1ra-1256/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1256/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1256/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Morari Ion XXXXX, împotriva

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 07 decembrie 2018 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din 25 februarie 2019,

în cauza penală în privința lui

Morari Ion XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de judecare:

prima instanță: 05.02.2016 – 07.12.2018

instanța de apel: 10.01.2019 – 25.02.2019

instanța de recurs ordinar: 21.05.2019 – 24.12.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

decembrie 2018, Morari Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și i s-a stabilit

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa cu

închisoare stabilită lui Morari Ion a fost suspendată pe un termen de 2 ani.

data de XXXXX, aproximativ la orele XXXXX, aflându-se pe str. XXXXX,

mun. XXXXX, acționând intenționat, în complicitate cu Morari Ion XXXXX

și Drăgălin Lilian, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea

publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, a inițiat o

altercație cu Arhirii Andrei în cadrul căreia, i-a aplicat o lovitură cu capul

în regiunea feței, cauzându-i victimei conform raportului de expertiză

medico-legală nr. XXXXX din 05.10.2015, vătămări corporale ușoare

1

manifestate prin plagă confuză și echimoză la nivelul feței, excoriații la

nivelul suprafeței dorsale a ambelor mâini și a gambei stângi.

Inculpatul Morari Ion vina de comiterea infracțiunii impuse nu a

recunoscut, însă, vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii impuse s-a

confirmat prin plângerea lui Arhirii Andrei depusă organului de urmărire

penală; raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 15 octombrie

2015; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 26

octombrie 2015 și anexa la procesul-verbal; procesul-verbal de confruntare

din 08 decembrie 2015 dintre partea vătămată Arhirii Andrei și bănuitul

Morari Ion conform căruia Ion Morari a declarat că la ziua incidentului

dânsul se afla acasă, iar mama-sa poate confirma faptul dat.

la 21 decembrie 2018 în numele inculpatului Morari Ion, prin care a

solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Morari Ion să fie achitat,

deoarece fapta imputată inculpatului nu a fost comisă de el.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul Zadorojnîi Andrei a

menționat că:

- prima instanță nu a dovedit și probat în modul prevăzut de lege, că

Morari Ion a participat la fapte imputate, fiind încălcat principiul

prezumției nevinovăției, practic obligând pe inculpat să dovedească alibi;

- în cadrul examinării cauzei de către prima instanță, în afară de

inculpatul Morari Ion nu a fost audiată nici o persoană. Chiar și partea

vătămată nu s-a prezentat, iar instanța contrar prevederilor art. 369, 371

CPP, a bazat sentința pe declarațiile date la etapa urmăriri penale. Au fost

încălcate normele procesuale imperative, or, nu a fost respectată condiția

efectuării confruntării dintre această persoană și bănuit, învinuit sau

audierea ei în conformitate cu art. 109 și 110 CPP.

februarie 2019, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, vina

inculpatului Morari Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal și anume huliganism, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

deosebit, săvârșite de mai multe persoane, a fost demonstrată de către

instanța de fond, aceste concluzii fiind regăsite și de instanța de apel.

Consideră că, versiunea inculpatului Morari Ion precum că, dânsul

nu s-a aflat la locul comiterii infracțiunii, ci s-a aflat în s. XXXXX nu a fost

2

posibil de verificat, deoarece, la luarea cunoștinței cu materialele cauzei

nici inculpatul și nici avocatul acestuia nu au solicitat audierea martorilor

care ar putea confirma faptul prezenței lui într-un anumit loc, or,

solicitarea ridicării informației cu privire la localizarea telefonului mobil

care aparține lui Morari Ion nu poate confirma faptul că, și dânsul s-a aflat

la locul aflării telefonului său mobil.

De asemenea instanța de apel a reiterat că, la adoptarea sentinței

prima instanță a dat o apreciere corectă probelor prezentate de către

acuzare și în opinia instanței de apel, față de inculpat, corect a fost aplicată

pedeapsa închisorii prevăzută de dispoziția articolului infracțiunilor

săvârșite, cu suspendarea executării ei pe o anumită durată de probațiune,

or, inculpatul a comis un cumul de infracțiunii ce atentează la relațiile

sociale cu privire la sănătatea persoanei și la ordinea publică.

