1ra-833/2019 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-833/2019 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-833/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Bobeica Vasile în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2018, în cauza penală privind-o pe

EFREM Elena XXXXX, născută la XXXXX,

originară și domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.11.2017 – 25.06.2018;

Instanța de apel: 08.08.2018 – 30.10.2018;

Instanța de recurs: 13.03.2019 – 15.05.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, Efrem E. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (4) Cod

penal la 5 ani 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

În privința lui Efrem E. a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest

preventiv, care se va menține până la devenirea sentinței definitive. Termenul executării

pedepsei închisorii lui Efrem E. urmând a fi calculat din data reținerii de facto a acesteia,

inculpata a fost anunțată în căutare.

acționând de comun acord cu soțul ei Efrem I., în perioada lunii mai 2015, aflându-se la

domiciliul lui Caracu E., situat în XXXXX, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor admițând în mod conștient survenirea acestora,

prin înșelăciune și abuz de încredere afirmând și obligându-se intenționat fals, sub

pretextul că are nevoie de bani pentru achitarea operației mamei sale Sprîncean E.,

1

neavând intenția executării angajamentului asumat, voalând această înșelăciune cu

existența recipisei pe care a întocmit-o, a însușit de la ultima suma de 4000 lei și 300

Euro, care conform cursului oficial al BNM constituiau 6000 lei, acțiuni prin care părții

vătămate i-a fost cauzată o daună materială în proporții considerabile în valoare totală de

10000 lei.

În continuare, tot ea, acționând de comun acord cu soțul ei Efrem I. în perioada de

timp de la 17 decembrie 2015 până la 12 aprilie 2016, continuându-și acțiunile

infracționale urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și însușirea lor

ulterioară, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz de

încredere afirmându-se și obligându-se intenționat fals, sub pretextul că are nevoie de

bani pentru perfectarea actelor în scopul plecării peste hotare a soțului Efrem I., neavând

intenția executării angajamentului asumat voalând această înșelăciune cu existența

recipisei pe care a întocmit-o, a însușit de la Jizdan V., în două tranșe, suma de 1200

Euro, care conform cursului oficial al BNM constituiau 26456,13 lei, acțiuni prin care

părții vătămate i-a fost cauzată o daună materială în proporții considerabile.

Efrem E., în perioada de timp 11 iunie 2016 până la 5 iulie 2017, aflându-se în or.

Anenii Noi, continuându-și acțiunile infracționale, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz de încredere, afirmând și obligându-se

intenționat fals, sub pretextul că are nevoie de bani pentru procurarea unui apartament în

or. Anenii Noi, neavând intenția executării angajamentului asumat, voalând această

înșelăciune cu existența recipisei pe care a întocmit-o, a însușit de la Ivanov L. suma de

1500 Euro și 2000 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM constituia suma de

73309,50 lei, acțiuni prin care părții vătămate i-a fost cauzată o daună materială în

proporții considerabile.

După care, tot ea, la 10 noiembrie 2016, aflându-se în or. Anenii Noi, în incinta

barului „Barbados”, continuându-și acțiunile ilegale, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz de încredere, afirmând și obligându-se

intenționat fals, sub pretextul că are nevoie de bani pentru perfectarea actelor în scopul

plecării peste hotare a soțului Efrem I., neavând intenția executării angajamentului

asumat, voalând această înșelăciune cu existența recipisei pe care a întocmit-o, a însușit

de la Blașciuc N. bani în suma de 1000 Euro, care conform cursului oficial al BNM

constituiau 21974,40 lei, acțiuni prin care părții vătămate i-a fost cauzată o daună

materială în proporții considerabile.

Prin activitatea s-a infracțională, Efrem E. a cauzat părților vătămate o daună

materială în proporții mari în sumă totală de 127740,13 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

2

prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoanei prin abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții mari.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Bobeica

V. în numele inculpatei, care a solicitat casarea acesteia, cu aplicarea în privința lui

Efrem E. a unei pedepse neprivative de libertate, prin prisma art. 90 Cod penal,

menționând că prima instanță corect a încadrat juridic acțiunile lui Efrem E. în baza art.

