1ra-1333/2019 — art. 287 alin. 3 Cod penal

1ra-1333/2019 — art. 287 alin. 3 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1333/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului Niculescu Ivan, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Niculescu Ivan xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx, domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.11.2016 – 22.10.2018;

Instanța de apel: 13.11.2018 – 06.02.2019;

Instanța de recurs: 27.05.2019 – 20.11.2019;

A C O N S T A T AT :

Niculescu Ivan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe termen

de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Niculescu Ivan a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani și nu va fi executată

dacă condamnatul în termenul de probă nu va comite noi infracțiuni și prin

purtarea exemplară și muncă cinstită va confirma încrederea acordată, totodată

obligându-l pe Niculescu Ivan să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent.

Tot prin sentința dată, acțiunea civilă depusă de partea vătămată Cojocaru

Aliona a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea de la Niculescu Ivan în

beneficiul lui Cojocaru Aliona, sumă de 5 958, 90 lei cu titlu de cheltuieli pentru

tratamentul medical, suma de 9 591,48 lei cu titlul de prejudiciu material cauzat

prin deteriorarea automobilului în urma infracțiunii, suma de 5 500 lei cu titlu

de cheltuieli pentru asistența juridică acordată și suma de 20 000 lei cu titlu de

1

prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, iar în total s-a dispus a încasa suma de

41 050, 38 lei.

În rest, cerințele lui Cojocaru Aliona înaintate împotriva lui Niculescu Ivan

privind încasarea prejudiciului material și moral, au fost respinse ca fiind

neîntemeiate și lipsite de suport juridic.

la 27 mai 2016 aproximativ la orele 10:00, în timp ce se deplasa

cu automobilul de model „Hunday Getz" cu n/î xxxxx pe bd. Gr. Vieru 5, mun.

Chișinău, a provocat o situație de conflict în trafic, cu șoferul automobilului de

model „Toyota Avensis" cu n/î xxxxx, în cadrul căreia, în momentul următor, a

avut un conflict cu aplicarea violenței reciproce cu pasagerul automobilului

indicat, cet. Cojocaru Roman, a.n. xxxxx, ulterior continuîndu-și drumul în trafic,

a stopat la intersecția str-lor Gr. Vieru cu Ierusalim, mun. Chișinău, încălcând

grosolan ordinea publică, a aplicat lovituri cu piciorul pe caroseria

automobilului și ulterior stropind șoferul automobilului „Toyota Avensis" cu n/î

xxxxx cu o substanță neidentificată dintr-un spray, provocându-i cet. Cojocaru

Aliona, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1886/D din

15.07.2016, combustie oculară a globului ocular drept, eroziunea corneană a

globului ocular drept, se califică ca vătămare ușoară.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Niculescu Ivan a comis huliganismul

agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

săvîrșite cu aplicarea armei pentru vătămare integrității corporale sau sănătății,

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal.

inculpatului Niculescu Ivan, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei sentințe de achitare în privința inculpatului, din

motivul că acțiunile ultimului fiind în legitimă apărare, invocând următoarele

argumente:

- instanța de judecată și-a întemeiat sentința pe raportul de expertiză

medico-legală nr. 1886 a părții vătămate și raportul de expertiză medico-legală

nr. 2398/D a martorului xxxxx, care este mama inculpatului. Prin urmare atestă

că ultima a fost agresată de către Cojocaru Roman. La fel, instanța constată că

inculpatul se afla într-o stare emotiv tensionat datorită faptului că mama sa a

fost agresată de Cojocaru Roman, (una de afect), însă greșit consideră că acea

stare de afect nu a atins condițiile legitimei apărări;

- inculpatul a acționat așa la amenințarea lui Cojocaru Roman, precum că o

să-i împuște, respectiv a purces la asemenea acțiunii cu sprayul de gaz în

vederea nesurvenirii acestui fapt;

- starea de afect a trecut în starea de postafect, care s-a menținut pe

parcursul a mai mult minute. Toate încercările inculpatului de a evita

agresiunea, nu l-a ajutat, astfel s-a creat imaginea inevitabilului și a pericolului

că vor fi împușcați. În Legislația RM nu există nici un act normativ în care s-ar

defini noțiunea de afect și care ar enumera notele caracteristice ale indicatorilor

acestei stări. Cum poate un individ să cunoască limitele de aplicare a legitimii

2

apărări manifestată prin starea emotiv tensionată, odată ce interpretarea, dată

în jurisprudență noțiunii date, este una lipsită de constanță și precizie;

- nu este de acord și cu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată,

deoarece inițiatorul conflictului a fost cumnatul ultimei, Cojocaru Roman,

ultimul a și recurs la amenințări privind aplicarea armei de foc;

- acuzarea n-a prezentat, în afară de depozițiile martorilor, careva probe

pertinente și concludente care ar dovedi vinovăția inculpatului.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Cojocaru Dorin în

numele inculpatului Niculescu Ivan, cu menținerea sentinței fără modificări.

inculpatului Niculescu Ivan este dovedită în afara dubiilor rezonabile și pe

deplin prin următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și

veridice, care coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Cojocaru Aliona;

- declarațiile martorilor Cojocaru Boris, Niculescu Tatiana.

