1ra-1244/2019 — art. 217 1 alin. 4 lit. d, 322 alin.1 CP

1ra-1244/2019 — art. 217 1 alin. 4 lit. d, 322 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1244/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și de către avocatul Plămădeală

Roman în numele inculpatului Sîrbu Pavel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Sîrbu Pavel xxxx, născut la xx xxxx xxxx, originar xxxx,

domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.09.2017 – 28.12.2017;

Instanța de apel: 20.09.2018 – 12.12.2018;

Instanța de recurs: 18.05.2019 – 03.12.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2171

alin.(4) lit. d), art.322 alin.(1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa după cum urmează:

- în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții și de a exercita activități în domeniul public, pe un termen 5 ani;

- în baza art.322 alin.(1) Cod penal, 6 luni închisoare.

În conformitate cu art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani 6 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita activități în domeniul public,

pe un termen 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pavel la data de 21.05.2017, în jurul orelor 16:10, aflându-se în apropierea Penitenciarului

1

nr. 13 amplasat pe str. Bemardazzi 3, mun. Chișinău, urmărind scopul înstrăinării

substanțelor narcotice, prin transmiterea ilegală a acestora persoanelor deținute în

penitenciarul nr. 13, situat pe str. Bemardazzi 3, mun. Chișinău, s-a apropiat de gardul

instituției menționate și pentru realizarea scopului propus, a aruncat peste gard în interiorul

Penitenciarului nr. 13 două pachețele în formă rotundă în care se aflau o pastilă și jumate de

culoare albă, după care a încercat să părăsească locul comiterii infracțiunii, fiind reținut de

angajatul Inspectoratului National de Patrularea Popa Sergiu, care se afla la postul fix lângă

Penitenciarul nr.13 cu echipajul MAI 9713 și a chemat grupa operativă „902”.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-4018 din 27.07.2017 s-a constatat

faptul că în fragmentele de pastile de culoare albă ridicate lângă gardul de pază, partea

interioară a Penitenciarului nr. 13, s-a depistat - buprenorfm, care se atribuie la categoria

substanțelor psihotrope. Masa fragmentelor de pastile în care se conține substanța

psihotropă (buprenorfin), constituie 0,51 gr.

Conform Hotărârii Guvernului nr.103 din 05.10.2004, nr. 103 din 27.02.2017 privind

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora,

supuse controlului, substanța psihotropă (buprenorfm) se atribuie la substanțele psihotrope.

În baza Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei

substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în

trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, masa de 0,510 grame de substanțe psihotrope

ridicate lângă gardul de pază, partea interioară a Penitenciarului nr.13, se atribuie la

proporții deosebit de mari.

solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

primei instanțe, prin care Sîrbu Pavel învinuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.art.2171 alin.(4), lit. d), 322 alin.(1) Cod penal să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și cadrul cercetării judecătorești nu a fost

demonstrată vinovăția inculpatului Sîrbu Pavel, pe motiv că aceasta latură a învinuirii nu

este bazată pe probe pertinente, concludente, utile care ar stabili în acțiunile lui Sîrbu Pavel

semnele componenței de infracțiune prevăzută la art.33 alin.(4), 2171 alin.(4), lit. d), 332

alin.(1) Cod Penal astfel ca, nefiind întrunită obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunii

imputate;

- declarațiile martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, apărarea le

consideră ca fiind contradictorii în raport cu materialele dosarului și declarațiile

inculpatului Sîrbu Pavel astfel neavând o susținere probatorie;

- cu referire la declarațiile inculpatului Sîrbu Pavel, se constată că acestea au fost

lăsate fără o apreciere ori, acuzarea fără a se conduce în totalitate de prevederile art.19 Cod

de procedură penală a înaintat învinuirea în cauză bazându-se doar pe declarațiile martorilor

și după care instanța de judecată fără nici o argumentare detaliată, a preluat această poziție

expunând în sentința motivarea că acestea urmează a fi apreciată critic, considerând ca fiind

o metodă de apărare aleasă de inculpat;

- reieșind din prevederile art.93 alin.(2) Cod de procedură penală, se statuează că

declarațiile pârții vătămate, a martorilor și ale inculpatului se consideră probe egale în

