1ra-1419/2019 — Art. 151 alin. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 11 ianuarie 2017, Ciugureanu Alexandru, a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Ciugureanu Alexandru a fost pus sub învinuire de către organul de urmărire penală pentru faptul că, la 10 decembrie 2014, aproximativ la orele 21:00, aflându-se în xxxxx, pe teritoriul gimnaziului, în nemijlocita apropiere de cazangerie, împreună cu mai multe persoane necunoscute, intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Butuc Ion, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 367-D din 22.12.2014, traumă bontă a abdomenului cu lezare traumatică a intestinului subțire, mezenteriului, care au adus la peritonită difuză fibrinoasă cu amestec alimentar, ce au pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări corporale grave. 1 Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatului Ciugureanu Alexandru în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, după semnele calificative - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, săvârșită de două persoane.

Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ciugureanu Alexandru să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat că instanța de fond incorect a stabilit precum că inculpatul Ciugureanu Alexandru nu a participat la comiterea infracțiunii. Partea acuzării a considerat că declarațiile oferite de partea vătămată și martorii audiați, în coroborare cu alte probe, corespund circumstanțelor stabilite și demonstrează că în acțiunile inculpatului Ciugureanu Alexandru este prezentă fapta infracțională săvârșită intenționat, îndreptată spre vătămarea gravă a integrității corporale. Vina lui Ciugureanu Alexandru pe deplin se demonstrează și prin alte mijloace probatorii administrate în cadrul urmăririi penale, și anume raportul de expertiză medico-legală nr. 367 ,,D”, din 22.12.2014, procesul-verbal de confruntare între Butuc Ion și Ciugureanu Alexandru din 25.02.2015, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10.12.2014. Luând în considerație ansamblul probelor cercetate, acuzatorul de stat a constatat că vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin, iar instanța de fond nemotivat, la emiterea sentinței de achitare, a pus la bază doar declarațiile inculpatului privind faptul că nu a fost la fața locului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2017, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Ciugureanu Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 10 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că, Ciugureanu Alexandru la 10 decembrie 2014, aproximativ la orele 21:00, aflându-se în xxxxx, pe teritoriul gimnaziului, în nemijlocita apropiere de cazangerie, împreună cu mai multe persoane necunoscute, intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Butuc Ion, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 367-D din 22.12.2014 traumă bontă a abdomenului cu lezare traumatică a intestinului subțire, mezenteriului, care au adus la peritonită difuză fibrinoasă cu amestec alimentar, ce au pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări corporale grave. 2 4.2. Instanța de apel a considerat că, prima instanță la pronunțarea sentinței a încălcat prevederile art. 101 alin. (1), 384 alin. (3), 385 alin. (1), pct. 1-4, 394 alin. (1), pct. 1, 2, 4, 5 Cod de procedură penală. În ședința instanței de apel, procurorul în baza art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, a solicitat audierea suplimentară a părții vătămate Butuc Ion, însă conform materialelor prezentate de acuzatorul de stat, a fost imposibil de asigurat prezența părții vătămate în ședință. La demersul procurorului, în baza art. 371 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, au fost cercetate declarațiile părții vătămate Butuc Ion depuse în cadrul urmăririi penale de la filele dosarului 21, 22, 23, procesul-verbal de confruntare din 25.02.2015 (f.d. 67-69), și declarațiile depuse în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond (f.d. 143-147). Instanța de apel a menționat că declarațiile inculpatului Ciugureanu Alexandru privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combate prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate Butuc Ion, a martorilor Belevscoi Gheorghe, Dodu Nicolai, Nogai Ion și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Referitor la faptul că instanța de fond a considerat contradictorii declarațiile lui Butuc Ion date la data de 02.05.2015, instanța de apel a subliniat că la caz urmează a fi dată o apreciere declarațiilor integrale ale părții vătămate, or, analizând per ansamblu declarațiile lui Butuc Ion, se constată că el a văzut persoana care l-a maltratat, care îi este consătean, dar nu îi cunoștea numele și prenumele, iar ulterior, văzând acea persoană, a