1ra-900/2019 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP

1ra-900/2019 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-900/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Malic Gheorghe în numele inculpatului

Dobrea Oleg și de către Erijocova Elena, împotriva sentinței Judecătoriei

Hîncești, sediul central din 10 septembrie 2018 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui

Dobrea Oleg XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de judecare:

prima instanță: 05.01.2017 – 10.09.2018

instanța de apel: 03.10.2018 – 15.01.2019

instanța de recurs ordinar: 22.03.2019 – 03.12.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală,

legal executată.

A C O N S T A T A T :

procesul penal în privința lui Dobrea Oleg, de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, a fost încetat din motiv că fapta comisă

constituie contravenția prevăzută de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional.

Dobrea Oleg a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzută de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, cu liberarea acestuia de

răspundere contravențională pentru fapta comisă în legătură cu expirarea

termenului de prescripție pentru atragere la răspundere contravențională.

A fost dispusă confiscarea și transmiterea cu titlu gratuit în folosința

statului a corpurilor delicte - injectoare auto în cantitate de 120 bucăți

neidentificate după model și marcă păstrate în camera de corpuri delicte a

Serviciului Vamal, la intrarea sentinței în vigoare.

A fost dispusă transmiterea corpului delict - mijloc de transport de model

„Volvo XC 90” cu n/î XXXXX, către proprietarul legal Erijocova Elena, cu

încasarea din contul lui Dobrea Oleg a contravalorii mijlocului de transport în

mărime de 977148,00 lei în folosul statului.

1

aproximativ la ora XXXXX, din motiv de profit, având scopul introducerii

pieselor auto – injectoare, prin contrabandă, fiind la volanul automobilului de

model „Volvo XC90”, cu număr de înmatriculare XXXXX, s-a prezentat la pista

de control „intrare pasageri”, pe culoar verde a postului vamal Leușeni-Albița.

Fiind întrebat de către inspectorul vamal, Dobrea Oleg urmărind în continuare

scopul de a introduce mărfuri prin contrabandă, a comunicat că nu deține careva

bunuri ce urmează a fi declarate, însă din cauza circumstanțelor independente de

voința acestuia, în cadrul controlului fizic al mijlocului de transport de model

„Volvo XC90” cu număr de înmatriculare XXXXX, în locul destinat pentru roata

de rezervă, au fost depistate piese auto noi - injectoare, tăinuite, în cantitate de

120 bucăți, nedeclarate organului de urmărire penală.

Conform raportului nr. 112 al Secției Venituri, Valoare în Vamă și

clasificare a Mărfurilor al biroului Vamal Leușeni, valoarea în vamă a obiectelor

reținute este estimată la suma de 264 000 lei, iar cuantumul drepturilor de import

constituia suma de 69907,20 lei.

- avocatul Gheorghe Malic în numele inculpatului Dobrea Oleg prin care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să

fie achitat de la comiterea infracțiunii incriminate pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii;

- cet. Erijocova Elena (mama inculpatului), care a solicitat casarea

încheierilor protocolare prin care au fost respinse cererile sale de a fi atrasă în

proces, casarea sentinței, și constatarea ca fiind vădit ilegală recunoașterea în

calitate de corp delict a automobilului ei, de model „Volvo XC 90”, cu număr de

înmatriculare XXXXX.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul Gheorghe Malic a menționat că:

- instanța din oficiu, fără ca partea acuzării să solicite, a recunoscut

persoana ca fiind vinovată de comiterea contravenției prevăzute la art. art. 13,

287 alin. (10) Cod contravențional, cu liberarea inculpatului de răspundere

contravențională, dar nu și de pedeapsa contravențională, deși recunoașterea

vinovăției, la fel reprezintă o modalitatea de continuare a procesului de tragere la

răspundere contravențională, astfel modificarea învinuirii de către instanța de

judecată, a lezat dreptul la apărare;

- din textul sentinței nu este clar care semn calificativ este pus în sarcina

inculpatului, nu este clar ce a comis, relevant fiind și faptul că inculpatul nu a

tăinuit bunurile și în lipsa mai multor acțiuni, fapta pretinsă, nu întrunește

elementele infracțiunii;

- Curtea Europeană a Drepturilor Omului obligă judecătorii să-și motiveze

deciziile, fără argumente stereotipe, abstracte, precum și contradictorii, or,

Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), referindu-se la calitatea

2

unei Hotărâri judecătorești stipulează imperativ, că Hotărârea trebuie, în

principiu, să fie motivată. Calitatea hotărârii depinde de lealitatea motivării. O

motivare buna este o necesitate imperioasa si nu poate fi neglijată în favoarea

celerității, și cere ca judecătorul să aibă timpul necesar pregătirii hotărârii, care ar

permite nu numai o mai buna înțelegere și acceptare a hotărârii de către

justițiabili, fiind mai ales cu garanție împotriva arbitrarului, pentru că cerința de

motivare a hotărârii sale, obligă judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale

pârtilor și să precizeze elementele care îi justifică decizia și o fac să fie conform

legii și, pe de alta parte, ea permite o înțelegere a funcționarii justiției de către

societate;

- soluția instanței este ilegală, neclară, nemotivată și imprevizibilă, fiind

bazată pe presupuneri, or până la moment constituie presupunere, ce reprezintă

in sine pretinsele obiecte, sunt bujii, valve sau injectoare, sunt noi sau anterior

folosite, sunt funcționale, dacă sunt originale, atunci cine ar fi producătorul, doar

poate sunt mulaje, sau contrafăcute, care ar fi marca si denumirea, adică au

capacitatea de marfa, sau este doar fier uzat, la fel nu este clar în ce mod și cine a

stabilit prețul acestora, care depinde de marca, calitate și producător, depinde

daca sunt noi, sau dacă au fost deja folosite;

- la faza urmărire penală, atât și cercetării judecătorești partea acuzării n-a

administrat și n-a prezentat careva probe concludente și pertinente, care ar fi

demonstrat, dincolo de elementarul dubiu, faptul infracțiunii, fiind înaintată o

învinuire sterilă, falsă, neclara, neprevizibilă si imposibilă de a fi asigurata

apărarea, or echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul

acesteia. Dispozițiile art.6 § 3 CEDO exprimă necesitatea acordării unei atenții

deosebite dreptului de a fi informat despre natura și cauza acuzației aduse

împotriva sa, în vederea organizării unei apărări eficiente și rezultative pe cât

este de posibil în circumstanțele cauzei și asupra faptei pentru care o persoană

este acuzată;

- pe parcursul judecării cauzei, partea apărării prin câteva cereri, lăsate

fără reacția cuvenita, a cerut exercitarea obligațiilor pozitive ale instanței,

prevăzute de alineatele (2) și (3) art. 17, alin. (2) art. 314 si alin. (3) art. 366 Cod

procedură penală, or deoarece a invocat că inculpatului i-a fost adusă o învinuire

absurdă, neclara, sterilă, fără careva fapte concrete și contrară legii, fiind

încălcate în continuare drepturile garantate de alin. (2) art. 281 Cod procedură

penală, de § 3 lit. a) art. 6 din Convenție, de a fi informat, în termenul cel mai

scurt și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzării aduse împotriva sa,

instanța nu a obligat procurorul să facă explicațiile respective;

- în speță lipsesc elemente obligatorii ale componenței de infracțiune, care

ar permite tragerea persoanei la răspunderea penală, or, pornind de la garanțiile

legale contra abuzului, apărării nu-i revine sarcina de a infirma vinovăția lui

Dobrea Oleg, pentru că ea nu a fost demonstrată, și respectiv se prezumă

3

nevinovăția, și deoarece instanța de fond nu a dat un elementar răspuns la

alegațiile apărării, acestea se reiterează;

- practica judiciară, naționala și internațională, care asigură și

reglementează dreptul la prezumția de nevinovăție, la soluționarea cazului fiind

necesar a aplica cerințele imperative ale art. 8. alin. (2) art. 389 Cod de procedură

penală, de a interpreta în favoarea inculpatului toate dubiile în probarea

învinuirii, deoarece sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri,

de altfel, urmează a ține cont și de alin. (2) art. 3 Cod penal, care prescriu

imperativ că interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin analogie a

legii penale sunt interzise;

- procurorul trebuia să probeze că Dobrea Oleg a urmărit scopul

introducerii pieselor auto, injectoare auto, prin contrabandă și că ceea ce a fost

depistat în automobilul de model ”Volvo XC90”, sunt piese auto noi, funcționale,

originale și nu contrafăcute sau anterior utilizate, că sunt anume injectoare și că

ele au fost tăinuite de controlul vamal;

- procurorul nu este sigur că ceea ce s-a depistat sunt injectoare și de la ce

automobil, care este proveniența lor, cine este producătorul, care este calitatea, că

sunt funcționale, că nu sunt contrafăcute, etc. deoarece și în rechizitoriu și în

toate declarațiile martorilor este indicat, între ghilimele ”injectoare”. Însăși acest

fapt deja denota lipsa de certitudine și o presupunere, care dincolo de orice

dubiu, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului, de altfel teoretic ar

putea fi injectoare, dar pot fi mulaje de injectoare, pot fi funcționale, dar pot fi

nefuncționale, pot fi originale, dar pot fi contrafăcute, sau de un producător

neautorizat respectiv nu au valoare economica și calitate, fiind imposibil a fi

utilizate. În funcție de acești parametri tehnici și fizici și poate fi apreciat costul,

inclusiv în vamă adică valoarea și proporțiile pretinselor mărfuri, daca acestea ar

fi contrafăcute, atunci în genere nu ar putea fi calificate ca și marfă, or, dacă nu

au fost produse în mod legal și nu mod corespunzător, atunci pretinsele

”injectoare” nici nu pot avea calitatea de marfa;

