1ra-2075/2019 — art. art. 152 alin. 1, 287 alin. 1 CP

1ra-2075/2019 — art. art. 152 alin. 1, 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2075/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Sandu Stela în numele inculpatului și de către partea vătămată

Tiron Ian, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca (sediul

Florești) din 15 martie 2018 și a deciziei Colegiului penal a Curții de Apel Bălți

din 17 iulie 2019, în cauza penală în privința lui

Pohilă Liviu xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat

xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.06.2017-15.03.2018;

Instanța de apel: 13.04.2018-17.07.2019;

Instanța de recurs: 16.09.2019-04.12.2019.

A C O N S T A T A T:

Pohilă Liviu a fost recunoscut vinovat de comiterea în stare de recidivă a

infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și art. 287 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilite pedepsele, după cum urmează:

- în baza art. 152 alin. (1) Cod penal - 3 (trei) ani 4 (patru) luni închisoare;

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal - 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa 5 (cinci) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită i-a fost adăugată partea neexecutată a pedepsei de 5 (cinci) ani

închisoare, stabilită prin sentința Judecătoriei Edineț din 22 octombrie 2013,

stabilindu-i definitiv pedeapsa 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Tiron Ian,

fiind dispusă încasarea din contul inculpatului Pohilă Liviu în beneficiul părții

1

vătămate a sumei de 6000 (șese mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest

pretenția care excede această sumă fiind respinsă ca nefondată.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă a părții vătămate cu referire la

repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța de judecată în

ordinea procedurii civile.

A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 228 (două sute douăzeci și opt) lei, din contul

inculpatului, ca fiind neîntemeiată.

Pohilă Liviu la data de 28.08.2016, în jurul orelor 19.00, aflându-se pe imașul din

preajma xxxxx, în apropierea stânei ce aparține lui Ghercavi Ian, în urma unui

conflict apărut recent cu Tiron Ian, intenționat, cu scopul provocării vătămărilor

corporale, i-a aplicat ultimului mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunea capului, provocându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 190/D din 27.09.2016, vătămări

corporale medii.

Tot el, la data de 30.10.2016, în jurul orelor 17:00, aflându-se în xxxxx, la

ferma de vite cornute GȚ „Botezatu Ana”, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

acționând intenționat, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate,

printr-o obrăznicie deosebită, încălcând în mod grosolan și demonstrativ regulile

morale și social de conviețuire, fără nici un motiv, sub pretextul că proprietarii

firmei de vite lipseau, i-a aplicat lui Tabarcea Ruslan, care activa la ferma

respectivă în calitate de muncitor, două lovituri cu pumnul în regiunea frunții și o

lovitură cu pumnul după cap, cauzându-i leziuni corporale, care se califică ca

vătămări corporale ușoare.

După aceea, continuându-și acțiunile sale huliganice, sub același pretext și

acționând cu aceeași intenție, i-a aplicat lui Babii Victor, care activa la ferma sus

indicată în calitate de muncitor, mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului

și pieptului cauzându-i leziuni corporale care conform raportului de expertiză

medico-legalănr. 211/D din 22.11.2016, se califică ca vătămări corporale

neînsemnate.

Apoi, exprimându-se cu cuvinte injurioase, a inversat o căruță, care se afla

pe teritoriul fermei. Ulterior, continuându-și acțiunile sale infracționale, și-a

satisfăcut necesitățile fiziologice de fața celor prezenți, la locul faptei.

Tot el, la data de 30.10.2016, în jurul orelor 18.00, aflându-se în preajma

gimnaziului din xxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat,

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, printr-o obrăznicie

deosebită, încălcând în mod grosolan și demonstrativ regulile morale și social de

conviețuire, fără nici un motiv, sub pretextul că Grădinaru Arcadie i-a reproșat de

faptul că a lovit cu pumnul în automobilul ce-i aparține de model „Hyndai Matrix”,

cu n/î xxxxx, i-a aplicat ultimului mai multe lovituri cu pumnul în regiunea feței,

cauzându-i leziuni corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 204/D din 04.11.2016 se califică ca vătămări corporale ușoare.