Constată că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod Penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celor vinovați, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale inculpaților, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a notat că la

individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de cele trei

principii care urmează a sta la baza individualizării pedepsei, sancțiunea

aplicată inculpatului Morari Ion, pedeapsa aplicată fiind una legală,

echitabilă și proporțională.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o

motivarea amplă și temeinică a sentinței cu privire la procesul de evaluare

și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată

prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele

articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

la 25 martie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul

Zadorojnîi Andrei în numele lui Morari Ion, la 23 aprilie 2019, prin care,

invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei și a sentinței cu dispunerea

achitării inculpatului Morari Ion, deoarece fapta nu a fost comisă de el.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Zadorojnîi Andrei în

numele lui Morari Ion a menționat că:

3

- în cadrul examinării cauzei de către instanța de judecată, în afară de

inculpatul Morari Ion nu a fost audiată nici o persoană. Chiar și partea

vătămată nu s-a prezentat;

- au fost încălcate normele procesuale imperative, or, nu a fost

respectată condiția efectuării confruntării dintre partea vătămată și bănuit,

învinuit;

- instanța de apel a dispus examinarea apelului în lipsa părții

vătămate, ne cătând la faptul că conform informației „Acces web” ultimul

nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova;

- instanța de apel judecând cauza urma să examineze toate

circumstanțele cauzei și să se expună asupra tuturor capetelor apelului

declarat în numele inculpatului;

- la examinarea cauzei și adoptarea dispozitivului deciziei a

participat Ouș Ludmila, fiind președintele completului, însă numele ei nu

figurează în textul dispozitivului și deciziei motivate, nu conține

semnătura ei, iar excluderea judecătorului din complet după pronunțarea

dispozitivului deciziei adoptate și includerea în textul deciziei adoptate, la

25.02.2019 altui judecător care nu a participat la examinarea fondului

apelului și adoptarea deciziei, constituie o încălcare a procedurii și duce la

nulitatea deciziei;

- contrar prevederilor art. 415 Cod de procedură penală, nu a fost

specificat care anume temei prevăzut de lit. a) – c) din alin. (1) pct. 1) a

servit temei pentru respingerea apelului, nu s-a indicat care este acel motiv;

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a

respinge o parte din cerințele și argumentele apelantului în numele

inculpatului, totodată, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

iar în general dispozitivul se expune neclar;

- instanța de apel nu a reacționat în mod legal asupra erorilor

invocate de apărare, referitor la încălcările prevederilor art. 369, 371 Cod de

procedură penală, și a bazat hotărârea pe declarațiile date de către partea

vătămată la etapa urmăririi penale fără a le verifica în cadrul ședințelor de

judecată;

- instanțele ilegal au pus la baza sentinței de condamnare declarațiile

lui Arhirii Andrei date în cadrul urmăririi penale, deoarece nu a fost

efectuată confruntarea dintre partea vătămată Arhirii Andrei și inculpatul

Morari Ion;

- instanța de apel nu a analizat conținutul probelor invocate și nici n-a

examinat argumentele apărării privind utilitatea, concludența și pertinența

acestora;

4

- instanțele nu au demonstrat și nici nu au combătut declarațiile lui

Morari Ion Ilie, precum că pe partea vătămată Arhirii Andrei l-a văzut

pentru prima dată la anchetator;

- neîntemeiat s-au încasat sume dublate, partea vătămată Arhirii

Andrei fiind îmbogățit fără just temei;

- instanțele nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au

adoptat hotărâri care nu cuprind motivele legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii;

- a fost încălcat principiul prezumției nevinovăției și principiul

contradictorialității în procesul penal, ceia ce constituie un viciu

fundamental în cadrul judecării cauzei, care a afectat hotărârile atacate.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S. prin care a optat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiurile legale.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Colegiul penal lărgit atestă că, recurentul în cauza deferită judecării și

anume apărătorul inculpatului, invocă ca temeiuri de drept pentru casarea

hotărârii contestate pct. 5), 6), 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume că, cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără

citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

5

gravă de fapt care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, din conținutul recursului declarat de către apărătorul

Zadorojnîi Andrei, se atestă că autorul evidențiază în speța dată, precum că

instanța de apel a purces la examinarea fondului fără audierea părții

vătămate Arhirii Andrei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Recurentul indică în recursul său că, a solicitat audierea părții

vătămate în cadrul ședinței de apel, deoarece apărarea a contestat

declarațiile lui Arhirii Andrei date la etapa urmăririi penale, însă instanța

de apel a considerat că prezența lui nu este necesară și a purces la

examinarea fondului cauzei fără audierea lui.

