MIRONIUK v. LITHUANIA

Publicat la 20 februarie 2023 SECȚIUNE Cerere nr. 60964/21 MironiUK roman împotriva Lituania depusă la 28 noiembrie 2021 a comunicat la 30 ianuarie 2023 OBIECTUL CAUZĂ Cererea se referă la durata procedurilor penale. La 14 iulie 2009, reclamantul a fost arestat pentru suspect de mai multe crime, inclusiv crimă și diferite crime împotriva proprietăților, comise în timp ce acționează într-un grup organizat. Prin o decizie finală luată la 16 noiembrie 2017, el a fost condamnat și condamnat la 18 ani de închisoare. El solicită instanțelor să-și reducă pedeapsa din cauza lungii durate a procedurii penale, dar instanțele au refuzat cererea sa. Acestea au constatat că procedurile au fost desfășurate fără întârzieri nejustificate și că durata lor a fost cauzată de motive obiective, inclusiv absența co-accusării și avocaților lor, boala unui judecător și a sărbătorilor judecătorilor sau a unor conflicte de planificare. În 2020, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva statului, solicitând compensații pentru prejudiciu moral pentru durata lungă a procedurii penale (opt ani și patru luni), însă plângerea sa a fost respinsă. Curtea de primă instanță a susținut că cazul penal a fost complex și pe scară largă; autoritățile au fost suficient de active; și orice întârziere a fost cauzată de motive obiective, cum ar fi absența altor avocați co-acusați, a unor conflicte de planificare sau a sărbătorilor judecătorilor, precum și numeroasele cereri și plângeri depuse de reclamant și de alte co-acusate. Curtea de apel a susținut această decizie, menționând în continuare că absența întârzierilor nejustificate a fost deja stabilită în deciziile instanțelor penale, decizii care aveau un efect de judecată res și nu mai puteau fi interogate. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de lungimea excesivă a procedurii penale. Reclamantul a respectat termenul prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție? În special, care decizie internă ar trebui considerată „decizie finală” în sensul articolului 1 în ceea ce privește plângerea reclamantului privind durata procedurilor penale (a se vedea O’Keeffe c. Irlanda [GC], nr. 35810/09, § 109, CEDH 2014 (extracte) și comparați Savickas și alții c. Lituania (dec.), nr. 66365/09 și altele 5 §§ 86-88, 15 octombrie 2013)? A fost lungimea procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „templă rațională” de la art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, § 186, 22 mai 2012, precum și cazurile citate în respectiva Convenție)?

Published on 20 February 2023

SECOND SECTION

Application no. 60964/21

Roman MIRONIUK

against Lithuania

lodged on 28 November 2021

communicated on 30 January 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the length of criminal proceedings.

On 14 July 2009 the applicant was arrested on suspicion of several crimes, including murder and various crimes against property, committed while acting in an organised group. By a final decision taken on 16 November 2017 he was convicted and sentenced to 18 years’ imprisonment. He asked the courts to reduce his penalty because of the lengthy duration of the criminal proceedings, but the courts refused his request. They found that the proceedings had been conducted without unjustified delays and that their duration had been caused by objective reasons, including the absence of the co-accused and their lawyers, illness of one judge and the judges’ holidays or scheduling conflicts.

In 2020 the applicant instituted civil proceedings against the State, requesting compensation in respect of non-pecuniary damage for the lengthy duration of criminal proceedings (eight years and four months), but his complaint was dismissed. The first-instance court held that the criminal case had been complex and of a large scale; the authorities had been sufficiently active; and any delays had been caused by objective reasons, such as the absence of other co-accused, lawyers’ scheduling conflicts or judges’ holidays, as well as the numerous requests and complaints lodged by the applicant and other co-accused. The appellate court upheld that decision, further noting that the absence of unjustified delays had already been established in the decisions of the criminal courts, decisions which had a

res judicata

effect and could no longer be questioned.

Under Article 6 § 1 of the Convention the applicant complains about the excessive length of the criminal proceedings.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant complied with the time-limit laid down in Article

35 §

1 of the Convention? In particular, which domestic decision should be considered as the “final decision” within the meaning of Article

35

§

1 in respect of the applicant’s complaint concerning the length of criminal proceedings (see

O’Keeffe v. Ireland

[GC], no. 35810/09, § 109, ECHR 2014 (extracts), and compare

Savickas and Others v. Lithuania

(dec.), nos.

66365/09 and 5 others, §§

86-88, 15

October 2013)?

2.

Was the length of the criminal proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention (see, among many other authorities,

Idalov v. Russia

[GC], no. 5826/03, §

186, 22

May 2012, and the cases cited therein)?