tina Gaitur a pedepsei principale sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei pentru o perioadă de probațiune, or, infracțiunea comisă de către inculpată se atribuie categoriei de infracțiuni grave, săvârșită din imprudență, vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut, anterior nu a fost condamnată, , nu este angajată în câmpul muncii, este căsătorită; circumstanță atenuantă - crește și educă un copil minor; circumstanțe agravante - lipsesc, prejudiciul cauzat prin infracțiuni parțial a recuperat (părții vătămate Evelina Gurscaia), la moment este însărcinată cu al doilea copil. Cât privește pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, procurorul în cadrul ședinței instanței de apel a pledat pentru majorarea acestui cuantum până la 4 ani, însă fără a-și motiva și argumenta solicitarea. Instanța de apel constatat că astfel cum a fost stabilită de prima instanță, adică în cuantum de 3 ani, pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport va avea un efect preventiv în ce privește necomiterea pe viitor a unor fapte similare, fiind pasibilă să atingă scopul de restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatei. Ținând cont că, infracțiunea a fost comisă de către Tina Gaitur din imprudență, iar la materialele cauzei lipsesc date care ar indica că anterior aceasta ar încălca regulile de circulație rutieră, instanța de apel a ajuns la concluzia că este just aplicat termenul pedepsei complementare, nefiind prezente temeiuri pentru a interveni în acest aspect. 6 Cu referire la critica inculpatei precum că, la aplicarea pedepsei nu au fost respectate prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, instanța de apel le-a respins ca fiind nefondate, or, limitele sancțiunii sub formă de închisoare, prevăzute la art. 264 alin. (3) Cod penal, sunt limita minimă de 3 ani, limita maximă de 7 ani. În temeiul art. 70 alin. (31) Cod penal și în pofida faptului că la momentul comiterii faptei inculpata nu avea împliniți 21 ani, limita maximă a sancțiunii se reduce cu 1/3, respectiv, în urma efectuării calculelor limita maximă devine 4 ani 8 luni. Deci în cazul din speță, instanța de apel nu a constatat încălcarea prevederilor nominalizate, pedeapsa sub formă de închisoare stabilită Tinei Gaitur nu depășește limita maximă prevăzută de legea aplicată în raport cu prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal. Potrivit sentinței, instanța de judecată a reținut că în cadrul examinării cauzei penale partea vătămată Olga Tomașevscaia a înaintat acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea de la inculpată a sumei de 100 000 lei în contul reparării prejudiciului moral. Astfel, instanța a dispus încasarea din contul Tinei Gaitur a prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei. Respectiv, în opinia părții vătămate Olga Tomașevscaia instanța a diminuat semnificativ suma solicitată în vederea reparării prejudiciului moral cauzat prin infracțiuni, iar inculpata Tina Gaitur, pledând nevinovată, a considerat că acțiunea civilă urmează a fi respinsă, or, partea vătămată se face vinovată de producerea accidentului. În acest sens, instanța de apel a menționat că reieșind din prevederile legale și împrejurările stabilite, prima instanță întemeiat și just a apreciat cuantumul despăgubirilor materiale cu caracter moral ce urmează a fi încasate în beneficiul părții vătămate. Astfel, instanța de apel ajuns la concluzia că la încasarea sumei de 20 000 lei din contul inculpatei Tina Gaitur în beneficiul părții vătămate Olga Tomașevscaia cu titlu de prejudiciu moral, instanța a ținut cont de gradul de vinovăție a inculpatei - fapta comisă din imprudență, de circumstanțele în care a fost produsă fapta infracțională care a cauzat prejudiciul, de suferințele fizice și psihice suportate de către Olga Tomașevscaia în urma accidentului rutier, în a cărui producere se face vinovată inculpata Tina Gaitur, de măsura în care această compensare poate aduce satisfacția părții vătămate și conform principiului echității întemeiat a dispus repararea prejudiciului