1ra-1422/2019 — art. 157 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 157 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 5, 6 CPP
1ra-1422/2019 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1422/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
28 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir
Judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor,
judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat,
procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21
noiembrie 2018, în cauza penală privind-o pe
Balica Ecaterina xxxxx născută la data de
xxxxx, domiciliată în satul xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 14.08.2017 - 14.09.2018;
Instanța de apel: 16.10.2018 - 21.11.2018;
Instanța de recurs: 05.06.2019- 28.11.2019.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al
Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 14 septembrie 2018
Balica Ecaterina a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 157 Codul penal fiindu-i numită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen
de 1 (unu) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip
deschis.
În temeiul art. 90 alin. (1) Codul penal, executarea pedepsei cu închisoare a
fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 (unu) ani.
S-a încasat din contul lui Balica Ecaterinei, în beneficiul statului suma de 448
(patru sute patruzeci si opt) lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei
judiciare.
1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Balica
Ecaterina la 16 aprilie 2017, aproximativ la ora 22:00, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, aflându-se în stradă, în fața porții domiciliului său, situat în xxxxx, a
inițiat un conflict cu minorul Berechelea Ian, cu care se afla în relații ostile la acel
moment și, urmărind scopul vătămării integrității corporale, în mod intenționat i-a
aplicat ultimului multiple lovituri cu palmele peste diferite regiuni ale corpului,
astfel cauzându-i-i dureri fizice, în urma cărora Berechelea Ian brusc a căzut jos la
pământ și, Balica Ecaterina din imprudentă, ca urmare a acțiunilor sale ilegale față
de ultimul, concomitent s-a împiedicat și nemenținându-și echilibrul din cauza
constituției sale fizice masive, a căzut peste corpul minorului Berechelea Ian care,
în consecință a suportat refractura treimii medii a diafizei osului femural stâng,
1
leziune care, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 101D din 28.07.2017 se
califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață.
Astfel, Balica Ecaterina prin acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de
art. 157 Cod penal, - vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății cauzată
din imprudență.
Sentința menționată a fost atacată cu apel, de către avocatul Tetelea Maria
în numele inculpatei Balica Ecaterina și de către partea vătămată Berechelea Ian.
2.1. Avocatul în apelul său a solicitat, în temeiul art.415 alin.(2) Cod de
procedură penală, casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea inculpatei.
În susținerea apelului declarat avocatul a indicat că, potrivit art.6 § 1 din
Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care prevede dreptul la un proces
echitabil, conform căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil,
în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță
independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei
oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
Vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul
când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,
cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi
înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri
legale.
Astfel, în sensul art.52 Cod penal, „se consideră componență a infracțiuni
totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o
faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă”. Potrivit art. 113 Cod penal,
calificarea oficială a infracțiuni se efectuează la toate etapele procedurii penale de
către persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători, iar
noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea juridică a
corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele
componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.
Potrivit art.14 alin.(1), 15, 113 alin.(1) Cod penal, infracțiunea este o faptă
(acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârșită cu
vinovăție și pasibilă de pedeapsă penală. Gradul prejudiciabil al infracțiunii se
determină conform semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii: obiectul,
latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.
Se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a
corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele
componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.
Articolul 389 alin.(1) Cod de procedură penală prevede că sentința de
condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de
probe cercetate de instanța de judecată.
Conform art.8 alin 3 CPP, toate dubiile in probarea învinuirii care nu pot fi
înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.
2
Prin urmare, în cauza dată n-au fost prezentate probe ce ar confirma vinovăția
inculpatei și în atare situație cu certitudine se constată, că prin ansamblul de probe
cercetate verificate nu se confirmă vinovăția clientei sale și aceasta urmează să fie
achitată.
Astfel, instanța nu a combătut declarațiile tuturor participanților la această
cauză penală, depuse în cadrul urmăririi penale, cu cele depuse în cadrul ședinței
de judecată a instanței de fond, care este o procedură necesară în cazul dat.
Instanța nu a luat în considerație declarațiile date împotriva lui Balica
Ecaterina și anume că toți martorii acuzării sunt rudele pârtii vătămate.
În circumstanțele expuse mai sus pe caz se stabilește o chestiune de apreciere
faptică și juridici a cazului, eroare care poate fi înlăturată în instanța de apel.
2.2 Partea vătămată Berechelea Ian a solicitat încetarea procesului penal
pornit în privința lui Balica Ecaterina, deoarece își retrage plângerea.