2

Continuându-și acțiunile sale huliganice, l-a urmărit pe Grădinaru Arcadie,

până la gospodăria mamei sale, Grădinaru Ecaterina, din aceeași localitate. După

aceea văzând că automobilul de model „Hyndai Matrix”, cu nr/î xxxxx, este parcat

la poartă, a lovit cu pumnii în geamurile laterale din față, deteriorându-le, prin

care proprietarului Grădinaru Arcadie, i-a fost cauzată o daună materială în sumă

de 2000 lei.

La rândul său, în timp ce Grădinaru Ecaterina, făcea tentative de a-l

împiedica de a lovi cu pumnii în geamurile automobilului de model

„Hyndai Matrix”, cu nr/î xxxxx, a apucat-o pe ultima violent de mână și a

îmbrâncit-o, cauzându-i dureri fizice.

solicitat casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă.

În dezacord cu sentința instanței de fond a invocat faptul, că el a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă, pentru care se căiește sincer, promite că nu va mai

comite noi infracțiuni, a recunoscut integral vinovăția.

Fiind audiați în ședință de judecată partea vătămată Tabarcea Ruslan,

Babii Victor, Grădinaru Arcadie, Grădinaru Ecaterina au declarat, că nu au careva

pretenții de ordin material sau moral față de el.

Consideră că pedeapsa stabilită prin sentință este prea aspră și nu-și va

atinge scopul de reintegrare în societate a lui.

repunerea în termen a cererii de apel pentru că nu a primit copia hotărârii

Judecătoriei Florești din 15.03.2018.

Solicită admiterea cererii de apel deoarece de către inculpatul Pohilă Liviu

la data de 28.08.2016 a fost bătut crunt, astfel acesta i-a aplicat mai multe lovituri

cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunea

capului, provocându-i fractură dublă a mandibulei, cu edem la acest nivel,

echimoză la nivelul feței, echimoze la nivelul spatelui, etc.

De asemenea i-a aplicat lovituri cu o bară metalică peste corp și l-a

amenințat cu moartea și chiar pe imaș unde a fost bătut, Pohilă Liviu i-a dat un

hârleț pentru a-și săpa groapa.

Inculpatul prin acțiunile sale criminale i-a creat leziuni corporale care i-a

produs durere, disconfort și nesiguranță fizică și morală cauzându-i serioase

suferințe morale care sunt prezente și până acum.

Inculpatul nu și-a dat interesul pentru starea fizică și morală a părții

vătămate. Nu s-a apropiat de el pentru a-și cere scuze sau pentru a manifesta

căință sinceră în cele comise. Din contra acesta continuă să-l amenințe cu răfuială

fizică. Inculpatul nu i-a reparat prejudiciul pentru medicamentele administrate

pentru tratament și nici prejudiciul moral.

Consideră că inculpatului i-a fost aplicată o sancțiune prea blândă,

solicitând repararea prejudiciul material și moral.

La data de 29.10.2018 în instanța de apel partea vătămată Tiron Ian a

depus apel suplimentar, invocând următoarele considerente.

3

În rezultatul acțiunilor inculpatului, i-au fost cauzate dureri insuportabile,

mandibula i-a fost distrusă, fiind transportat de urgență la o clinică din Bălți.

La clinica la care a mers în Bălți era și Pohilă Liviu, dar nu s-a apropiat de

familia lui pentru a se interesa de starea lui.

În acea perioadă nu putea nici să mănânce, nici să bea apă, a plecat de

urgență la Chișinău pentru a fi operat, operația era dificilă deoarece avea 3

fracturi de mandibulă și a durat câteva ore.