- instanța de fond, nu a apreciat corespunzător declarațiile martorilor;

- materialele cauzei penale conțin un șir de acte procedurale realizate

nemijlocit, în privința învinuitului Dobrea Oleg, respectiv, din start acesta avea

calitatea procesuală de bănuit, calitate care nu putea fi continuă, ci nu mai mult

de 3 luni, astfel ținând cont că inculpatul a fost recunoscut în calitate de învinuit

la 29 decembrie 2016, termenul menționat a fost încălcat;

- instanța deoarece nu era sigură că au fost bujii, injectoare sau valve, sau

alte obiecte, a utilizat noțiuni cu caracter general, ca obiecte, entități, mărfuri,

piese trecute peste frontiera vamala și nu la concret, care anume;

- instanța nu sa referit la declarațiile inculpatului, cu privire la latura

subiectivă a faptei, deși acestea sunt prezumate a fi veridice, până la proba

contrară, iar faptul că aceste piese au existat, au avut o existență materială,

4

palpabilă, nu denota componența de contravenție sau infracțiune, atâta timp cât

nu au fost infirmate declarațiile inculpatului, până când nu a fost probata latura

subiectivă;

- cu referire la confiscare specială, pe lângă faptul, că nu putea fi aplicată,

din simplul motiv că nu a fost constatată și lipsește vinovăția de comiterea faptei

imputate, apărarea constată că această soluție judiciară este ilegală, or

automobilului de model ”Volvo XC90” cu n/î XXXXX, nu a fost destinat și nu

conține locuri special pregătite sau adoptate pentru comiterea infracțiunii sau

contravenției, fiind un mijloc original de transport;

- contrar prevederilor art. 21 si 46 din Constituție, art. 8. alin. (3) art. 13 Cod

procedură penală, art. 6 § 2 din Convenția Europeană Pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. l din Protocolul Adițional

la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

instanța a dispus încasarea, nu confiscarea din contul lui Dobrea Oleg a

contravalorii mijlocului de transport în mărime de 977148 lei în folosul stalului,

deși nu a fost efectuata o expertiza a automobilului de model ”Volvo XC90” cu

n/î XXXXX, pentru a se determina costul real al acestuia;

- instanța a dispus încasarea (nu confiscarea) din contul lui Dobrea Oleg a

sumei, în mărime de 977148, care nu este contravaloarea mijlocului de transport,

adică nu sunt mijloace dobândite în schimbul sau din contul mijlocului de

transport și nu sunt bunuri, destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori

contravenții, aceasta deși conform alin. (3) art. 46 din Constituție, averea

dobândită licit nu poate fi confiscată;

- fără îndoială nu s-a probat că suma în mărime de 977148 lei, pe care

acesta fizic nici nu le are, ar fi fost dobândite de către Dobrea, în mod ilicit, astfel

în mod flagrant fiind afectate prezumția de nevinovăție, dreptul de proprietate și

prezumția legalității provenienței bunurilor, chiar și dacă conform legii, averea

dobândită licit nu poate fi confiscată, deși caracterul licit al dobândirii se

prezumă;

- normele legale, aplicate de instanță, pe de o parte, nu sunt precise și

previzibile, fiind afectate de neconstituționalitate, mai cu seamă este pretinsa

practica judiciara de interpretare și aplicare a acestora. Astfel, conform art. 4394

Cod contravențional, confiscare specială, greșit și imprevizibil este interpreta ca

fiind o măsură de siguranță, de altfel este o forma de pedeapsă, pentru că nu are

doar scopul de a asigura ceva, în scopul căreia se poate aplica o interdicție

temporară, inclusiv nu este îndreptată în scopul înlăturării consecințelor faptei,

pentru că nu se confiscă doar bunurile provenite din fapte, la fel cum nu are

scopul înlăturării a unui careva pericol ori pentru prevenirea săvârșirii faptelor

contravenționale. Alin. (1) art. 4397 Cod contravențional, este imprevizibil,

pentru că nu specifica expres, ale cui bunuri pot fi supuse confiscării special,

doar ale făptuitorului, sau și a altor persoane. Tot aici imprevizibil este specificat,

5

ca în cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi

recuperate, se confiscă contravaloarea acestora;

- conform alin. (4) art. 46 din Constituție, bunurile destinate, folosite sau

rezultate din infracțiuni sau contravenții, adică obiectul nemijlocit și nu o

pretinsă contravaloare, a acestora, pot fi confiscate numai în condițiile legii. în

acest sens potrivit punct. 1 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.

40 privind practica aplicării de către instanțele de judecată a dispozițiilor legale

referitoare la confiscarea averii, instanțele de judecată urmează sa aplice

dispozițiile legale privitoare la confiscarea averii reieșind din prevederile art. 46

alin. 3 și 4 din Constituție, care stipulează că averea dobândită licit nu poate fi

confiscată, caracterul licit al dobândirii ei se prezumă și doar bunurile destinate,

folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate în condițiile

legii;

- în speța nu era constatată și invocată vre-o bănuială rezonabilă că

automobilul de model „Volvo XC90” cu numărul de înregistrare XXXXX, ce

aparține cu drept de proprietate cet. Erijova Elena, este un bun pasibil de

urmărite, cu atât mai mult că ar putea fi tăinuit, deteriorat sau cheltuit, respectiv,

aplicarea sechestrului a fost realizată nu în conformitate cu alin. (1) art. 205 Cod

procedură penală, din care considerente este ilegală, respectiv, în speța cel puțin

urma a se aplica prevederile alin. (1) pct. 4) art. 161 Cod procedură penală.

3.2. În motivarea apelului, Erijocova Elena a menționat că:

- caracterul ilegal al soluției instanței consta și în acea că a fost mimat un

proces de judecată, deoarece instanța a primit spre examinare cererile și

plângerea înaintate de apelantă și în interesele sale, însă paradoxal apelanta nu a

fost citată, cererile sale fiind respinse, deși în ședința din data de 12 iulie 2017,

avocatul, Sîrbu-Besliu Irina a solicitat ca apelanta să fie atrasă în proces,,

- că instanța de fond, deși a însușit atribuția de examinare a cererilor și

plângerii înaintate, și le-a primit spre examinare în cadrul acestui proces judiciar

și nu și-a declinat competenta, față de ele însă de fapt și de drept le-a lăsat fără

examinare, deoarece nu s-a pronunța nici intr-un fel și astfel toate cererile care au

fost înaintate încă la faza urmărire penală în adresa procurorului, care nu au fost

soluționate de către procuror, ulterior fiind expediate instanței în baza alin. (4)

art. 297 Cod procedura penală, precum si plângerea înaintată în ordinea art. 313

Cod procedura penală, au rămas în cadrul acestui proces, ne fiind pasibil a fi

înaintate repetat sau în cadrul altor procese, încălcând astfel accesul efectiv la

justiție, dreptul la un proces echitabil, inclusiv în termen rezonabil, precum și

drepturile garantate de art. 46 din Constituție, art. 6 § 1 și art. 13 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale,

art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

6

- deși de la prima fază, era automobilului apelantei, ea nici nu a fost

audiată, nici măcar nu a fost informată despre faptul că asupra bunului său a fost

aplicat sechestrul, că a fost recunoscut ca corp delict, la fel cum ulterior nu a fost

informată despre rezultatele examinării cererilor și plângerii sale. De asemenea,

în adresa sa nu a fost expediată nici o copie a soluțiilor adoptate la caz, inclusiv

copia sentinței, despre existenta căreia a aflat întâmplător;

- sentința a considerat-o ilegală și în limitele în care instanța de fond, a

confirmat faptul că ar fi cop delict automobilul său și că contravaloarea acestui

mijloc de transport ar fi în mărime de 977148 lei, de altfel acesta este un preț

exagerat, propus de către procuror în afara cercetării judecătorești în baza unui

înscris, cu o proveniență dubioasa de la o persoana, care nu avea dreptul sa

efectueze careva acțiuni procedurale, care nu se încadrează într-un mijloc de

proba, administrat contrar prevederilor art. 93- 95, art. 327 Cod procedura

penală, deși costul real al automobilului este mult mai mic;

- pretinsul înscris nu are o proveniență legală, nu a fost administrat în

cadrul cercetării judecătorești și în conformitate cu prevederile art. 327 Cod

procedura penală, precum nici nu a fost cercetat, în modul stabilit, în ședința de

judecată.

2019, apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, soluția instanței

de apel este legală, întemeiată și motivată, în speță nefiind regăsită necesitatea de

casare a sentinței.

Deși Dobrea Oleg nu a recunoscut faptul tentativei de trecere a bunurilor

în speță, ilicit peste frontiera vamală, în opinia instanței de apel vinovăția

acestuia a fost demonstrată prin declarațiile martorilor Plăcintă Sorin, Cazac Ion,

pe care instanța le-a apreciat ca fiind veridice, utile, consecvente, pertinente, care

coroborează între ele și indică indubitabil că Dobrea Oleg a comis fapta

incriminată lui.