În motivarea apelului partea vătămată Berechelea Ian a invocat că de fapt nici
nu au depus plângere la poliție, nici el, nici reprezentantul său legal.
Judecătorul Bolocan Elena arbitrar a respins cererea sa de retragere a
plângerii, ținând cont de prevederile art.275 Cod de procedură penală, care prevede
încetarea procesului în cazul în care nu a fost depusă plângere de partea vătămată.
Iar prevederile art.276 Cod de procedură penală indică în baza căror infracțiuni se
pornește urmărirea penală doar în baza plângerii părții vătămate, printre acestea
regăsindu-se și infracțiunea prevăzută de art.157 Cod penal.
Berechelea Ian a depus repetat cerere de retragere a plângerii la 22 mai 2018
și 14 iunie 2018, însă judecătorul nejustificat a respins cererile sale și ilegal a
condamnat-o pe Balica Ecaterina.
Subsecvent, partea vătămată Berechelea Ian, solicită încetarea procesului
penal intentat în privința Ecaterinei Balica în baza art.157 Cod penal, deoarece își
retrage plângerea.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie
2018 au fost admise apelurile declarate de către avocatul Tetelea Maria în interesele
inculpatei Balica Ecaterina și a părții vătămate Berechelea Ian, casată total sentința
Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 14 septembrie 2018 și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care procesul penal
pornit în privința lui Balica Ecaterina pe art.157 Cod penal a fost încetat, în legătură
cu retragerea plângerii depuse de către partea vătămată Berechelea Ian.
3.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, la
materialele cauzei penale se regăsesc mai multe cereri ale părții vătămate
Berechelea Ian cu solicitări de încetare a procesului penal pornit în privința lui
Balica Ecaterinei în baza art.157 Cod penal, din motivul că acesta își retrage
plângerea.
Astfel, instanța de apel a reținut ca fiind corecte constatările primei instanțe
privind prezența plângerii la materialele cauzei penale (f.d.7-V.I) și corespunde
prevederilor art. 263 alin.(1), (3), (7) Cod de procedură penală, însă încheierea de
respingere a solicitării părții vătămate de retragere a plângerii și încetare a
procesului penal contravine prevederilor art. 275 pct.6 Cod de procedură penală
3
care stipulează că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu
poate fi efectuată și va fi încetată în cazurile în care lipsește plângerea victimei în
cazurile în care urmărirea penală începe, conform art. 276, numai în baza plângerii
acesteia sau plângerea prealabilă a fost retrasă.
Subsecvent, prima instanță pretinde că ar fi stabilit cu certitudine vinovăția
Ecaterinei Balica, dar aceasta urma să înceteze procesul penal pornit în privința
Ecaterinei Balica în baza art. 157 Cod penal, deoarece partea vătămată Berechelea
Ian deja este major și acesta este în drept să-și retragă plângerea, urmând a fi emisă
o sentință de încetare.
Colegiul penal a constatat că motivele invocate de apărare privind achitarea
persoanei nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept și în
privința acestora nu se va expune pe larg, deoarece în situația dată întregul sistem
de probe este lovit de nulitate, ținând cont de faptul că, procesul penal a fost derulat
în continuare după retragerea plângerii de către partea vătămată Berechelea Ian cu
derogări de la normele procesual-penale, procesul urmând a fi încetat.
În privința argumentelor apărării privind neexpunerea instanței asupra tuturor
solicitărilor apărării și motivelor de achitare, Colegiul penal a reiterat practica
CEDO (cazul Ruiz Torja vs. Spania, 09.12.1994), unde Curtea menționează că,
instanțele judecătorești naționale trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul
articolului 6 § 1 al Convenției. Totuși, instanțele judecătorești nu sunt obligate să
ofere răspuns detaliat la fiecare argument și extinderea la care se aplică această
obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei.
Decizia instanței de apel a fost atacată, cu recurs ordinar de către acuzatorul
de stat, procuror în procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, care
indicând temeiul art.427 alin.1) pct.5), 6) Cod de procedură penală, a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei cu menținerea sentinței în vigoare.
4.1 În motivarea cerințelor sale procurorul a indicat că, sunt pripite constatările
colegiului penal precum că, încheierea instanței de fond de respingere a solicitării
părții vătămate de retragere a plângerii contravine prevederilor art.275 pct.(6) Cod
de procedură penală, or instanța de fond just a constatat că retragerea plângerii de
către Berechelea Ian, care deși la etapa examinării cauzei în fond, a împlinit vârsta
majoratului și putea decide personal asupra necesității retragerii plângerii, a fost
condiționată de faptul că partea vătămată nu era de acord cu încadrarea juridică a
acțiunilor lui Balica Ecaterina, invocând că fapta infracțională imputată inculpatei
a fost săvârșită în complicitate cu alte persoane, care nu se regăsesc în actul de
învinuire.
