1re-6/2017 — art. 352 alin. 3 lit. d CP

Dosarul nr. 1re-6/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

partea vătămată Șciuric Valentina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 16 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Diaconu Vasile Ion, născut la 07.02.1964,

originar și domiciliat în or. Ungheni, str.

Națională, 49/39.

Struța Octavian Valerii, născut la

24.11.1987, originar din s. Pîrlița r-nul

Ungheni, domiciliat în or. Ungheni, str.

Ștefan cel Mare, 149/1.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 14.08.2015 - 10.09.2015;

instanța de apel: 23.10.2015 - 16.03.2016;

instanța de recurs: 02.11.2016 - 15.02.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

procedura privind acordului de recunoaștere a vinovăției, Diaconu V. și Struța

O., au fost condamnați în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, la câte 4 ani

închisoare, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani fiecare.

Diaconu V., la rugămintea lui Șișcanu Al-dru, ca să se deplaseze în mun. Bălți, la

domiciliul lui Șciuric D. și Șciuric V. pentru a lua de la ultimii banii în sumă de

1 250 000 ruble rusești, care aparțineau muncitorilor din Federația Rusă și a-i

restitui angajatorului pentru achitarea salariilor, în rezultatul unei înțelegeri

prealabile cu Struța O. și încă două persoane necunoscute, s-au deplasat în mun.

Bălți la domiciliul lui Șciuric D și Șciuric V. amplasat pe bd. Victoriei, 68, ap. 10,

unde în momentul cînd Șciuric A. a deschis ușa de la intrare în apartament,

contrar voinței proprietarilor au întrat în interiorul acestuia și presupunând că au

1

un drept legal de recuperare a banilor, în mod arbitrar și contrar ordinii stabilite

de legislația RM în vigoare, Diaconu V., Struța O. și încă două persoane

necunoscute, au solicitat de la Șciuric V. bani în sumă de 1 250 000 ruble rusești,

care presupuneau că au fost luați de către Șciuric V. și Șciuric D. și care

constituiau salariul lucrătorilor din Federația Rusă, după care Diaconu V. i-a

aplicat Șciuric V. mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului, cauzându-i

conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 839 din 29.10.2015 leziuni

corporale ușoare, iar Struța O. din geanta ce-i aparținea ultimei a luat banii în

sumă de 12 950 euro, echivalentul a 240 352 lei, pe care i-a transmis lui Diaconu

V., care ulterior, prin intermediul finului său Tomița I. i-a transmis în Federația

Rusă lui Manei S., care urma să-i transmită lui Șișcanu Al-dru.

Aceleași circumstanțe au fost reținute de către instanța de fond și în

privința lui Struța O.

părții vătămate Șciuric Valentina, Șciuric Vitalie, care u solicitat:

procurorul, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului prevăzut pentru prima instanță, prin care Diaconu V. și Struța O. să fie

condamnați în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, la câte 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea recursului declarat, procurorul a invocat că, sentința emisă o

apreciază ca una ilegală și neîntemeiată, cu abateri de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal.

Astfel, aplicarea față de inculpați a pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării ei, nu asigură nicidecum atingerea scopului pedepsei penale, iar

menținerea acesteia nu este una echitabilă în raport cu fapta comisă,

comportamentul inculpaților în timpul și după comiterea infracțiunii,

conștientizarea consecințelor și căința sinceră. Sub acest aspect instanța nu a

respectat în deplină măsură stipulările art. 7, 61, 75, 78, 90 Cod penal, prin ce s-

au comis erori de drept și anume referitor la modul de stabilire a pedepsei, astfel

instanța a pronunțat o hotărâre pasibilă de a fi casată sub aspectul blândeții

pedepsei.

Instanța nu a luat în considerare gravitatea infracțiunii incriminate, care

prevede o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de până la 8 ani, precum și

personalitatea inculpaților, care deși au recunoscut vinovăția, nu au conștientizat

gravitatea infracțiunii comise, urmând a fi întreprinse toate măsurile în vederea

corectării lor în fața societății.

Totodată, inculpații au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii

care face parte din categoria celor grave, pentru care legea prevede o pedeapsă

cu închisoare de la 3 la 8 ani.

2

reprezentantul părții vătămate, casarea acesteia și adoptarea unei noi

hotărâri, cu recalificarea acțiunilor inculpaților conform prevederilor art. 187

alin. (5) Cod penal.

În motivarea recursului declarat, reprezentatul părții vătămate a menționat

că, acțiunile inculpaților se încadrează perfect în limitele prevăzute de art. 187

alin. (5) Cod penal, nefiind de acord cu recalificarea efectuată la etapa urmării

penale conform prevederilor art. 352 alin. (3) Cod penal, iar pedeapsa aplicată în

privința inculpaților este prea blândă, acordul de recunoaștere a vinovăției fiind

unul formal menit doar să reducă din pedeapsa aplicată.

recursurile declarate au fost respinge ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

judecând cauza penală instanța de fond a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpaților Diaconu V. și Struța O. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352

alin. (3) lit. d) Cod penal în urma recunoașterii vinovăției.

Constatându-se că instanța de fond a judecat cauza în procedura acordului

de recunoaștere a vinovăției, instanța de recurs a făcut referire la dispozițiile art.

