1ra-1420/2016 — art. 179 alin. 2 CP

1ra-1420/2016 — art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1420/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, declarate de partea vătămată Gavriliță Ioan, și de

inculpatul

Ciocanu Ion Petru, născut la

07 martie 1952 în or. Strășeni, locuitor al mun.

Chișinău, str. Ginta latină 15/2 ap. 92, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 14.12.2015 – 23.02.2016,

instanța de apel: 23.03.2016 –26.04.2016,

instanța de recurs: 23.06.2016 – 03.08.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Ciocanu Ion a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.

179 alin. (2) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

01 iulie 2015, aproximativ orele 14.15, aflându-se pe teritoriul Cooperativei de

Construcție a Garajelor nr. 15 din str. Nicolae Milescu Spătaru 2/1, mun. Chișinău,

fiind în relații ostile cu Gavriliță I., i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii peste

diferite regiuni ale corpului și fără permisiunea ultimului a pătruns în garajul nr. 80,

ce-i aparține părții vătămate, unde a continuat să-i aplice lovituri, cauzându-i

vătămare neînsemnată.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost calificate conform art. 179 alin. (2) Cod

penal, violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul

unei persoane fără consimțământul acesteia, cu aplicarea violenței.

Instanța a reținut, că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 179 alin. (2) Cod penal, nu s-a confirmat, urmând ca inculpatul să fie achitat,

deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

1

Astfel, între Gavriliță I. și inculpat, care dețin garaje în vecinătate, a apărut un

conflictul ca urmare a relațiilor ostile, urmat și de aplicarea loviturilor reciproce.

Totodată, în ședința de judecată nu a fost prezentată nici o probă ce ar confirma

intenția inculpatului, dar și faptul pătrunderii ultimului, sau rămânerii ilegale în

garajul lui Gavriliță I.

Martorul Pitei P. a declarat, că se afla la o distanță de aproximativ 50 metri,

când i-a văzut pe inculpat și partea vătămată, dar nu cunoaște unde a avut loc bătaia.

Martorului Iurcov – Șveț G. a declarat că Gavriliță I. și Ciocanu I. se băteau în

drum, iar el i-a despărțit.

Prin decizia agentului constatator din 30.09.2015, inculpatul a fost recunoscut

vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute de art.78 alin. (2) Cod Contravențional,

fiindu-i aplicată amendă în mărime de 50 unități convenționale, care a și fost

executată.

Potrivit deciziei respective, la 01 iulie 2015, inculpatul, aflându-se pe teritoriul

CCG-15, în adiacentul garajelor nr. 78-80, ca urmare a unui conflict i-a aplicat lui

Gavriliță I. lovituri, cauzându-i vătămări neînsemnate.

Nu se confirmă nici capătul învinuirii privind rămânerea ilegală a inculpatului

în garajul lui Gavriliță I., deoarece martorul Pitei P. a declarat că l-a observat pe

inculpat, dar nu în garaj, iar martorii Radu M. și Borodin G. nu au văzut ce s-a

întâmplat, auzind doar gălăgie. Totodată, Iurcov – Șveț G. a declarat că Gavriliță I. și

Ciocanu I. se băteau în drum, iar el i-a despărțit.

Unica probă prezentată de acuzare în susținerea învinuirii sânt declarațiile părții

vătămate, care au un caracter tendențios și vin în contradicție cu declarațiile

inculpatului, chiar și cu declarațiile martorilor, inclusiv ai acuzării.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, la amendă în mărime

de 250 unități convenționale.

Apelantul a invocat, că instanța de fond incorect a apreciat circumstanțele de

fapt și de drept stabilite în cadrul cercetării judecătorești, în special declarațiile

martorilor.

Astfel, partea vătămată Gavriliță I., a declarat că inculpatul s-a apropiat de el

când se afla în ușa garajului și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, de la

care a căzut în garaj. Ulterior, inculpatul în mod intenționat a pătruns, fără

permisiune, în garaj aplicându-i mai multe lovituri peste diferite părți ale corpului.

