1ra-1222/20 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-1222/20 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1222/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Boico, Nicolae Craiu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul delegat în Procuratura UTA Găgăuzia Fedora Gheorghieva și

succesorul părții vătămate Iordana Tașci, prin care solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 18 decembrie 2019, în cauza penală, în privința

lui

Iabanji Constantin XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 05.12.2017 până la 12.09.2019;

Instanța de apel de la 09.10.2019 până la 18.12.2019;

Instanța de recurs de la 23.03.2020 până la 28.07.2020.

a c o n s t a t a t :

Constantin Iabanji a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) și art. 266 Cod penal, în legătura cu ce i-a fost stabilită pedeapsa

după cum urmează:

-pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal - sub forma de închisoare pe un termen de 4

ani cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip deschis cu privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani;

-pe art. 266 Cod penal - sub forma de închisoare pe un termen de 1 an cu

executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru ansamblu de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepsiilor stabilite lui Constantin Iabanji i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

sub forma de închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciarul de tip semiînchis cu privare de dreptul de a conduce mijloacele de

transport pe un termen de 4 ani.

În conformitate art. 182 alin. (6) Cod de procedură penală în termenul executării

pedepsei lui Constantin Iabanji, sub forma de privare de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani, includerea termenului executării de către

Constantin Iabanji în cadrul procesului penal a măsurii preventive sub forma de privare

1

temporară a dreptului de a conduce mijloace de transport în perioada de la 11.08.2017

până la 08.04.2018.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal, pedeapsa stabilită sub forma de închisoare

s-a dispus neexecutarea pedepsei aplicate dacă în perioada de probațiune 4 ani

inculpatul Constantin Iabanji nu va săvârși o infracțiunea nouă și prin respectarea

condițiilor va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Acțiunea civilă înaintată de către Iordana Tașci a fost admisă parțial și s-a dispus

încasarea de la Constantin Iabanji în beneficiul lui Iordana Tașci suma în mărime de 50

000 lei cu titlu de recuperare a prejudiciului moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii,

în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Constantin Iabanji în bugetul de stat al Republicii Moldova suma

de 4 310 lei cu titlu de recuperare a cheltuielilor de judecată suportate în legătura cu

efectuarea expertizei medico-legale și a expertizei auto tehnice în cadrul urmăririi

penale.

Constantin Iabanji i-a fost înaintată învinuire precum că la 30.07.2017, aproximativ la

ora 21:00, încălcând pct. 14 lit. a), pct. 45 subpct (1) lit. a), d) și subpct. (2) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, conducând automobilul ,,Skoda

Fabia”, nr. de înmatriculare XXXXX, deplasându-se pe carosabilul R-36 55km+130 m nu

a ținut cont de starea psihofiziologică și situația rutieră, depășind limita de viteză

stabilită, s-a antrenat de la conducerea vehiculului și a tamponat cuterul ,,Honda Dio”

care se deplasa în aceeași direcție, fără numere de înmatriculare, condus de Gheorghe

Tașci în rezultatul cărui fapt ultimului i-au fast cauzate leziuni corporale sub formă de:

traumatism închis a cavității stemo-abdominale cu fractura osului stemal, a coastelor

stemale, ruptură a plămânului drept cu inflamație în partea dreaptă și hemoragie a

aproximativ de 1200 ml din partea dreaptă; traumatism cranio-cerebral cu hemoragie

în zona ventriculului cerebral; traumatismului stemovertebral și occipital cu ruptura a

coloanei vertebrale în regiunea vertebrei a VI occipitale, a VIl-a cervicale, vertebrei a 9-

a și a 10-a cu deplasare a fragmentelor; mulțime de zgârieturi pe față, corp și membre,

care în complex se consideră ca fiind leziuni corporale care au cauzat vătămarea gravă

a vieții și integrității corporale de la care pe locul accidentului în trafic rutier a survenit

decesul lui Gheorghe Tașci.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în dispozițiile art. 264 alin. (4) Cod penal-

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul

unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate.

2

Tot el, la 30.07.2017 la ora 21.00, încălcând pct. 14 lit. a), pct. 45 subpct (1) lit. a),

d) și subpct. (2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, aflând-se în stare de ebrietate alcoolică, conducând

automobilul ,,Skoda Fabia”, nr. de înmatriculare XXXXX, deplasându-se pe carosabilul

R-36 55km+130 m și după ciocnirea cu cuterul ,,Honda Dio” care se deplasa în aceeași

direcție, fără numere de înmatriculare sub conducerea lui Gheorghe Tașci, în rezultatul

cărui fapt ultimului i-au fost cauzate leziuni corporale care au cauzat vătămarea gravă

a sănătății, de la care pe locul accidentului rutier a decedat Gheorghe Tașci, încălcând

pct. 12) subpct. (1) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, a părăsit locul accidentului în trafic rutier si s-a

ascuns.

