1ra-2295/2020 — art. 186 al. 2 CP

1ra-2295/2020 — art. 186 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2295/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Gorencu Cornelia în numele inculaptului împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 septembrie 2020, și a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 februarie 2020 în cauza

penală în privința lui

Tiron Mihai xxxxxxxxxx, născut la

xxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 15.12.2018 - 12.02.2020

Instanța de apel: 03.06.2020– 03.09.2020

Instanța de recurs: 11.11.2020– 23.12.2020

A C O N S T A T A T :

2020, Tiron Mihai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea

art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (un) an cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Tiron

Mihai prin prezenta sentință i-a fost cumulat parțial pedeapsa stabilită

prin Sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 18.03.2019 și i-a

fost stabilită lui Tiron Mihai pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni, fără amendă, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare pentru instrumentarea cauzei penale în mărime de

132,55 (una sută treizeci și doi lei și 55 bani) lei, ca neîntemeiată.

A fost încasat de la Tiron Mihai în beneficiul părții vătămate

Moscalu Grigore prejudiciul cauzat prin infracțiune în mărime de 2 999,00

1

(două mii nouă sute nouăzeci și nouă) lei.

Mihai, la data de 01 august 2018, aproximativ la orele 17:00, aflându-se în

imediata apropiere a plajei din parcul Valea Morilor, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, folosindu-se de faptul că

nu este văzut de nimeni, a sustras pe ascuns de pe plapuma care era

întinsă jos lângă plajă un telefon mobil de model „Samsung J2” cu nr. de

IMEI xxxxxxxx în care era inserată cartela SIM cu nr. xxxxxxxx la preț de

2 999 lei, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii, însușind bunul

sustras prin ce i-a cauzat părții vătămate Moscalu Grigore un prejudiciu

material în sumă totală de 2 999 lei.

Prima instanță a stabilit că prin acțiunile sale Tiron Mihai, a comis

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (1) Cod penal și anume, furtul,

adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.

în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei și a pronunța o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care a stabili inculpatului o pedeapsă

minimală cu închisoare.

3.1 În motivarea cererii de apel, avocatul Gorenco Cornelia a invocat că:

- prima instanță nu a respectat criteriile generale de individualizare

a pedepsei, stabilind o pedeapsă prea aspră, ceea ce denotă ineficiența

condamnării inculpatului la o pedeapsă penală și condiționează

ilegalitatea sentinței instanței de fond.

- la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, prima instanță nu a dat

o deplină eficiență faptului, că inculpatul a recunoscut vina în cele comise,

a semnat și depus cereri privind examinarea cauzei penale în ordinea art.

3641 cod de procedură penală, cauza fiind examinată în procedură

simplificată, se căiește sincer în cele săvîrșite, îi pare rău, ceea ce denotă

faptul, că inculpatul conștientizează pericolul social al faptelor comise

precum și urmările acestor fapte. În ședința de judecată a făcut declarații

și a explicat motivul săvârșirii infracțiunilor și anume necesitatea de bani;

- inculpatul dorește să restituie prejudiciul cauzat prin infracțiune;

- infracțiunea incriminată face parte din categoria celor ușoare (art.

16 Cod penal). Urmări grave pe cauză nu au survenit, inculpatul are

domiciliu în mun. Chișinău, str.xxxxxxx;

- la individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, prima instanță nu a respectat toate cerințele

prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei

pedepse echitabile, legale și individualizate, fapt ce constituie temei de

2

casare a sentinței.

septembrie 2020 a fost respins ca nefondat, apelul avocatului Gorenco

Cornelia și menținută sentința, fără modificări.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a

efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art.

3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea

cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi

penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură

penală, fapt ce condiționează concluzia că, instanța de apel nu este în drept

a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către

prima instanță.

Prin prisma tuturor probelor prezentate de acuzatorul de stat,

examinate în ședința de judecată, instanța de apel a menționat că, starea

de fapt probată în faza de urmărire penală prin incriminarea inculpatului

a faptelor imputate s-a confirmat în totalitate.

Analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate

în cadrul întregului proces penal, verificate de către instanța de apel, a

considerat că, vinovăția inculpatului deplin este dovedită și acțiunile lui

Tiron Mihai corect au fost încadrate de către organul de urmărire penală

în temeiul art.186 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței, prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia

că, inculpatul Tiron Mihai a săvârșit anume infracțiunea imputată, astfel,

în instanța de apel probe noi nu au fost prezentate, dar s-a solicitat o nouă

apreciere a celor cercetate de către prima instanță pentru individualizarea

pedepsei.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță la stabilirea

categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Tiron Mihai a ținut cont

de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea

pedepsei, aplicând-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, cu aplicarea

prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal.

avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului, prin care invocând

incidența pct. 6 și 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei și sentinței în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a-i stabili

inculpatului o pedeapsă mai blîndă.