Martorul Pitei P., schimbându-și declarațiile date la urmărirea penală, a relatat

instanței, că a văzut cum inculpatul a ieșit din direcția garajului părții vătămate

Gavriliță I., iar ulterior ultimul i-a povestit că inculpatul l-a bătut în garajul său. Însă,

la urmărirea penală, acesta a indicat că strigătele părții vătămate se auzeau din garajul

său și pe inculpat l-a văzut tot atunci ieșind din garajul părții vătămate.

Astfel, la baza sentinței urmau a fi puse declarațiile date de către acest martor

la faza urmăririi penale, cu atât mai mult că acestea au fost confirmate și de partea

vătămată.

Martorul Radu M. a declarat, că în timpul conflictului el se afla la o distanță de

aproximativ 20 metri de la garajul părții vătămate. După ce a auzit strigăte din

direcția garajului, s-a uitat și a văzut cum din garajul părții vătămate ieșea inculpatul.

2

Ulterior, partea vătămată i-a povestit că în timp ce se afla în garajul său, a fost bătut

de inculpat.

Martorul Borodin G. a declarat, că l-a găsit pe Gavriliță I. în garaj plângând și

fiind murdar de sânge. Erau urme de sânge și în interiorul garajului, pe podea.

Deci, urmele în cauză la fel confirmă declarațiile părții vătămate, că a fost

agresat de inculpat, atunci când acesta a pătruns în garajul lui.

Martorul apărării Iurcov – Șveț G. a comunicat, că a fost martor al altercației

între partea vătămată și inculpat, care a avut loc între garajele acestora. I-a despărțit

pe cei doi, după care a plecat. Aceste declarații au fost confirmate de partea vătămată

și de inculpat, or, ei nu au negat existența conflictului și altercației primare în fața

garajelor. Însă, din declarațiile părții vătămate și a martorilor, rezultă că ulterior

partea vătămată a intrat în garajul său, iar la scurt timp, din urmă a venit inculpatul și

a continuat să-l bată și în garaj. Prin urmare, declarațiile martorului nu reprezintă

careva utilitate, deoarece a plecat de la fața locului imediat după primul conflict.

Astfel, prin faptul că inculpatul a intrat în garajul lui Gavriliță I. și i-a aplicat

lovituri, a comis prin concurs ideal infracțiunea de violare a domiciliului și

contravenția de vătămare intenționată ușoară a integrității corporale.

Instanța de fond, eronat a interpretat prevederile legii, și incorect a stabilit lipsa

elementelor constitutive ale componenței de infracțiune, motivând prin lipsa intenției

făptuitorului.

2016, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Ciocanu Ion a fost condamnat în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la amendă în

mărime de 600 unități convenționale.

Instanța de apel a constatat, că la 01 iulie 2015, aproximativ orele 14.15,

inculpatul Ciocanu I., aflându-se pe teritoriul Cooperativei de Construcție a Garajelor

nr. 15 din str. Nicolae Milescu Spătaru 2/1, mun. Chișinău, fiind în relații ostile cu

Gavriliță I., i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului

și fără permisiunea ultimului a pătruns în garajul nr. 80, ce-i aparține părții vătămate,

unde a continuat să-i aplice lovituri, cauzându-i vătămare neînsemnată.

Instanța de apel a reținut, că inculpatul nu a recunoscut vina, declarând că

Gavriliță I. a început să îl lovească cu un scaun, pe care ulterior i l-a luat și au început

să se bată până au căzut. S-a ridicat și a plecat la garajul său, iar ulterior au venit

colaboratorii de poliție. Nu a intrat în garajul părții vătămate, iar alte persoane nu au

văzut ce s-a întâmplat. Primul conflict a avut loc lângă garajul 79 și 80, iar al doilea

în fața garajului părții vătămate. Bătaia a avut loc afară, iar partea vătămată a intrat în

garaj, de unde au și apărut petele de sânge.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta este integral dovedită prin

probele administrate la urmărirea penală, cercetate în instanța de fond și suplimentar

în instanța de apel.

