Publicat la 27 martie 2023 Secțiunea a doua Cerere nr. 58755/21 Faruk SABUNCU împotriva Türkiye introdusă la 25 noiembrie 2021, comunicată la 7 martie 2023: condamnarea penală a reclamantului la 11 luni și 20 de zile de închisoare a șefului de stat, prim-ministrul în acest sens, în conformitate cu art. 125 alineatul (3) litera (a) din Codul penal, din cauza unei publicări pe care o făcuse pe Facebook. Publicarea incriminată a reclamantului a constat într-o fotomontare a Recep Tayyip Erdoćan, prim-ministrul la momentul faptei, într-o rochie de femeie roșie, cu Barack Obama în spatele lui în costum negru, și a fost însoțită de următorul comentariu: Cea mai veche profesie din lume este de a fi vândut. Confundarea cu prostituția este o greșeală atât de veche. Tribunalul corecțional din Bursa, condamnându-l pe reclamant, a considerat că publicarea în cauză constituie elementul legal al punerii sub acuzare a unui agent public din cauza funcției sale, fără a oferi mai multă motivație. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de procedura penală diligentă împotriva sa pentru insultarea unui agent public din cauza împărțirii sale pe rețelele sociale. A existat vreo interferență în dreptul la libertatea de exprimare a reclamantului și în special în dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza procedurii penale inițiate pentru insultarea unui agent public? În acest sens, era această interferență prevăzută de lege, în sensul art. 10 alin. (2), ținând cont în special de conținutul împărțirii în litigiu, de funcția așa-zisului destinatar al acestor împărțiri, de contextul în care a fost publicat și de natura penală a procedurii? În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates France [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracturi), Tarman c. Turcia , n 63903/10, § 38, 21 noiembrie 2017, Ergündo , nr. 19165/19, § 61-63, 15 iunie 2021)
Publié le 27 mars 2023
Requête n
o
58755/21
Faruk SABUNCU
contre la Türkiye
introduite le 25 novembre 2021
communiquée le 7 mars 2023
La requête concerne
la condamnation pénale du requérant à onze mois et vingt jours d’emprisonnement du chef d’insulte à un agent public, le Premier Ministre en l’occurrence, en application de l’article 125 § 3 a) du code pénal, en raison d’une publication qu’il avait faite sur son compte Facebook.
La publication incriminée du requérant consistait à un photomontage de Recep Tayyip Erdoğan, le Premier Ministre à l’époque des faits, en une robe de femme rouge, avec Barack Obama derrière lui en tenue noire, et était accompagnée
du commentaire suivant :
«
Le plus ancien métier du monde est de se faire vendre. Confondre cela avec la prostitution est une erreur aussi ancienne.
»
Le tribunal correctionnel de Bursa, en condamnant le requérant, a estimé que la publication susmentionnée constituait l’élément légal du délit d’insulte à un agent public en raison de sa fonction, sans fournir davantage de motivation.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint de la procédure pénale diligentée contre lui pour insulte à un agent public en raison de son partage sur les réseaux sociaux.
Y a-t-il eu ingérence dans le droit à la liberté d’expression du requérant, et spécialement dans son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la procédure pénale engagée pour insulte à un agent public ?
Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 10 § 2, compte tenu notamment du contenu du partage litigieux, de la fonction du destinataire allégué de ces partages, du contexte dans lequel il a été publié, et de la nature pénale de la procédure ?
En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée (
Axel
Springer AG c. Allemagne
[GC], n
o
39954/08, §§ 89-95, 7 février 2012,
Von
Hannover c. Allemagne (n
o
2)
[GC], n
os
40660/08 et 60641/08, §§
108
‑
; voir également
Couderc et Hachette Filipacchi Associés
c.
France
[GC], n
o
40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits),
Tarman c.
Turquie
, n
o
63903/10, § 38, 21 novembre 2017,
Ergündoğan c. Turquie
, n
o
48979/10, §§ 23, 24 et 32, 17 avril 2018,
Dickinson c. Turquie
, n
o
25200/11, §§ 59-60, 2 février 2021
et
Ömür Çağdaș Ersoy c. Turquie
, n
o
19165/19, §§ 61-63, 15 juin 2021)