1ra-2058/2019 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-2058/2019 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2058/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Elena Cobzac, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 25

iunie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie

2018, declarat de inculpata

Efrem Elena XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.11.2017 – 25.06.2018,

instanța de apel: 08.08.2018 – 30.10.2018,

instanța de recurs: 13.03.2019 – 15.05.2019,

instanța de recurs: 12.09.2019 – 04.12.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Efrem Elena

a fost condamnată în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, la 5 ani și 3 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, de la reținere.

E., acționând de comun acord cu soțul ei Efrem I., aflându-se la domiciliul lui Caracu

E., situat în XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor, admițând în mod conștient

survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz de încredere, afirmând și obligându-se

1

intenționat fals, sub pretextul că are nevoie de bani pentru achitarea operației mamei

sale, Sprîncean E., neavând intenția executării angajamentului asumat, voalând

această înșelăciune cu existența recipisei pe care a întocmit-o, a însușit de la ultima

suma de 4000 lei și 300 euro care, conform cursului oficial al BNM, constituiau 6000

lei, acțiuni prin care părții vătămate i-a fost cauzată o daună materială în proporții

considerabile, în valoare totală de 10.000 lei.

Tot ea, acționând de comun acord cu soțul ei, Efrem I., în perioada de timp de

la 17 decembrie 2015 până la 12 aprilie 2016, continuându-și acțiunile infracționale,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz de încredere,

afirmându-se și obligându-se intenționat fals, sub pretextul că are nevoie de bani

pentru perfectarea actelor în scopul plecării peste hotare a soțului Efrem I., neavând

intenția executării angajamentului asumat, voalând această înșelăciune cu existența

recipisei pe care a întocmit-o, a însușit de la Jizdan V., în două tranșe, suma de 1200

euro care, conform cursului oficial al BNM, constituiau 26.456,13 lei, acțiuni prin

care părții vătămate i-a fost cauzată o daună materială în proporții considerabile.

Tot ea, în perioada de timp 11 iunie 2016 - 05 iulie 2017, aflându-se în or.

Anenii Noi, continuându-și acțiunile infracționale, urmărind scopul dobândirii ilicite

a bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz de încredere, afirmând și obligându-se

intenționat fals, sub pretextul că are nevoie de bani pentru procurarea unui apartament

în or. Anenii Noi, neavând intenția executării angajamentului asumat, voalând această

înșelăciune cu existența recipisei pe care a întocmit-o, a însușit de la Ivanov L. suma

de 1500 euro și 2000 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM constituia

suma de 73.309,50 lei, acțiuni prin care părții vătămate i-a fost cauzată o daună

materială în proporții considerabile.

Tot ea, la 10 noiembrie 2016, aflându-se în XXXXXX, în incinta barului

„Barbados”, continuându-și acțiunile ilegale, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz de încredere, afirmând și obligându-se

intenționat fals, sub pretextul că are nevoie de bani pentru perfectarea actelor în

scopul plecării peste hotare a soțului Efrem I., neavând intenția executării

angajamentului asumat, voalând această înșelăciune cu existența recipisei pe care a

întocmit-o, a însușit de la Blașciuc N. bani în suma de 1000 euro care, conform

cursului oficial al BNM, constituiau 21.974,40 lei, acțiuni prin care părții vătămate i-

a fost cauzată o daună materială în proporții considerabile.

Prin activitatea sa infracțională, Efrem E. a cauzat părților vătămate o daună

materială în proporții mari, în sumă totală de 127.740,13 lei.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei în procedură

simplificată.

Dat fiind că aceste probe dovedesc pe deplin vinovăția inculpatei, acțiunile ei

au fost încadrate în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea

2

ilicită a bunurilor altei persoanei prin abuz de încredere cu cauzarea de daune în

proporții mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, că

inculpata a săvârșit o infracțiune gravă, se caracterizează satisfăcător, că lipsesc

circumstanțe agravante, cele atenuante fiind recunoașterea vinovăției și căința

sinceră, că anterior a săvârșit infracțiuni similare și fiind condamnată, nu s-a corectat,

concluzionând că reeducarea și corectarea acesteia este posibilă doar cu izolare de

societate, stabilindu-i o pedeapsă în corespundere cu prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie stabilită o pedeapsă mai

blândă, cu aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond urma să țină cont

că inculpata se caracterizează satisfăcător, a recunoscut integral vina, cauza fiind

examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, împrejurări care

urmau a fi apreciate prin prisma circumstanțelor atenuante, fiind posibilă aplicarea

prescripțiilor din art. 79 și 90 Cod penal.

octombrie 2018, pronunțată integral la 27 noiembrie 2018, apelul a fost respins ca

nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, iar la stabilirea pedepsei a ținut cont de faptul că inculpata anterior a

comis infracțiuni similare și nu s-a corijat, astfel că corectarea ei este posibilă doar cu

izolare de societate.

Deci, instanța de fond i-a aplicat inculpatei o pedeapsă echitabilă, ținând cont

de faptul că aceasta a comis o infracțiune gravă, se caracterizează satisfăcător, nu este

pentru prima dată pe banca acuzaților, nu și-a făcut concluziile necesare și, din nou, a

încălcat legea, săvârșind mai multe infracțiuni similare, astfel că poate fi corectată

doar cu izolare de societate, deoarece conștient a săvârșit aceste infracțiuni, fiind

condamnată la 29.04.2016, în baza art. 190 alin. (2) Cod penal, la amendă.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatei este legală și întemeiată, proporțională

faptelor comise, precum și circumstanțelor reale și personale.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal.