A relatat partea vătămată că a trecut prin dureri insuportabile, după

operație medicul i-a prescris medicamente și i-a recomandat ca minim 6 luni să

stea cu mandibula fixată, însă careva bon de plată pentru suma achitată medicul

nu i-a eliberat, deoarece era clinică privată.

Susține că familia lui a suportat toate cheltuielile, iar el nu putea sa se

angajeze în câmpul muncii din cauza traumelor și tratamentului îndelungat.

Totodată, consecințele acelei fapte persistă până în prezent, are dureri la

nivelul capului, și mandibulei care este amorțită și nici în prezent nu o simte.

În urma întâmplării date i-au fost cauzate leziuni corporale grave, i-au fost

cauzate suferințe morale enorme atât lui cât și familiei, o mare perioadă de timp

el nu putea să mănânce, consumând doar mâncare lichidă.

Insistă că suferințele fizice și morale îl urmăresc până în prezent deoarece

are nevoie de tratament pentru a-și face implant de dinți. De asemenea are

nevoie de un tratament general prin care să-i recupereze starea fizică pentru că

toate aceste lovituri i-au provocat o dereglare a sănătății de lungă durată.

Relatează că în urma traumelor primite i-a fost provocat un sentiment de

anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții și neputința prin faptul că atunci

când l-a bătut inculpatul i-a aruncat un hârleț pentru a-și săpa groapa.

De atunci se află într-o stare permanentă de frică, disconfort și retrăire, nu

poate savura de modul obișnuit de trai, simțindu-se totodată și incapabil de a se

bucura în modul cuvenit de garanțiile prescrise de lege.

Susține că a fost umilit și urmărit de către inculpat, acesta nu s-a interesat

de starea lui, nu a manifestat căință.

Solicită recuperarea prejudiciului material în sumă de 20000 lei și

prejudiciul moral în sumă de 60000 lei.

Ulterior, partea vătămată Tiron Ian a depus cerere prin care a solicitat

cererea apel și cererea suplimentară depuse să fie admise integral din motivele

invocate, solicitând repunerea în termen a apelului depus la 27.09.2018,

deoarece cererea efectivă a depus-o peste termenul de 15 zile din motiv de boală,

prezentând actele medicale corespunzătoare.

Mai solicită casarea sentinței atât în latura penală, cu aplicarea lui

Pohilă Liviu a unei pedepse mai severe sub formă de închisoare pentru faptele

comise, cât și în latura civilă și anume a încasa sume de 20000 lei pentru

prejudiciul material cauzat lui prin infracțiune și suma de 60000 lei pentru

repararea prejudiciului moral, pe care le-a argumentat mai detaliat în cererea de

apel suplimentară din 29.10.2018.

fost respins ca fiind depus tardiv apelul declarat de către partea vătămată

4

Tiron Ian, admis apelul inculpatului, casată parțial sentința, inclusiv din alte

motive decât cele invocate, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care: Pohilă Liviu a fost constatat vinovat de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod

penal, cu numirea pedepsei după cum urmează:

- în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, pe termen de 3 (trei) ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, pe termen de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe termen de 4 (patru) ani 6 (șase) luni.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită i-a fost adăugată

parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Edineț

din 22.10.2013 în baza art. 164 alin. (2) lit. b), g) CP și încheierea Judecătoriei

Florești din 21.12.2016, cu stabilirea pedepsei definitive sub formă de închisoare

pe un termen de 6 (șase) ani 6 (șase) luni, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, dispozițiile instanței de fond au fost menținute.

5.1. Cu referire la apelul părții vătămate instanța de apel a menționat, că

potrivit procesului-verbal al ședinței judiciare, în ședința judiciară din

20.02.2018, după dezbaterile judiciare, în prezența părții vătămate Tiron Ian,

care a participat la judecarea cauzei, a fost dispusă întreruperea ședinței pentru

deliberare și pronunțarea sentinței pentru data de 15.03.2018 (f.d. 98-99 vol.2),

despre ce a fost înștiințată partea vătămată semnând înștiințarea (f.d. 71 vol.2),

totodată, conform materialelor cauzei, fiind pronunțată sentința motivată la

15.03.2018 (f.d. 100).