2

proces, legea nu stipulează că depozițiile pârții vătămate sau a unor martori au prioritate

față de cele ale inculpatului sau invers, iar instanța de judecată având în vedere egalitatea

părților în proces este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor și probelor în

egală măsură ca ulterior să le de o apreciere obiectivă;

- concluzia pârții acuzării și a instanței de judecată asupra vinovăției inculpatului

învinuit în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, este pripită;

- totodată, inculpatul urmează a fi achitat și în baza art.322 alin.(1) Cod penal -

transmiterea prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciar a drogurilor, a căror

transmitere este interzisă, săvârșită în proporții deosebit de mari, pe motiv că art.322

alin.(1) Cod penal nu conține indicele „în praporii deosebit de mari ”, iar instanța nu poate

reține alte acțiuni decât cele conținute în norma penală și doar în limitele învinuirii aduse;

- astfel norma art.322 alin.(1) Cod penal, prevede - transmiterea tăinuită de la

controlul sau încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deținute în

penitenciare a băuturilor alcoolice, a drogurilor, medicamentelor sau a altor substanțe cu

efect narcotizant, precum și a altor obiecte, a căror transmitere este interzisă, dacă această

acțiune a fost săvârșită în mod sistematic sau în proporții mari.

fost admis apelul, casată parțial sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Sîrbu Pavel a fost achitat de sub învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute la art.322 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

Sîrbu Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod

penal, la 4 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de primire,

prelucrare, depozitare, vânzare a substanțelor psihotrope și narcotice pe un termen 4 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art.101 Cod de procedură penală, și în așa

mod a ajuns la concluzia pripită de a califica acțiunile lui Sîrbu Pavel în baza prevederilor

art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal.

Astfel, instanța de apel analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat următoarele că

inculpatul Sîrbu Pavel la data de 21.05.2017, în jurul orelor 16:10, aflându-se în apropierea

Penitenciarului nr. 13 amplasat pe str. Bernardazzi 3, mun. Chișinău, a păstrat și a transportat

ilegal două pachețele în formă rotundă în care se aflau o pastilă și jumate de culoare albă,

fiind reținut de angajatul Inspectoratului National de Patrulare Popa Sergiu, care se afla la

postul fix lângă Penitenciarul nr.13 cu echipajul MAI 9713, care la rândul său a chemat

grupa operativă „902”.

Prin raportul de constatare tehnico-științific din 28.06.2017 s-a stabilit că, pastilele

depistate la data de 21.05.2017, constituie substanță psihotropă „Buprenorfin”, cu greutatea

de 0,52 gr.

3

Prin raportul de expertiză nr.34/12/1-R-4018 din 27.07.2017 s-a constatat faptul că

în fragmentele de pastile de culoare albă ridicate lângă gardul de pază, partea interioară a

Penitenciarului nr.13, s-a depistat - buprenorfm, care se atribuie la categoria substanțelor

psihotrope. Masa fragmentelor de pastile în care se conține substanță psihotropă

(buprenorfm), constituie 0,51 gr.

Conform Hotărârii Guvernului nr.103 din 05.10.2004, nr. 103 din 27.02.2017 privind

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora,

supuse controlului, substanță psihotropă (buprenorfm) se atribuie la substanțele psihotrope.

În baza Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei

substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în

trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, masa de 0,510 grame de substanțe psihotrope

ridicate lângă gardul de pază, partea interioară a Penitenciarului nr.13, se atribuie la

proporții deosebit de mari

Astfel, instanța de apel a constatat că prin acțiunile sale prejudiciabile, Sîrbu Pavel a

comis infracțiunea prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, adică păstrarea și

transportarea ilegală a substanțelor psihotrope, săvârșite în proporții deosebit de mari, fără

scop de înstrăinare.