Astfel, prin acțiunile sale Constantin Iabanji a săvârșit infracțiunea, prevăzută de

art. 266 Cod penal - părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea

mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației, ca rezultat a survenit

decesul persoanei.

a solicitat casarea sentinței cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatul Constantin

Iabanji să fie recunoscut în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod

penal cu stabilirea pedepsei sub forma de închisoare pe un termen de 6 ani și 6 luni, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. De asemenea, să fie recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de 266 Cod penal cu stabilirea pedepsei sub

forma de închisoare pe un termen de 2 ani. Prin cumul parțial al pedepselor stabilite,

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa definitivă sub forma de închisoare pe un termen

de 7 ani cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel, procurorul a indicat ilegalitatea sentinței emise sub

aspectul aplicării unei pedepse prea blânde.

Totodată, apelantul a invocat faptul că, instanța de fond eronat a admis doar

parțial acțiunea civilă înaintată de către Iordana Tașci.

Mai mult, procurorul a menționat că, instanța de fond neîntemeiat și eronat a

recalificat acțiunile inculpatului de la art. 264 alin. (4) la alin. (3) Cod penal.

3.1. De asemenea, a înaintat apel succesorul părții vătămate Iordana Tașci, care a

indicat aceleași argumente ca și procurorul solicitând că să fie casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată următoarea hotărâre: Constantin Iabanji să fie

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal

cu stabilirea pedepsei sub forma de închisoare pe un termen de 6 ani cu executarea

pedepsei în penitenciarul de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 5 ani, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod

3

penal cu stabilirea pedepsei sub forma de închisoare pe un termen de 2 ani cu

executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis, în baza art. 84 alin. (1) Cod penal

lui Constantin Iabanji să-i fie stabilită pedeapsa definitivă sub forma de închisoare pe

un termen de 7 ani cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis și cu

privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pentru un termen de 4 ani.

Admiterea integrală a acțiunii civile încasând de la inculpatul Constantin Iabanji, în

beneficiul reclamantului prejudiciul moral în mărime de 900 000 lei.

3.2. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Vladimir Cimpoeș în numele

inculpatului Constantin Iabanji prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea

înaintată, deoarece în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunilor imputate.

În motivarea apelului declarat, apărătorul a susținut dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de fond, indicând că nu sunt probe la dosar care să

demonstreze vinovăția clientului său în cele imputate, mai mult nu a fost demonstrat

faptul că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate în timpul comiterii infracțiunilor

imputate.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procuror, succesorul

părții vătămate Iordana Tașci și avocatul Vladimir Cimpoeș în numele inculpatului

Constantin Iabanji, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel verificând argumentele apelurilor

declarate și apreciind juridic faptele incriminate inculpatului și probele prezentate, a

conchis că prima instanță pe prezenta cauză a dat apreciere corectă probelor

administrate, și just a ajuns la concluzia contestată de apelanți.

Astfel, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate alegațiile apelanaților

precum că, instanța neîntemeiat a exclus din învinuirea indiciu de comitere infracțiunii

de către inculpat fiind în stare de ebrietate ceea ce a condus la recalificarea acțiunilor

acestuia la fapte mai puțin grave, or, la materialele cauzei lipsesc probele veridice și

pertinente care ar demonstra că inculpatul a condus mijloc de transport aflându-se în

stare de ebrietate.

În acest, instanța de apel a menționat că, conform procesului-verbal privind

examinare medicală a inculpatului din 31 iulie 2017 la ora 07:30, la momentul

examinării acesta nu se afla în stare de ebrietate (f. d. 39, vol. 1), iar în conformitate cu

raportul de expertiză judiciară nr. 534 din 07.08.2017 în mostre de sânge colectat la data

de 31.07.2017 în colbul cu inscripția ,,Iabanji C. P.” prezentate pentru a fi analizate etilul

nu s-a depistat (Vol. I, f. d. 180-181).

4

Drept urmare, pornind de la cele expuse, instanța de apel a conchis că de către

procuror nu au fost prezentate care să demonstreze indubitabil faptul că inculpatul se

afla în stare de ebrietate în momentul accidentului în trafic rutier.