190 alin. (4) Cod penal, însă i-a aplicat acesteia o pedeapsă prea aspră și neproporțională

faptelor comise.

În motivarea apelului apărătorul a indicat că judecarea cauzei în prima instanță s-a

desfășurat în procedura simplificată, respectiv instanța urma să i-a în considerare căința

sinceră și activă a inculpatei, aplicându-i acesteia o pedeapsă mai blândă, în conformitate

cu prevederile art. 79 Cod penal, sub limita minimă prevăzută de lege, adică mai puțin de

5 ani închisoare, după care să-i aplice și art. 90 Cod penal, suspendând condiționat

executarea pedepsei, inculpata se caracterizează satisfăcător și a recunoscut vina integral.

apelul declarat de avocatul Bobeica V. în numele inculpatei a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea în vigoare a sentinței fără careva modificări.

fost judecată de către prima instanță, în temeiul art. 3641 Cod procedură penală, adică în

baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpată în

corespundere cu alin. (3) a normei vizate, prin cererea depusă până la începerea cercetării

judecătorești, potrivit căreia ea a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu.

La pronunțarea sentinței, instanța corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a tras concluzia că inculpata a săvârșit anume infracțiunile pentru care a fost condamnată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală,

fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța a menționat că, în speță, s-a ținut cont la stabilirea categoriei

și a măsurii de pedeapsă de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, iar lui Efrem E. i-a fost aplicată o sancțiune echitabilă, corectă

și legală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința inculpatei prima

instanță a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 61, 75, 76, 77 Cod penal, a ținut cont

de scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatei și de

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale și de personalitatea acesteia, de circumstanțele ce au atenuat și/sau au agravat

răspunderea penală.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut modul săvârșirii

infracțiunii, pericolul social, personalitatea inculpatei, circumstanțe atenuante, căința

sinceră, dar și faptul că inculpata anterior a comis infracțiuni similare și nu a mers pe

3

calea corijării, ceea ce prezumă că corectarea și reeducarea lui Efrem E. este posibilă

doară prin izolarea acesteia de societate.

În acest sens, instanța de apel a apreciat că argumentele părții apărării în partea

prezenței cumulului de circumstanțe atenuante nu pot fi reținute ca întemeiate, or Efrem

E. nu se află la prima încălcarea a Legii, iar referitor la aceea că inculpata a recunoscut

vina și se căiește de faptele comise, s-a reiterat că aceste circumstanțe au fost apreciate

corespunzător de instanță, or în privința lui Efrem E. s-a stabilit pedeapsă în baza art.

3641 Cod de procedură penală, iar recunoașterea vinovăției de către inculpată, care atrage

incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (l) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași

situații de drept i se acordă o dublă valență juridică.

Circumstanțe ce agravează răspunderea penală, conform art. 77 Cod penal, în

sarcina inculpatei nu au fost reținute.

În acest sens, la aplicarea pedepsei, instanța a ținut cont că pedeapsa are drept scop

corectarea și reeducarea condamnaților în spiritul executării stricte a legii, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui Efrem E., cât și a altor persoane.

Din considerentele expuse, instanța de apel a conchis că, instanța de fond, a aplicat

în privința inculpatei o pedeapsă echitabilă, capabilă să asigure executarea scopului

propus de legiuitor la art. 61 Cod penal, ținând cont de faptul că ca personalitate Efrem E.

se caracterizează satisfăcător, nu este pentru prima dată pe banca acuzaților, nu a făcut

concluzii respective și din nou a încălcat legea, săvârșind mai multe infracțiuni similare,

de aceea inculpata poate fi corectată și reeducată, doar prin izolarea acesteia de societate,

care a mers conștient la săvârșirea acestor infracțiuni, cu toate că a fost condamnată în

baza art. 190 alin. (2) Cod penal, la 29 aprilie 2016, la pedeapsă sub formă de amendă.

pedepsei, avocatul Bobeica V. acționând în numele inculpatei, contestă cu recurs ordinar

decizia instanței de apel și sentința solicitând casarea parțială a acestora, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care lui Efrem E. în baza art. 190 alin. (4) Cod penal să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege, prin prisma art. 79 Cod

penal, cu suspendarea executării acesteia, prin prisma art. 90 Cod penal.