Potrivit materialelor cauzei penale la fel se constată că părții vătămate

Tiron Ian, care nu a fost prezent la pronunțarea sentinței motivate, i-a fost

expediată copia sentinței la data de 15.03.2018, fapt confirmat prin scrisoarea

anexată la materialele cauzei nr. 1006 din 15.03.2018 (f.d. 118).

În atare situație, termenul de apel pentru partea vătămată, care a cunoscut

despre data și ora ședinței judiciare pentru care a fost preconizată pronunțarea

sentinței motivate, curge de la data pronunțării motivate, adică din 15.03.2018 și

a expirat la data 30.03.2018.

Totodată apelul a fost depus de către partea vătămată Tiron Ian prin poșta

electronică tocmai la 27.09.2018, fiind înregistrat la Curtea de Apel Bălți la

28.09.2O18 (f.d. 150), cu depășirea evidentă a termenului de atac, mai mult de

5 luni.

În asemenea situație, instanța de apel a constatat că partea vătămată,

cunoscând despre data pronunțării sentinței motivate, având opțiunea de a ataca

sentința, nu a făcut-o în termen, de fapt nefiind create careva piedici folosirea căii

de atac în termenul stabilit de lege.

Instanța de apel a accentuat, că sentința motivată a fost pronunțată la

15.03.2018, iar potrivit legii de la data pronunțării hotărârii începe a curge

termenul exercitare a căii de atac și pentru Tiron Ian a expirat la 30.03.2018,

aceasta fiind considerată ultima zi de declarare a apelului.

5

Solicitarea părții vătămate privind repunerea în termenul de atac întrucât

nu a primit copia sentinței și a fost bolnav, a fost respinsă de către instanța de

apel, deoarece în sensul dat nu au fost aduse dovezi privind imposibilitatea părții

vătămate de a ataca sentința din motive legate de starea de sănătate, totodată

părții vătămate i-a fost expediată copia sentinței potrivit copiei scrisorii anexate

la materialele cauzei, în același timp pentru partea vătămată, care a cunoscut

despre data și ora pronunțării sentinței motivate, termenul de atac curge de la

data pronunțării sentinței, astfel că temei de repunere în termen nu s-a constatat.

Instanța de apel a mai indicat și faptul, că partea vătămată Tiron Ian a fost

citat legal în ședința instanței de apel, fapt ce rezultă din semnătura din

31.07.2018 din avizul de recepție (f.d.143, 149), astfel că nu se poate reține că

partea vătămată nu a cunoscut despre pronunțarea sentinței pe caz, de fapt

nefiind create careva piedici în folosirea căii de atac în termenul stabilit de lege.

Având în susținere prevederile art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală

instanța de apel a considerat că întârzierea depunerii apelului de către partea

vătămată nu a fost determinată de motive întemeiate, apelul fiind declarat peste

termenul de 15 zile prevăzut de lege, iar careva motive întemeiate de întârziere a

depunerii apelului nu s-au stabilit, fapt ce impune respingerea apelului declarat

de partea vătămată ca depus peste termen.

5.2. Referitor la apelul declarat de inculpatul Pohilă Liviu, în partea

individualizării pedepsei, instanța de apel a conchis că există temei legal pentru

casarea sentinței, deoarece la soluționarea chestiunii respective prima instanță

nu s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. art. 61, 75 Cod penal, privitor la

scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei.

În sensul dat, instanța de fond în motivarea stabilirii pedepsei inculpatului

a indicat că lua în considerație prevederile art. 7, 75 Cod penal.

Potrivit art. 34 alin. (1) Cod penal „Se consideră recidivă comiterea cu

intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție”.