Instanța de apel a reținut că, nu poate fi reținută constatarea faptei și ulterior

calificativul acuzării, preluat de instanța de judecată, precum că inculpatul Sîrbu Pavel la

data de 21.05.2017, în jurul orelor 16:10, aflându-se în apropierea Penitenciarului nr.13

amplasat pe str. Bernardazzi 3, mun. Chișinău, urmărind scopul înstrăinării substanțelor

narcotice, prin transmiterea ilegală a acestora persoanelor deținute în penitenciarul nr.13,

situat pe str. Bernardazzi 3, mun. Chișinău, s-a apropiat de gardul instituției menționate și

pentru realizarea scopului propus, a aruncat peste gard în interiorul Penitenciarului nr.13

două pachețele în formă rotundă în care se aflau o pastilă și jumate de culoare albă, după

care a încercat să părăsească locul comiterii infracțiunii, fiind reținut de angajatul

Inspectoratului National de Patrularea Popa Sergiu, care se afla la postul fix lângă

Penitenciarul nr.13 cu echipajul MAI 9713, care la rândul său a chemat grupa operativă.

Conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-4018 din 27.07.2017 s-a constatat faptul

că în fragmentele de pastile de culoare albă ridicate lângă gardul de pază, partea interioară a

Penitenciarului nr.13, s-a depistat - buprenorfin, care se atribuie la categoria substanțelor

psihotrope. Masa fragmentelor de pastile în care se conține substanță psihotropă

(buprenorfin), constituie 0,51 gr.

Conform Hotărârii Guvernului nr.103 din 05.10.2004, nr.103 din privind aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse

controlului, substanță psihotropă (buprenorfin) se atribuie la substanțele psihotrope.

În baza Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei

substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în

trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, masa de 0,510 grame de substanțe psihotrope

ridicate lângă gardul de pază, partea interioară a Penitenciarului nr.13, se atribuie la

proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a reținut că, prin actul de acuzare, acuzatorul de stat a înaintat

inculpatului Sîrbu Pavel învinuirea în baza art.322 alin.(1) Cod penal, adică transmiterea

4

prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, a căror transmitere

este interzisă, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Însă, instanța de apel a reținut că, la data comiterii infracțiunii - 21.05.2017, norma

penală reglementată la art.322 alin.(1) Cod penal, până la operarea modificărilor prin Legea

nr.157 din 26.07.2018 (în vigoare din 14.10.2018) prevedea transmiterea prin orice mijloace

persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, a căror transmitere este interzisă, dacă

această acțiune a fost săvârșită în mod sistematic sau în proporții mari.

Potrivit art.8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se

stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Astfel, instanța de apel a statuat că, la data comiterii infracțiunii, în norma penală

reglementată la art.322 alin.(1) Cod penal nu era prevăzut indicele „proporții deosebit de

mari”, care a fost incriminat inculpatului Sîrbu Pavel prin actul de acuzație, iar instanța de

apel nu poate reține alte acțiuni decât cele conținute în norma penală și doar în limitele

învinuirii înaintate inculpatului.

Instanța de apel a indicat că acuzatorul de stat nu a probat intenția inculpatului Sîrbu

Pavel de a transmite substanțele psihotrope persoanelor deținute în Penitenciarul nr.13,

fiind constatat doar faptul păstrării și transportării substanțelor psihotrope.

Or, în lipsa intenției de înstrăinare a substanțelor psihotrope, care nu a fost constatată

în prezenta speță, nu se poate vorbi și despre intenția de încercare de a transmite aceste

substanțe persoanelor deținute, la caz, lipsind latura subiectivă a infracțiunii, iar acțiunile

descrise de acuzare în învinuire, nu necesitau încadrare separată în baza art.2171 și art.322

alin.(1) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel analizând probele administrate la materialele cauzei, și

anume declarațiile martorilor acuzării și probele scrise raportul de constatare tehnico-

științific din 28.06.2017, raportul de expertiză nr.34/12/1-R-4018 din 27.07.2017, care

dovedesc că inculpatul Sîrbu Pavel a păstrat și transportat substanțe psihotrope, fără scop

de înstrăinare, iar învinuirea precum că inculpatul ar fi urmărit scopul de înstrăinare a

acestor substanțe reprezintă doar o presupunere lipsită de un suport probatoriu, care în

virtutea prescripțiilor din art.art.8 alin.(3), 389 alin.(2) Cod de procedură penală, nu poate fi

pusă la baza sentinței de condamnare, toate dubiile în probarea învinuirii urmând a fi

interpretate în favoarea inculpatului.