recunoscut-o și a comunicat că anume Ciugureanu Alexandru a fost cel care l-a agresat, afirmând că „indică ferm că Ciugureanu Alexandru este cel ce l-a bătut în acea seară la cazangerie” (f.d. 23). În același context, instanța de apel a menționat că instanța de fond a omis să dea apreciere probelor scrise existente la materialele cauzei: raportul-denunț din 18.12.2014, informația telefonică din 10.12.2014, procesul-verbal de cercetare la fața locului a teritoriului gimnaziului, raportul de expertiză medico-legală nr. 367 D din 22.12.2014, harta-schemă a domiciliului lui Ciugureanu Alexandru și gimnaziul unde s-a produs fapta, raportul cu privire la amplasarea în teritoriu a punctelor rețelelor de telefonie mobilă și procesul-verbal de confruntare dintre Ciugureanu Alexandru și partea vătămată Butuc Ion din 25.02.2015 și să stabilească interdependența dintre declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și probele scrise ale cauzei penale, enunțate supra. Instanța de apel a considerat ca fiind relevante și declarațiile martorului Belevscoi Gheorghe și Dodu Nicolai, care au menționat că partea vătămată văzându-l pe inculpat a confirmat că anume el l-a lovit. Astfel, instanța de apel a considerat întemeiată afirmația procurorului precum că în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe 3 concludente și utile, care demonstrează pe deplin vinovăția lui Ciugureanu Alexandru în comiterea infracțiunii incriminate, iar versiunea inculpatului precum că el nu a agresat partea vătămată, vine în contradicție cu celelalte probe cercetate și anexate la cauza penală și această versiune a fost reținută în mod eronat de către instanța de fond ca fiind veridică. 4.3. La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 90 alin. (4) Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție, de urmările prejudiciabile - cauzarea vătămărilor corporale grave părții vătămate, de personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat (f.d. 42), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 45), se caracterizează negativ la locul de trai (f.d. 47), nu este căsătorit (f.d. 46), nu are persoane minore la întreținere, circumstanțe atenuante și agravante nu s-au reținut.

Avocatul Enachi Tudor în numele inculpatului Ciugureanu Alexandru, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe. În argumentarea recursului apărarea a invocat dezacordul cu decizia de condamnare a inculpatului, menționând că instanța de apel audiind martorii acuzării și apărării, l-a condamnat pe Ciugureanu Alexandru. Nu a fost audiată partea vătămată Butuc Ion, ori martorul acuzării Belevscoi Gheorghe, intenționat a organizat și a declarat că partea vătămată nu se află pe teritoriul xxxxx, deoarece între martor și inculpat au fost conflicte familiare. Totodată, prin adeverința de la primăria Călmățui cu nr. 582 din 15.09.2017 anexată la recurs se conformă că, partea vătămată Butuc Ion pe parcursul anului 2017 și la moment se află în xxxxx.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2017, a fost admis recursul, casată total decizia instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a stabilit că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, la 04 aprilie 2017, partea vătămată a primit citația cu aviz de recepție de a se prezenta, însă din motive necunoscute nu s-a prezentat. Ulterior, potrivit adeverințelor eliberate de la Primăria xxxxx din 15 mai 2017 și 12 iunie 2017, a fost indicat că ,,…Butuc Ion nu se află pe teritoriu”, însă recurentul a prezentat adeverință de la primăria xxxxx cu nr. 582 din 15 septembrie 2017 anexată la recurs, prin care a fost confirmat că, partea vătămată Butuc Ion pe parcursul anului 2017 și până la momentul eliberării ei, s-a aflat în xxxxx. Instanța de recurs ordinar a statuat, că instanța de apel nu a întreprins toate măsurile posibile de a aduce partea vătămată în instanță pentru a fi 4 audiată, ori în situația când persoana își schimbă declarațiile, instanța are obligația de a cerceta toate depozițiile lui, să clarifice motivele schimbării lor și în urma cercetării lor, în cumul cu alte probe administrate în cauză, să le aprecieze în mod corespunzător. Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței din 12 septembrie 2017 (f.d. 217, vol.I), partea vătămată Butuc Ion a fost prezent la ședința de judecată, însă instanța de apel nu a audiat partea vătămată, dar a dat ultimul cuvânt inculpatului și a emis dispozitivul deciziei. Având în susținere prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, instanța de recurs a statuat că instanța de apel nu era în drept să pronunțe о hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține depozițiile martorilor și ale inculpatului, în temeiul cărora fusese achitat în prima instanță. Instanța de recurs a mai menționat că, învinuirea lui Ciugureanu Alexandru se bazează în exclusivitate doar pe declarațiile părții vătămate, care nu a fost audiat în instanța de apel, dar se afla la domiciliu, declarațiile care în instanța de fond au servit temei de achitare, iar în instanța de apel de condamnare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2019 a fost admis apelul, casată sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ciugureanu Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 10 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. 