Instanța de fond a menționat, că în acțiunile lui Pohilă Liviu circumstanțe

atenuante nu reține, iar circumstanțe agravante a reținut comiterea infracțiunii

de către o persoană în stare de ebrietate și săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară sau

pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.

Instanța de fond a motivat, că având în vedere caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunilor respective, ele atribuindu-se la categoria celor mai

puțin grave, având în vedere faptul că inculpatul se caracterizează negativ la locul

de trai, nu este la prima abatere de la lege, anterior în repetate rânduri în privința

lui au fost pornite urmăriri penale.

La stabilirea pedepsei inculpatului Pohilă Liviu, instanța de fond a reieșit

din faptul că nu există circumstanțe atenuante și a fost stabilite circumstanțe

agravante, la locul de trai el este caracterizat negativ, a comis un concurs real de

infracțiuni în interiorul unui termen de probă fiind condamnat cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei și respectiv comite acest concurs de

infracțiuni în perioada în care el urma prin muncă și comportament exemplar să

6

justifice încrederea acordată lui, prin urmare instanța de fond a considerat, că

stabilirea celei mai aspre pedepse prevăzute de lege pentru această infracțiune

este rezonabilă și necesară în acest caz. Având în vedere că există circumstanțe

agravante și nu există circumstanțe atenuante la comiterea acestei infracțiuni,

instanța de fond a aplicat pedeapsa în limita maximă stabilită de lege

Totodată la stabilirea pedepsei instanța de fond a luat în considerație și

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, având în vedere că

prezenta cauză penală la cererea inculpatului a fost judecată în baza probelor

acumulate la faza de urmărire penală.

Instanța de apel a mai reținut că la 21.12.2016, prin încheierea Judecătoriei

Florești a fost admis demersul BP Florești și anulată condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei numită prin sentința Judecătoriei

Edineț nr. 1-132/2013 din 12.10.2013 lui Pohilă Liviu care a fost condamnat în

baza art. 164 alin. (2) lit. b), g) Cod penal, la 5 ani de închisoare, cu suspendarea

executării pedepsei condiționat pe un termen de 5 ani, cu trimiterea

condamnatului Pohilă Liviu pentru a executa pedeapsa închisorii pe un termen

de 5 ani în penitenciar de tip semiînchis.

Având în vedere că în privința inculpatului au fost reținute doar

circumstanțe agravante și că el se caracterizează din punct de vedere negativ la

locul de trai, condamnarea anterioară cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei efectul scontat nu l-a atins, el a continuat să comită infracțiuni.

Mai mult, infracțiunile respective au avut o acțiune directă împotriva

ordinii publice și regulilor de conviețuire socială, iar fapta a trezit reacții negative

în societate și pentru atinge scopul legii penale în acest caz instanța de fond a

stabilit inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare în limita maximă stabilită

de lege pentru infracțiunea respectivă, considerând că doar așa poate fi

restabilită echitatea socială acest caz și totodată luând în calcul că pedeapsa

respectivă trebuie să fie și una descurajantă și pentru ceilalți membri ai societății.

Totodată, instanța de fond a aplicat la caz conform art. 85 alin. (1) Cod

penal, cumulul parțial de pedepse.

Referitor la indicarea de către instanța de fond a stării de recidivă în

acțiunile inculpatului Pohilă Liviu, instanța de apel a menționat, că potrivit

modificărilor operate prin Legea nr.163 din 20.07.2017, în vigoare din

20.12.2017, din dispoziția art. 82 alin. (1) Cod penal a fost exclus cuvântul

„recidivă”, iar alin. (2) prevede aplicarea mărimii pedepsei doar pentru recidivă

periculoasă și deosebit de periculoasă.

Analizând aceste dispoziții legale, instanța de apel a constatat că

prevederile art. 82 Cod penal, ce ține de aplicarea recidivei în privința lui Pohilă

Liviu nu pot fi reținute la individualizarea pedepsei inculpatului, or potrivit art.

