1ra-38/2019 — art.171 alin.2 lit.b-2 CP

Dosarul nr. 1ra-38/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

12 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte - Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2018,

în cauza penală în privința lui

Schimbătoru Ion XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Schimbătoru Ion a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei,

stabilindu-i un termen de probațiune de 4 ani, fiind obligat Schimbătoru Ion ca în

termenul stabilit, să nu-și schimbe domiciliul fără învoirea organului de stat

specializat care exercită controlul asupra comportamentului condamnatului, la fel să

participe la un program special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii

comportamentului violent.

Schimbătoru Ion, acționând prin intenție directă, având scopul satisfacerii poftei

sexuale, fiind conștient că prin acțiunile sale săvârșește acte ilegale cu caracter

sexual, aflându-se la domiciliul său situat în XXXXX, în noaptea de 31 ianuarie 2018

aproximativ la ora 01:00, a aplicat asupra concubinei sale XXXXX, forța fizică

1

manifestată prin aplicarea loviturilor cu pumnul în regiunea feței față de aceasta,

forțând-o și contrar voinței a întreținut un raport sexual în mod natural, cu ultima.

În rezultat, cet. XXXXX conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din

31 ianuarie 2018, i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de echimoze pe față

și gamba stângă, care se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod

penal, conform semnelor calificative: violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, săvârșit asupra unui membru de familie.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, prin care Schimbătoru Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal și stabilită pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani 6 luni cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului a invocat blândețea pedepsei, considerând că, aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal nu va atinge scopul pedepsei penale de corectare și

reeducare a inculpatului Schimbătoru Ion, or, instanța de judecată urma să țină cont

de prevederile art.75 Cod penal, să acorde o deosebită atenție circumstanțelor

comiterii infracțiunii în rezultatul cărora, părții vătămate i s-au cauzat vătămări

corporale, precum și traumă la nivel moral de lungă durată, fiind constrânsă fizic și

psihic, fiind bătută și amenințată de inculpat, și violată de acesta.

Totodată, acuzatorul de stat a menționat și faptul că, anterior inculpatul a fost

condamnat, prin sentința Judecătoriei Strășeni, în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal,

la pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de

160 ore, însă inculpatul nu a făcut concluziile necesare și nu a mers pe calea corijării,

nefiind angajat până la săvârșirea infracțiuni în câmpul muncii, fapt care nu îi

permitea să aibă un venit stabil pentru existență, dar și îl motiva la ducerea unui mod

de viața antisocial.

fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură

penală, probele, fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima

instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Schimbătoru Ion de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal.

Reieșind din faptul că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură

simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și având în

vedere că, hotărârea primei instanțe se contestă în partea stabilirii pedepsei,

instanța de apel a verificat legalitatea sentinței sub acest aspect și a considerat că,

argumentele invocate de acuzatorul de stat sunt neîntemeiate, deoarece instanța de

fond la stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de

gradul de pericol al infracțiunii, care face parte din categoria celor grave, de prezența

circumstanței atenuante și lipsa circumstanțelor agravante, de personalitatea

2

inculpatului, anterior judecat, însă antecedentele penale sunt stinse, este angajat în

câmpul muncii, la locul de muncă se caracterizează pozitiv, de comportamentul

acestuia în timpul și după comiterea infracțiunii, a colaborat activ cu organele de

urmărire penală la descoperirea și acumularea probelor pe dosar, a recunoscut

integral vinovăția și a solicitat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, se căiește sincer de cele comise și în fața instanței de judecată și-a cerut scuze

de la partea vătămată, lipsește careva prejudiciu material, are doi copii minori la

întreținere, dar și de poziția loaială a părții vătămate față de acțiunile inculpatului,

care este concubina acestuia și a solicitat instanței de apel să nu fie aplicată în

privința acestuia o pedeapsă privativă de libertate.

În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului Schimbătoru Ion de

instanța de fond cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este echitabilă și

proporțională faptei comise, care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și

reeducare a inculpatului, conștientizarea a celor comise, cu tragerea unor concluzii

corecte ce țin de comportamentul său și relațiile sociale cu privire la viața sexuală a

persoanei.

atacată, la 13 iulie 2018, cu recurs ordinar de către procuror, care, invocând

temeiurile de drept prevăzute în art.427 alin. (1) pct. 6) - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și pct.10) Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, solicită casarea parțială a acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivare își exprimă dezacordul său cu soluția instanței de apel privind

menținerea sentinței primei instanțe în partea stabilirii pedepsei, indicând aceleași

argumente care au fost expuse în cererea de apel, considerând că corectarea și

reeducarea inculpatului va fi posibilă doar prin aplicarea pedepsei sub formă de

închisoarea cu executarea reală a acesteia.

Totodată, acuzatorul de stat menționează că, instanța de apel nu s-a expus

asupra prevederilor art.7, 61, 75, 76 Cod penal, adică nu a efectuat procedura de

individualizare și stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii

pedepsei cu aplicare art.90 Cod penal, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de

procedură penală, precum și dispoziția art.90 Cod penal, care obligă instanțele să

indice în hotărâri motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei.

opinia sa asupra recursului ordinar declarat de procuror, solicitând inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

concluzionează, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

3

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Colegiul lărgit consideră nefondate alegațiile acuzatorului de stat sub aspectul

temeiurilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct.10) Cod de

procedură penală și în acest sens se reține că, instanța de apel, judecând cauza, a

constatat că prima instanță i-a stabilit inculpatului o pedeapsă legală și echitabilă în

raport cu circumstanțele cauzei, ținând cont de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, stipulate în art.75 Cod penal, de scopul pedepsei penale prevăzut în

art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de prevederile art. 364/1 Cod de procedură

penală, ajungând la concluzia corectă că nu este rațional ca inculpatul Schimbătoru

Ion să execute pedeapsa stabilită și a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, fixând perioada de probațiune, în care condamnatul a

fost obligat să nu-și schimbe domiciliul fără învoirea organului de stat specializat

care exercită controlul asupra comportamentului condamnatului, la fel să participe la

un program special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii

comportamentului violent.

Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de

apel legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea

apelului declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, Colegiul menționează, că argumentele recurentului au

constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra

acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Subsidiar, instanța de recurs subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând

cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c.Finlandei).

Totodată, Colegiul lărgit consideră necesar de a sublinia că, aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de

a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia, or,

instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj

acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare

socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă.

4

La fel, se subliniază că, sintagma suspendarea condiționată înseamnă liberarea

condiționată de la executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare cu anumite

condiții stabilite de instanța de judecată.

Așadar, pedeapsa este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit constată că instanța de apel

și-a argumentat hotărârea în sensul aplicării art. 90 Cod penal, corect ajungând la

concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia

de societate și pedeapsa stabilită va atinge scopul restabilirii echității sociale.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a

admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

procuror urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2018, în cauza penală în

privința lui Schimbătoru Ion XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 14 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Cobzac Elena

Judecător Boico Victor

5