Astfel, partea vătămată Gavriliță I., a declarat că este vecin de garaj cu

inculpatul. La 01 iulie 2015, inculpatul s-a apropiat de el, aflându-se între propriile

garaje, și l-a întrebat de ce a stricat veceul. Între ei a apărut o ceartă, care a degenerat

în bătaie. Inculpatul i-a aplicat lovituri cu palma peste față și conflictul s-a terminat.

Peste 15 minute, el se afla în fața garajului său, iar inculpatul a venit din nou, astfel el

a intrat în garaj, lângă ușă și inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, el a

căzut jos, în garaj. Inculpatul a pătruns în garaj și i-a aplicat lovituri cu piciorul. I-a

3

spus inculpatului să nu intre în garaj și a început să strige, iar ultimul a părăsit

garajul.

Martorul Pitei P., a relatat că se afla în garajul său, de unde a auzit gălăgie. A

recunoscut vocea lui Gavriliță I. care striga tare. Ieșind, a văzut, că inculpatul era la

aproximativ 1,5 m. depărate de la ușa garajului părții vătămate, ulterior din garaj a

ieșit și Gavriliță I. La urmărirea penală a declarat, că Gavriliță I. i-a comunicat că

inculpatul a intrat fără consimțimântul lui în garaj și l-a agresat fizic. A auzit cum

partea vătămată striga către inculpat să părăsească garajul lui personal, iar inculpatul

a ieșit din garajul părții vătămate, care se află aproximativ la distanța de 20 m. de

garajul lui, de unde a auzit strigăte.

Martorul Radu M., a relatat că s-a uitat în direcția garajului părții vătămate, de

unde se auzeau strigăte, și a văzut cum a ieșit inculpatul (f.d. 105).

Martorul Iurco – Șveț G., a declarat că a auzit strigăte. Văzând cum inculpatul

și partea vătămată se băteau în drum, s-a apropiat, i-a despărțit și s-a întors la garajul

său.

Martorul Borodin G. a relatat că, a venit la Gavriliță I. să-l ajute ceva la garaj.

L-a găsit plângând, fiind murdar de sânge. La 2-3 m. de garaj se afla și inculpatul,

care avea un băț în mână. În garaj erau urme de sânge.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2569/D din 03 noiembrie

2015, la Gavriliță I. s-a constatat: echimoză și excoriații la nivelul feței, toracelui,

excoriație la nivelul umărului drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur posibil în timpul și circumstanțele indicate în

ordonanță, care se califică ca vătămare neînsemnată. Luând în considerație

localizarea anatomică și caracterul morfologic a leziunilor corporale depistate,

cauzarea lor în ansamblu în rezultatul căderii, sau prin automutilare, este puțin

probabil.

Instanța de fond nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, formulând

niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor martorilor

precum și a probelor materiale expuse mai sus.

Astfel, partea vătămată a relatat detaliat că inculpatul s-a apropiat a doua oară

când el se afla în ușa garajului și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, el

căzând în garaj. Ulterior, inculpatul în mod intenționat a pătruns, fără permisiune, în

garaj și i-a aplicat, deja fiind în garaj, mai multe lovituri peste diferite părți ale

corpului.

Vinovăția inculpatului se dovedește indubitabil prin declarațiile martorului

Radu M., care a relatat că în timpul conflictului dintre inculpat și partea vătămată se

afla la o distanță de aproximativ 20 metri de la garaj. Auzind strigăte din direcția

garajului, s-a uitat și a observat cum din garajul părții vătămate a ieșit inculpatul.

Ulterior, din discuția cu partea vătămată a aflat, că în timp ce se afla în garajul său

acesta a fost bătut de către inculpat.

