1ra-1076/2019 — art. 145 alin. 2 lit. j, art. 172 alin. 2 lit. g CP

1ra-1076/2019 — art. 145 alin. 2 lit. j, art. 172 alin. 2 lit. g CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1076/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Diaconu Iurie

judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 4

decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

DIACON Oleg XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.09.2018 – 27.09.2018;

Instanța de apel: 05.10.2018 – 04.12.2018;

Instanța de recurs: 18.04.2019 – 29.05.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Diacon O. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la 11 ani închisoare;

- art. 172 alin. (2) lit. g) Cod penal la 5 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, lui Diacon O. i-a fost stabilită definitiv pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 15 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

De la Diacon O. a fost încasat în beneficiul statului cheltuielile de judecată legate de

instrumentarea cauzei în cuantum de 22046 lei.

05 mai 2018, aproximativ la ora 2100, fiind în stare de ebrietate alcoolică și urmărind

scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă a intrat în locuința cet. XXXXX

amplasată în XXXXX, unde a dezbrăcat-o pe ultima forțat, a culcat-o pe pat, aplicându-i

concomitent diverse lovituri peste toată suprafața corpului, a mușcat-o de gât, sâni și

1

abdomen, apoi a introdus mina în vaginul acesteia, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală 201809C0072 din 24 iulie 2018, vătămări corporale

neînsemnate, care conform extrasului din raportul de cercetare histologică nr.

201807H1220 din 14 iunie 2018, a confirmat că vechimea leziunilor depistate au fost

produse în limitele de circa 30 min. până la survenirea decesului victimei.

Tot el, la 05 mai 2018, aproximativ la ora 21:30, aflându-se în XXXXX, în

domiciliul cet. XXXXX, urmărind scopul omorului acesteia din motivul că ultima i-ar fi

scornit careva vorbe în localitate, cu o deosebită cruzime, dându-și seama că-i provoacă

victimei suferințe fizice și dureri esențiale, a apucat-o puternic de gât sugrumând-o,

concomitent învălătucindu-i în jurul gâtului o pereche de colanți pe care-i găsise alături,

un capăt al cărora i 1-a băgat în gură, astfel încât i-a ocupat cu aceștia toată cavitatea

bucală, provocându-i, conform raportului de expertiză medico-legală 201809C0072 din

24 iulie 2018, vătămări corporale grave și traumatisme care au legătură cauzală directă cu

survenirea morții, în rezultatul cărui fapt partea vătămată XXXXX a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, omorul intenționat al unei

persoane săvârșit cu o deosebită cruzime și art. 172 alin. (2) lit. g) Cod penal,

satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, săvârșită prin constrângere fizică și

psihică a persoanei profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima

voința, comisă din motive sadice.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apeluri de către procuror și

avocata Negru O. în interesele inculpatului.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care lui Diacon O. să-i fie

stabilită pedeapsa pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

penal, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe un

termen de 13 ani închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.

(2) lit. g) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7

ani închisoare, prin prisma art. 84 alin. (l) Cod penal, prin cumul total al pedepselor

aplicate, inculpatului definitiv să-i fie stabilită pedeapsa de 20 ani închisoare, cu

încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 25871,72 lei.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că instanța de judecată

corect a calificat acțiunile infracționale ale inculpatului și calificarea juridică, însă

pedeapsa stabilită lui Diacon O., este prea blândă și neproporțională cu pericolul social a

acțiunilor criminale comise, reeducarea și corectarea inculpatului nu va putea fi atinsă în

termen de 15 ani închisoare.