Argumentele apelanților precum că, la momentul comiterii infracțiunii inculpatul

se afla în stare de ebrietate se conformă prin depozițiile martorilor P. Cilinghir, P. Chior

, F. Col și I. Mandaji, care, au văzut că inculpatul în acea zi consuma băuturile alcoolice,

nu pot fi considerate ca probe veridice care să demonstreze starea de ebrietate a

inculpatului, la fel și a faptului că parametri de concentrare a alcoolului în sângele

acestuia depășeau cele maxim admisibile, or, martorii menționați nu au fost martorii

oculari.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a indicat că,

pedeapsa aplicată de către instanța de fond este una proporțională care corespunde

prevederilor art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată alegațiile apelanților

precum că inculpatului eronat i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

penale, or, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

reprezintă o pedeapsă care urmează a fi aplicată în cazul comiterii infracțiunii, metoda

de liberare de la pedeapsa penală și este în corespundere cu jurisprudența CtEDO

referitoare la aplicarea de pedeapsă neprivativă de libertate.

Astfel, instanța de apel a indicat că, restabilirea echității sociale, încălcate de către

inculpatul Constantin Iabanji prin săvârșirea infracțiunii, în care este recunoscut

vinovat, ținând cont de comportamentul lui în timpul și după săvârșirea infracțiunii,

precum și influențarea pedepsei stabilite asupra corectarea vinovatului, ținând cont de

vârsta și personalitatea acestuia, gravitatea redusă a faptei săvârșite - că scopul

pedepsei, poate fi atins prin aplicarea în privința inculpatului Constantin Iabanji a

pedepsei sub forma doar de închisoare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal -

liberarea condiționată de executare a pedepsei cu închisoarea.

Instanța de apel a subliniat că anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpatul C. Iabanji..

Referitor la acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate, persoanei

civilmente responsabile Iordana Tașci, instanța de apel a reținut ca corecte concluziile

instanței de privind privind necesitatea de a încasa prejudiciul moral în favoarea

succesorului părții vătămate I. Tașci de la C. Iabanji considerând că suma încasată în

mărime de 50 000 lei corespunde nivelului suferințelor fizice și psihice cauzate ale

acestuia, fiind o recompensă echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral cauzat lui I.

5

Tașci prin acțiunile inculpatului C. Iabanji, în legătură cu care fapt argumentele

apelantului I. Tașci cu privire la netemeinicia sentinței în acea parte sunt nefondate.

Cu referire la apelul declarat de către apărare, instanța de apel a subliniat că, corect

instanța de fond a respins poziția apărării precum că inculpatul nu se face vinovat în

cele imputate, or, probele administrate în respectiva cauză penală demonstrează faptul

că inculpatul deplasându-se cu viteză nu a ținut cont de situația rutieră, întrucât victima

G. Tașci deplasându-se cu scuterului ,,Honda Dio” nu putea să se deplaseze cu viteză

cum dcelară inculpatul.

Astfel, poziția inculpatului precum că nu se face vinovat în cele imputate, instanța

de apel a respins-o ca fiind doar o metodă de eschivare de la răspunderea penală.

Subsecvent, instanța de apel a conchis că la cauză au fost administrate de către

acuzare suficiente probe pentru constatarea vinovăției inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de pe art. 264 al. (3) lit. b) Cod penal și art. 266 Cod penal.

Mai mult decât atât, instanța de apel a indicat că, cererea de apel înaintată de către

apărare nu conține niciun argument concret care ar permite constatarea de către

instanța de apel a ilegalității în această parte a sentinței emise de către instanța de fond

și, după conținut, reprezintă doar o apreciere a circumstanțelor cauzei expusă de

ultimul.

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond în conformitate cu

prevederile legii procedural-penale corect a apreciat toate probele pe cauză din punctul

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, întru soluționarea corectă a cauzei,

ajungând la o concluzie întemeiată privitor la vinovăția lui C. Iabanji în comiterea

infracțiunilor nominalizate mai sus.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 10) și 12) Cod de procedură penală solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțare unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) și să îi fie

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și 6 luni, iar în baza

art. 266 Cod penal inculpatului să îi fie numită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 7 ani, în conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal să îi fie numită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termene de 7 ani și cu anularea

permisului de conducere a mijloacelor de transport.

De asemenea, procurorul solicită aplicarea prevederilor art. 106 Cod penal prin

care să fie dispusă confiscarea specială a mijlocului de transport de model ,,Skoda

Fabia” cu numerele de înregistrare XXXXX.

6

În motivarea cerințelor sale, procurorul susține că, instanța de apel eronat a

menținut sentința prin care acțiunile inculpatului au fost recalificate de la alin. (4) la

alin. (3) al art. 264 Cod penal, or, la materialele cauzei au fost administrate suficiente

probe care să demonstreze indubitabil starea de ebrietate a inculpatului la momentul

comiterii infracțiunii.

Totodată, recurentul subliniază că instanța de apel a pronunțat o decizie

nemotivată, fără a da un răspuns clar în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pe

care o consideră prea blândă.