Instanța de apel a menționat că în baza Legii nr.179 din 26.07.2018 (M0309-

320), în vigoare din 17.08.2018 au fost operate modificări la prevederile Codului

penal. Astfel, conform modificărilor operate în conținutul art. 248 alin. (5) Cod

penal „ în dispoziția alineatului (5), litera d) are următorul cuprins: în valoarea

sumei drepturilor de import care depășește 200 de salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei”. Modificări au fost operate și în conținutul alin. (1) respectiv în

dispoziție, textul „mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari” fiind

substituit cu textul „bunurilor valoarea cărora depășește 100 de salarii medii

lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la

momentul săvârșirii faptei”.

7

În acest sens instanța de apel a notat că potrivit raportului nr. 98 din

13.07.2016, emis de către Secția venituri și valoare în vamă s-a constatat că

valoarea în vamă a mărfurilor menționate supra constituie suma de 264000 lei,

ceea ce în virtutea prevederilor art. 14 al legii nr.179 din 26.07.2018 (M0309-320)

și a art. 248 nu constituie proporții deosebit de mari prin prisma drepturilor de

import ce urmau a fi achitate, iar potrivit hotărârii Guvernului Nr. 879 din

23.12.2015, cu privire la aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe

economie, prognozat pentru anul 2016, a fost aprobat în mărime de 5050 lei,

astfel instanța de apel a stabilit că valoarea bunurilor în cauză nu depășește nici

100 de salarii medii lunare pe economie prognozate astfel în ședința de judecată

stabilindu-se cu certitudine că fapta comisă de către inculpatul Dobrea Oleg, nu

mai constituie o infracțiune, aplicându-se conform prevederilor art. 10 alin. (1)

Cod penal, iar conform prevederilor art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, în

cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța

încetează procesul penal și concomitent, soluționează cauza conform

prevederilor Codului contravențional.

În speță, instanța de apel pe lângă declarațiile martorilor, a reținut și

sesizarea din 26.06.2016, efectuată de inspectorul Cazac Ion înregistrat în

Registrul RESC a BV Leușeni la 26.06.2016 (f.d. 18); actul de control fizic vamal

nr.494 din 26.06.2016, care reflectă acțiunea procesuală de control a mijlocului de

transport de model „Volvo XC90” cu n/î XXXXX, cu planșe ilustrative, (f.d. 19-

21); raportul nr. 98 din 13.07.2016, emis de către Secția venituri și valoare în vamă

potrivit căruia valoarea în vamă a mărfurilor menționate supra prin utilizarea

metodei de rezervă constituie suma de 264000 lei, iar cuantumul drepturilor de

import 69907,20 lei, (f.d.31) și informație privind traversarea frontierei vamale a

RM de către mijlocul de transport cu n/î XXXXX (f.d.34), prin urmare, instanța de

apel apreciindu-le conform art. 101 Cod de procedură, le-a considerat ca fiind

dobândite cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, pertinente,

concludente și utile, care fiind cumulate au indicat indubitabil că acțiunile lui

Dobrea Oleg întemeiat au fost calificate de instanța de fond în baza art. 13, 287

alin. (10) Cod contravențional.

Ținând cont de sistemul probator analizat și apreciat în speță, instanța de

apel a stabilit că Dobrea Oleg a săvârșit acțiuni de trecere a entităților peste

frontiera vamală a Republicii Moldova prin nedeclarare, iar cumulul de probe

prezentate în sprijinul învinuirii și enumerate mai sus, dovedesc vinovăția

contravenientului, temei pentru a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu

s-a constatat, acestea fiind obținute cu respectarea normelor de procedură și în

ansamblu coroborează între ele, confirmând pe deplin vinovăția

contravenientului în săvârșirea contravenției imputate.

La soluționarea chestiunii cu privire la posibilitatea atragerii lui Dobrea

Oleg la răspundere contravențională, prin aplicarea sancțiunii contravenționale,

8

instanța de apel a notat prevederile art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional și

art. 30 alin. (1) și (2) Cod contravențional, potrivit cărora procesul

contravențional pornit încetează dacă se constată vreunul din temeiurile

prevăzute la art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (3), art. 20-31. Prescripția înlătură

răspunderea contravențională. Termenul general de prescripție a răspunderii

contravenționale este de 12 luni. Astfel, ținând cont de faptul că din momentul

comiterii de către Dobrea Oleg a acțiunilor sale până la data adoptării sentinței

contestate, s-a scurs o perioadă de peste 12 luni, a fost atestată imposibilitatea

sancționării lui Dobrea Oleg pentru comiterea faptei constatate, motiv pentru

care procesul contravențional în privința acestuia corect a fost încetat de prima

instanță, întrucât potrivit art. 461 Cod contravențional, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute la art.

441 Cod contravențional, instanța încetează procesul contravențional.

Din aceste considerente instanța de apel a apreciat că apelul apărătorul

Gheorghe Malic în interesele inculpatului Dobrea Oleg, dar și apelul cet. Elena

Erijocova, sunt nefondate, iar sentința este întemeiată și motivată.

În acest sens instanța de apel a respins argumentele expuse în apelul

apărătorului în interesele lui Dobrea Oleg în partea în care s-a invocat că Dobrea

Oleg nu a avut intenția de a comite fapta de care a fost recunoscut vinovat, nu a

tăinuit obiectele menționate, or, acestea argumente contravin faptului că

contravenientul în momentul alegerii coridorului de trecere a avut libertatea de a

acționa și de a transpune în practică o decizie pe care a luat-o în mod conștient și

liber, întrucât răspunderea contravențională este o răspundere personală, astfel

că în cazul în care destinatarul normei legale înțelege să nu se conformează

obligației dictate de aceasta, i se va aplica sancțiunea prevăzută cu efect

preventiv.

Instanța de apel a conchis că reieșind din numărul și categoria mărfurilor,

scopul călătoriei și circumstanțele introducerii acestora de către Dobrea Oleg pe

teritoriul Republicii Moldova, contravenientul deținea mărfuri care nu sunt

destinate uzului personal, respectiv bunurile respective nu puteau fi introduse

de pe teritoriul țării de către persoane fizice, cu statut de bunuri cu destinație

personală, deoarece scopul era unul comercial sau unul similar, la fel instanța de

apel a asimilat și faptul că în esență Dobrea Oleg a încercat să introducă prin

nedeclarare obiecte care se întrebuințează la repararea automobilelor, pe de o

parte, iar pe de altă parte, instanța a stabilit din datele de anchetă că Dobrea Oleg

activează în calitate de lăcătuș.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele apărătorului expuse

în apel în partea în care s-a invocat faptul că OUP nu a stabilit dacă obiectele ce

au fost depistate în cadrul controlului fizic, erau funcționale sau nefuncționale, or

acestea puteau fi și fier uzat, și că OUP nu a identificat obiectele corespunzător,

în acest sens instanța a reiterat că aceste motive nu condiționează recalificarea

9

acțiunilor lui Dobrea Oleg în contextul în care conform prevederilor art. 20 alin.

(9) Cod vamal, în vigoare la momentul comiterii infracțiunii, introducerea în țară

și plasarea sub orice destinație vamală a anvelopelor din cauciuc uzate

(subpoziția tarifară 401220000), a deșeurilor, a resturilor și a bavurilor de cauciuc

ne durificat, chiar transformate în pulbere sau granule (poziția tarifară 4004 00

000), a părților și a accesoriilor uzate pentru autovehicule, este interzisă.

În același context, instanța de apel a respins și argumentele invocate de

apărare în partea în care s-a indicat că Dobrea Oleg a fost ținut în calitate de

bănuit mai mult de 3 luni, întrucât prima instanță întemeiat a reținut că

modalitățile de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit reglementate de art.

63 alin. (1) Cod de procedură penală, se referă la prima componentă a

conceptului de „acuzație în materie penală” în sensul Convenției, și anume la

„notificarea oficială, din partea autorității competente, privind suspiciunea

referitoare la comiterea unei fapte penale”, astfel acțiunile procedurale efectuate

în cadrul urmăririi penale nu au produs repercusiuni importante pentru situația

persoanei pentru a-i fi recunoscută calitatea de bănuit în sensul alin. (11) al art. 63

Cod de procedură penală.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apărătorului în interesele

inculpatului în partea în care a invocat că procurorul trebuia să probeze că

Dobrea Oleg a urmărit scopul introducerii pieselor auto, injectoare auto, prin

contrabandă și că ceea ce a fost depistat în automobilul de model ”Volvo XC90”

cu numărul de înmatriculare XXXXX, sunt piese auto noi, funcționale, originale

și nu contrafăcute sau anterior utilizate, că sunt anume injectoare și că ele au fost

tăinuite de controlul vamal, întrucât instanța a stabilit că la dosar sunt anexate

probe ce certifică calitatea, proprietatea, dar și evaluarea bunurilor depistate,

precum și din probele cercetate a fost atestat că Dobrea Oleg a urmărit scopul

introducerii pieselor auto, injectoare auto, or acesta activează în calitate de

lăcătuș auto, la fel, versiunea acestuia că a găsit piesele respective într-un centru

comercial din Iași nu și-a găsit confirmare și nu a fost credibilă, fapt confirmat

prin circumstanțe ce indică că Dobrea Oleg este lăcătuș auto, ce indică că profesia

sa are tangență cu bunurile găsite, circumstanțe ce în opinia instanței de apel au

indicat că bunurile au fost tăinuite, dar și faptul că Dobrea Oleg, fiind admis în

calitate de cetățean ce traversa Frontiera vamală, cunoștea despre faptul că în

situația în care deținea asupra sa bunuri/mărfuri ce depășesc o anumită sumă de

bani, acesta este obligat să le declare și să achite taxele respective.