Totodată, instanța de apel a menționat că, inculpatului Niculescu Ivan se

mai dovedește prin probele materiale anexate la dosarul penal:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 mai 2016 (Vol.I, f.d.8);

- procesul-verbal de confruntare efectuat dintre martorul Cojocaru Roma și

bănuitul Niculescu Ivan (Vol.I, f.d.48);

- procesul-verbal de confruntare efectuat dintre martorul Cojocaru Roman

și martorul Niculescu Tatiana (Vol.I, f.d.51);

- procesul-verbal de confruntare efectuat dintre partea-vătămată Cojocaru

Aliona și bănuitul Niculescu Ivan (Vol.I, f.d.54);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1886/D din 15 iulie 2016 (Vol.I,

f.d.76);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1621/D din 22 iunie 2016 (Vol.I,

f.d.85-86);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 2398/D din 27 mai 2016 (Vol.I,

f.d.90).

Instanța de apel a considerat că a fost confirmată prin probe concludente și

pertinente încălcarea ordinii publice de către inculpatul Niculescu Ivan, acesta

încâlcând liniștea de conviețuire în societate, de inviolabilitate a părții vătămate

Cojocaru Aliona, precum și a integrității patrimoniului acesteia.

Din probele administrate de acuzatorul de stat instanța de apel a stabilit că

între inculpatul Niculescu Ivan și partea vătămată Cojocaru Aliona a avut loc un

conflict, într-un spațiu public - pe drumul din bd. Grigore Vieru 5, mun.

Chișinău, acțiunile inculpatului caracterizându-se prin încălcarea grosolană a

ordinii publică și care au fost însoțite cu aplicarea violenței fizice față de partea

vătămată, inclusiv cu aplicarea substanței chimice dintr-un spray adaptat

pentru vătămarea integrității corporale, fapt confirmat prin declarațiile părții

vătămate și a martorilor, dar și a materialelor de probă cercetate atît în instanța

de fond, cât și în instanța de apel.

3

Instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea apărătorului privind

achitarea inculpatului, din motivul că acțiunile ultimului au fost comise în

legitimă apărare.

În acest sens instanța de apel a indicat, că în conformitate cu art.36 alin.(2)

Cod penal „Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta

pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva

sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol

grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public."

În acest sens, în speță, nu poate fi reținută stare de legitimă apărare din

partea inculpatului Niculescu Ivan, or, acesta a aplicat lovituri în caroseria

automobilului de model „Toyota Avensis" cu n/î xxxxx și cu o substanță

neidentificată dintr-un spray, aplicat în privința părții vătămate Cojocaru

Aliona, când persoana pe nume Roman Cojocaru, dar mai ales partea vătămată

Cojocaru Aliona, se aflau în automobilul său și nu prezentau careva pericol

pentru inculpat sau mama acestuia, acțiunea dată având loc după o perioada

scurtă de timp, de 5-10 minute de la primul conflict avut cu pasagerul Cojocaru

Roman.

Astfel, instanța de apel a conchis, că în situația creată, nu s-a identificat și

nu s-a confirmat prin probe concludente și pertinente faptul existenței unui atac

direct și imediat în partea inculpatului, or, deși însăși inculpatul Niculescu Ivan

și martorul Niculescu Tatiana au pretins că Cojocaru Roman a stigat la ei că „vor

să fie împușcați...", faptul dat nu a fost pus în aplicare, în situația în care nu s-a

dovedit în speță, existența unei arme de foc din partea lui Cojocaru Roman.

Instanța de apel nu a exclus că anume Cojocaru Roman a condiționat

situația de conflict creată, însă atâta timp cât acesta, după primul conflict verbal

și gesticular, nu a aplicat real pretinsă amenințare, cu atât mai mult că din

momentul dat a trecut o perioada scurtă de timp, în acest caz nu poate fi vorba

despre legitimă apărare, în situația în care, partea vătămată Cojocaru Aliona și

Cojocaru Roman, aflându-se în automobilul său, asupra acestora a fost aplicată

substanța neidentificată dintr-un spray de către inculpat, care a coborât din

automobilul său anume pentru a folosi spray-ul, pe care îl deținea în vehiculul

său.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că nu s-a dovedit existența din

partea lui Cojocaru Roman a unui atac direct, imediat, material și real, îndreptat

împotriva inculpatului, fapt ce denotă, că Niculescu Ivan a acționat cu intenție

directă, în scop de răzbunare în urma conflictului avut în trafic, cu atât mai mult,

că prin probe anexate la dosar, nu rezultă în genere conflictul avut cu însăși

partea vătămată Cojocaru Aliona.

Totodată, instanța de apel a considerat că, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de fond a ținut pe deplin cont de prevederile art.

6, 7, 61, 75-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, prin urmare instanța de judecată și-a argumentat

riguros soluția la capitolul numirii pedepsei și a motivat hotărârea pronunțată

4

invocând motive clare din care considerent a ajuns la concluzia necesității

numirii inculpatului a pedepsei în formă de închisoare.