10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei,

care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv

asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au

7

antecedente penale, astfel că în sensul dat constatarea instanței de fond ce ține

de recidiva constatată în acțiunile inculpatului se exclude.

Mai mult, potrivit art. 34 alin. (5) lit. e) Cod penal se indică, că la stabilirea

stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele penale dacă persoana a fost

condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în sensul dat

constatarea instanței de fond privind comiterea faptelor de către inculpat în stare

de recidivă se exclude.

Instanța de apel a mai reținut că sentința a fost adoptată în procedura

prevăzută de art. 364/1 CPP RM privind judecata pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală.

Astfel, reieșind din prevederile enunțate, pedeapsa pentru infracțiunea

imputată sub formă de închisoare putea fi redusă cu o treime din limitele

pedepsei maxime și minime, și anume pentru sancțiunea prevăzută de art. 152

alin. (1) CP limita minimă este de 3 luni, iar limita maximă de 3 ani 4 luni, iar

pentru sancțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) CP, limita minimă este de 3 luni,

iar limita maximă de 2 ani.

În sensul dat, ținând cont de faptul că inculpatul Pohilă Liviu a recunoscut

vina, cauza s-a judecat în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale,

totodată inculpatul s-a căit în faptele comise, a recuperat în parte prejudiciul

adus părților vătămate, fapt ce rezultă din înscrisurile prezentate și cercetate,

instanța de apel a considerat că stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

anume în limita maximă este prea aspră, în legătură cu ce apelul declarat de

inculpat se admite, cu casarea parțială a sentinței în latura dată, cu pronunțarea

unei hotărâri noi, prin care a stabili inculpatului pedeapsa sub formă de

închisoare, cu respectarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) CPP, în aspectul

nominalizat, cu reducerea pedepsei închisorii stabilite inculpatului, pedeapsă pe

care instanța de apel o consideră echitabilă faptei infracționale săvârșite și fiind

în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale care va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului.

În rest, instanța de apel a considerat că afirmațiile inculpatului în latura

solicitării stabilirii pedepsei mai blânde sunt fără temei, deoarece inculpatul nu

este la prima abatere penală, anterior fiind judecat, fapt care indică că inculpatul

este predispus la comiterea infracțiunii și nu are aptitudinea de a se corecta,

astfel că doar pedeapsa închisorii este posibilă aplicării față de inculpat, pentru a

atinge scopul pedepsei penale.

Au fost respinse afirmațiile inculpatului, că a săvârșit o infracțiune mai

puțin gravă, pentru care se căiește sincer, promite că nu va mai comite noi

infracțiuni, a recunoscut integral vinovăția, că fiind audiați în ședință de judecată

părțile vătămate Tabarcea Ruslan, Babii Victor, Grădinaru Arcadie, Grădinaru

Ecaterina au declarat, că nu au careva pretenții de ordin material sau moral față

de el, deoarece aceste circumstanțe, deși sunt în favoarea inculpatului, dar nu

constituie temei pentru aplicarea pedepsei mai blânde față de inculpat, care nu

este la prima abatere penală și continuă să comită infracțiuni intenționate, astfel

că pedeapsa sub formă de închisoare este rațională pentru aplicare în

8

circumstanțele stabilite pe caz, doar că cu reducerea pedepsei stabilite de

instanța de fond.

solicitând casarea hotărârilor judecătorești pronunțate de către instanțele de

fond cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Pohilă Liviu să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă.

În argumentarea recursului apărarea invocă că scopul procesului penal

este ca fiecare persoană să fie pedepsită potrivit vinovăției sale (art. 1 alin. (1)

CPP RM), cu aprecierea circumstanțelor cauzei, individualizarea pedepsei

reieșind din circumstanțele agravante și atenuante, de asemenea la aplicarea

pedepsei instanța urma să țină cont de caracteristica persoanei, ceea ce instanța

de fond nu a făcut.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră nu este eficientă

nici pentru corectarea învinuitului, nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Consideră apărarea că cerința art. 75 alin. (1) CP de a aplica o pedeapsă

echitabilă constituie o cerință a principiului echității în dreptul penal, care obligă

instanța să-i aplice infractorului o pedeapsă legală și individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze celelalte scopuri ale pedepsei

penale (art. 61 alin. (2) CP).