Cu privire la erorile invocate de către avocatul Malic Gheorghe cu privire

la soluționarea sorții corpurilor delicte, instanța de apel a menționat că

prevederile art. 162 Cod de procedură penală, exclud caracterul imprevizibil

invocat de către apărător vis-a-vis de prevederile 4397 Cod contravențional, or

legiuitorul a stabilit expres că în procedura contravențională, instanța hotărăște

10

asupra corpurilor delicte potrivit art. 4397 Cod contravențional și prevederilor

art. 162 din Codul de procedură penală.

Cu referire la confiscarea corpurilor delicte și a contravalorii mijlocului de

transport cu care a fost efectuată transportarea bunurilor de contrabandă,

instanța de apel a menționat că, condițiile pe care un bun trebuie să le

îndeplinească pentru a fi confiscabil constau în existența unei stări de pericol

generate de implicarea acestuia în cauzalitatea unor fapte prevăzute de legea

penală și în constatarea faptului că lucrul a servit la săvârșirea infracțiunii.

Conform art. 46 alin. (1), (4) al Constituției Republicii Moldova: „Averea

dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi

confiscate numai în condițiile legii”. Astfel, instanța de apel a reținut că

Constituția Republicii Moldova în deplină concordanță cu prevederile art. 1 al

Protocolului Adițional nr. 1 CEDO admite posibilitatea confiscării bunurilor, care

deși legal dobândite, însă sunt folosite pentru activitate ilegală, unica condiție

fiind ca confiscarea să se facă în condițiile legii. Astfel, ținând cont de faptul că

din materialele cauzei, s-a stabilit cu certitudine că Dobrea Oleg prin acțiunile

sale a comis contravenția prevăzută de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional,

iar în cadrul controlului fizic al mijlocului de transport de model „Volvo XC90”

cu număr de înmatriculare XXXXX, în locul destinat pentru roata de rezervă, au

fost depistate piese auto noi - injectoare, tăinuite, în cantitate de 120 bucăți,

nedeclarate, instanța de apel a considerat că mijlocul de transport de model

„Volvo XC90” cu număr de înmatriculare XXXXX, a fost utilizat și destinat

pentru săvârșirea contravenției în speță, prima instanță, întemeiat dispunând

confiscarea contravalorii acestuia, soluție prin care nu s-a adus atingere dreptului

de proprietate al proprietarului legal al automobilului menționat, or instanța prin

hotărârea a specificat că din contul inculpatului se va încasa contravaloarea

automobilului, utilizat la comiterea faptei contravenționale, iar ulterior, însăși

automobilul v-a fi restituit proprietarului legal, cet. Elena Erijocova.

Instanța de apel a respins și argumentele apelantei Erijocova Elena, în

partea în care a solicitat casarea încheierilor protocolare prin care a au fost

respinse cererile sale de a fi atrasă în proces, casarea sentinței, ca și actul

judecătoresc prin care a fost încheiat procesul judiciar în privința lui Dobrea Oleg

în cadrul căruia au fost ’’conexate”, ’’anexate” sau pur și simplu” trecute dintr-o

parte în alta” a unui șir de cereri ale apelantei prin care a încercat să-și apere

drepturile și interesele sale legale, legate de ridicarea, sechestrarea și

recunoașterea vădit ilegală în calitate de corp delict a automobilului său, de

model „Volvo XC90”, cu număr de înmatriculare XXXXX, întrucât instanța de

apel a reiterat faptul că în ședința instanței de apel, Erijocova Elena a fost admisă

în calitate de apelant, și ținând cont că examinarea cauzei în ordine de apel este o

continuitate a judecării cauzei în fond, instanța a oferit apreciere argumentelor

11

invocate de apelantă și anume instanța de apel cu privire la cererea din

07.09.2016, a cet. Erijocova Elena privind restituirea în adresa sa a mijlocului de

transport de model „Volvo XC90”, cu număr de înmatriculare XXXXX, OUP a

apreciat corespunzător cerința petiționarei, OUP fiind obligat să țină cont de

faptul că mijlocul de transport în cauză reprezintă mijloc de săvârșire a

infracțiunii și urmează a fi recunoscut în calitate de corp delict, dat fiind faptul în

cazul bunurilor date urma fi aplicată procedura potrivit prevederilor art. 106

Cod penal și art. 162 Cod de procedură penală, prin urmare soluția OUP a fost

una întemeiată, acesta fapt fiind confirmat și prin sentința pronunțată. Prin

urmare, argumentele apelantei precum că în perioada respectivă avea nevoie

urgent de transport pentru a se deplasa la sanatoriu nu pot combate argumentele

expuse în ordonanța contestată.

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele

apelantei referitor la faptul că instanța neîntemeiat a confirmat faptul că ar fi corp

delict automobilul său, de model „Volvo XC90”, cu număr de înmatriculare

XXXXX, și că contravaloarea acestui mijloc de transport ar fi în mărime de

977148,00 lei, acesta fiind un preț exagerat, întrucât evaluarea automobilului

respectiv a fost descrisă și probată prin Raportul de evaluare nr. 28/10-00447 din

23.07.2018 (f. d. 215-217, vol. I), raport care a fost adus la cunoștința

participanților la proces, iar ulterior a fost finalizată cercetarea judecătorească,

fapt prin care a fost respins argumentele în partea în care s-a indicat că pretinsul

înscris nu are o proveniență legală.

La fel, instanța de apel a menționat că proprietatea privată poate constitui

obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau

destinate pentru săvârșirea unor infracțiuni, iar în speță mijlocul de transport a

fost folosit să servească la realizarea laturii obiective a trecerii peste frontiera

vamală a bunurilor, respectiv se deduce că mașina a servit în mod indispensabil

la săvârșirea faptei în întregul ei, în sensul că fără utilizarea acesteia nu s-ar fi

putut realiza apropierea efectivă a obiectului material al contravenției.

fost atacată cu recursuri ordinare de către:

- avocatul Malic Gheorghe în numele inculpatului Dobrea Oleg, la 04

martie 2019, prin care, invocând în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8), 12), 16) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea sentinței și deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare a inculpatului Dobrea Oleg sau de încetare a procesului penal din

motivul expirării termenului de menținere în calitate de bănuit;

- Erijocova Elena, la 04 martie 2019, prin care, invocând în calitate de

temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea încheierilor protocolare inclusiv din 12 iulie 2017,

emise de către Judecătoria Hîncești, a sentinței și a deciziei, rejudecarea cauzei și

12

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă admiterea cererilor și

plângerii vizate în sensul declarat;

- avocatul Malic Gheorghe în numele inculpatului Dobrea Oleg, la 12 iunie

2019, întitulat ca recurs suplimentar, prin care, fiind indicate în calitate de

temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, nu conține o solicitare în sensul hotărârilor atacate prin

recursul declarat la 04 martie 2019.

5.1. În motivarea recursului ordinar declarat la 04 martie 2019, avocatul

Malic Gheorghe în numele inculpatului a menționat că:

- judecata în apel a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 30, 31 și 33,

instanța de apel nu pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, la fel

cum hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției și dispozitivul hotărârii sunt expuse declarativ, formal și

neclar, precum instanțele de fond și de apel, au admis mai multe erori grave de

fapt, care au afectat soluțiile contestate, pronunțând o hotărâre de „condamnare”,

chiar și cu încetarea procesului, pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, fiind un caz în care ar fi avut loc

reîncadrarea juridică a pretinselor acțiuni, inclusiv în baza unei legi mai blânde,

fiind astfel încălcat dreptul la apărare, or pretinsei faptei prezumat a fi săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită;

- instanța de apel a admis încălcarea prevederilor art. 33 Cod procedura

penală, de altfel la judecarea cauzei în apel în ultima zi, a declarat în mod verbal

recuz d-lui judecător Xenofon Ulianovschi, care-i împiedica expunerile asupra

apelului, întrerupându-l de mai multe ori și-i făcea notații, astfel în mod evident

a încălcat principiul contradictorialității, garantat printre altele si de alin. (4) art.