Totodată, constatarea că inculpatul a păstrat și transportat substanțe psihotrope, fără

scop de înstrăinare, decade și prezența în fapta lui a elementelor din dispoziția art.322

alin.(1) Cod penal - transmiterea prin orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a

drogurilor, a căror transmitere este interzisă, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art.322 alin.(1) Cod penal, motiv pentru care pe acest

capăt de acuzație urmează a fi pronunțată o sentința de achitare.

Instanța de apel analizând probe apreciindu-le, respectându-se prevederile art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, a

indicat că din materialele cauzei rezultă cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

5

Instanța de apel a remarcat faptul că inculpatul Sîrbu Pavel nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, însă, instanța de apel a stabilit că acțiunile de

transportare și păstrare a substanțelor psihotrope de către inculpatul Sîrbu Pavel, se

confirmă prin declarațiile martorilor Popa Sergiu, Isac Ion, Pîrlog Ivan, Cazemir Simion.

În contextul celor relatate, instanța a remarcat că apreciind prin coroborare

declarațiile martorilor Popa Sergiu, Pîrlog Ivan, Cazemir Simion și Isac Ion se atestă că,

inculpatul Sîrbu Pavel a aruncat peste gard în interiorul Penitenciarului nr.13 două obiecte,

care prin raportul de expertiză nr.34/12/1-R- 4018 din 27.07.2017 - s-a constatat faptul că

în fragmentele de pastile de culoare albă ridicate lângă gardul de pază, partea interioară a

Penitenciarului nr.13, s-a depistat - buprenorfin, care se atribuie la categoria substanțelor

psihotrope. Masa fragmentelor de pastile în care se conține substanța psihotropă

(buprenorfin), constituie 0,51 gr.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Sîrbu Pavel

privitor la poziția sa de nerecunoaștere a vinovăției, indicând că la faza urmăririi penale el a

recunoscut vina, ca urmare a faptului că a fost maltratat de către colaboratorii de poliție

pentru a recunoaște vina, în acest sens, fiind constatat că afirmațiile inculpatului de

maltratare au fost verificate de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul

Centru, Filip Mărgineanu și nu și-au găsit confirmare, în urma căruia a fost emisă

ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale pe faptele expuse de inculpat, pe motivul

că nu există faptul infracțiunii.

Instanța de apel a reținut că, nu poate fi reținută incriminarea de către acuzatorul de

stat a faptei de „înstrăinare a substanțelor narcotice, în proporții deosebit de mari”, deoarece

aceasta nu și-a găsit confirmare prin probele administrate la dosar, or, în cadrul cercetării

judecătorești, și anume prin declarațiile martorilor audiați Popa Sergiu, Pîrlog Ivan,

Cazemir Simion, Isac Ion s-a constatat că inculpatul Sîrbu Pavel a aruncat două obiecte

peste gard în interiorul Penitenciarului nr.13 Chișinău în care a fost constatată substanța

psihotropă - Buprenorfin, iar aceste substanțe au fost depistate și ridicate de martorul

Cazemir Simion, care activa în calitate de șef bloc la Penitenciarul nr.13 Chișinău.

Instanța de apel a remarcat faptul că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost

prezentate probe pertinente și concludente ce ar confirma că inculpatul a comis infracțiunea

în scop de înstrăinare a substanțelor narcotice sau psihotrope, în lipsa acestui scop, fiind

stabilit doar indicii de păstrare și transportare a substanțelor psihotrope.

Considerentele expuse, în viziunea instanței de apel sunt motivate și argumentate din

punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul, că vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de păstrarea și transportarea ilegală a substanțelor psihotrope,

săvârșite în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare, este dovedită în cadrul

procesului penal, astfel fapta acestuia, întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.217

alin.(4) lit. b) Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a atestat că în

corespundere cu prevederile art.7 alin.(1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Astfel, la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a ținut cont de gravitatea

6

infracțiunii săvârșite, că a fost comisă o infracțiune gravă, de persoana inculpatului,

apreciind totalitatea împrejurărilor de ordin obiectiv și subiectiv, a considerat că scopul

educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală în privința inculpatului poate fi

atinsă prin aplicarea unei pedepse sub formă de privative de libertate, or, o astfel de

pedeapsă va fi echitabilă și proporțională faptei comise de către inculpat.

circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și avocatul Plămădeală Roman în numele

inculpatului, au declarat recursuri ordinare.