7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat, că vinovăția inculpatului Ciugureanu Alexandru în comiterea infracțiunii incriminate a fost demonstrată pe deplin prin ansamblul de probe pertinente și concludente, utile și veridice prezentate de către acuzarea de stat în ședința de judecată. Instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului în urma cercetării următoarelor probe: declarațiile părții vătămate Butuc Ion (f.d. 21, vol. I, f.d. 91-92, vol. II); declarațiile suplimentare ale părții vătămate Butuc Ion (f.d. 22, vol. I); declarațiile martorilor Belevscoi Gheorghe, Dodu Nicolai, Nogai Ion, Corja Victor, precum și probele scrise: - raportul-denunț din 18 decembrie 2014, potrivit căruia la data de 10 decembrie pe teritoriul gimnaziului xxxxx, Butuc Ion a fost maltratat de către persoane necunoscute, fără nici un motiv (f.d. 7, vol. I); - informația telefonică din 10 decembrie 2014, potrivit căreia la data de 10 decembrie pe teritoriul gimnaziului din xxxxx, Butuc Ion a fost maltratat de către persoane necunoscute (f.d. 9, vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10 decembrie 2014, prin care este consemnat faptul că, cercetarea este efectuată pe timp de noapte, 5 la lumină artificială, pe teritoriul gimnaziului, mijloace tehnice nu au fost aplicate, careva obiecte nu au fost depistate (f.d. 12, vol. I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 367D din 22.12.2014, prin care expertul medic legist a conchis că, la Butuc Ion au fost depistate traumă bontă a abdomenului, cu lezare traumatică a intestinului subțire, mezenteriului, care puteau fi provocate de acțiunea unor obiecte contondente, ori lovitură de așa obiecte, se prea poate și în circumstanțele arătate, care au adus la peritonită difuză fibrinoasă cu amestec alimentar, ce au pericol pentru viață și din motivul acestui criteriu se califică ca vătămări corporale grave. Localizarea traumei bonte a abdomenului cu lezarea intestinului subțire a abdomenului și mezenterului sunt accesibile provocării și cu mâna proprie, dar nu sunt caracteristice. Leziunile corporale depistate la cet. Butuc Ion puteau fi cauzate și la cădere de la înălțimea propriului corp, dacă corpul ar fi avut mișcare accelerată și cădere pe suprafață cu ieșituri (f.d. 34, vol. I); - harta-schemă a domiciliului lui Ciugureanu Alexandru și gimnaziul unde s-a produs fapta (f.d. 64 - 65, vol. I); - raportul cu privire la amplasarea în teritoriu a punctelor rețelelor de telefonie mobilă (f.d. 6, vol. I); - procesul-verbal de confruntare dintre Ciugureanu Alexandru și partea vătămată Butuc Ion din 25 februarie 2015, în cadrul căruia partea vătămată indică că, Ciugureanu Alexandru a fost la el la cazangerie aproximativ la orele 20:50, l-a chemat ca să-i arate ceva, fără a-i spune ce anume și la întuneric a început să-l bată, apoi a început să-l lovească și a doua persoană necunoscută. Ciugureanu Alexandru a fost primul care i-a aplicat lovituri (f.d. 67-69, vol. I). 7.2. În urma cercetării probelor, instanța de apel a constatat în fapt, că Ciugureanu Alexandru la data de 10 decembrie 2014, aproximativ la orele 21:00, aflându-se în xxxxx, pe teritoriul gimnaziului, în nemijlocita apropiere de cazangerie, împreună cu mai multe persoane necunoscute, intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Butuc Ion cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 367-D din 22.12.2014, vătămări corporale grave. 7.3. Instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Butuc Ion depuse în cadrul instanței de fond, reținând că acestea nu corespund realității și nu coroborează cu declarațiile martorilor și probelor scrise. A reținut instanța de apel că, declarațiile părții vătămate Butuc Ion depuse în cadrul urmăririi penale sunt consecutive, or acesta a fost audiat și suplimentar și a declarat ferm că anume Ciugureanu Alexandru a fost cel care l-a chemat afară din cazangerie, cel care l-a agresat și cel care primul i-a aplicat lovituri, declarații care corespund, coroborează cu declarațiile martorilor Dodu Nicolai, Belevscoi Gheorghe, Nogai Ion, cu conținutul procesului-verbal de confruntare dintre Ciugureanu Alexandru și partea vătămată Butuc Ion din 25.02.2015 (f.d. 67-69); raportul de expertiză medico - legală nr. 367 D din 22.12.2014 (f.d. 34); raportul-denunț din 18.12.2014 (f.d. 