24 Cod procedura penală, conform cărora părțile în procesul penal își aleg

poziția, modul și mijloacele de susținerea de sine stătător, fiind independente de

instanță, de alte organe ori persoane. Ca urmare, a rămas nesoluționată cererea

de recuzare, ceea ce afectează apriori hotărârea contestată;

- instanța de fond a aplicat vădit ilegal institutul confiscării speciale și a

încasat din contul lui Dobrea Oleg în folosul statului contravaloarea mijlocului

de transport de model „Volvo XC 90” cu n/î XXXXXîn mărime de 977148,00 lei,

deși nu a fost constatat, cu atât mai mult dincolo de orice dubiu faptul tăinuirii

pretinselor obiecte ale pretinsei contrabande, și folosirea mijlocului de transport

ca și mijloc de comiterea infracțiunii, prin acomodarea acestuia, or, instanțele de

fond și de apel au aplicat o lege care agravează situația persoanei, care nu putea

avea efect retroactiv, or pretinsa fapta precum ca ar fi fost comisa la data de

XXXXX, aproximativ la orele XXXXX, pe când modificările in Codul

Contravențional, prin care în Titlul I al cărții a doua a fost introdus capitolul VI,

cu Măsurile de Siguranță, prevăzute la articolul 4394, inclusiv confiscarea

specială, prevăzută la art. 4397, la care instanțele fac referire, însă care nu putea

13

avea efect retroactiv. Aceste erori grave de drept în mod evident urmează a fi

corectate în recurs;

- instanța de apel, a pornit de la prezumția veridicității unui lucru eronat

strecurat întâmplător în sentință, pe seama căruia s-au făcut mai multe concluzii,

vădit denaturate, fapte chiar false, or, în punctele 91 și 105 ale deciziei contestate,

fals se menționează că potrivit datelor de anchetă, Dobrea Oleg activează în

calitate de lăcătuș, în realitate, el niciodată nu a activat ca lăcătuș, Dobrea Oleg

activează ca avocat în Biroul Asociat de Avocați s. Botanica, copia licenței de

avocat, copia legitimației de avocat și certificatul sunt anexate la cererea de

recurs;

- decizia contravine circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei, este

emisă fără a se ține cont de principiile de drept, unanim recunoscute, ce

guvernează procesul echitabil și prezumția nevinovăției, de fapt, instanța de apel

doar a făcut referire formală și declarativă la pretinsele mijloace de probă, fără a

realiza o adevărată analiză a probelor;

- instanța de fond și cea de apel au pornit de la prezumția greșită, plină de

dubii neînlăturate, sau cel puțin eronată, neconfirmată prin careva probe, decât

prin păreri subiective, bazate pe informații din internet, care nu pot fi, și nici nu

au fost verificate în ședința de judecată, că pretinsele obiecte ar fi injectoare auto,

cu atât mai mult că sunt neidentificate după model și marcă... și că acestea cu

referire la așa zisele rapoarte, nr. 98 din 12.07.2016 și 112, fără data, efectuate de

Secția Venituri, Valoarea în Vamă și Clasificarea Mărfurilor al Biroului Vamal

Leușeni, precum că aceste obiecte, ar avea prețul total de 264000, 00 lei, iar

cuantumul drepturilor de import constituie suma de 69907,20 lei, ceea ce este un

absurd, fiind o presupunere, că acestea sunt injectoare auto, odată ce nu au fost

identificate după model și marcă..., iar fiind neidentificate, nu este posibil cu

certitudine să afirmi că sunt neapărat injectoare auto, și nu bujii, sau valve, spre

exemplu, așa cum au afirmat vameșii. În genere nu este clar, cine și prin ce a

constatat ca sunt injectoare auto, fie și neidentificate după model si marcă...,

vameșii, însă, în ședința de judecată martorul Plăcintă Sorin a declarat

contradictoriu, că era vorba despre 100 bucăți de bujii pentru autoturisme,

acestea erau noi, împachetate câte 4 sau 6 în pachete de peliculă, pentru

autoturism de model Dacia dacă nu greșește (concluzie, dar și greșește, pentru ca

alt martor susținea ca sunt de i a/m Volvo-n.m). Se vedea pe bujii că erau noi, nu

erau folosite. Ca șofer cunoaște cum arată o bujie nouă și cum arată una folosită

(concluzie, ca și un pretins specialist) toate acestea sunt dubii,care nu permit a

considera cu siguranța ce sunt pretinsele obiecte, ca sunt injectoare auto, fie și

neidentificate după model și marcă;

- înafara de aceasta să presupunem, ca ar fi injectoare auto, fie și

neidentificate după model și marcă, însă prețul depinde proporțional direct de

model și marcă;

14

- toate aceste dubii evidente nu au fost respinse de procuror, deși erau

pasibile a fi respinse, deoarece ar fi putut fi dispusă o expertiză, care ar fi dat

răspuns la toate aceste întrebări. Procurorul având obligația să demonstreze

învinuirea, dincolo de orice dubiu, a omis aceasta posibilitate, apărarea fiind

garantată de prezumția nevinovăției, ne având obligația sa infirme ceea ce nu a

demonstrat acuzatorul;

- instanțele au pornit de la prezumția că ar putea servi mijloc de probă

pretinsul raport nr.98 din 13.07.2016, emis de către Secția venituri și valoare în

vamă potrivit căruia valoarea în vamă a mărfurilor menționate supra prin

utilizarea metodei de rezervă constituie suma de 264000 lei, iar cuantumul

drepturilor de import 69907,20 lei, (f.d.31), or, acest raport este un act intern,

destinat doar pentru calcularea drepturilor de import, în timp ce în cadrul cauzei

penale, legea procesuală nu admite în calitate de proba, astfel de pretinse

rapoarte, la administrarea cărora nu a participat partea apărării, or, legea

procesuală stabilește ca și mijloc de probă raportul de expertiză care se

administrează cu participarea activa a părții apărării, cu respectarea prevederilor

art. 145 alin. (7), art. 151 Cod de procedură penală, cu aducerea prealabilă la

cunoștință părților a obiectului expertizei și întrebărilor la care expertul trebuie

să dea răspunsuri, pentru a li se explica drepturile și obligațiile acestora, pentru a

face obiecții cu privire la aceste întrebări și că pot cere modificarea sau

completarea lor, a numi câte un expert recomandat de fiecare dintre ele, de altfel,

pretinsele rapoarte, nr. 98 din 12.07.2016 și 112, fără dată, inclusiv cel ce

determină pretinsul cost al automobilului, prezentat de procuror după finisarea

cercetării judecătorești, nu au fost comunicate inculpatului imediat, și nici nu mai

târziu de 3 zile lucrătoare de la primirea lui de către organul de urmărire penală,

procuror sau instanța de judecată, acestuia nu i sa explicat în scris că are dreptul

să dea explicații, să facă obiecții, precum și să ceară înaintarea unor întrebări

suplimentare expertului, efectuarea unei expertize judiciare;

- instanțele de judecată nu au respins argumentele apărării și nici faptul, că

raportul nr. 98 din 12.07.2016 si 112, fără dată, în primul rând, nu sunt

documente, care provin de la o instituție, de la o persoana juridica sau fizica,

pentru că provin de la o secție, fără autor expres, care este o subdiviziune, însa

care nu reprezintă instituția, fiind o părere a unei persoane, o judecată de valoare

sau o interpretare de lege, ce nu conțin careva fapte concrete, respectiv,

reiterează că la soluționarea cauzei, instanța de recurs, urmează să corecteze și

această eroare gravă de drept, să țină cont că acestea și mai multe pretinse probe

prezentate de către acuzare nu pot fi recunoscute astfel sau mijloace de probe;

- în speță, instanța de apel doar a expus mijloacele de proba și pe seama lor

a expus careva concluzii formale, însa nu a supus minimalei analize, nici unul

din pretinsele elemente de fapt, precum că conținute în ele, nu a arătat care la

concret elemente de fapt din pretinsele mijloace de proba, ar avea importanta,

15

prin ce ar fi pertinente, utile, concludente și veridice, și cum toate probele în

ansamblu se testează din punct de vedere al coroborării lor;

- gama totală de alternative generale și neacomodată speței, de semne

calificative, unele dintre care se exclud reciproc, adică toate pe care ele conține

norma vizata, au fost puse de către instanța de fond, apoi și de către Curtea de

Apel, în sarcina lui Dobrea Oleg, fără a fi concretizat cum aceste semne generale

sunt aplicabile speței și care concret din ele au fost comise și în ce mod, la fel prin

ce se confirma acestea, or nu este clar, daca pretinsa tentativa de trecere a

obiectelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova a pretinselor obiecte, a

fost realizată, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el în locuri special

pregătite sau adaptate în acest scop. Fiind neclar, una sau alta, adică eludarea ori

tăinuirea de controlul vamal, fie ambele, totodată ne fiind clar dacă ar fi vorba de

locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, una sau alta, fie ambele;

- procurorul a omis posibilitatea de a desfășura procesul în condițiile și în

termenul stabilit de lege, și odată fiind modificată legislația nu a reformulat o

altă învinuire, inclusiv de comiterea contravenției, prevăzute de art. 287 alin. (10)

Cod contravențional, nu a exercitat o încadrare juridică corectă, expresa și

previzibilă a pretinselor fapte, ne fiind clar individualizat;

- cere ca instanța de recurs să asigure dreptul la un proces echitabil prin

respectarea strictă a principiului legalității, care în coroborare cu prevederile pct.

