Publicat pe 13 februarie 2023 A DOUA SECȚIUNE Cererea nr. 20377/21 Murat ARDA împotriva Türkiye introdusă la 8 aprilie 2021, comunicată la 27 ianuarie 2023. condamnarea penală a reclamantului la 11 luni și 20 de zile de închisoare cu suspendare la pronunțarea hotărârii șefului de stat al Republicii în temeiul articolului 299 din Codul penal din cauza unei publicări pe care o făcuse în contul său Facebook. Publicarea incriminată a reclamantului se citește după cum urmează: În timp ce noi, cetățenii din Turcia, care [sume mai inteligente decât media și iubim viața mai mult decât media, gemem sub (...) regimul [merdic] religios, hoț, aproape-capitalist al Recep Tayip Erdoćan făcând din viața iadului, care suferă cu vocea sa urâtă (...) înțelegeți, un Islandez ar putea fi echivalent cu un turc în cazul în care [cânta] ei [cantÄ] mai mult tonki rakataka tu, lets dance, noi [vom canta ceep-taaay-yiip-er-d'an! Discursuri de linceul alb AVM [Galeria comerciala]. Instanța corecțională a pronunțat, condamnându-l pe reclamant, faptul că publicarea în cauză conținea fapte de natură să submineze onoarea, demnitatea și reputația președintelui și că acestea nu puteau fi considerate ca fiind acoperite de libertatea de exprimare. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de procedura penală diligentă împotriva sa pentru insultarea președintelui Republicii din cauza împărțirii sale pe rețelele sociale. A existat vreo interferență în dreptul la libertatea de exprimare al reclamantului și în special în dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție din cauza procedurii penale inițiate pentru insultarea Președintelui Republicii? 10 alin. (2), ținând cont în special de conținutul împărțirii în litigiu, de funcția așa-zisului destinatar al acestei împărțiri, de contextul în care a fost publicat, și de natura penală a procedurii? În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates France [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracte), Tarman c. Turcia, n 63903/10, § 38, 21 noiembrie 2017, Ergündoćan c. Turcia, n 48979/10, § 23, 24 și 32, 17 aprilie 2018, Önal c. Turcia (n, n 44982/07, § 40-42, 2 iulie 2019 și șorli c. Turcia, n 42048/19, § 47, 19 octombrie 2021)
Publié le 13 février 2023
Requête n
o
20377/21
Murat ARDA
contre la Türkiye
introduite le 8 avril 2021
communiquée le 27 janvier 2023
La requête concerne
la condamnation pénale du requérant à onze mois et vingt jours d’emprisonnement avec sursis au prononcé du jugement du chef d’insulte au Président de la République en application de l’article 299 du code pénal en raison d’une publication qu’il avait faite sur son compte Facebook.
La publication incriminée du requérant se lit comme suit
:
«
Pendant que nous, les citoyens ‘ordinaires’ de la Turquie, qui [sommes plus intelligents que la moyenne et aimons la vie plus que la moyenne, gémissons sous (...) le régime [merdique] religieux, voleur, quasi-capitaliste de Recep Tayyip Erdoğan faisant de la vie l’enfer, qui souffrons avec sa voix laide (...) Vous le comprenez, un Islandais pourrait-il être équivalent à un Turc
? Eux [ils chantent] ‘tonki tonki rakataka tu, let’s dance, nous [nous chantons ‘ree-ceeep-taaay-yiip-er-do-ğan re-cep-tay-yip-er-do-ğan
! discours de linceul blanc AVM [Galerie marchande].
»
Le tribunal correctionnel d’Istanbul, en condamnant le requérant, a estimé que la publication susmentionnée de l’intéressé contenait des imputations factuelles de nature à léser l’honneur, la dignité et la réputation du Président et qu’elles ne pouvaient pas être considérées couvertes par la liberté d’expression.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint de la procédure pénale diligentée contre lui pour insulte au Président de la République en raison de son partage sur les réseaux sociaux.
Y a-t-il eu ingérence dans le droit à la liberté d’expression du requérant, et spécialement dans son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la procédure pénale engagée pour insulte au Président de la République ?
Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, au sens de l’article
10 § 2, compte tenu notamment du contenu du partage litigieux, de la fonction du destinataire allégué de ce partage, du contexte dans lequel il a été publié, et de la nature pénale de la procédure ?
En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée (
Axel
Springer AG c. Allemagne
[GC], n
o
39954/08, §§ 89-95, 7 février 2012,
Von Hannover c. Allemagne (n
o
2)
[GC], n
os
40660/08 et 60641/08, §§
108
‑
; voir également
Couderc et Hachette Filipacchi Associés
c.
France
[GC], n
o
40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits),
Tarman c.
Turquie
, n
o
63903/10, § 38, 21 novembre 2017,
Ergündoğan c. Turquie
, n
o
48979/10, §§ 23, 24 et 32, 17 avril 2018,
Önal c. Turquie (n
o
2)
, n
o
44982/07, §§ 40-42, 2 juillet 2019 et
Șorli c. Turquie
, n
o
42048/19, §
47, 19
octobre 2021)
?