3.2. Avocata Negru O. a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și a

dispunerii încasării de la Diacon O. în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa coborâtă la limita minimă prevăzută de sancțiunile articolelor de incriminare,

2

cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, cu respingerea cererii

privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

Partea apărării, în susținerea apelului, a declarat că Diacon O. vina în comiterea

faptelor lui imputate a recunoscut, a contribuit activ la elucidarea circumstanțelor cauzei

penale, a manifestat căința activă, are grad de dezabilitate, anterior nu a fost condamnat și

reieșind din faptul că la cererea inculpatului, cauza penală a fost examinată în ordinea

prevăzută de art. 3641 CPP, a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde, coborâtă la

limita minimă admisă de lege. De asemenea, apărătorul a menționat că nu este de acord

cu încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, având în vedere starea

materială precară a acestuia, care nu a fost luată de către instanță în considerație.

pronunțată integral la 21 decembrie 2018, apelul declarat de avocata Negru O. a fost

respins, ca nefondat, iar apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în

partea stabilirii pedepsei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care lui

Diacon O. în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 13 ani și în baza art. 172 alin. (2) lit. g) Cod penal de 7 ani

închisoare. Definitiv, lui Diacon O., pentru concurs de infracțiuni, prin prisma art. 84

alin. (l) Cod penal, prin cumularea totală a pedepselor, instanța i-a aplicat pedeapsa

închisorii pe un termen de 20 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, just încadrând

acțiunile inculpatului în baza dispozițiilor din art. 145 alin. (2) lit. j) și 172 alin. (2) lit. g)

Cod penal, însă pedeapsa pentru infracțiunile comise de Diacon O. este prea blândă în

raport cu infracțiunile comise și personalitatea inculpatului, care a săvârșit un cumul de

infracțiuni, una dintre care se referă la categoria celor excepțional de grave, contra vieții

persoanei.

De asemenea, instanța a mai reținut și faptul că inculpatul este caracterizat negativ

la locul de trai (f.d. 97), la evidența medicului psihiatru este diagnosticat cu diagnoza

„retardare mintală moderată” (f.d. 96), de aceea îndreptarea și reeducarea lui este

posibilă doar cu aplicarea pedepsei pe art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 13 ani și pe art. 172 alin. (2) lit. g) Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani, iar conform art. 84 alin. (l) Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumularea totală a pedepselor numite, pedeapsa definitivă stabilită lui

Diacon O., urmează a fi de 20 ani.

În speță una din infracțiunile comise de inculpat, adică cea prevăzută la art. 145

alin. (2) lit. j) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave.

Totodată, instanța a menționat că ține cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal

potrivit căruia, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, respectând totodată și prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, reieșind din faptul că dânsul a recunoscut în totalmente săvârșirea

3

faptelor indicate în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, reieșind din totalitatea celor analizate instanța a conchis că apelul

apărătorului Negru O. cu privire la coborârea pedepsei închisorii la limitele minime

speciale este nefondat. Privitor la solicitarea de respingere a pretenției acuzatorului de

stat cu privire la încasarea din contul lui Diacon O. în folosul statului a cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor în cadrul instrumentării cauzei penale,

în mărime de 22046 lei, instanța a reiterat că, potrivit art. 229 alin. (l), (2) și (3) Cod de

procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor

în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,

atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele

necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost

eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în

privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor

care se află la întreținerea lor.

Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală cheltuielile judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal. Totuși, Codul de procedură penală prevede unele situații și împrejurări, în prezența

cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat și nici într-un caz de către

inculpat. Având în vedere că faptele au fost săvârșite de Diacon O., la 05 mai 2018, adică

după ce au fost abrogate prevederile alin. (2) al art. 143 din Codul de procedură penală,

instanța de apel a concluzionat că instanța de fond just a încasat de la inculpat în

beneficiul statului cheltuielile de judecată legate de instrumentarea cauzei în cuantum de

22046 lei.

inculpatul a contestat cu recurs ordinar decizia Curții de Apel solicitând casarea acesteia,

cu remiterea cauzei la rejudecare. În cererea depusă recurentul face trimitere la mai multe

norme penale și procesual-penale, care în opinia lui au legătură directă cu cauza deferită

judecății, solicitând să fie repus în termen recursul, deoarece instanțele nu i-au înmânat

copiile hotărârilor judecătorești la timp și dânsul a fost bolnav o perioadă.

procurorul a depus referință prin care menționează că recursul inculpatului urmează a fi

declarat inadmisibil, deoarece este tardiv.

actele cauzei, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

următoarele motive.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

4

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen.