4) alin. (3) art. 90 Cod procedura penala, expres interzic a audia în calitate de

martori, reprezentantul organului de urmărire penală cu privire la

circumstanțele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către ei

a atribuțiilor lor procesuale, aceștia fiind reprezentanți ai părții acuzării, evident

că sunt persoane interesate și dependente de poziția sa procesuală, cu atât mai

mult că ei si-au depășit limitele declarațiilor și competentei unui martor, pentru

ca au făcut mai multe concluzii, însușind astfel drepturile unui specialist, sau

expert, deși nu au aceste calități procesuale în acest sens făcând referire la

depozițiile martorului Plăcintă Sorin;

- din declarațiile pretinșilor martori nu rezulta vinovăția lui Dobrea Oleg,

din contra acestea sunt contradictorii și provoacă un șir de dubii, sau

presupuneri, ca erau bujii sau injectoare, fie valve, ca erau noi sau utilizate, care

producător, pentru care marca de automobile, ca erau originale sau contrafăcute,

care urmează a fi interpretate în folosul inculpatului, la fel cum denota

omisiunile acuzării, că pentru a elucida aceste omisiuni, inclusive ce reprezintă

aceste pretinse obiecte, angajații vamali și nici acuzarea, la general, nu a antrenat

nici un specialist pentru a constata dacă anterior bujiile au fost în folosință, nu au

antrenat nici un specialist pentru a constatat dacă piesele sunt bujii, dacă sunt

funcționale și producătorul acestora. Nu au prezentat date certe cu privire la

producător sau dacă piesele erau funcționale sau ce calitate au. Martorii și nici

acuzarea nu se poate expune cert referitor la calitatea acestor piese, respectiv

16

rezultă că partea acuzării, preluată de către instanța a dedus pe presupuneri

conținutul învinuirii, precum și costul pretinselor obiecte. Pentru a soluționa

aceste probleme și a completa aceste omisiuni, acuzarea nu a dispus și nu a fost

efectuata vre-o expertiză, sau constatare tehnico științifică;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, inclusiv referitor la neclaritatea învinuirii și la „dreptul instanței” de a

reîncadra răspunderea persoanei, incriminate de comiterea unei infracțiuni, într-

o contravenție, fără ca procurorul în prealabil să reformuleze această învinuire de

comiterea contravenției, astfel încât persoana să se poată pronunța în apărarea

sa, și să dispună de timp și înlesniri, necesare apărării sale, inclusiv că în

ordonanța de învinuire, partea acuzării, contrar prevederilor alin. (3) lit. a) art. 6

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, și alin. (2) art. 281 Cod

procedură penală, nu a menționat expres, clar și în mod amănunțit, în ce consta

acțiunile sale;

- sunt generale și declarative afirmațiile instanței expuse în pct. 94 și 95 ale

deciziei contestate, cu privire la respingerea instanței a argumentelor invocate de

apărare în partea în care s-a indicat că Dobrea Oleg a fost ținut in calitate de

bănuit mai mult de 3 luni. De altfel, dacă ridicarea și sechestrarea automobilului

de model „Volvo XC 90” cu n/î XXXXX, contravaloarea căruia ar fi în mărime de

977148,00 lei, fără a se asigura drepturile de proprietate și de posesiune, fără a i

se elibera o copie de pe actul de ridicare, fără a i se explica statutul automobilului

și drepturile procesuale, nu este repercusiune, or, prima componentă a

conceptului de „acuzație în materie penală” în sensul Convenției, este anume

faptul, ca în momentul executării primei acțiuni procedurale, în speță, ridicarea

pretinselor obiecte și a automobilului, trebuia sa fie însoțită de întocmirea

calității procesuale, fiind explicate și drepturile concrete procesuale, și nu așa

cum a afirmat martorul interesat, inspectorul vamal, Plăcintă Sorin că lui Dobrea

Oleg i-a făcut cunoștință cu drepturile și obligațiile ca cetățean al Republicii

Moldova, or aceasta și este „notificarea oficială, din partea autorității competente,

privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale” și acțiunile procedurale

au fost din start efectuate în raport cu el și au produs repercusiuni importante

pentru situația persoanei și proprietății sale;

- prima instanță în sentința contestată, iarăși a omis sa se expună motivat si

doar a susținut ca chipurile, acțiunile procedurale efectuate în cadrul urmăririi

penale nu ar fi produs repercusiuni importante pentru situația persoanei pentru

a-i fi recunoscută calitatea de bănuit în sensul alin. (11) al art. 63 din Cod de

procedură penală;

- Dobrea Oleg a fost menținut în calitate de bănuit, sau persoană față de

care aplana o „acuzație în materie penală” în sensul Convenției, care se manifestă

prin existența unor „repercusiuni importante asupra situației (persoanei)”, adică

prin constatarea acestui fapt expres de către organul de constatare, chiar la fata

17

locului, or potrivit materialelor cauzei acesta la data de 26.06.2016, aproximativ

la orele 20:10, precum că ar fi fost prins in delict flagrant, în privința lui fiind

pornita o cauza contravenționala, fiindu-i ridicate și sechestrate anumite bunuri,

din acel moment el era expres vizat în această cauză, fiind audiat și în calitate de

contravenient. Respectiv luând in calcul prevederile alin. (7) art. 425 Cod

contravențional, conform cărora procesului contravențional se aplică în mod

corespunzător prevederile Codului de procedură penală cu privire la mijloacele

de probă și la procedeele probatorii, rezultă că trebuia și să se țină cont de

cerințele legale privind statutul procesual al bănuitului, or din momentul

reținerii bunurilor personale, implicit pornirea cauzei contravenționale în care

era vizat, Dobrea Oleg formal, și de drept, a obținut calitatea de bănuit.

5.2. În motivarea recursului ordinar, Erijocova Elena (mama inculpatului) a

menționat că:

- sentința contravine circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei, prin

urmare fiind ilegală, care urma a fi casată, însă fiind atacată cu apel nu a obținut

răspuns la majoritatea întrebărilor abordate;

- instanța de apel a admis încălcarea prevederilor art. 33 Cod procedura

penală, de altfel la judecarea cauzei în apel în ultima zi, avocatul Gheorghe Malic

a declarat în mod verbal recuz judecătorului Xenofon Ulianovschi, care-i

împiedica expunerile asupra apelului, întrerupându-l de mai multe ori, aceasta

cerere de recuzare a rămas ne soluționată;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel la fel cum hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției și dispozitivul hotărârii sunt expuse declarativ, formal

și neclar;

- prima instanță a aplicat vădit ilegal institutul confiscării speciale și a

încasat din contul lui Dobrea Oleg în folosul statului contravaloarea mijlocului

de transport de model „Volvo XC 90” cu n/î XXXXXîn mărime de 977 148,00 lei,

deși nu a fost constatat, cu atât mai mult dincolo de orice dubiu faptul tăinuirii

pretinselor obiecte ale pretinsei contrabande, și folosirea mijlocului de transport

ca și mijloc de comiterea infracțiunii, prin acomodarea acestuia, or, instanțele de

fond și de apel au aplicat o lege care agravează situația persoanei, care nu putea

avea efect retroactiv, întrucât pretinsa fapta comisa la 26 iunie 2016, aproximativ

la orele 20:10. Pe când modificările în Codul Contravențional, prin care în Titlul I

al cărții a doua a fost introdus capitolul VI, cu Măsurile de Siguranță, prevăzute

la articolul 4394, inclusiv, confiscarea specială, prevăzută la art. 4397, la care

instanțele fac referire, au intrat în vigoare ulterior și nu putea avea efect

retroactiv. Aceste erori grave de drept în mod evident urmează a fi corectate în

recurs;

- instanța de fond si de apel, deși au însușit atribuția de examinare a

cererilor și plângerii înaintate de mine si in interesele mele, și le-au primit spre

18

examinare în cadrul acestui proces judiciar si nu si-au declinat competenta, față

de ele însă de fapt și de drept le-au lăsat fără examinare, deoarece nu s-au

pronunțat nici într-un fel și astfel toate cererile care au fost înaintate încă la faza

urmărire penală în adresa procurorului, care nu au fost soluționate de către

procuror, ulterior fiind expediate instanței chipurile în baza alin. (4) art. 297 Cod

de procedura penală, precum și plângerea înaintată în ordinea art. 313 Cod de

procedura penală, au rămas în cadrul acestui proces, nefiind pasibil a fi înaintate

repetat sau în cadrul altor procese, încălcând astfel accesul efectiv la justiție,

dreptul la un proces echitabil, inclusiv în termen rezonabil, precum și drepturile

garantate de art. 46 din Constituție, art. 6 § 1 și art. 13 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale, art. 1 din

Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

- nu am fost audiată, nu a fost informată despre faptul că asupra bunului

său a fost aplicat sechestrul, că a fost recunoscut ca și corp delict, la fel cum

ulterior nu a fost informată despre rezultatele examinării cererilor și plângerii,

inclusiv despre rezultatele examinării cererii de atragere în proces, la fel nu am

fost citată în ordinea stabilită de lege, ne fiind informată despre data și locul

examinării acestora;

- în drept, a fost încălcat dreptul la un recurs efectiv, garantat de atr. 13 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

în ceea ce privește obligația pozitivă a statului de a curma, urmări și cerceta

efectiv orice act ce afectează inviolabilitatea și protejarea bunurilor acesteia, și

dreptul la un proces echitabil, adică a drepturilor ce decurg din articolul 6 din

Convenție și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului, precum art. 46 din Constituție, art. 315-320 Cod civil.

Aceasta pentru ca doar după adoptarea de către instanța de apel a deciziei

contestate, peste aproape trei ani, la data de 28.02.2019 i-a fost permis accesul la

automobilul Volvo XC90 nr. înmatriculare XXXXX ce se afla la păstrare pe

teritoriul punctului de trecere Leușeni-Albița, Biroul Vamal Centru, în condiții

inadecvate, fiind deteriorat pe parcurs și amortizat fizic si moral, la moment ne

fiind funcțional, fapt care mi-a permis doar acum să dispună efectuarea unei

expertize a automobilului de către Centrul Național de Expertize Judiciare.