La fel, instanța de apel a considerat că, acțiunea civilă este întemeiată și

justificată în partea încasării prejudiciului moral, ținând cont de faptul că prin

infracțiunea săvârșită, inculpatul i-a cauzat părții vătămate Cojocaru Aliona,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1886/D din 15 iulie 2016,

combustie oculară globului ocular drept, eroziunea corneană a globului ocular

drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unei substanțe

chimice, (sprey pulverizant), care se califică ca vătămare ușoară, în rezultatul

cărora a determinat supunerea părții vătămate la suferințe fizice și psihice, la

caz se atestă un raport direct de cauzalitate între activitatea infracțională

descrisă și prejudiciul nepatrimonial suportat de partea vătămată, iar legea

penală prevede expres dreptul persoanei căreia i-a fost cauzat prejudiciu

nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală de a înainta o acțiune civilă

privitor la încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, iar prin prisma

prevederilor art. 616 al. (2) Cod civil, în cazul vătămării integrității corporale

sau al altei vătămări a sănătății, precum și în cazul privațiunii ilegale de

libertate, cel vătămat poate cere și pentru prejudiciul nepatrimonial o

despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri conforme principiilor

echității.

Totodată, referitor la prejudiciul material, instanța de apel a ținut să

remarce faptul că în acest sens, soluția primei instanțe este una justificată și

probată, or, fiind dispusă spre încasare din contul inculpatului Niculescu Ivan a

prejudiciului material în sumă de 5958, 90 lei - cheltuieli legate de efectuarea

tratamentului, instanța de judecată a pus la baza sentinței bonurile și chitanțele,

prin care se atestă cheltuielile suportate de partea vătămată la efectuarea

tratamentului suportat în urma incidentului infracțional comis de inculpat.

recurs ordinar avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului Niculescu Ivan,

prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) alin.

(1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele

argumente:

- inculpatul a acționat fiind în stare de afect, dat fiind faptul că Cojocaru

Roman a agresat-o pe xxxxx, care este mama inculpatului. Mai mult ca atât,

inculpatul a purces la aplicarea sprayului de gaz în urma amenințării de către

Cojocaru Roman, că o să-i împuște;

- nu este de acord cu acțiunea civilă, deoarece inițiatorul conflictului a fost

cumnatul părții vătămate, Cojocaru Roman, ultimul a și recurs la amenințării

privind aplicarea armei de foc.

declarat, pledând pentru declararea inadmisibilității acestuia, deoarece

5

hotărârea atacată este legală și întemeiată și care cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Din textul recursului Colegiul penal constată, că recurentul ca temei invocă

pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Conform alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct. 6) instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal atestă că instanța de apel la pronunțarea deciziei s-a condus

de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, dând apreciere probelor din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor

6

probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la

concluzia corectă, că este întemeiată soluția primei instanțe, privind

condamnarea lui Niculescu Ivan în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Cu referire la motivele recursului privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în baza probelor din dosar, Colegiul penal menționează,

că aceasta este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și care

nu constituie un temei de drept prevăzut în art. 427 Cod de procedură penală, de

aceea invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Astfel, Colegiul penal relevă, că instanța de apel, respectând prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, judecând apelul înaintat de avocat, a verificat

minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar

probele administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă

enunțată supra, la pct. 4, și pe larg motivată în pct.5 din prezenta decizie, soluție

pe care instanța de recurs o susține și a cărei reiterare nu o consideră necesară.

Mai mult, Colegiul penal consideră că, în conformitate cu prevederile art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde

temeiurile de fapt și de drept și motivele adoptării soluției.

De asemenea Colegiul penal ține să menționeze, că deși recurentul invocă

în calitate de temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, din conținutul recursului declarat se atestă, că recurentul nu

argumentează ilegalitatea hotărârii judecătorești din punct de vedere al erorii

de drept indicate, exprimându-și doar dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor înfăptuită de către instanța de apel.

Cu referire la aceste argumente Colegiul penal reține, că, instanța de apel,

analizând probele administrate de către organul de urmărire penală, cercetate

și verificate de către instanțele de judecată cu respectarea prevederilor art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

corectă cu privire la condamnarea inculpatului Niculescu Ivan în baza art. 287

alin. (3) Cod penal.

Mai mult decât atât, Colegiul penal consideră necesar de a sublinia și faptul

că, potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea probelor

așa cum propune recurentul este o competență și prerogativă legală a

instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de casare separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, prin urmare,

7

invocarea acestei chestiuni în calitate de temei de casare în recursul ordinar

este lipsită de suport legal.

Prin urmare, instanța de recurs nu a constatat existența cărorva temeiuri

de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea soluției instanțelor ierarhic

inferioare, fiind în acest sens solidară cu concluziile instanței de apel.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, erorile invocate de

către recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu

și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind comise în speța, prin

urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi

declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Cojocaru Dorin

în numele inculpatului Niculescu Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Niculescu Ivan xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

8