7); informația 6 telefonică din 10.12.2014 (f.d. 9); procesul-verbal de cercetare la fața locului a teritoriului gimnaziului (f.d. 12); harta-schemă a domiciliului lui Ciugureanu Alexandru și gimnaziul unde s-a produs fapta (f.d. 64-65); raportul cu privire la amplasarea pe teritoriu a punctelor rețelelor de telefonie mobilă (f.d. 66). Instanța de apel a considerat că, poziția părții vătămate este explicată chiar de către aceasta, care a menționat în ședința instanței de fond că „...Mama inculpatului a fost la el anterior plângând și l-a rugat să îl ierte pe inculpat. L-a rugat să îl ierte, că nu a fost el. Mama sa zicea să nu îl dea la poliție, fiindcă el a fost acasă. Când mama acestuia a venit acasă, și-a dat seama că nu este el.. ”, partea vătămată Butuc Ion ulterior solicitând instanței „să fie iertat inculpatul, că nu este vinovat...”. Reieșind din cele expuse, instanța a conchis că, declarațiile evazive ale părții vătămate date în ședința instanței de fond, și, subsecvent, transformarea poziției lui Butuc Ion față de nevinovăția inculpatului, se datorează tendinței de a apăra inculpatul și de a se eschiva de la răspundere penală, sub influența mamei acestuia. Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a interpretat eronat faptul că, inițial Butuc Ion a indicat că, a fost agresat de „o persoană necunoscută” (f.d. 13), ca ulterior să indice că „în interior a intrat un localnic cunoscut mie la înfățișare” (f.d. 21), or această afirmație a părții vătămate nicidecum nu dovedește că el nu îl cunoștea pe Ciugureanu Alexandru până la acel moment, care a relatat că îl cunoaște doar vizual, dar nu știa la acel moment cum îl cheamă, or, fiind audiat la data de 21.12.2014, potrivit celor indicate de instanță, Butuc Ion afirmă în mod repetat că „nu cunoșteam numele și familia acestei persoane”. Cu privire la faptul că instanța de fond a considerat contradictorii declarațiile lui Butuc Ion date la 02.05.2015, instanța de apel a subliniat că la caz urmează a fi dată apreciere declarațiilor integrale ale părții vătămate, or, analizând per ansamblu declarațiile lui Butuc Ion, se constată că el a văzut persoana care l-a maltratat, care îi este consătean, dar nu îi cunoștea numele și prenumele, iar ulterior, văzând acea persoană, a recunoscut-o și a comunicat că anume Ciugureanu Alexandru a fost cel care l-a agresat, „indică ferm că Ciugureanu Alexandru este cel care l-a bătut în acea seară la cazangerie” (f.d. 23). Instanța de apel a stabilit că declarațiile părții vătămate din cadrul urmăririi penale coroborează cu declarațiile martorului, care a menționat „... la cazangerie se afla Butuc Ion care a relatat că a fost maltratat și se plângea de dureri în regiunea abdomenului, a solicitat serviciul medical de urgență care i-a acordat ultimului ajutor medical… A întrebat partea vătămată despre cele întâmplate, iar acesta i-a spus că a intrat la el o persoană străină și a fost chemat afară și i-au fost aplicate lovituri... a spus că ar recunoaște vizual persoana ce i-a aplicat lovituri, pe nume nu o cunoaște. La primărie au fost prezentate mai multe 7 persoane, a prezentat persoanele după semnalmentele descrise de Butuc Ion. Ciugureanu Alexandru s-a întâlnit cu Butuc Ion a întrebat pe ultimul de ce afirmă că l-a bătut și a dat din cap că nu l-a bătut și peste puțin timp a început a plânge și a spus „de ce m-ați calicit”. În ședința instanței de apel, martorului Belevscoi Gheorghe a menționat că „...după ce a fost maltratat i-a comunicat că avea dureri și că a fost bătut, el a chemat salvarea”. Martorul Dodu Nicolai a menționat că „...Butuc Ion era cu hainele murdare. Pe față nu avea semne de vânătăi sau sânge, era palid. La întrebarea ce s-a întâmplat, acesta spus că au venit 3 persoane și l-au scos în partea întunecoasă a cazangeriei unde l-au întrebat ce-i face femeia și l-au lovit cu picioarele în burtă și atunci chiar se țineau de burtă. A telefonat la serviciul medical de urgență care a venit peste 40 minute și l-au luat...Acesta îi spunea polițistului de sector că nu locuiește de mult timp în satul xxxxx, însă dacă va vedea va recunoaște persoana dată”. În ședința instanței de apel, martorului Dodu Nicolai a menționat următoarele „... Când prima dată l-am văzut pe partea vătămată când a fost maltratat, când am intrat în cazangerie, el stătea pe pat, se ține de burtă, era murdar de pământ pe haine, se cunoștea că a fost lovit cu piciorul în burtă. Am întrebat ce s-a întâmplat și mi-a comunicat că a venit unul și l-a chemat afară, 2 stăteau în umbră, cel mai înalt l-a lovit, el a căzut jos, și l-a lovit cu picioarele în burtă... a zis că nu știe exact cine, dar l-a mai văzut în sat...a zis că îl cunoaște dar nu-i știe numele.” Martorul Nogai Ion a menționat că „... Butuc Ion a venit la el bătut, el atunci se odihnea, era timp de iarnă… Butuc