5.3. În motivarea recului ordinar declarat de către avocatul Malic Gheorghe

la 12 iunie 2019, a menționat că:

- dat fiind faptul că în mod normal Dobrea Oleg trebuie să se bucure de

prezumția de nevinovăție, și odată ce procurorul în cadrul cauzei penală nu a

solicitat și nu a dispus expertizele indispensabile, respectiv deoarece doar acuma

au fost realizate expertize in acesta sens, la recurs se anexează rapoartele de

expertiza nr. 631 și 632 din 15 aprilie 2019;

19

- expertiza vizată are scopul de a lichida dubiile, care contrar prezumției

de nevinovăție, nu au fost interpretate în favoarea inculpatului, între declarațiile

pretinșilor martori interesați, inspectorii vamali, Cazacu Ion și Plăcintă Sorin, cât

între ele atât și cu procesele verbale;

- ținând cont de faptul ca Dobrea Oleg dispune de dreptul la înlesniri,

necesare apărării sale, solicită instanței de recurs să aplice în direct prevederile

alin. (3) lit. a) art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, și să

examineze raportul anexat ca fiind o dovada incontestabilă ce pe lângă

circumstanțele faptice expres stabilite în el.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu, prin care a susținut poziția privind dispunerea

inadmisibilității recursurilor ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri

legale.

motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal lărgit consideră că recursurile declarate urmează a fi respinse din

următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe

zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care

acesta se împlinește.

În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță

la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se

înmânează participanților prezenți la ședința de

judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se

expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, decizia motivată a instanței de apel a fost

pronunțată public la 12 februarie 2019, în speță fiind declarate trei recursuri

ordinare, la 04 martie 2019 de către avocatul Malic Gheorghe în numele

inculpatului, la 04 martie 2019 de către Erijocova Elena, și la 12 iunie 2019 de

către avocatul Malic Gheorghe în numele inculpatului fiind întitulat ca recurs

suplimentar.

20

7.1. Astfel, Colegiul penal lărgit constată că recursurile declarate la 04

martie 2019 de către avocatul Malic Gheorghe în numele inculpatului și la 04

martie 2019 de către Erijocova Elena, sunt declarate cu respectarea termenului

prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală, iar recursul declarat la 12 iunie

2019 de către avocatul Malic Gheorghe în numele inculpatului, este depus cu

omiterea termenului menționat, urmând a fi respins, or, acesta cuprinde noi

argumente cu anexare unor acte ce in opinia recurentului schimbă situația la caz

în partea confiscării contravalorii mijlocului de transport care a fost recunoscut în

calitate de corp delict.

Norma prevăzută la alin. (2) art. 230 Cod de procedură penală stipulează

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual

penal și nulitatea actului efectuat peste termen.

Din sensul dispoziției legale menționate supra, se impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din

exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual,

conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv.

Totodată, Colegiul remarcă acel fapt că, legea procesual-penală nu

stabilește alte condiții de calculare a termenului pentru recurs, inclusiv pentru

recursurile ordinare suplimentare declarate de către apărătorii inculpaților, decât

cel prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală, și anume de la data pronunțării

deciziei.

În baza celor menționate, Colegiul penal lărgit, constatând încălcarea de

către recurent a prevederilor art. 422 Cod de procedură penală la faza judecării

recursului ordinar, a ajuns la concluzia privind respingerea ca inadmisibil a

recursului declarat la 12 iunie 2019 de către avocatul Malic Gheorghe în numele

inculpatului Dobrea Oleg, deoarece este depus peste termen.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către Erijocov Elena,

Colegiul penal lărgit, notează că potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul se depune de către procuror, în ce privește latura penală și

latura civilă; inculpat, în ce privește latura penală și latura civilă; orice persoană

ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al

instanței.

În sensul art. 430 pct. 2) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie

să conțină numele și prenumele recurentului, calitatea procesuală sau mențiune

cu privire la persoana interesele căreia le reprezintă și adresa ei.

21

La acest capitol, Colegiul penal lărgit lecturând materialele cauzei nu a

stabilit nici un act prin care Erijocova Elena ar fi primit o calitate procesuală în

respectivul proces penal.

Concomitent a fost stabilit că Erijocova Elena este proprietarul mijlocului

de transport de model „Volvo XC 90” cu n/î KVS045, care a fost recunoscut în

calitate de corp delict, prin sentință fiind dispusă transmiterea acestuia către

proprietarul legal Erijocova Elena, cu încasarea din contul lui Dobrea Oleg a

contravalorii mijlocului de transport în mărime de 977148,00 lei în folosul

statului.

Astfel, Colegiul atestă că Elenei Erijocova i-a fost restituit mijlocul de

transport ce a fost folosit la comiterea contravenției de contrabandă, prin urmare

careva drepturi și interese legale cei puteau conferi statut de persoană

cointeresată în speță, nu au fost stabilite, prin urmare Erijocova Elena nu a nici o

calitate procesuală ce iar permite atacarea deciziei instanței de apel.

Prin trimitere la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, se menționează că, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului, în

cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă.

Astfel, Colegiul penal concluzionează că, Erijocova Elena nu poate fi

recunoscută ca titular al dreptului de a contesta cu recurs ordinar decizia

instanței de apel în privința lui Dobrea Oleg, din care motiv instanța de recurs

urmează a respinge prezentul recurs ca fiind inadmisibil, deoarece nu

corespunde cerințelor de formă, fiind depus de către o persoană neîmputernicită

legal.

7.3. Cu referire la recursul ordinar declarat la 04 martie 2019, de către

avocatul Malic Gheorghe în numele inculpatului Dobrea Oleg, instanța de recurs

ordinar consideră că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit textului recursului declarat de apărătorul inculpatului se invocă,

ca temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2),

6), 8), 12), 16) Cod procedură penală, susținând, că instanța nu a fost compusă

potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30, 31 și 33, instanța de apel nu

sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

22

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare

a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Cercetând cursul procesului în instanța de apel și decizia emisă prin

prisma temeiurilor invocate Colegiul penal lărgit nu a stabilit incidența nici a

unui temei întrucât decizia instanței de apel este motivată, întemeiată legal și

cuprinde abordarea tuturor argumentelor esențiale ridicate de părți spre

soluționare precum și cercetarea multilaterală a fondului cauzei.

Cu referire la temeiul invocat de recurent privind incidența la caz a

temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod procedură penală,

instanța de recurs ordinar apreciază ca fiind eronată invocarea acestuia, or,

argumentele precum că în ultima ședință avocatul a declarat cerere de recuzare

în mod verbal unui din membrii completului din instanța de apel nu poate

justifica în opinia recurentului ilegalitatea constituirii completului ce a examinat

cauza, or, lecturând materialele cauzei instanța de recurs ordinar nu a stabilit

existența unor impedimente sau cauzei privind incompatibilitatea judecătorilor

din instanța de apel.

Astfel, în speță nu au fost identificate motive legitime care să dea naștere

temerilor referitoare la lipsa de imparțialitate a unui din membrii completului ce

a judecat cauza în ordine de apel, urmând a fi menționat că la acest capitol opinia

părților la proces este importantă dar nu și decisivă. Orice temere de acest fel

trebuie dovedită în mod obiectiv și cert, putând fi constatată de instanța ierarhic

superioară.

Drept urmare, la caz sunt excluse aparențele de imparțialitatea a

completului de judecată a instanței de apel, care s-a pronunțat asupra acestei

cauze pe fond, Colegiul penal lărgit concluzionând asupra respingerii

argumentelor recurentului în acest sens ca fiind neîntemeiate.

În continuare din conținutul recursului se desprinde invocarea și

temeiurilor de casare a deciziei instanței de apel prin prisma prevederilor art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod procedură penală, precum că decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, și pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Reieșind din esența criticelor invocate în recurs, Colegiul penal lărgit reține

că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în

urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere a

judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă

se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele,

complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după

23

pertinență, concludență, veridicitate și utilitatea acestora și toate în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele

de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză,

a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită

de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii recalificării faptei inculpatului

Dobrea Oleg în faptă contravențională și încetării procesului, astfel că

reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Referitor la temeiul de recurs, prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, Colegiul penal lărgit constată că, temeiul menționat nu

și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414, 415, 417 alin. 8) Cod de procedură penală,

hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate

în apelul declarat de partea apărării, motivarea soluției corespunde

dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel

nu a admis nici o eroare gravă de drept. Colegiul constată că temeiul prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod procedură penală la care se referă autorul recursului

nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele

administrate au fost analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele

apărării expuse în apel.

Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel, în baza probelor cercetate și

verificate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

24

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la

concluzia că fapta comisă de către Dobrea Oleg nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal,

după cum au fost încadrate acțiunile inculpatului de către organul de urmărire

penală, fiind necesară încetarea procesului penal în temeiul art. 332 alin. (2) Cod

de procedură penală, deoarece fapta constituie o contravenție administrativă,

prevăzută de art. 13, 287 alin. (10) Cod Contravențional - nedeclararea valorilor

în documentele vamale de trecere a frontierei, dacă aceste acțiuni nu constituie

infracțiune de contrabandă sau o altă infracțiune.

La concluzia enunțată instanța de apel a ajuns în rezultatul cercetării

tuturor probelor, descrise inclusiv în pct. 4.1 al prezentei decizii, care au fost

apreciate conform art. 101 Cod procedură penală, iar careva temei de a considera

că concluzia instanței de apel este eronată la caz lipsește.