6.1. Procurorul în recursul declarat, solicitând casarea totală a acesteia cu menținerea

sentinței.

Recurentul face trimitere la temeiurile de casare stipulate în art.427 alin.(1) pct.6) și

12) Cod de procedură penală și susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și este expus neclar, iar faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Procurorul susține că, hotărârea instanței de apel este neîntemeiată în partea

recalificării acțiunilor inculpatului de la prevederile art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal la o

infracțiune mai ușoară prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, cât și în partea achitării

inculpatului pe art.322 alin.(1) Cod penal.

Consideră acuzarea că au fost acumulate suficiente probe ce demonstrează vinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.322 alin.(1) și art.2171 alin.(4) lit. d)

Cod penal, or, organul de urmărire penală corect a încadrat acțiunile acestuia în baza art.322

alin.(1) Cod penal și art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal la data comiterii faptei și instanța de

fond în mod corect a reținut în sarcina inculpatului, infracțiunile imputate.

Recurentul susține că instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate

de acuzare, nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc

incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate de organul de

urmărire penală.

Instanța de apel a emis hotărârea fără cercetarea întemeiată, obiectivă și mult

aspectuală a tuturor probelor și circumstanțelor comiterii infracțiunii.

6.2. Avocatul Plămădeală Roman în recursul declarat în numele inculpatului,

invocând temeiurile de recurs din art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală,

solicitând casarea integrală a decizie instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și dispunerea

achitării inculpatului.

În argumentarea recursului apărarea menționează că, atât în cadrul urmăririi penale

cât și cadrul cercetării judecătorești nu a fost demonstrată vinovăția lui Sîrbu Pavel, pe

motiv că aceasta latură a învinuirii nu este bazată pe probe pertinente, concludente, utile

care ar stabili în acțiunile lui Sîrbu Pavel semnele componenței de infracțiune prevăzută la

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal astfel că, nefiind întrunită latura obiectivă cât și latura

subiectivă a infracțiunii imputate.

La baza soluției adoptate de către instanța de apel au fost puse declarațiile martorilor

Pîrlog Ivan, Cazemir Simion, Popa Sergiu, Arseni Purici și Isac Ion, astfel analizând

declarațiile martorilor, expuse în cadrul ședințelor de judecată, consideră că acestea sunt

7

nefondate și contradictorii în raport cu materialele dosarului și declarațiile inculpatului Sîrbu

Pavel, astfel, declarațiile acestor martori neavând o susținere probatorie în învinuirea adusă

inculpatului Sîrbu Pavel.

Mai susține recurentul că, declarațiile inculpatului Sîrbu Pavel au fost lăsate fără o

apreciere, acuzarea fără a se conduce în totalitate de prevederile art.19 Cod de procedură

penală a înaintat învinuirea în cauză bazându-se doar pe declarațiile martorilor, după care

instanța de judecată, fără nici o argumentare detaliată, a preluat această poziție expunând în

sentința motivarea că acestea urmează a fi apreciată critic, considerând ca fiind o metodă de

apărare aleasă de inculpat.

Apărarea consideră că, instanțele judecătorești au fost imparțiale, nefiind respectate

principiile prezumției nevinovăției și asigurării dreptului la un proces echitabil.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului urmează a fi admis, iar cel al

avocatului Plămădeală Roman în numele inculpatului Sîrbu Pavel urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

Cu referire la recursul avocatului Plămădeală Roman în numele inculpatului.

Potrivit art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că titularul acestuia

invocă în calitate de temeiuri prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

exprimând convingerea că, instanța de apel a încadrat greșit acțiunile lui Sîrbu Pavel în baza

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, în cele din urmă solicitând achitarea inculpatului, deoarece

instanța de apel nu a aplicat la justa valoare probele administrate la cauza penală,

considerându-l nevinovat, însă Colegiul penal lărgit consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite erori de drept invocate de recurent.