Ion se ținea de stomac... Pe Butuc Ion l-au dus la spital la Hâncești și peste trei zile a venit la Hâncești, iar el a spus că a văzut trei persoane, el când a plecat împrejurul școlii nu era nimeni. Butuc Ion a stat vreo 5 zile în spital… Butuc Ion spunea că l-a bătut „a lui Ciugureanu și a lui Corja"...I-a spus Ciugureanu după ce a venit din spital”. Instanța de apel a apreciat critic argumentele reținute de către instanța de fond la emiterea sentinței de achitare în privința lui Ciugureanu Alexandru, precum că, fapta nu a fost săvârșită de inculpat, or potrivit declarațiilor martorului Nogai Ion, ultimul a menționat că, partea vătămată i-a comunicat că îl știe pe agresor ca consătean, însă nu îi cunoaște numele, declarații care confirmă cele relatate de partea vătămată la audierea la urmărirea penală. Martorul Belevscoi Gheorghe a indicat că la primărie a fost chemat nu doar inculpatul ci mai multe persoane, fapt ce corespunde descrierii făcute anume de Butuc Ion, ceea ce dovedește că acțiunile organului de poliție nu au fost îndreptate anume în privința inculpatului, iar acesta din start corespundea descrierilor făcute de victimă care l-a recunoscut imediat văzându-l prin geam când mergea afară. Instanța de apel a punctat că nerecunoașterea vinei de către inculpatul Ciugureanu Alexandru în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, 8 reprezintă o metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina, garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO. 7.4. La capitolul individualizării pedepsei penale, ținând cont de prevederile art. 75 Cod penal, instanța de apel a reținut că inculpatul Ciugureanu Alexandru se face vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința ultimului nu poate fi atins decât prin stabilirea pedepsei în limita prevăzută de articolul de lege incriminat, sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, nefiind rațională aplicarea altei pedepse.

Avocații Buliga Dumitru și Enachi Tudor în numele inculpatului, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței. Invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, făcând referire și la prevederile art. art. 101 alin. (1), (4), 384 alin. (3), (4) Cod de procedură penală, recurenții menționează că instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe, la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Relevă că instanța de apel nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat, sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței și veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării acestora, ci a reprodus argumentele procurorului din apel. Consideră recurenții că în speță este relevantă jurisprudența CtEDO și anume hotărârea CtEDO nr. 5022/07 Mischie vs România din 16 decembrie 2014, unde Curtea a statuat că „este inadmisibilă condamnarea în apel, după achitare, fără a se administra probe noi care să răstoarne probatoriul de la fond”. În speță, probatoriul de la fond care a fost suficient pentru a fi pronunțată o sentință de achitare nu a fost răsturnat în apel prin probe noi, iar audierea părții vătămate în apel care a susținut declarațiile date în prima instanță indicând cu certitudine că autorul faptei nu este Ciugureanu Alexandru, doar a întărit temeinicia și legalitatea sentinței de achitare, iar alte probe noi nu au fost administrate în apel de acuzare. Subliniază că, instanța de apel la examinarea cauzei nu s-a pronunțat clar, argumentat și convingător asupra aspectelor invocate de partea apărării, mai mult, nici nu le-a enumerat în decizia adoptată, fapt ce duce la concluzia că partea apărării nici măcar nu a fost auzită de instanța de apel. Recurenții sunt de opinia că în speță au fost încălcate prevederile art. 384 alin. (3)-(4), art. 385 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, art. 6 CțEDO. Subliniază apărarea, că instanța de apel a pus la baza concluziilor sale declarațiile incerte și confuze date de partea vătămată la urmărirea penală în detrimentul declarațiilor certe și veridice date în prima instanță și în instanța 9 de apel, fapt ce echivalează cu necercetarea probelor, iar pronunțarea unei decizii de condamnare a inculpatului care a fost achitat în prima instanță fără a reține în temeiul hotărârii anume a probelor cercetate nemijlocit în ședința de judecată presupune încălcarea imperativului legii și constituie neaprecierea probelor cercetate în ședința de judecată potrivit art. 101 Cod de procedură penală. Totodată, relevant este că eroarea gravă de fapt comisă de instanța de apel la stabilirea autorului infracțiunii se datorează în mare parte concluziilor sale subiective, care și-a asumat mai cu seamă rolul acuzării, contrar art. 24 Cod de procedură penală, deoarece deși partea vătămată indică cu certitudine că nu inculpatul l-ar fi bătut și că la urmărirea penală a declarat că nu inculpatul la bătut, dar altcineva care seamănă după siluetă cu acesta, însă puțin mai gras și mai înalt, iar cei de la urmărire penală i-au spus să-l recunoască pe Ciugureanu, instanța de apel contrar acestor circumstanțe de fapt relatate de însăși partea vătămată (a cărui declarații constituie singura probă ce vizează autorul infracțiunii), a stabilit eronat faptele, în existența sau inexistenta lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau și prin denaturarea conținutului acestora.