Potrivit practicii judiciare cu privire la aplicarea de către instanțele de

judecată a criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale sunt

menționate următoarele: „Pornind de la criteriile prevăzute de art. 7 și 75 CP,

pedeapsa trebuie să fie legală, personală, aplicativă și moralizatoare, egală pentru

toți infractorii și inevitabilă...”.

Susține că în cadrul ședinței de judecată Pohilă Liviu Ion s-a căit de cele

comise, a recunoscut integral vinovăția, părțile vătămate nu au pretenții față de

inculpat, în afară de partea vătămată Tiron Ian, astfel pentru reeducarea și

corectarea acestuia nu este necesar de a fi aplicată o pedeapsă atât de aspră.

deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel.

În argumentarea recursului partea vătămată relatează că în cadrul

dosarului a fost depusă acțiune civilă, însă despre soluția adoptată nu a fost

înștiințată, deoarece la pronunțarea deciziei motivate nu a fost prezentă, iar

sentința nu i-a fost expediată.

Astfel pe parcurs, în luna septembrie 2018 a aflat despre faptul examinării

apelului pe cauza dată și a depus apel preventiv pentru a face cunoștință cu

materialele dosarului și a depune apel motivat.

Când a făcut cunoștință cu materialele dosarului a depistat avizul de

recepție a unei citații, pe care nu a primit-o și nu cunoaște despre faptul

examinării cauzei.

Mai mult ca atât, pe parcurs nu a fost expediat în adresa sa nici apelul și nu

a primit apelul depus pe cauză.

9

Ulterior s-a adresat în Curtea de Apel Bălți pentru a primi sentința care a

fost înmânată în octombrie 2018. Respectiv a depus apel motivat asupra

sentinței, fiind depus apel preventiv la data de 27 septembrie 2018.

Consideră recurentul că instanța incorect i-a respins apelul ca fiind depus

peste termen, deoarece nu a avut posibilitate și din materialele cauzei se afirmă

faptul că nu a cunoscut și astfel nici nu putea să depună apelul asupra țintei în

termenul prevăzut de lege.

Remarcă, că instanța de apel a respins apelul invocând faptul că există

avizul de recepție, însă avizul dat în primul rând confirmă faptul expedierii unei

citații și în al doilea rând acesta nu a fost recepționat de către partea vătămată.

Despre examinarea cauzei a aflat doar în luna septembrie și urmează a fi

calculat termenul de declarare a apelului din momentul înmânării sentinței sau

înmânării apelului, pe când partea vătămată nu a primit nici sentința și nici

apelul.

inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi

declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul Sandu Stela în numele

inculpatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat, Colegiul penal constată că apărarea critică

soluția instanțelor de fond dintr-un singur considerent, și anume că, în viziunea

sa, instanțele greșit au individualizat pedeapsa aplicată, stabilindu-i o pedeapsă

prea aspră, argumente ce se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Cu referire la argumentele menționate în recurs, Colegiul penal conchide că

acestea sunt nefondate și nu reflectă prezența în speță a încălcărilor invocate,

deoarece instanța de apel a respectat prevederile legale prescrise de art. art.

10

414-419 Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul inculpatului, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta

decizie.

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de

la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Cu referire la argumentul apărării prin care se invocă necesitatea aplicării

în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde, Colegiul penal remarcă că

instanța de apel corect au reținut că pedeapsa închisorii stabilită inculpatului

este condiționată de personalitatea acestuia, care nu este la prima abatere de la

legea penală, precum și gravitatea faptelor imputate, care fac parte din categoria

celor mai puțin grave, de personalitatea inculpatului, care se caracterizează

negativ la locul de trai, anterior în privința acestuia au fost pornite cauze penale.