Lecturând recursul, Colegiul penal lărgit reține că, acesta nu este motivat prin prisma

temeiurilor indicate, recurentul de fapt criticând modalitatea de apreciere a probelor de către

instanța de apel, invocând că probele administrate la cauza penală nu demonstrează indubitabil

vinovăția inculpatului de cele incriminate.

Colegiul penal lărgit menționează că, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală

prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat. Critica aprecierii probelor, care la caz comportă

o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în

ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea

probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu

se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Cu referire la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală invocat de către

recurent, Colegiul penal lărgit menționează că acest punct conține 5 temeiuri care pot fi

invocate în recurs, însă recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza

cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă acestea, iar alegerea din oficiu de către

instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă, prin urmare Colegiul

8

consideră că prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a fost invocat de

recurent declarativ, nespecificând care eroare prevăzută la pct. 6) al articolului menționat a

fost comisă de către instanța de apel, fiind invocat nemijlocit întru susținerea criticii privind

aprecierea probelor, cu mențiunea asupra faptului că, instanța de apel nu a apreciat în mod

corespunzător probele prezentate în sprijinul învinuirii.

Cât privește pretinsa eroare de drept prevăzută la pct. 8) alin.(1) al art.427 Cod de

procedură penală, semnalată de recurent, instanța de recurs o consideră ca fiind indicată în

mod declarativ, deoarece acest temei este prezent atunci când instanța ce a judecat cauza a

comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească

s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de

fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective, însă, reieșind din

alegațiile recurentului, acesta nu este de acord cu reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal de către instanța de apel, solicitând casarea deciziei instanței

de apel cu dispunerea unei hotărâri de achitare.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, raționamentele pe care se

fundamentează soluția de inadmisibilitate a prezentului recurs, se bazează pe aceea că,

Colegiul penal lărgit consideră inacceptabil faptul ca pe calea recursului ordinar, să se opereze

la modul practic o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din sentința primei instanțe și din

decizia instanței de apel, nu pentru a fi corectată vreo eroare judiciară, ci doar în vederea

reaprecierii probatoriului. În acest sens, instanța de recurs ordinar nu poate fi atribuită cu

prerogativele unei instanțe de apel.

Totodată, este indubitabil faptul că, aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către

organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de pârțile din proces, se concretizează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Legea stabilește că probele admisibile sunt

apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în

ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărătorul.

Având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că argumentele

invocate de către recurent sunt neîntemeiate, iar din acest considerent recursul urmează a fi

respins ca inadmisibil.

Cu referire la recursul declarat de către procuror.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze parțial

hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei

hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

9

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât

în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat.

Având în vedere esența erorilor invocate de recurent și constatând că, instanța de apel

a interpretat eronat prevederile legale și cele jurisprudențiale la rejudecarea cauzei penale și

la adoptarea soluției sale, Colegiul penal lărgit se va expune asupra erorilor admise.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și conform

art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia

să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt

următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația,

contribuția materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante,

dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima

instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul penal

lărgit constată că, instanța de apel la adoptarea soluției expuse pe larg în pct.5 al prezentei

decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale enunțate supra, interpretându-le eronat.

Instanța de recurs consideră că, soluția instanței de apel privind recalificarea

acțiunilor inculpatului Sîrbu Pavel de la prevederile art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal la o

infracțiune mai ușoară prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, este prematură și

afectată de eroarea de drept prescrisă în pct. 6) alin.(1) din art.427 Cod de procedură penală

și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, asupra

căreia atrage atenția și procurorul.

Colegiul penal lărgit menționează că, prin sentința primei instanțe, Sîrbu Pavel a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita activități în

domeniul public, pe un termen 5 ani și în baza art.322 alin.(1) Cod penal, la 6 luni

închisoare, iar în conformitate cu art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita activități în

domeniul public, pe un termen 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Ulterior, instanța de apel a decis asupra admiterii apelului declarat de avocatul

Plămădeală Roman în numele inculpatului, casând parțial sentința și pronunțând o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sîrbu Pavel a fost achitat

de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute la art.322 alin.(1) Cod penal, pe motiv

că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate și recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, la 4 ani 6 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de primire, prelucrare, depozitare, vânzare a

substanțelor psihotrope și narcotice pe un termen 4 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. Or, analizând hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit

apreciază ca vădit pripite și greșite concluziile instanței de apel privind recalificarea

10

acțiunilor inculpatului de la prevederile art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal la o infracțiune

mai ușoară prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, cât și în partea achitării

inculpatului.