Recurentul a invocat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond urma să țină

cont de faptul că inculpata se caracterizează satisfăcător, a recunoscut integral vina,

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

împrejurări care urmau a fi apreciate prin prisma circumstanțelor atenuante fiind

posibilă aplicarea prescripțiilor din art. 79 și 90 Cod penal.

recursul a fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs a indicat că în cuprinsul deciziei, instanța de apel a expus

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării apărării de a-i stabili

inculpatei o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia.

3

Ori, instanța de apel a dezbătut prin mai multe argumente criticile apelantului

ce vizau pedeapsa, circumstanțele atenuante sau agravante ce au influențat asupra

operațiunii de individualizare a pedepsei, totodată, decizia cuprinde și temeiurile de

respingere a solicitării părții privind stabilirea unei pedepsei neprivative de libertate.

Față de lucrul judecat de către instanțele de fond, o atare modalitate de

individualizare a pedepsei corespunde exigențelor legii penale, iar pedeapsa aplicată

infractoarei este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod

penal, care o va descuraja pe viitor de a comite alte fapte infracționale de același gen.

În speță nu au fost constatate careva circumstanțe excepționale de natură să

determine instanța să-i aplice o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege.

Totodată, este nefondată și cererea avocatului despre aplicarea dispozițiilor art.

96 Cod penal, care reglementează posibilitatea amânării executării pedepsei pentru

femeile gravide și persoanele care au copii în vârstă de până la 8 ani, deoarece, pot

beneficia de amânare doar femeile condamnate gravide și persoanele care au copii în

vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pe un termen mai

mare de 5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave,

infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVII.

repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea deciziei instanței de apel din

30 octombrie 2018 și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurenta a invocat că, fiind forțată de circumstanțe de ordin familial, având

la îngrijire mama grav bolnavă, starea ei de sănătate fiind, la fel, precară, nu a avut

posibilitatea de a participa în ședințele de judecată a instanței de fond, ulterior aflând

despre faptul că instanța de apel a dispus examinarea cauzei în lipsa ei, cu anunțarea

ei în căutare și a luat cunoștință de sentința instanței de fond și decizia instanței de

recurs doar recent.

Pe lângă aceasta, a comis o eroare, solicitând examinarea cauzei în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

La fel, până la examinarea cauzei în fond au fost restituite sumele bănești

tuturor părților vătămate.

În același timp, acțiunile sale urmau a fi încadrate corect în baza art. 190 alin.

(1) Cod penal sau art. 190 alin. (2) Cod penal și nicidecum pe art. 190 alin. (4) Cod

penal. Ori, nu este clar de ce acuzarea a propus, iar instanța de fond, verificând

temeinicia învinuirii, a acceptat aprecierea ca fiind o infracțiune continuă diverse

fapte, care au avut loc la intervale de 5-8 luni. Aceste circumstanțe îi sunt favorabile,

deoarece de momentul consumării infracțiunii depinde posibilitatea de a i se aplica

prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, cât și de oportunitatea de a solicita încetarea

procesului penal în legătură cu împăcarea părților, deoarece s-a împăcat cu părțile

vătămate.

Mai mult, art. 190 Cod penal în redacția legii în vigoare începând cu

17.08.2018 stipulează că escrocheria este dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

4

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile, formulare

care nu se regăsește în actul de acuzare, iar instanța de apel urma să se expună asupra

acestei circumstanțe, însă prin decizie s-a dispus menținerea sentinței prin care a fost

condamnată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală or, prin actul de

învinuire nu i s-a incriminat comiterea faptei prevăzute de această normă.

În cererea de repunere în termen a apelului declarat a indicat că a făcut

cunoștință cu sentința instanței de fond și decizia motivată a instanței de apel la

19.08.2019, neavând posibilitatea de a le contesta anterior.

Ori, imposibilitatea de se apăra a fost generată de probleme de ordin familial,

fiind însărcinată, iar starea sănătății fiindu-i precară, periodic a urmat tratamente.

Totodată, în perioada reluării procesului, a fost nevoită să îngrijească de mama

bolnavă, motiv din care nu s-a prezentat în toate ședințele de judecată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 pct. 8, 9, 12, 16 CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură

penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418

alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel

pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-

verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile.

Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de

judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază,

în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat decizia motivată la 27 noiembrie 2018, în lipsa inculpatei

și avocatului Vasile Bobeica, acestora fiindu-le expediată copia de pe hotărârea

motivată (vol. II, f.d. 78, 89).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 27 noiembrie 2018,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei

de 28 decembrie 2018.

Totodată, recursul ordinar semnat de inculpată a fost expediat, prin intermediul

oficiului poștal la 30 august 2019 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 08

mai 2019, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. II, f.d. 127, 130, pct. 5. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea

în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de

recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

5

procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Rezultă, că este lipsită de orice suport legal și cerința recurentei privind

repunerea în termen a recursului declarat. Mai mult, în cadrul examinării apelului

declarat de avocatul Vasile Bobeica, inculpata a solicitat, prin cerere semnată

personal, examinarea cauzei în lipsa ei, în legătură cu starea sănătății... pronunțarea

unei decizii prin care să fie admis apelul (vol. II, f.d. 71), iar la examinarea recursului

declarat de avocatul Vasile Bobeica împotriva deciziei instanței de apel, la

13.04.2019, aceasta a depus o cerere privind aplicarea art. 96 Cod penal în privința sa

(vol. II, f.d. 103, 105), circumstanțe în care nu se justifică mențiunea ei că a făcut

cunoștință cu conținutul sentinței și al deciziei la 19.08.2019.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce este declarat peste termen, recursul ordinar de pe rol urmează

a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Efrem Elena XXXX,

împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 25 iunie 2018 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2018, pe motiv că este declarat

peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Elena Cobzac

Victor Boico

6