Deși la cazul din speță se constată că partea vătămată Berechelea Ian, la etapa
respectivă avea capacitate de exercițiu și putea personal să-și retragă plângerea,
totuși această decizie este viciată nefiind exprimată liber, respectiv nu poate
produce un efect juridic, devreme ce este condiționată de dezacordul acestuia cu
încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei Balica Ecaterina.
Mai mult, partea vătămată Berechelea Ian, declanșând procedura de apel,
ulterior a depus prin corespondență o cerere prin care solicită examinarea apelului
în absența sa, iar instanța de apel fără a verifica dacă nemijlocit titularul cererii de
4
apel și-a exprimat acordul personal de-a examina apelul în lipsa sa, a purces la
examinarea în fond a apelurilor.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele
considerente.
În conformitate cu art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă
recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai
în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.
Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute
în art.427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor
neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul,
instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând
soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu
respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal
(este nefondat).
Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și
motivată.
5.1 Recurentul în recursul declarat, indică temei de casare a hotărârii instanței
de apel, prevederile art.427 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală potrivit căruia
cauza a fost judecată în primă instanța sau în apel fără citarea legală a unei părți
sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța
despre această imposibilitate.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține
că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestuia nu s-au confirmat
în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.
Potrivit art.323 al.3 Cod de procedură penală „În caz de neprezentare motivată
a părții vătămate, instanța, consultând opiniile părților, decide judecarea cauzei sau
amânarea ei în funcție de faptul dacă cauza poate fi judecată în lipsa părții vătămate
fără a-i leza drepturile și interesele”.
Potrivit materialelor dosarului și anume citației, de la f.d.158-159 vol.II, se
atestă citarea tuturor participanților la proces inclusiv și a părții vătămate,
Berechelea Ian, la care acuzarea face trimitere, iar potrivit cererii din 02.11.2018
de la f.d.162 Vol.II, acesta a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa.
Prin urmare, examinarea cauzei în instanța de apel s-a petrecut în strictă
conformitate cu prevederile legii și derogări de la acestea nu se constată,
neaducându-se atingere drepturilor și libertăților procesuale ale părților. Or, partea
vătămată fiind legal citată, și-a exprimat dorința de a nu se prezenta în ședința de
judecată a instanței de apel, informând despre acest fapt instanța.
Astfel, argumentele procurorului privind examinarea cauzei în lipsa
inculpatului sunt irelevante ș nu pot fi reținute pentru casarea deciziei care este
5
legală și întemeiată. Or, partea vătămată, în motivarea cererii de apel, nu a invocat
încălcarea dreptului său la un proces echitabil și anume examinarea cauzei în lipsa
sa, fiind de acord cu soluția instanței de apel.
Totodată, soluția instanței de apel privind încetarea procesului în legătură cu
retragerea plângerii depuse de către partea vătămată Berechelea Ian este una
motivată, iar argumentele din recurs nu pot fi reținute, instanța de apel expunîndu-
se detaliat în motivarea soluției adoptate (f.d.184-186, vol.II).
Astfel, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanțelor ierarhic
inferioare, Colegiul penal lărgit își însușește argumentele enumerate în hotărârile
contestate, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții
Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din
16.02.2010, a statuat în pct. 37 că art. 6§1 CtEDO, deși obligă instanțele să-și
motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat
pentru fiecare argument, și extinderea la care se aplică această obligație de a
prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei.
5.2 Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct.6) alin.
(1) art.427 Cod de procedură penală potrivit căruia instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,
care a afectat soluția instanței, Colegiul penal constată că, acesta nu și-a găsit
confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la
examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.1), 5), 417 alin.8) Cod de
procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția
pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante
invocate în apel motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate,
dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de
fapt.
Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de către
acuzatorul de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder
Djulieta sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate nu
pot fi reținute, hotărârile corespunzând tuturor prevederilor legii de procedură
penală, fiind legale și întemeiate.
La judecarea respectivei cauze, instanța de recurs, consideră că, motivele la
care s-a referit recurentul nu sunt aplicabile din punct de vedere al erorilor de drept,
care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii
judecătorești.
Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea
cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei
adoptate, iar recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat, urmează a fi respins ca
inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
6
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat,
procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2018, în
cauza penală privind-o pe Balica Ecaterina xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la data de 27 decembrie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Boico Victor
7