În acest sens, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind vădit nefondate argumentele

formulate de instanța de apel precum că, în acțiunile inculpatului lipsește latura subiectivă a

infracțiunii incriminate prevăzute la art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, și anume lipsește

scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice, deoarece, din declarațiile martorilor s-a

constatat că, inculpatul a aruncat două obiecte peste gard în interiorul Penitenciarului nr.13

Chișinău, în care s-a constatat substanță psihotropă – Buprenorfin. În cazul dat, Colegiul

penal lărgit precizează că, înstrăinarea ilegală de plante care conțin substanțe narcotice sau

psihotrope ori de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora reprezintă orice

acțiune în urma căreia posesor al substanțelor respective devine o altă persoană (vânzare,

donare, schimb, achitare a datoriei, dare cu împrumut etc.).

Totodată, intenția de a înstrăina substanțele menționate reprezintă dorința, planul

unei persoane care declanșează acțiuni în acest sens, cum ar fi: procurarea, prepararea,

păstrarea, transportarea acestora, plasarea într-un ambalaj comod pentru înstrăinare sau

încheierea unei înțelegeri corespunzătoare cu consumatorul etc.

Contrar celor consemnate de instanța de apel, Colegiul penal lărgit, în deplin acord

cu prima instanță, apreciază că, inevitabil sa constatat și prezența laturii obiective, care se

manifestă prin înstrăinarea ilegală a substanțelor psihotrope. Înstrăinarea ilegală de

substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor se consideră infracțiune consumată în

momentul primirii acestor substanțe de către o altă persoană.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de fond corect a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal – înstrăinarea ilegală a

substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari, ceea ce se confirmă și prin

raportul de constatare tehnico-științific din 28.06.2017, care confirmă că pastilele depistate

constituie substanță psihotropă – Buprenorfin, cu greutatea de 0,52 gr. cât și raportul de

expertiză nr. 34/12/1-R-4018 din 27.07.2017, care confirmă că pastilele depistate constituie

substanță psihotropă – Buprenorfin, cu greutatea de 0,510 gr. și totodată, pentru infracțiunea

prevăzută de art.322 alin.(1) Cod penal – transmiterea prin orice mijloace persoanelor

deținute în penitenciare a drogurilor, a căror transmitere este interzisă, săvârșită în proporții

deosebit de mari.

Reieșind din cumulul de probe administrate în cauza penală în coraport cu

circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit reține ca fiind eronată concluzia privind

recalificarea acțiunilor inculpatului de la prevederile art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal la o

infracțiune mai ușoară prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, cât și în partea

achitării inculpatului, or, împrejurările enunțate relevă, în mod evident că, instanța de apel

nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, analizând superficial

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și nu a pătruns în esență, formulând niște

concluzii neîntemeiate cu privire la casarea soluției instanței de fond.

În atare situație, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, soluția instanței de fond

prin care Sîrbu Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor

11

prevăzute de art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal și art.322 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilite

pedepsele prevăzute de sancțiunile infracțiunilor comise, în cuantumul nominalizat în

dispozitivul sentinței, este întemeiată.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiul invocat de procuror, și-a găsit

confirmare la judecarea recursului, prin urmare, recursul urmează a fi admis, hotărârea

atacată casată total ca fiind neîntemeiată, cu menținerea sentinței primei instanțe.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Plămădeală

Roman în numele inculpatului Sîrbu Pavel.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Bradu Valentina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 12 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Sîrbu Pavel xxxx, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 decembrie 2017, prin care lui Sîrbu Pavel

xxxx recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2171 alin.(4) lit. d),

art.322 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa după cum urmează:

- în baza art. 2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții și de a exercita activități în domeniul public, pe un termen 5 ani;

- în baza art.322 alin.(1) Cod penal, 6 luni închisoare.

În conformitate cu art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani 6 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita activități în domeniul public, pe

un termen 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 ianuarie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

12