Instanța de fond eronat a motivat lipsa intenției inculpatului de a comite

violarea de domiciliu. Or, din materialele administrate și din declarațiile martorilor,

rezultă clar că, inculpatul a pătruns în garajul ce aparține părții vătămate. Faptul dat

se confirmă atât prin declarațiile părții vătămate, cât și din declarațiile martorilor care

au indicat în cadrul audierilor, că l-au văzut pe inculpat ieșind din garajul lui

Gavriliță I. Declarațiile martorilor Pitei P., Radu M., Borodin G. și Iurcov – Șveț G.,

4

ținând cont de cerințele art. 311, 312 din Codul penal, la fel nu pot fi subapreciate în

raport cu declarațiile inculpatului.

Martorul Pitei P., fiind audiat în cadrul ședințelor de judecată și în instanța de

apel, și-a schimbat declarațiile date la urmărirea penală, unde a declarat, că l-a

întrebat pe Gavriliță I. ce s-a întâmplat, ultimul comunicându-i precum că, inculpatul

a intrat fără consimțimântul lui în garaj și l-a agresat fizic. A auzit în acel moment

strigăte, însă când s-a apropiat, conflictul se finisase. De asemenea a auzit, cum

Gavriliță I. striga către inculpat să părăsească garajul lui personal.

Astfel, ținând cont că, martorul și-a schimbat declarațiile în cauză, la baza

sentinței urmau a fi puse declarațiile date de către martor la faza urmăririi penale, cu

atât mai mult că, acestea au fost confirmate și de către partea vătămată.

Prin urmare, inculpatul a intrat în garajul lui Gavriliță I. și i-a aplicat lovituri,

prin ce a comis, prin concurs ideal, infracțiunea de violare de domiciliu și

contravenția de vătămare intenționată ușoară a integrității corporale.

Pătrunderea în garajul părții vătămate, nu poate fi calificată drept una comisă

din imprudență, astfel, inculpatul, având drept scop continuarea altercației începute

între garaje, ținând cont de faptul că partea vătămată s-a refugiat în garajul său, în

mod intenționat, a intrat în garajul părții vătămate, fără permisiunea acestuia, or,

infracțiunea de violare de domiciliul nu poate fi comisă din imprudență, ci doar cu

intenție directă.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, concluzionând că corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă prin

aplicarea unei sancțiuni sub formă de amendă.

menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a indicat, că instanța de apel nu era în drept să pronunțe o hotărâre

de condamnare, bazându-se exclusiv pe probele din dosarul din prima instanță, în

temeiul căruia a fost achitat.

Procurorul nu a asigurat cercetarea directă și nemijlocită a probelor acuzării,

cum ar fi declarațiile martorilor Radu M., Borodin G. și Iurco – Șveț G., declarațiile

căror au fost apreciate de instanța de apel și puse la baza deciziei de condamnare,

eschivându-se de la exercitarea în fața instanței de apel a sarcinii prezentării probelor,

prin nesusținerea apelului și volumul învinuirii înaintate inculpatului, care a fost

anterior achitat de instanța de fond, omițând posibilitatea legală oferită de prevederile

art. 414, 415, 419 Cod de procedură penală, de a-și dovedi motivele invocate în apel,

iar instanța de apel nu era în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare bazându-se

exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul fusese achitat.

Acuzarea nu a prezentat probe ce confirmă pătrunderea ilegală în garajul părții

vătămate.

Instanța de apel, rejudecând cauza, nu a apreciat separat fiecare probă, în

special declarațiile martorului Iurco – Șveț G., din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării, neindicând motivele pentru care a respins probele apărării.

Astfel, instanța de apel, nu a înlăturat potrivit legii divergențele în declarațiile

tuturor martorilor pe cauza dată.