Colegiul penal, constată din procesul – verbal al ședinței de judecată

în instanța de apel din data de 25 februarie 2019(f.d.188 vol. II), că partea

vătămată Arhirii Andrei, fiind legal citată nu s-a prezentat, iar conform

informației „ACCES web” ultimul nu se afla pe teritoriul Republicii

Moldova(f.d.176-177, vol. II), astfel, instanța de apel dispunând examinarea

cauzei în lipsa participaților absenți.

Totodată, Colegiul reține că, în ședința de judecată a primei instanțe

au fost date citirii declarațiile părții vătămate Arhirii Andrei date în cadrul

urmăriri penale la data de 29 septembrie 2015, la fel, partea vătămată fiind

audiată suplimentar la data de 21 decembrie 2015.

Mai mult, materialele cauzei atestă că, la 08 decembrie 2015, a avut

loc confruntarea dintre partea vătămată Arhirii Andrei și bănuitul Morari

Ion, conform căruia, ultimul a declarat că la ziua incidentului se afla acasă,

iar mama sa poate confirma faptul dat, însă, nu a fost solicitată audierea

martorilor în susținerea poziției invocate de către inculpat nici în cadrul

ședinței de judecată a primei instanțe și nici în instanța de apel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit respinge ca nefondate alegațiile

recurentului în această parte și reiterează că judecata în instanța de apel s-a

desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege, și respectiv, nu se

constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate.

Colegiul reține că conținutul recursului declarat de către apărătorul

inculpatului, în principiu are un conținut similar cu apelul declarat la caz

în numele acestui inculpat și care conține în bună parte critici referitor la

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor la judecarea acestei

cauze penale.

6

Referitor la temeiul pentru recurs invocat de către recurent prin

prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit

menționează că în cauza supusă judecării sunt aplicabile atunci când

instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și

nu s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca

hotărârea pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit respinge ca nefondate alegațiile

recurentului în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori

admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate

de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă

a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul lărgit apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele

pe care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată și

ilegală, din considerentul că nu au fost indicate probele în susținerea

învinuirii înaintate, semnalându-se astfel nerespectarea cerințelor art. 414

alin. (6) Cod de procedură penală, care prevăd că instanța de apel nu este

în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță,

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu

au fost consemnate în procesul-verbal.

Tot aici, urmează de menționat, că motivarea hotărârii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu ți sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale

de achitare, adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Instanța de

apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

corect de a menține sentința prin care inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiunea comisă, deoarece fapta acestuia întrunește elementele faptei

prejudiciabile prevăzute de legea penală, imputate lui.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurent, Colegiul penal

verificând suplimentar lucrările dosarului remarcă că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, a cercetat

suplimentar materialele cauzei în ședința instanței de apel, cu consemnarea

lor în procesul verbal al ședinței de judecată, adoptând în consecință o

soluție corectă de menținere a sentinței în partea stabilirii vinovăției

7

inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de huliganism, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, săvârșite de două sau mai multe persoane;

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv

hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

respingerea apelului declarat.

În acest context, dat fiind faptul că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii

menționate mai sus, atât instanța de apel, cât și cea de recurs ordinar nu au

avut temeiuri de a devia de la concluziile menționate în sentință în partea

stabilirii vinovăției inculpatului la faptele prejudiciabile imputate lui.

Respectiv, deoarece chestiunile invocate atât în apel, cât și recurs, au

constituit obiect de analiză și în sentința adoptată de către prima instanță,

iar potrivit jurisprudenței CtEDO, în situația în care instanța de fond și-a

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate

în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (hotărâri CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra Finlandei), din

care motiv, Colegiul va respinge ca nefondate alegațiile apărătorului

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Morari Ion invocate în acest sens,

precum că instanța de apel a preluat în bună parte argumentele expuse în

sentință de către prima instanță.

Așadar, Colegiul penal lărgit consideră că în cauza dată, nu și-au

găsit confirmarea temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de către recurent.

Totodată, criticile autorului recursului, în esență, se referă la

chestiunea de apreciere a probelor, considerând că, acestea nu constituie

un ansamblu de probe ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.

