1ra-608/2019 — art.42 alin.3, 352 alin.3 lit.d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.42 alin.3, 352 alin.3 lit.d CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 10 CPP
1ra-608/2019 — art.42 alin.3, 352 alin.3 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-608/2019
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
16 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
președinte - Timofti Vladimir
judecători Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2018, în cauza penală
în privința lui
Șișcanu Alexandru XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat XXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.09.2016 – 28.06.2018;
Instanța de apel: 30.07.2018 – 14.11.2018;
Instanța de recurs: 06.02.2019 – 16.07.2019.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 28 iunie 2018, Șișcanu
Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42 alin. (3), art.352
alin.(3) lit. d) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis.
În baza art.90 alin.(1) Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe termen de probă de 4 (patru) ani.
În baza art.90 alin.(6) lit. a) Cod penal, Șișcanu Alexandru a fost obligat să nu-și
schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat, că Șișcanu Alexandru,
cooperând cu Diaconu Vasile XXXXX și Struța Octavian XXXXX, care împreună cu două
persoane neidentificate de organul de urmărire penală, acționând ilegal în scopul
întoarcerii mijloacelor bănești de la Șciuric Vitalie, i-a organizat pe Diaconu Vasile și
Struța Octavian și cele două persoane neidentificate de organul de urmărire penală,
astfel participând în calitate de organizator la săvârșirea de către ultimii a infracțiunii
de samavolnicie, adică exercitarea unui drept legitim sau supus în mod arbitrar în
privința lui Șciuric Vitalie în următoarele împrejurări.
1
În una din zilele lunii octombrie 2014 inculpatul Șișcanu Alexandru XXXXX,
aflându-se în or. Moscova, Federația Rusă, unde activa la o întreprindere, în urma unui
conflict apărut dintre el și Șciuric Denis XXXXX, care la acel moment efectua lucrări de
construcție la un obiect de construcție împreună cu membrii familiei sale - Șciuric
Vitalie, Șciuric Corneliu și Șciuric Igor, și care nu au dorit să se achite cu el pentru
serviciile prestate, Șișcanu Alexandru XXXXX, urmărind întoarcerea mijloacelor bănești
la Șciuric Vitalie, i-a instigat și organizat pe Diaconu Vasile Ion, Struța Octavian la
comiterea unei samavolnicii în privința lui Șciuric Denis Vitalie și membrilor familiei
acestuia, ca urmare la 27.10.2014 aproximativ la ora 12:00 Diaconu Vasile, Struța
Octavian și alte două persoane neidentificate, intenționat au deconectat lumina
electrică în apartamentul XXXXX, mun. Bălți de la blocul de distribuire a electricității
amplasat în scara casei, după care, așteptând ca cineva din locatari să deschidă ușa de la
apartamentul în cauză, contrar voinței proprietarilor au intrat în interiorul acestui
apartament și, presupunând că au un drept legal de recuperare a banilor, în mod
arbitrar și contrar ordinii stabilite de legislația R. Moldova în vigoare, aplicând violență
nepericuloasă, Diaconu Vasile i-a aplicat Valentinei Șciuric mai multe lovituri cu
pumnul în regiunea capului, cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală
nr.839 din 29.10.2015 leziuni corporale ușoare, apoi au luat bani în sumă de 12950
euro, echivalentul a 240352 lei, pe care i-au transmis lui Diaconu Vasile care, ulterior,
prin intermediul finului său Tomița Ion XXXXX i-a transmis în Federația Rusă lui Manciu
Sergiu, care urma să-i transmită lui Șișcanu Alexandru, pricinuind, astfel, părților
vătămate prejudiciu material în proporții deosebit de mari.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 42 alin.(3), art. 352 alin.(3)
lit. d) Cod penal - participarea in calitate de organizator la săvârșirea infracțiunii,
samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar, prin
încălcarea ordinii stabilite, însoțită de aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau
sănătate soldate cu daune în proporții deosebii de mari.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către procuror și de inculpatul Șișcanu
Alexandru.
3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, de prima instanță, prin care
Șișcanu Alexandru să fie declarat vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.42
alin.(3), art. 352 alin.(3) lit. d) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de 4 ani
închisoare regim semiînchis, cu menținerea măsurii preventive până la intrarea
sentinței în vigoare.
În susținerea solicitării sale, acuzatorul de stat a invocat blândețea pedepsei,
considerând că eronat prima instanță a aplicat prevederile art. 90 Cod penal în privința
inculpatului Șișcanu Alexandru, deoarece nu a ținut cont de circumstanțele cauzei, de
criteriile generale de individualizare a pedepsei stipulate în art. 75 Cod penal, precum și
de scopul pedepsei penale (art.61 Cod penal).
În opinia apelantului, pedeapsa aplicată de prima instanță nu va restabili echitatea
socială, și nu va preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât
și din partea altor persoane.
2
3.2. Inculpatul Șișcanu Alexandru, a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea
unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, de prima instanță, prin care să fie achitat de
sub învinuirea imputată, din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii.
În susținerea solicitării sale, a invocat că, în cadrul ședinței de judecată nu au fost
administrate suficiente probe, ce ar demonstra vinovăția lui de comiterea infracțiunii
de care a fost învinuit, iar concluziile referitor la vinovăția lui sunt bazate pe
presupuneri, or, conform prevederilor art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală,
sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.
La fel, a indicat că, prima instanță a ignorat prevederile art. 384 alin.(3) Cod de
procedură penală, conform cărora sentința trebuie să fie întemeiată, iar instanța de
fond nu și-a motivat soluția și nu a indicat detaliat din ce considerente a ajuns la
concluzia că este vinovat de infracțiunea încriminată, limitându-se la transcrierea
mecanică a declarațiilor martorilor, fără a le da analiză și fără a indica în ce mod anume
ele demonstrează vinovăția lui, precum și la descrierea la general a elementelor
infracțiunii de samavolnicie, fără a indica prin ce probe se atestă prezența acestor
elemente în acțiunile lui. Or, o simplă rugăminte față de cineva de a trece pe la partea
vătămată și de a-i reaminti că trebuie să restituie banii, nu este o samavolnicie.
Prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie
2018 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procuror și de inculpatul
Șișcanu Alexandru, cu menținerea hotărârii atacate.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că instanța de fond
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe
prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției
inculpatului Șișcanu Alexandru de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3),
art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal.
Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu a recunoscut vina în săvârșirea
infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin cumulul de probe
administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către instanța de fond
și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță a făcut o analiză
amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în săvârșirea
infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată
o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.
În această ordine de idei, instanța de apel a notificat elementele constitutive ale
infracțiunii de samavolnicie și a menționat că, la caz, latura obiectivă s-a realizat odată
ce Diaconu Vasile Ion, Struța Octavian și alte două persoane neidentificate, intenționat
au deconectat lumina electrică apartamentul XXXXX, mun. Bălți de la blocul de
distribuire electricității amplasat în scara casei, după care așteptând ca cineva dintre
locatari să deschidă ușa de la apartamentul în cauză, contrar voinței proprietarilor au
intrat în interiorul acestui apartament și, presupunând că au un drept legal de
recuperare a banilor, în mod arbitrar și contrar ordinii stabilite de legislația R. Moldova
în vigoare, aplicând violență nepericuloasă, Diaconu Vasile i-a aplicat Valentinei Șciuric
mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului, solicitând să le fie transmisă suma de
1 milion și 250 mii ruble, banii primiți de familia Șciuric în luna octombrie 2014 pentru
3
lucrul efectuat la Moscova, sub pretextul transmiterii unei pretinse datorii față de
Șișcanu Alexandru XXXXX.
La fel, instanța de apel a indicat că în speță a fost dovedită și este prezentă și
latura subiectivă a infracțiunii, care se caracterizează prin intenție directă a
inculpatului.
Reieșind din circumstanțele cauzei și probele administrate în speța dedusă
judecății, instanța de apel a constatat cu certitudine că, acțiunile lui Șișcanu Alexandru
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (3), art. 352
alin. (3) lit. d) Cod penal, adică participarea în calitate de organizator la comiterea
infracțiunii de samavolnicie, exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar
și prin încălcarea ordinii stabilite, însoțită de aplicarea violenței nepericuloase pentru
viața sau sănătatea persoanei, soldată cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari
drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.
Astfel, poziția inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției și versiunea acestuia,
precum că el nu a comis infracțiunea imputată, instanța de apel le-a considerat
neîntemeiate, deoarece au fost combate prin probele prezentate de partea acuzării în
sprijinul învinuirii înaintate inculpatului Șișcanu Alexandru.
Referitor la alegațiile procurorului privind individualizarea greșită a pedepsei
aplicate inculpatului, instanța de apel a considerat că sunt neîntemeiate, or, verificând
legalitatea acesteia, Colegiul penal a reținut că, prima instanță la stabilirea pedepsei
inculpatului Șișcanu Alexandru a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal,
stabilindu-i o pedeapsă legală și echitabilă, și totodată, menționând că, corect a ajuns la
concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută prin dispunerea
suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune
de 4 ani.
Decizia instanței de apel, pronunțată integral la data de 12 decembrie 2018,
este atacată, la 28 decembrie 2018, cu recurs ordinar de către procuror, care, invocând
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea
acesteia, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, și stabilirea unei pedepse de
4 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, indicând aceleași
argumente, care au fost expuse în cererea de apel.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul
instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii
atacate.
Colegiul lărgit consideră nefondate alegațiile acuzatorului de stat sub aspectul
temeiurilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură
penală – hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale și în acest sens se reține că, instanța
de apel, judecând cauza, a constatat că prima instanță i-a stabilit inculpatului o
4
pedeapsă legală și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, ținând cont de criteriile
generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art.75 Cod penal, precum și de
scopul pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, ajungând la concluzia
corectă că nu este rațional ca inculpatul Șișcanu Alexandru să execute pedeapsa
stabilită și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate
vinovatului, fixând perioada de probațiune, în care condamnatul a fost obligat să nu-și
schimbe domiciliul permanent fără consimțământul organului competent.
Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel
legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în partea stabilirii pedepsei,
deoarece la judecarea apelului declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de
procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția
pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța
de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Mai mult ca atât, Colegiul menționează, că temeiurile invocate de către recurent,
precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în
instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în
hotărârea pronunțată.
Subsidiar, Colegiul lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai
impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu
prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat
decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o
acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs
eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele
jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).
Totodată, Colegiul lărgit consideră necesar de a sublinia că, aplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o
categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că
infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia, or, instituția suspendării
condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci
trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea
unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.
La fel, se subliniază că, sintagma suspendarea condiționată înseamnă liberarea
condiționată de la executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare cu anumite
condiții stabilite de instanța de judecată.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit constată că instanța de apel
și-a argumentat hotărârea în sensul aplicării art. 90 Cod penal de către prima instanță,
care corect a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă
fără izolarea acestuia de societate și va atinge scopul restabilirii echității sociale.
În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței
de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o
eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.
5
Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror
urmează a fi respins, ca inadmisibil.
În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
lărgit,
D E C I D E:
Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura
de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, cu menținerea deciziei Colegiului judiciar penal al
Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Șișcanu
Alexandru XXXXX.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 15 august 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Toma Nadejda
Judecător Țurcan Anatolie
Judecător Cobzac Elena
Judecător Boico Victor
6