În esență, în recursul declarat, apărătorul își exprimă dezacordul cu soluțiile

instanțelor de fond doar din motivul neaplicării față de inculpată a prevederilor art. 79 și

90 Cod penal, cu dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

aplicate prin sentință și menținute de instanța de apel, fiind de acord cu starea de fapt

constatată de instanțe și cu încadrarea juridică a acțiunilor imputabile inculpatei.

În opinia recurentului, reieșind din conținutul art. 79 și 90 alin. (1) Cod penal se

poate de constatat că inculpata cade sub incidența acestor norme penale, întrunind toate

condițiile impuse de lege, iar instanța de apel neîntemeiat nu a luat în considerare căința

sinceră a inculpatei și recunoașterea vinovăției acesteia, respingând apelul apărătorului,

ca nefondat.

În subsidiar la cererea de recurs, avocatul a solicitat anexarea la actele cauzei a

certificatului medical al inculpatei, potrivit căruia aceasta este însărcinată.

4

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală.

procurorul în referința depusă privind opinia lui asupra recursului declarat de avocatul

Bobeica V. menționează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece este lipsit de temeiuri legale.

actele cauzei, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele expuse în contextul ce urmează.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se întemeiază

în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia

instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs depuse de apărătorul Bobeica

V., instanța a făcut verificările temeiurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele

dosarului, constatând că hotărârile recurate sunt conforme legii, fără a prezenta vreo

lipsă, care să le afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de

recurent, care ar putea fi luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția

instanțelor de fond adoptate pe caz în partea individualizării pedepsei aplicate inculpatei.

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către titularul cererii de recurs.

Din conținutul recursului declarat de apărătorul inculpatului se constată că acesta,

face referire la temeiul de casare din art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

intervenind cu solicitarea de a se dispune desființarea parțială a deciziei instanței de apel,

de altfel și a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei, prin

care lui Efrem E., în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa închisorii

cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Analizând textul cererii de apel în paralel cu cel din recurs, instanța constată că

același apărător critică aceleași chestiuni de drept – neaplicarea față de inculpată a art. 79

și 90 Cod penal. Însă, raționamentul care poate condiționa aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana inculpatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună;

străduința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte, executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

5

La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta.

În toate cazurile, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri,

instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de

lege, ceea ce la caz anume în această consecutivitate și s-a realizat. De aceea, Colegiul

apreciază că recursul declarat de avocatul Bobeica V. este mai degrabă un „apel

deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează

în mod esențial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii

precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și

convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea instanței de apel sau în cea a primei

instanțe, în latura stabilirii pedepsei.

Colegiul consideră că pedeapsa stabilită inculpatei pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, de 5 ani și 3 luni închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar pentru femei de tip semiînchis și cu privarea de a ocupa funcții

publice este echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea scopului de corectare și

reeducare a acesteia.

Totodată, se relevă că, corect instanța de apel a menținut sentința în partea

neaplicării în privința inculpatei a institutului suspendării condiționate a pedepsei, având

în acest sens în vedere că: „ ... instanța de fond, a aplicat în privința inculpatei o

pedeapsă echitabilă, capabilă să asigure executarea scopului propus de legiuitor la art.