moral în suma nominalizată, fiind una echitabilă, raportată la gradul de vinovăție a făptuitorului, și la consecințele survenite. De asemenea, în conținutul apelului și în cadrul judecării apelurilor partea vătămată Olga Tomașevscaia a invocat că urmează să-i fie efectuată intervenția 7 chirurgicală ca consecință a accidentului rutier în cauză, care de asemenea necesită cheltuieli suplimentare. Cu referire la alegațiile în cauză, instanța de apel a menționat că cererea cu privire la recuperarea cheltuielilor ce urmează a fi suportate în legătură cu ulterioara intervenție chirurgicală și tratament, urmează a fi înaintată instanței în ordine civilă, or, eventualele sume pot fi doar presupuse, instanța de judecată fiind în imposibilitate la moment de a se expune asupra acestora, reiterând în acest sens prevederile art. 1416 Cod civil, conform cărora, instanța de judecată stabilește cuantumul reparației prin echivalent bănesc în funcție de întinderea prejudiciului de la data pronunțării hotărârii. Persoana vătămată poate cere despăgubiri suplimentare pentru prejudiciul care a apărut după pronunțarea acestei hotărâri. Cu referire la solicitarea procurorului de a fi încasate de la inculpată în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate în cadrul urmăririi penale, instanța de apel a indicat că, în cererea de apel procurorul indică doar suma de cheltuieli suportate pe parcursul procesului a căror încasare se solicită, nespecificând ce sume și cu ce scop au fost cheltuite. Rezultând din informația cu privire la efectuarea urmăririi penale, anexată la rechizitoriu, în calitate de cheltuieli judiciare, de către procuror sunt indicate: testarea alcooloscopică cu aparatul ,,Drager” - 3 x 30 lei = 90 lei; constatarea medico-legală - 1 x 69 lei = 69 lei; constatarea medico-legală - 2 x 164 lei = 328 lei; expertiza judiciară medico-legală - 3 x 164 lei = 492 lei; expertiza judiciară auto-tehnică - 1 x 2100 lei = 2100 lei; costul foilor - 222 x 0,31 lei = 68,82 lei. Analizând materialele cauzei, instanța de apel a constatat prezența la materialele cauzei a trei tichete de testare alcooloscopică ,,Drager” din 10.03.2017, însă nefiind prezente înscrisuri sau documente ce ar confirma suportarea cheltuielilor în sumă de 90 lei pentru efectuarea acestor teste. Cât privește cheltuielile suportate de către organul de urmărire penală și procuror pentru foile de hârtie, în sumă de 68,82 lei, la materialele cauzei de asemenea careva înscrisuri în acest sens nu au fost anexate. Cât privește constatările medico-legale și expertizele judiciare medico-legale și auto-tehnică efectuate pe cauza dată, costul acestora este indicat în conținutul raporturilor întocmite: raport de constatare medico-legală nr.142 din 14.03.2017 - 69 lei, raport de constatare medico-legală nr.28-D din 14.03.2017 - 164 lei; raport de constatare medico-legală 27-D din 14.03.2017-164 lei, raport de expertiză judiciară medico-legală nr.32-D din 24.03.2017-164 lei, raport de expertiză judiciară medico- legală nr.33-D din 24.03.2017 - 164 lei, raport de expertiză judiciară medico-legală 8 nr.34-D din 24.03.3017 - 164 lei, raport de expertiză judiciară auto-tehnică nr.563 din 13.09.2017 - 2100 lei. La caz, instanța de apel a dispus încasarea din contul inculpatei Tina Gaitur în beneficiul statului a sumei de 889 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea constatărilor medico-legale expuse în raporturile nr.142 din nr.28- D din 14.03.2017, nr.27-D din 14.03.2017; pentru efectuarea expertizelor judiciare medico-legale expuse în raporturile nr.32-D din 24.03.2017, aceste cheltuieli fiind confirmate. Totodată, la materialele cauzei este anexat ordin de încasare a numerarului nr.1V4Q-810 din 19.06.2017, prin care se confirmă că de la Tina Gaitur a fost încasată suma de 2 100 lei în beneficiul Ministerului Finanțelor - Trezorieria de Stat, suma dată constituind plata pentru efectuarea expertizei, respectiv, nefiind necesară încasarea de la inculpată a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizei judiciare auto-tehnică nr.563.

Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar partea vătămată Olga Tomașevscaia prin care solicită casarea acesteia în partea acțiunii civile, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care sa se dispună încasarea de la inculpata Tina Gaitur prejudiciul moral în valoare de 100 000 lei în beneficiul părții vătămate Olga Tomașevscaia. În susținerea celor solicitate menționează că, s-a aflat în spital pe o perioadă de 4 luni, în care a suferit intervenția mai multor operații, iar acum nu este în stare să țină un stilou în mână. Remarcă că, practica europeană oferă în asemenea cazuri prejudiciu moral de 100 000 lei. 5.1. Declară recurs ordinar împotriva deciziei inculpata, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii prin care ultima să fie achitată de sub învinuirea înaintată. La fel ca și în cererea de apel, inculpata susține că nu ea se face vinovată de cele imputate, ci din contra părțile vătămare, care erau în stare de ebrietate. De asemenea, inculpata declară că instanța de apel eronat nu a aplicat la stabilirea pedepsei prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, or, în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. 9 Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, se reține că potrivit textelor recursurilor declarate, atât de partea vătămată Olga Tomașevscaia, cât și inculpata Tina Gaitur invocă drept temei pct. 6) al alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs dacă nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la pronunțarea deciziei din 19 februarie 2019. Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței instanței de apel, ajungând la concluzia că sentința atacată urmează a fi casată parțial în partea încasării prejudiciului moral, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit de prima instanță. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea celor expuse de către instanța de apel în decizie nu au fost găsite de către instanța de recurs. Astfel, cu referire la alegațiile părții vătămate Olga Tomașevscaia precum că, instanțele de fond au stabilit eronat cuantumul prejudiciului moral, Colegiul penal susține că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel s-au expus detaliat, clar și corect asupra acestui argument, indicând că, partea vătămată a solicitat prejudiciul moral în mărime de 100 000 lei, însă ținând cont de gradul de vinovăție a inculpatei - fapta comisă din imprudență, de circumstanțele în care a fost produsă fapta infracțională care a cauzat prejudiciul, de suferințele fizice și psihice suportate de către Olga Tomașevscaia în urma accidentului rutier, în a cărui producere se face 10 vinovată inculpata Tina Gaitur, de măsura în care această compensare poate aduce satisfacția părții vătămate și conform principiului echității întemeiat a dispus repararea prejudiciului moral în suma nominalizată, fiind una echitabilă, raportată la gradul de vinovăție a făptuitorului, și la consecințele survenite. Colegiul penal reamintește că, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate (vezi art. 1423 Cod civil). Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară privitor la cuantumul prejudiciului moral cauzat prin infracțiune de către inculpată sunt corecte și corespund materialului probator, instanța motivându-și clar poziția în acest sens (pct. 4.1.). Cu referire la recursul declarat de către Tina Gaitur, Colegiul penal remarcă că este unul nefondat, or, inculpata enumeră aceleași argumente ca și în cererea de apel, iar instanța de apel i-a oferit răspuns. Instanța de recurs ordinar menționează că, inculpata neîntemeiat invocă faptul că instanța de apel la individualizarea pedepsei nu a luat în calcul prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, or, în punctul 4.1. din prezenta decizie instanța de apel a indicat că ,,Cu referire la critica inculpatei precum că, la aplicarea pedepsei nu au fost respectate prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, instanța de apel le-a respins ca fiind nefondate, or, limitele sancțiunii sub formă de închisoare, prevăzute la art. 264 alin. (3) Cod penal, sunt limita minimă de 3 ani, limita maximă de 7 ani. În temeiul art. 70 alin. (31) Cod penal și în pofida faptului că la momentul comiterii faptei inculpata nu avea împliniți 21 ani, limita maximă a sancțiunii se reduce cu 1/3, respectiv, în urma efectuării calculelor limita maximă devine 4 ani 8 luni. Deci în cazul din speță, instanța de apel nu a constatat încălcarea prevederilor nominalizate, pedeapsa sub formă de închisoare stabilită Tinei Gaitur nu depășește limita maximă prevăzută de legea aplicată în raport cu prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal”. Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea acesteia, iar întru evitarea unor repetări inutile, Colegiul penal însușește motivarea instanței de apel. 11 Totodată, Colegiul penal reține că, motivele invocate în recursurile declarate de către inculpata Tina Gaitur și partea vătămată Olga Tomașevscaia au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea CtEDO, pct. 20, cazul Bujenița c. Moldovei). Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurenți, că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către recursurilor ordinare declarate de către partea vătămată Olga Tomașevscaia și inculpata Tina Gaitur, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Gaitur Tina Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 februarie 2020. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 12