Astfel, se constată că, în cauză s-a stabilit că, inculpatul Dobrea Oleg prin

acțiunile sale a comis tentativa de contravenție prevăzută la art. 13, 287 alin. (10)

Cod Contravențional, inclusiv fiind dovedită vinovăția acestuia, după cum

rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor

de fapt și de drept și just și-a motivat concluzia prin cumulul de probe

pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și

ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, în mod obiectiv.

Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul hotărârii

judecătorești atacate, reflectate în decizia instanței de apel (f.d.81-88, vol. II),

instanța de apel expunându-se în mod argumentat și asupra motivelor relevante

invocate în apel, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și

argumente nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de apel n-a comis eroarea

de drept invocată de către recurent deoarece eroarea gravă de fapt constă în

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerație a probelor, care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o altă apreciere a probelor decât cea

dorită de părți și ea trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de

fapt. Totodată, menținând sentința de încetare a procesului penal pe motiv că,

fapta comisă de inculpatul Dobrea Oleg constituie o contravenție, instanța de

apel și-a argumentat soluția prin faptul că, verificând multilateral și obiectiv

toate împrejurările de fapt și de drept a cauzei în raport cu probele anexate la

dosar, și anume prin declarațiile martorilor Plăcintă Sorin, Cazac Ion, sesizarea

din 26.06.2016, efectuată de inspectorul Cazac Ion potrivit căreia la data de

25

26.06.2016, în jurul orei 20:10 la pista de control pe culoarul verde de control s-a

prezentat Dobrea Oleg la volanul automobilului de model „Volvo” ce se deplasa

din România în RM. La întrebări, șoferul a comunicat că nu are careva bunuri de

declarat. În urma controlului fizic al mijlocului de transport, în locul roții de

rezervă fiind tăinuite s-au depistat 120 bucăți noi și 100 valve pentru injectoare

auto noi identificate după model și marca nedeclarate organului vamal,

înregistrat în Registrul RESC a BV Leușeni la 26.06.2016, (f.d. 18); actul de control

fizic vamal nr.494 din 26.06.2016, care reflectă acțiunea procesuală de control a

mijlocului de transport de model Volvo cu n/î XXXXX cu planșe ilustrative, (f.d.

19-21); raportul nr.98 din 13.07.2016, emis de către Secția venituri și valoare în

vamă potrivit căruia valoarea în vamă a mărfurilor menționate supra prin

utilizarea metodei de rezervă constituie suma de 264000 lei, iar cuantumul

drepturilor de import 69907,20 lei, (f.d.31) și informația privind traversarea

frontierei vamale a RM de către mijlocul de transport cu n/î XXXXX, (f.d.34).

Instanța de apel apreciindu-le potrivit art. 101 Cod de procedură penală, a

conchis că aceste probe au fost dobândite cu respectarea prevederilor Codului de

procedură penală, fiind pertinente, concludente și utile, care fiind cumulate

indică indubitabil că acțiunile lui Dobrea Oleg întemeiat au fost calificate de

instanța de fond în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, adică tentativa

de trecere a obiectelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova eludându-se

controlul vamal ori tăinuindu-le de el în locuri special pregătite sau adaptate în

acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de

identificare vamală, ori prin nedeclararea sau declararea neautentică în

documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei, dacă aceste

acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o altă infracțiune.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

precum că în acțiunile inculpatului Dobrea Oleg nu sunt prezente elementele

infracțiunii prevăzute de art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal au fost obiect de

dispută în cadrul judecării cauzei, asupra cărora instanța s-a expus minuțios și

detaliat inclusiv în decizia contestată, fapt ce a generat recalificarea faptei ca

contravenție prevăzută la art. 13, 287 alin. (10) Cod Contravențional, chestiune ce

prin sine respinge invocarea temeiului prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

La cest capitol, Colegiul penal lărgit a stabilit o motivare amplă și

întemeiată a deciziei, motivare pe care instanța de recurs o însușește, ce este în

concordanță cu practica CtEDO, ce în pct. 37 a hotărârii Albert vs România din

16.02.2010, în care a statuat că art.6 §1, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

26

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, instanța de recurs ordinar reține, că recurentul invocă în

prezenta speță și temeiul pentru recurs prevăzute la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, însă Colegiul penal lărgit conchide, că temeiul dat nu s-a confirmat în

cauza dată, deoarece instanța de apel corect a încadrat juridic acțiunile comise de

către Dobrea Oleg, constatând că aceasta a comis o contravenție, dar nu o

infracțiune după cum indică acuzarea. Toate probele prezentate și cercetate în

mod legal au confirmat vinovăția inculpatului în comiterea tentativei de

contravenție prevăzută la art. 13, 287 alin. (10) Cod Contravențional.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de

drept relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe

administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce contrazic argumentele

aduse de recurent. Prin urmare, se constată că au fost respectate prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

Cu referire la temeiul de recurs stipulat în prevederile art. 427 alin. (1) pct.

16) Cod de procedură penală, invocat de recurent, care stabilește că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție, Colegiul penal lărgit constată, că

acesta nu și-a găsit confirmare în cauza dată întru casarea deciziei atacate,

deoarece acest temei nu a fost descris în conținutul cererii de recurs.

Cu referire la recursul apărării în partea dispunerii confiscării contravalorii

mijlocului de transport cu care a fost comisă fapta de contrabandă, se reține că

instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, la adoptarea soluției de aplicare a

confiscării speciale în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat ținând cont de

prevederile art. 98 alin. (1), (2) lit. d), 106 alin. (2) lit. a), Cod penal, 162 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală, conform căror măsurile de siguranță au drept

scop înlăturarea unui pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de

legea penală. Măsură de siguranță este și confiscarea specială. Sunt supuse

confiscării speciale bunurile utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei

infracțiuni. În cazul soluționării cauzei în fond, se hotărăște chestiunea cu privire

la corpurile delicte. În acest caz uneltele care au servit la săvârșirea infracțiunii

vor fi confiscate și predate instituțiilor respective sau nimicite, instanța de apel

27

pronunțându-se în mod detaliat și argumentat asupra tuturor motivelor invocate

de apărare în acest sens, în apelul declarat. Argumentul apărării că măsura de

confiscare contravalorii automobilului în raport cu gravitatea faptei nu este

proporțională cu protecția deosebită acordată dreptului de proprietate în baza

art. 46 din Constituție este nefondat, or, acesta a fost folosit la comiterea

infracțiunii ca mijloc indispensabil de realizare a actului de conduită incriminat,

reprezentând o componentă a modului de concepere a activității infracționale.

În cazul unei confiscări de proprietăți echilibrul just dintre scop și drepturi

depinde de mulți factori, inclusiv de scopul urmărit și de comportamentul

proprietarului. În cazul de față, reieșind din gradul de implicare a proprietarului

în acțiunile comise prin modul în care a fost concepută activitatea infracțională

cu folosirea mijlocului de transport destinat să servească la realizarea laturii

obiective a contrabandei se deduce că mașina a servit în mod indispensabil la

săvârșirea faptei în întregul ei, în sensul că fără utilizarea acesteia nu s-ar fi putut

realiza apropierea efectivă a obiectului material al infracțiunii. Conform

principiul proporționalității, măsura confiscării contravalorii mijloacelor de

transport nu încalcă prevederile art. 1 din CEDO, instanța de judecată fiind

competentă să aprecieze dacă în cazul săvârșirii unei infracțiuni de contrabandă

se impune o asemenea măsura complementară.

Totodată, conform jurisprudenței naționale, mărfurile și obiectele care

constituie obiectul contrabandei, precum și mijloacele de transport și alte

mijloace destinate, folosite pentru transportarea sau tăinuirea acestora și

recunoscute drept instrumente ale infracțiunii, fiind corpuri delicte, pot fi

confiscate în beneficiul statului conform art. 46 alin. (4) din Constituția RM, art.

106 Cod penal și art. 162 Cod de procedură penală. Confiscarea specială se aplică

persoanelor care au comis contrabanda (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

24.12.2010, nr.5 - Cu privire la practica judiciară în cauzele referitoare la contrabandă,

eschivarea de la achitarea plăților vamale și contravențiile vamale, pct. 20).

La fel, se relevă că principiul proporționalității, consacrat expres la art. 54

alin. (4) din Constituție, presupune că orice restrângere trebuie stabilită și

aplicată numai în scopul pentru care a fost prevăzută și în limitele strict necesare,

în funcție de situația care o justifică. Dacă nu există dispoziții legale care să

determine limitele proporționalității, problema se soluționează pornind de la

situațiile și circumstanțele concrete (de fapt), care trebuie verificate și apreciate

de către autoritatea (instanța), în fața căreia se invocă neproporționalitatea

(Decizia nr. 4-1ril-5/2019 din 07.02.2019 - Cu privire la confiscarea specială a

mijloacelor de transport).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond nu

au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

privința inculpatului Dobrea Oleg corect a fost constatată vinovăția cu ulterioara

28

dispunere a încetării procesului în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție, normele de drept aplicate în hotărârea atacată nu contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție, recursul declarat fiind vădit neîntemeiat, urmând a fi respins ca

inadmisibil.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de

drept invocate de avocatul Malic Gheorghe ce acționează în numele inculpatului

Dobrea Oleg, ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, recursul ordinar urmând a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Malic Gheorghe în numele inculpatului Dobrea Oleg și de către Erijocova Elena,

cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Dobrea Oleg XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

29