61 Cod penal, ținând cont de faptul că, ca personalitate Efrem E. se caracterizează

satisfăcător, nu este pentru prima dată pe banca acuzaților, nu a făcut concluzii

respective și din nou a încălcat legea, săvârșind mai multe infracțiuni similare, de aceea

inculpata poate fi corectată și reeducată, doar prin izolarea de societate, care a mers

conștient la săvârșirea acestor infracțiuni, cu toate că a fost condamnată anterior în

baza art. 190 alin. (2) Cod penal, la 29 aprilie 2016, la pedeapsă sub formă de amendă.”

Anume datorită circumstanțelor de mai sus, instanțele au statuat asupra aplicării

pedepsei închisorii în privința lui Efrem E., orientată spre limita minimă specială

prevăzută de sancțiunea art. 190 alin. (4) Cod penal, coroborată cu art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, totodată ținând seama atât de circumstanțele ce îi atenuează

răspunderea penală a inculpatei pentru faptele comise.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a-i stabili lui

Efrem E. o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia. Așadar, din partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe

argumente criticele apelantului ce vizau pedeapsa, circumstanțele atenuante sau

agravante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a pedepsei, totodată

decizia cuprinde și temeiurile de respingere a solicitării părții privind stabilirea unei

pedepsei neprivative de libertate.

6

Față de lucrul judecat de către instanțele de fond, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa

aplicată infractoarei este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod

penal, care o va descuraja pe viitor de a comite alte fapte infracționale de același gen.

În subsidiar, Colegiul mai evidențiază că stabilirea sancțiunilor de drept penal este,

pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului, care stabilește pedepsele și celelalte

sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale acestora, în

conformitate cu importanța abstractă a valorii sociale protejate, iar pe de altă parte, o

sarcină pe care instanța o realizează în limitele stabilite de lege.

În speță, legea prevede în termeni exhaustivi că, art. 90 Cod penal poate fi aplicat

doar la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, inculpata fiind condamnată la 5 ani și 3 luni închisoare,

totodată, se conchide că în privința acesteia nu sunt pasibile aplicării nici prevederile art.

79 Cod penal, întrucât în speța dată nu au fost constatate careva circumstanțe

excepționale de natură să determine instanța să-i aplice o pedeapsă mai blândă decât cea

prevăzută de lege.

Totodată, Colegiul Penal consideră nefondată cererea avocatului alăturată la recurs

despre aplicarea față de Efrem E. a dispozițiilor art. 96 Cod penal, care reglementează

posibilitatea amânării executării pedepsei pentru femeile gravide și persoanele care au

copii în vârstă de până la 8 ani. Potrivit conținutului primului aliniat al acestei norme, pot

beneficia de o atare amânare doar femeile condamnate gravide și persoanele care au copii

în vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pe un termen mai

mare de 5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave,

infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVII.

În general, instanța de recurs consemnează că, pentru a se reține eroarea de drept

stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de prevederile art. 75 Cod

penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor, dintre care

unele se referă la respectarea prevederilor părții generale a Codului penal, în ceea ce

privește aplicarea sancțiunilor de drept penal – limitele fiecărei pedepse, limitele în raport

de concurs de infracțiuni, recidivă, circumstanțe agravante și atenuante etc., dar și de

limitele stabilite în partea specială a Codului, criteriile de fapt pentru individualizarea

pedepsei se referă la gradul de pericol al faptei săvârșite, la persoana făptuitorului, la

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De facto, cerința textuală

a acestui caz de casare presupune că s-a încălcat legea penală sau cea procesual-penală la

aplicarea pedepsei și la stabilirea limitelor acesteia, sau a modului de executare, fiind

inacceptabil faptul că avocatul Bobeica V., pe calea recursului ordinar, dorește să se

ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din sentința primei instanțe și

din decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată vreo eroare judiciară, ci doar în

vederea stabilirii unei pedepse mai blânde în privința lui Efrem E., în acest sens instanța

de recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede

scopul pentru care aceasta a fost creată.

7

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul Penal

statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de avocatul

Bobeica V. în numele inculpatei Efrem E., deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bobeica Vasile în numele

inculpatei, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 30

octombrie 2018, în cauza penală privind-o pe Efrem Elena XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 5 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8