509 alin. (6) Cod de procedură penală, care prevede că, sentința adoptată în

condițiile prezentului articol poate fi atacată cu recurs, invocându-se doar erorile

procesuale și măsura de pedeapsă stabilită.

Reieșind din norma citată, instanța de recurs nu a putu reține argumentele

reprezentantului părții vătămate Șciuric V. referitor la calificarea eronată de către

instanța de fond a acțiunilor inculpaților pe art. 352 Cod penal și nu în baza art.

187 Cod penal, după cum a fost efectuat inițial de organul de urmărire penală,

situație în care, în prezența încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției,

această acțiune este imposibilă, or, conform prevederilor art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în

privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

Totodată, instanța de recurs a considerat că, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei penale inculpaților instanța de judecată a acordat deplină

eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în

art. 61 alin. (2) Cod penal, ținând cont de scopul pedepsei penale întru

restabilirea echității sociale, corectarea celor condamnați, precum și prevenirea

săvârșirii de către ei a altor infracțiuni, la fel a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale prevăzute de art. 75 Cod penal și anume de

3

gravitatea faptei penale, care se califică de legislator ca gravă, de urmările

prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, de circumstanțele atenuante și

agravante și persoana inculpaților, precum și de prevederile art. 80 Cod penal,

privind stabilirea pedepsei în cazul încheierii acordului de recunoaștere a

vinovăției.

De asemenea instanța de recurs s-a referit și la faptul că în conformitate cu

art. 509 alin. (4) Cod de procedură penală, la stabilirea pedepsei, individualizarea

acesteia se efectuează reieșindu-se din limita maximă a celei mai aspre pedepse

prevăzute de legea penală pentru infracțiunea respectivă, reduse cu o treime,

fiind aplicabile art. 75 - 79 Cod penal.

În contextul celor expuse, instanța de fond la stabilirea și aplicarea

pedepsei a luat în considerație ca circumstanță atenuantă recunoașterea vinei de

către inculpați si căința sinceră de cele comise, iar ca circumstanță agravantă a

luat în considerație faptul comiterii infracțiunii sub orice formă de participație,

iar în afară de aceasta s-a condus și de faptul că potrivit materialelor cauzei

inculpații se caracterizează satisfăcător, nu au antecedente penale, nu se află la

evidența medicilor narcolog și psihiatru, au loc permanent de trai, Diaconu V.

are la întreținere copii.

Astfel, în cauză au fost stabilite circumstanțe care micșorează gravitatea

infracțiunii comise de inculpați, fiind asigurată exemplaritatea pedepsei, la fel,

instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

stabilind inculpaților o pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă și cu

cumulul de circumstanțe atenuante prezente în cauză, care esențial le micșorează

răspunderea penală.

În condițiile menționate mai sus, instanța de recurs a conchis că solicitările

în privința înăspririi pedepsei după cum s-a solicitat în recursurile atât a

reprezentantului părții vătămate cât și a acuzatorului de stat sunt neîntemeiate.

Referitor la solicitarea reprezentantului părții vătămate cu privire la

recuperarea prejudiciului material și moral, instanța de recurs a conchis că,

reieșind din materialele cauzei, acțiune civilă pe cauză nu a fost înaintată, din

care considerente această solicitare o consideră neîntemeiată.

Ce ține de solicitarea recurentului referitor la recunoașterea ca ilegală a

disjungerii materialelor din cauza penală, instanța de recurs a considerat-o

nefondată, în condițiile în care aceasta este o acțiune procesual-penală efectuată

de organul de urmărire penală, cu scopul netergiversării urmăririi penale și

examinării cauzei în instanța de judecată, fapt ce n-a avut careva impact negativ

asupra soluționară cauzei date.

vătămată Șciuric V., care, indicând temei de drept prevederile art. 420 - 422, 427 -

430, 435 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu transmiterea

cauzei spre rejudecare.

4

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Declarând recurs în anulare, recurentul este obligat să invoce încălcările

comise de către instanța a cărei hotărâri se contestă și care viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, prevederi stipulate și în

art.455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală.

Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, recursul în

anulare trebuie motivat, cu indicarea obligatorie a vreunui temei concret

prevăzut în art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, conținutul acestuia,

cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate din punct de vedere al problemei de

drept și evidențierea viciului fundamental care, în opinia recurentului, în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

Astfel, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Deoarece temeiurile pentru recurs în anulare sunt expres și limitativ

stipulate de lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la

aceasta, cu indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază.

Din textul recursului în anulare se vede că, recurentul nu a respectat aceste

cerințe și n-a invocat expres nici unul din temeiurile prevăzute la art. 453 alin. (1)

Cod de procedură penală, recurentul solicită casarea deciziei instanței de recurs,

fără a motiva ilegalitatea hotărârii atacate sub aspectul cerințelor și exigenților

legii și fără a invoca vre-un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

care a afectat hotărârea atacată.

Potrivit art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol.

Cerințele obligatorii nominalizate nu au fost respectate de către recurent la

declararea recursului, temei ce impune inadmisibilitatea recursului declarat

deoarece acesta nu corespunde cerințelor de conținut.

procedură penală, Colegiul penal ,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de partea vătămată Șciuric

Valentina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

16 martie 2016, în cauza penală în privința lui Diaconu Vasile Ion și Struța

5

Octavian Valerii, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art.

455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6