Procurorul a prezentat referință la recursul apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. În formularea opiniei sale cu privire la recursul declarat, acuzatorul susține că criticile formulate de autorii recursului nu sunt motivate sub aspectul casării deciziei recurate, ca fiind ilegale, or, reaprecierea probelor nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. În opinia acuzatorului de stat, instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. art. 100–101 Cod de procedură penală, a dat apreciere probelor și just a ajuns la concluzia casării sentinței de achitare cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Ciugureanu Alexandru în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. 10 Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că recurenții invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept nominalizate mai sus, Colegiul penal constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Din conținutul recursului declarat de apărători în numele inculpatului se atestă că aceștia invocă nerespectarea de către instanța de apel a procedurii prevăzute de art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, în sensul că după pronunțarea sentinței de achitare, instanța de apel și-a întemeiat soluția de condamnare pe aceleași probe care au fost examinate în prima instanță, însă verificând alegațiile apărării în raport cu materialele dosarului cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt declarative, deoarece reieșind din procesul-verbal al ședințelor de judecată, instanța de apel cu respectarea indicațiilor date anterior de instanța de recurs a audiat pe viu partea vătămată Butuc Ion, a cărui declarații au constituit o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului. Astfel, din conținutul deciziei recurate rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de apel cu privire la condamnarea lui Ciugureanu Alexandru, fiind elucidate pe deplin și discordanțele dintre declarațiile părții vătămate date la diferite etape ale procesului penal, în acest sens instanța de apel corect reținând că declarațiile evazive ale lui Butuc Ion se datorează tendinței acestuia de a-l apăra pe inculpat, sub influența mamei 11 inculpatului, care l-a rugat să-l ierte. De asemenea Colegiul penal conchide, că nu și-au găsit confirmare argumentele recurenților precum că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia privind stabilirea autorului infracțiunii, aceasta deoarece instanța de apel corect a ajuns la soluția adoptată din motiv că conform declarațiilor părții vătămate Butuc Ion (f.d. 21-24 vol. I), a martorului Dodu Nicolai (f.d. 25 vol. I), martorului Nogai Ion (f.d. 26), a martorului minor xxxxx (f.d. 27-28) date la faza urmăririi penale, cu certitudine demonstrează faptul că anume inculpatul Ciugureanu Alexandru a comis fapta infracțională prevăzută de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal. Tot cu referire la argumentele recurenților sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că recurenții, de fapt, își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective. Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursului, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii instanțe de apel, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Ciugureanu Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, și anume vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății. În concluzie, Colegiul penal statuează că argumentele invocate de recurenți sunt nefondate, întrucât vinovăția lui Ciugureanu Alexandru în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost dovedită prin probele acumulate, nefiind comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte soluții. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o 12 reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei) Astfel, erorile de drept invocate de recurenți, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, iar din aceste considerente recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocații Buliga Dumitru și Enachi Tudor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal a Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2019, în cauza penală în privința lui Ciugureanu Alexandru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Boico Victor 13