Din actele cauzei, se constată că inculpatul, la 1 aprilie 2019, a declarat recurs

ordinar solicitând, repunerea în termen a recursului, casarea deciziei instanței de apel și

remiterea cauzei la rejudecare. În argumentarea acestei cerințe, partea menționează că

instanțele nu i-au înmânat copiile hotărârilor judecătorești la timp și dânsul a fost bolnav

o perioadă, de aceea consideră că termenul prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală

nu a fost omis.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Ca atare, termenul de recurs are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea

termenului se consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În același context, se relevă că, potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală: „în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut

un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.”

Decizia instanței de apel, contestată de recurent, a fost pronunțată integral la 21

decembrie 2018. Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 4 decembrie 2018,

la care a fost pronunțat dispozitivul deciziei instanței de apel, se constată că inculpatul și

avocatul acestuia Culeac-Reul N. au fost prezenți. (f.d. 234, vol. I) Tot la această ședință

părțile au fost înștiințate despre data pronunțării integrale a deciziei - 21 decembrie 2018.

Însă, la data nominalizată s-a prezentat doar procurorul, acestuia fiindu-i înmânată copia

deciziei integrale (f.d. 248, vol. I). Potrivit celor stipulate în art. 319 alin. (2) Cod de

procedură penală, partea prezentă la un termen de judecată nu mai este citată pentru

termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre aceste termene.

Din economia acestei norme, se desprinde faptul că, dacă partea, cunoscând despre

data următoarei ședințe, însă nu se prezintă la aceasta, consecințele neprezentării îi sunt

imputabile, iar despre rezultatele ședinței partea urmează să se documenteze individual.

Cele consemnate supra sunt subsecvente și speței date, adică faptul că inculpatul nu

s-a prezentat la ședința de judecată la care a fost pronunțată integral decizia instanței de

apel, nu îl absolvă de a declara în termen recursul ordinar.

Inculpatul menționează în cerere că, întârzierea declarării recursului, se datorează

faptului că nu i s-a adus la timp la cunoștință hotărârea instanței de judecată. Colegiul

Penal verificând aceste declarații ale inculpatului și raportându-le la actele cauzei,

constată că sunt vădit nefondat invocate.

Prin scrisoarea anexată la fila dosarului 249, vol. I, se confirmă că instanța de apel,

la 26 decembrie 2018, i-a expediat copia deciziei motivate inculpatului Diacon E. în

instituția penitenciară în care acesta era deținut. Din dosarul personal al inculpatului,

deținut în penitenciarul nr. 15 - Cricova, se constată că Diacon O. a primit contra-

5

semnătură decizia motivată a instanței de apel la 2 ianuarie 2019. Prin urmare, anume

această dată este luată în considerare de Colegiul Penal, la calcularea termenului de

declarare a recursului de către inculpat.

Potrivit ștampilei de pe recursul inculpatului, se constată că acesta a fost înregistrat

la Curtea Supremă de Justiție la 3 aprilie 2019 (f.d. 3, vol. II) fiind depus prin intermediul

oficiului poștal la 1 aprilie 2019, adică cu depășirea vădită a termenului prevăzut de lege

pentru declararea acestuia de 30 zile.

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul reține că, în

cauza deferită judecății, termenul de declarare a recursului a fost omis de către recurent,

respectiv argumentele aduse de acesta în cererea de recurs nu vor fi preluate pentru

examinare, partea fiind decăzută din dreptul de a exercita această cale de atac.

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității raporturilor

juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza Ghirea contra

Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care reprezintă unul din

elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune că fiecare parte

beneficiară de o posibilitate rezonabilă de ași prezenta cazul în condițiile, că nu ar pune-

o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.” Prin alte cuvinte, aplicarea

regulilor referitoare la termenele limită este de natură să aducă atingere principiului

egalității armelor în cazul în care părțile nu beneficiază de aceleași mijloace pentru a-și

susține argumentele în fața instanței.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Diacon Oleg XXXXX,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 4 decembrie 2018, în

propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6