5.1. Nefiind de acord cu decizia, declară recurs ordinar succesorul părții

vătămate Iordana Tașci, care solicită să fie casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre prin care inculpatul Constantin Iabanji să fie recunoscut de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) și să îi fie stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 266 Cod penal inculpatului să îi fie

numită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în conformitate cu

prevederile art. 84 Cod penal să îi fie numită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termene de 7 ani și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani și admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea cererii de recurs ordinar, recurenta susține poziția acuzării indicând

că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă și eronat i-a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei penale în temeiul art. 90 Cod penal, de asemenea greșit

a recalificat acțiunile inculpatului de la alin. (4) la alin. (3) al art. 264 Cod penal.

Mai mult decât atât, recurenta subliniază ilegalitatea deciziei în partea admiterii

parțiale a acțiunii civile, or, instanța de apel nu și-a motivat în această parte decizia și

nu a indicat cu precizie care raționamente au stat la baza acestei concluzii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

7

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 61 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, art. 249 alin. (1), 395 alin. (1) pct. 2)

și 3), 414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței

de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune constatată ca dovedită, pedeapsa

definitivă pe care urmează să o execute, durata perioadei de probațiune în cazul

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și cui îi revine obligația

de a supraveghea pe cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Partea descriptivă a deciziei trebuie să cuprindă motivarea amplă a celor

constatate, faptele incriminate, aprecierea probelor conform art. 101 Cod de procedură

penală, precum și individualizarea pedepsei care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

De asemenea, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și

de drept, care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Astfel, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului hotărârii atacate (vezi pct. 4. din prezenta decizie) a

concluzionat confuz, neclar și divergent, ca este oportună și corectă aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, dar luând în considerare gravitatea

infracțiunilor săvârșite de inculpat și repercusiunile acestora pentru familia victimei și

pentru întreaga societate, adică circumstanțe care nu justifică suspendarea condiționată

a executării pedepsei închisorii și a acordat suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral care este contradictorie jurisprudenței principiul general al echității și vădit

disproporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețele similare.

Astfel, ținând cont de cele menționate mai sus, Colegiul penal lărgit subliniază

că, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins

cu sau fără executarea efectivă a acesteia, însă instanța de judecată trebuie să își

motiveze decizia în acest sens și să țină cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, și anume, întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei,

după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

În acest sens, instanța de recurs ordinar atrage atenția că, inculpatul a comis două

infracțiuni, una dintre care se califică ca fiind gravă, nu a recunoscut vina, a părăsit

locul accidentului, nu a reparat prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate, astfel

8

instanța de apel la stabilirea pedepsei penale aplicate inculpatului omite să se pronunțe

în această parte.

Mai mult, Colegiul penal lărgit atrage atenția că, instanța de apel la judecarea

apelului nu a ținut cont de practica uniformă și stabilă în cauze similare, or, atunci când

există o jurisprudență bine stabilită (adică jurisprudență constantă privitoare la

interpretarea sau aplicarea unor dispoziții legale), aceasta trebuie urmată în cauze viitoare

(vezi decizia CtEDO Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turciei).

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră concluzia

instanței de apel referitor la pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale aplicate inculpatului ca fiind una nemotivată și contrară practicii

judiciare uniforme.

Totodată, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel a comis erori și în

partea acțiunii civile stabilind valoarea prejudiciului disproporțională cu sumele

acordate de Curtea Europeană în spețele similare.

În acest sens, instanța de recurs subliniază că, aprecierea prejudiciului moral se

face în raport cu miza pentru reclamant, comportamentul părților, bună/reaua-

credință; durata neexecutării, etc.). Se ia obligatoriu în considerație principiul general

al echității și suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu sumele acordate de

Curtea Europeană în spețele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi

pusă pe seama reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în

considerație argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții excesive și

vădit exagerate.

În acest sens, Colegiul penal lărgit susține că potrivit jurisprudenței CtEDO,

instanțele judecătorești din țara noastră ar putea să acorde satisfacție morală la

constatarea violării drepturilor și libertăților fundamentale, și anume, pentru violarea

art. 2 CtEDO de la 6 000 la 30 000 euro, echivalentul în lei moldovenești (vezi

Recomandarea nr. 6 CSJ privind satisfacția echitabilă).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că, instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, că a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, și că recursul de pe rol este unul întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs

casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța

de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

9

soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

admite recursurile ordinare declarate de către procurorul delegat în Procuratura

UTA Găgăuzia Fedora Gheorghieva și succesorul părții vătămate Iordana Tașci,

casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 18 decembrie

2019, în cauza penală în privința inculpatului Iabanji Constantin XXXXX și dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac. Pronunțată integral la 26 august 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Boico

Nicolae Craiu

10