Inoportunitatea aplicării unei pedepse mai blânde, rezultă din însuși

caracterul faptei comise, din natura și gravitatea consecințelor infracțiunii

comise de Pohilă Liviu, precum și din faptul, că acesta anterior a beneficiat și de

instituția „suspendării condiționate a executării pedepsei”, dar careva concluzii

nu și-a făcut și prin încheierea Judecătoriei Florești din 21 decembrie 2016 a fost

anulată condamnarea cu suspendare condiționată a executării pedepsei și a fost

trimis condamnatul pentru a executa pedeapsa cu executare reală, prin urmare a

comis o altă infracțiune, din categoria celor mai puțin grave, cu intenție, astfel

sfidând cu desăvârșire nu numai normele morale, dar și legea penală.

11

Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute argumentele recurentului

prin care se invocă faptul, că circumstanțele examinării cauzei în procedura

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, conlucrării active cu

organul de urmărire penală, ar condiționa aplicarea în privința inculpatului a

unei pedepse mai blânde, deoarece instanța de apel a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, inculpatul

beneficiind și de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

sancțiunea normei de drept încălcate, în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se

va asigura doar prin izolarea inculpatului de societate.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, pedeapsa fiind motivată și

aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către avocatul Sandu Stela în numele inculpatului

Pohilă Liviu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de către partea vătămată, Tiron Ian.

Colegiul penal reține că recurentul invocă dezacordul cu respingerea

apelului său, ca fiind depus peste termen, însă aceste argumente ale recurentului

sunt declarative și urmează a fi respinse din considerentele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de depunere a apelului este de 15 de zile de la data pronunțării

sentinței.

Conform art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut peste termen

dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive

întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Deci potrivit art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală se indică, că

participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea

sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței poate declara apel și

peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei

sau încasării despăgubirilor materiale.

Potrivit procesului-verbal al ședinței judiciare din instanța de fond, în

ședința judiciară din 20 februarie 2018, după dezbaterile judiciare, în prezența

părții vătămate Tiron Ian, care a participat la judecarea cauzei, a fost dispusă

întreruperea ședinței pentru deliberare și pronunțarea sentinței pentru data de

15 martie 2018 (f.d. 98-99 vol. II), despre ce a fost înștiințată partea vătămată,

care a semnat înștiințarea (f.d. 71 vol. II), totodată, conform materialelor cauzei,

fiind pronunțată sentința motivată la 15 martie 2018 (f.d. 118).

Potrivit materialelor cauzei penale la fel se constată că părții vătămate

Tiron Ian, care nu a fost prezent la pronunțarea sentinței, i-a fost expediată copia

sentinței la data de 15 martie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea anexată la

materialele cauzei nr. 1006 din 15 martie 2018.

12

În atare situație, termenul de apel pentru partea vătămată, a început a

curge de la data pronunțării motivate a sentinței, adică din 15 martie 2018 și a

expirat la data 30 martie 2018.

La caz, partea vătămată a atacat sentința cu apel, pe care l-a depus prin

intermediul poștei electronice abia la data de 27 septembrie 2018, fiind

înregistrat la Curtea de Apel Bălți la data de 28 septembrie 2018 (f.d. 150), cu

depășirea evidentă a termenului de atac, mai mult de 5 luni.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel de

respingere a apelului declarat de către partea vătămată Tiron Ian, ca fiind tardiv,

corespunde circumstanțelor cauzei, motiv din care se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către partea vătămată Tiron Ian,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Sandu Stela în numele inculpatului și de către partea vătămată Tiron Ian,

împotriva deciziei Colegiului penal a Curții de Apel Bălți din 17 iulie 2019, în

cauza penală în privința lui Pohilă Liviu xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

13