5

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

5.1. A declarat recurs ordinar și partea vătămată Gavriliță I., în care solicită

casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a indicat, că pedeapsa pecuniară aplicată inculpatului este exagerat

de blândă, or, circumstanțele obiective ale speței denotă clar modul cinic prin care a

fost comisă infracțiunea, anume intensitatea atacului e exagerată în raport cu vârsta și

capacitățile fizice ale victimei, care are o vârstă înaintată.

Agresiunea a avut caracter prelungit, inculpatul bătându-l inițial în drum, apoi

nefiind satisfăcut de volumul suferințelor cauzate victimei, în mod cinic a pătruns

ilegal în garajul ei, în mod fățiș, unde și-a finisat intenția criminală, cauzându-i

suferințe fizice în volumul considerat suficient de către inculpat.

Inculpatul nu și-a recunoscut vina, din contra a încercat să ascundă

circumstanțele de fapt și să inducă în eroare instanța de judecată, nu a manifestat în

nici un mod regretul, față de fapta comisă, nu a manifestat deloc căință, iar stabilirea

unei pedepse non - privative de liberate nu este echitabilă, nu va atinge scopurile

stabilite de legea penală, în vederea restabilirii echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia.

Ținând cont de atitudinea inculpatului, care nu a manifestat nici un regret,

stabilirea unei pedepse non-privative de libertate, îl va încuraja să comită noi

infracțiuni, creând o falsă impresie că poate achita bani în satisfacerea poftelor sale

agresive și violente.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, când s-a

aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a

acțiunilor lui infracționale și pedeapsa aplicată acestuia, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate, că

inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, el a căzut jos în garaj, iar ultimul a

pătruns în garaj unde i-a aplicat lovituri cu piciorul, declarațiile martorului Radu M.,

6

că s-a uitat în direcția garajului părții vătămate, de unde se auzeau strigăte, și a văzut

cum a ieșit inculpatul, declarațiile martorului Pitei P., că a auzit cum striga partea

vătămată la inculpat să iasă din garaj, și a văzut cum din garaj a ieșit inculpatul,

declarațiile martorului Borodin G., că l-a găsit pe Gavriliță I. plângând și murdar de

sânge, în garaj erau urme de sînge, iar lângă garaj se afla inculpatul, care avea un băț

în mână, declarațiile martorului Iurco – Șveț G., că văzând cum inculpatul și partea

vătămată se băteau s-a apropiat și i-a despărțit, raportul de expertiză medico-legală

nr. 2569/D din 03.11.2015, potrivit cărui la Gavriliță I. s-a constatat: echimoză și

excoriații la nivelul feței, toracelui, excoriație la nivelul umărului drept, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur posibil în timpul

și circumstanțele indicate, care se califică ca vătămare neînsemnată, cauzarea lor în

rezultatul căderii sau prin automutilare fiind puțin probabilă, fiecare probă fiind

apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra motivelor pentru care a respins probele și

versiunile apărării.

În conformitate cu prescripțiile art. 415 alin. (2/1) Cod de procedură penală și

potrivit procesului verbal al ședinței instanței de apel, inculpatul, partea vătămată și

martorul cheie al acuzării, Pitei P., au fost audiați de către instanța de apel, toate

probele cercetate fiind consemnate în procesul verbal al ședinței de judecată (f.d. 138-

145).

Or, probele administrate, inclusiv cele nominalizate supra, dovedesc cu

concludență că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută art. 179 alin. (2) Cod

penal, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane, fără

consimțământul acesteia, cu aplicarea violenței.

Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța de apel just și argumentat a ținut cont

de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale ( pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de apel și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

7

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și menționate la

pct. 5. și 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decât cel

pe care îl propun inculpatul și partea vătămată, este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar este lipsită de orice suport legal.

Pe lângă aceasta, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 4.- 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei,

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite

elementele infracțiunii, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform

prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi

declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de partea vătămată Gavriliță

Ioan și de inculpatul Ciocanu Ion Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8