5.1 În susținerea recursului avocatul Gorencu Cornelia în numele

3

inculpatului a invocat:

- consideră că instanța de apel la adoptarea soluției de respingere a

apelului apărării, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând

exigentele legii procesual-penale în partea motivării hotărîrii;

- consideră că instanța de apel nu a asigurat desfășurarea unui

proces echitabil în cauza respectivă, nu a oferit o argumentare motivată

deciziei pe care se întemeiază soluția, hotărârea fiind adoptată contrar

prevederilor art. 6 alin. 1) și 3) CEDO. La caz, instanța de apel a reținut

toate argumentele invocate de către partea acuzării, fără a lua în

considerație argumentele apărării;

- instanțele de judecată nu au respectat criteriile generale de

individualizare a pedepsei, ceea ce denotă ineficiența condamnării

inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. Instanța de apel prin soluția adoptată a

apreciat din nou circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei stabilite

de prima instanță, însă fără a stabili altele noi, nu a ținut pe deplin cont

de regulile de individualizare a pedepsei și nu s-a expus argumentat

asupra circumstanțelor cauzei, astfel pronunțând o decizie nemotivată.

în numele inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.

11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, în care a pledat

pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând

că, soluția instanței de apel a fost reținută în conformitate cu prevederile

art. 75-78, 84 Cod penal, și cu respectarea prevederilor art. 3641 alin. 8 Cod

de procedură penală, conform căreia persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unor infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și

în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se

constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

4

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând decizia contestată, în raport cu temeiurile invocate de

recurent prin prisma prevederilor pct. 6 și 10 al. 1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal constată lipsa cărorva temeiuri de

casare, deoarece instanța de apel just a respins apelul declarat de același

avocat în latura stabilirii pedepsei inculpatului Tiron Mihai și a motivat

întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7,

61, 75-78, 84 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii

articolului imputat acestuia, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar (pct. 5.1 din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75, 84 alin. (4) Cod penal, 3641 Cod de procedură

penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. În cazul alternativelor de pedeapsă

prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un

caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și

personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare,

iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,

5

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi

argumentat de către instanța de judecată. Inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității. Dacă, după

pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată

și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea

sentinței în prima cauză, pedeapsa se stabilește conform prevederilor art.

84 alin.(1)–(3) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel întemeiat a

constatat că, prima instanță, la numirea pedepsei inculpatului Tiron Mihai

a ținut cont de faptul că acesta a recunoscut integral vina, și-a cerut scuze

de la partea vătămată, a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, în baza art. 3641 din Codul de procedură penală, cerere care a

fost admisă de către instanță, astfel cauza fiind examinată pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza art. 3641 din

Codul de procedură penală.

Colegiul penal consideră că, instanța de apel corect a reținut că

prima instanță la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă

inculpatului Tiron Mihai a ținut cont de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, aplicând-i o pedeapsă

corectă, echitabilă și legală, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod

penal, or din lucrările dosarului rezultă că, inculpatul Tiron Mihai a mai

fost condamnat anterior pentru comiterea infracțiunilor similare și anume,

prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 18.03.2019, în baza

art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal pe episodul din 12.08.2019 la 3 ani și 6 luni

închisoare fără amendă și în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal pe

episodul din 02.01.2019 la 3 ani și 4 luni închisoare fără amendă, în baza

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial

al pedepselor aplicate fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni, fără amendă, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal constată că instanța de

apel just a menținut concluzia primei instanțe, care a considerat că,

reeducarea și corectarea lui este posibilă numai în condițiile izolării de

societate pe un termen de 5 ani și 2 luni, or, pedeapsa stabilită este

definitivă pentru concursul de infracțiuni, al pedepselor aplicate prin

sentințele pronunțate anterior în privința lui Tiron Mihai, or, pedepsele

6

date nu au fost suficiente pentru inculpat în vederea conștientizării

faptelor sale, nu și-a făcut concluziile necesare, astfel, aplicarea unei

pedepse minime cu închisoare nu-și va atinge scopul urmărit.

Colegiul penal reiterează că, pedeapsa principală precum a fost

individualizată de prima, răspunde atât principiului proporționalității, cât

și scopului prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal - restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Prin urmare urmează a fi respinsă solicitarea apărării privind

stabilirea unei pedepse minime în privința inculpatului or, la numirea

pedepsei instanțele de fond au ținut cont de prevederile art.3641 Cod de

procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limitele

de pedeapsă prevăzută de lege.

Prin urmare, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde

principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.1 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care prima instanță și de apel au apreciat circumstanțele cauzei

în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar.

Colegiul penal analizând argumentele recurentului, în coraport cu

materialele cauzei și decizia recurată, ajunge la concluzia că, judecând

apelul apărării și respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală,

instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

fiind cercetate suplimentar probele administrate de prima instanță.

Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele

pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6

7

CEDO.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura

pedepsei penale așa cum propune recurentul, este o competentă și

prerogativă legală a instanțelor și aceasta nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală.

Astfel, invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul

ordinar este lipsită de suport legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite

răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.1 din decizie), iar o altă opinie

asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor

și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de

fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate

de recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, că inculpatului i s-a aplicat pedepse individualizate

conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la

examinarea recursului în speță, nu și-a găsit confirmare prezența erorii de

drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct. 6, 10) Cod de procedură penală, ce

ar genera casarea deciziei instanței de apel sub aspectul invocat, deci, nu

persistă temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel,

impunându-se în consecință declararea inadmisibilității recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

8

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Gorencu Cornelia în numele inculaptului împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 septembrie 2020, în cauza penală

în privința lui Tiron Mihai xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9