Este de menționat că, aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

8

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, concentrându-se pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere

a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub

toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile

sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea

acestora și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere

al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs

reiterează că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului probator și nu stabilește

o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare,

aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu va analiza și verifica

probele administrate în cauză. În speța deferită judecării nu s-a constatat

discrepanța între cele reținute de instanțele de fond în vederea

condamnării inculpatului și conținutul real al probelor sau ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât

cea pe care materialul probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte

cu privire la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și

plauzibil pentru a dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum

solicită recurentul.

Deci, Colegiul penal lărgit consemnează că instanțele ierarhic

inferioare, verificând cele imputate inculpatului, au conchis corect că în

speța dată au fost acumulate și prezentate instanței probe verosimile,

pertinente și concludente, ce demonstrează vinovăția acestuia în săvârșirea

infracțiunii de huliganism, precum a fost indicat în actul de învinuire.

În continuare, Colegiul lărgit reține că, avocatul Zadorojnîi Andrei în

numele inculpatului Morari Ion, invocă incidența în prezenta speță, a

temeiului de casare prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, temei care este

aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor

constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În argumentarea recursului declarat prin prisma temeiului de recurs

nominalizat mai sus, în opinia apărătorului probele administrate în

9

ședințele instanțelor de fond nu demonstrează vinovăția inculpatului

Morari Ion în cele incriminate lui, urmând ca acesta să fie achitat, deoarece

fapta nu a fost comisă de el.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu

argumentele expuse de apărătorul inculpatului prin prisma temeiului

invocat pentru recurs, Colegiul consideră că, în prezenta speță criticile

ultimului sânt neîntemeiate, deoarece instanțele de fond justificat au ajuns

la concluzia că inculpatul Morari Ion se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu constatarea și

reținerea stărilor de fapt, și de drept, în care sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunilor menționate.

Criticile apărătorului Zadorojnîi Andrei, precum că în instanțele de

fond partea acuzării nu a prezentat probe despre vinovăția inculpatului

Morari Ion, în acest sens, sunt neîntemeiate, deoarece reieșind din sentința

adoptată la caz, Colegiul reține că prima instanță a nominalizat cumulul de

probe ce dovedește comiterea infracțiunilor săvârșite de inculpat.

Colegiul lărgit reține că, instanțele de fond au examinat și reținut

probele ce confirmă participarea lui Morari Ion la săvârșirea infracțiunii de

huliganism, relevante fiind îndeosebi raportul de expertiză medico-legală

nr. XXXXX din 15 octombrie 2015(f.d.25-26, vol. I), procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 26 octombrie 2015(f.d.33-34,

vol. I) și procesul-verbal de confruntare din 08 decembrie 2015(f.d.99, vol.

I). Astfel, instanțele ierarhic inferioare au avut suficiente motive pentru a

concluziona despre participarea lui Morari Ion la comiterea infracțiunii de

huliganism, în cumul cu alte probe administrate la dosar.

Deși, în prezenta cauză supusă judecării, au fost administrate un șir

de probe indirecte în coraport cu cele directe, potrivit considerentelor

teoretice și jurisprudenței, în cazul dacă există două sau mai multe probe

indirecte, acestea ar putea fundamenta o hotărâre de condamnare, dacă din

înlănțuirea lor logică rezultă o concluzie univocă referitoare la vinovăția

inculpaților, fapt incident și în prezenta speță.

De altfel, Colegiul lărgit reiterează că, indiscutabil, chestiunea cu

privire la aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, care

este invocată la caz printre altele și de recurent, aceasta ține de starea de

fapt a cauzei, iar stabilirea ei este de competența instanțelor de fond.

Prin urmare, având în vedere și jurisprudența constantă a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă

din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la

etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate

10

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării

de fapt reținute în speță.

Generalizând cele enunțate, Colegiul penal lărgit, apreciază ca

justificate concluziile instanțelor de fond, privind constatarea vinovăției

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate lui Moraru Ion, nefiind

stabilite careva erori de drept, care a-r genera necesitatea intervenirii

instanței de recurs în hotărârea atacată.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată criticile

recurentului sub aspectul temeiurilor de casare, invocate în recursul

ordinar declarat, sunt nefondate, fiind axate pe mențiuni de ordin general,

ce poartă caracter de dezacord și în esență nu conțin o expunere concretă a

temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP cu o motivare suficientă pentru a

convinge instanța de recurs de a interveni în hotărârile atacate.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit concluzionează că recursul

declarat în cauza este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2019, în cauza

penală în privința lui Morari Ion XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

11