1ra-164/2019 — art. 151 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-164/2019 — art. 151 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-164/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
23 ianuarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2018, în
cauza penală, în privința lui
Lazovskiy Vladimir XXX, născut la XXX,
originar din XXX, domiciliat în XXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 22.03.2017 pînă la 03.05.2017;
Instanța de apel de la 15.06.2017 pînă la 20.07.2018;
Instanța de recurs de la 12.11.2018 pînă la 23.01.2019.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender din 03 mai 2017,
Lazovskiy Vladimir, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 151 alin. (1) Cod penal și în baza acestei norme, i-a fost stabilită pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis.
În temeiul prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu
închisoare aplicată în privința inculpatului Lazovskiy Vladimir a fost suspendată
condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani, dacă în perioada de probațiune
condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă
cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, totodată fiind obligat să nu-și
schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și să se prezinte regulat
la organul de executare a sentinței la data și ora stabilită.
Tot prin sentința în cauză a fost încetat procesul penal pe art. 179 alin. (1) Cod
penal, în legătură cu împăcarea lui Lazovskiy Vladimir cu partea vătămată Apostol
Ina.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, Lazovskiy Vladimir la
01 ianuarie 2017, ora 17:00, în lipsa consimțământului părții vătămate Apostol Ina, a
pătruns în domiciliul acesteia din r-nul XXX, sat. XXX, str. XXX, unde a rămas
ilegal, prin aceasta exprimându-și dezacordul cu cerința victimei de a părăsi teritoriul
domiciliului care-i aparține.
Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, la 01 ianuarie 2017, aproximativ
la orele 17:00, în mod intenționat din motivul existenței unor relații ostile între el și
Meleșteanu Petru, aflându-se în imobilul din r-nul XXX, sat. XXX, str. XXX, i-a
aplicat o lovitură cu un obiect ascuțit nestabilit în regiunea abdomenului, pricinuindu-
i leziuni corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 35 D din
data de 24 ianuarie 2017, se califică ca vătămare gravă a integrității corporale
periculoasă pentru viață.
1
Instanța de fond a decis că, prin acțiunile sale intenționate, Lazovskiy Vladimir a
săvârșit infracțiunile prevăzută, de art. 179 alin. (1) Cod penal, violarea de domiciliu,
adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul sau reședința unei persoane fără
consimțământul acesteia, precum și refuzul de a-l părăsi la cererea ei și art. 151 alin.
(1) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, periculoasă
pentru viață.
Împotriva sentinței, procurorul a declarat apel, prin care a solicitat casarea
acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea lui Lazovskiy Vladimir a unei
pedepse pe art. 151 alin. (1) Cod penal, sub formă de 7 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat următoarele argumente:
- pedeapsa aplicată de instanță este prea blândă și sentința urmează a fi casată
în partea pedepsei aplicate;
- inculpatul a comis o infracțiune gravă;
- circumstanța atenuantă, indicată de către instanța de judecată, nu corespunde
materialelor cauzei penale fiind stabilit, că făptuitorul la momentul comiterii
infracțiunii, avea vîrsta de 64 ani, iar la moment 65 ani, starea sănătății fiind
satisfăcătoare, nefiind vre-o plângere asupra stării sănătății invocate de inculpat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2018,
a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, procurorul nu a
contestat sentința primei instanțe în latura penală, sub aspectul încadrării juridice a
acțiunilor infracționale ale inculpatului Lazovskiy Vladimir, aceasta fiind contestată
cu apel în ceea ce privește individualizarea pedepsei penale pe art. 151 alin. (1) Cod
penal, solicitând în acest sens aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, fără
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Referitor la pedeapsa penală aplicată inculpatului Lazovskiy Vladimir pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, instanța de fond a
reținut că, infracțiunea comisă de Lazovskiy Vladimir face parte din categoria
infracțiunilor grave, dânsul a recunoscut vina, inclusiv și în cadrul examinării
apelului, manifestând căință de cele săvârșite și un comportament diligent față de
părțile vătămate, iar cu Apostol Ina s-a împăcat, procesul penal pe art. 179 Cod penal,
fiind încetat.
Instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința
inculpatului Lazovskiy Vladimir a constatat că, instanța de fond a acordat deplină
eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
În contextul celor constatate supra, instanța de apel nu a reținut argumentele
procurorului în vederea aplicării unei pedepse cu închisoare, fără aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal și anume faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune
cu aplicarea violenței armate asupra unei persoane și corectarea sa ar putea fi posibilă
doar prin izolarea de societate.
Cu referire la aplicarea perioadei de probațiune conform art. 90 Cod penal,
instanța de apel a menținut poziția primei instanțe care a stabilit că, inculpatul se
caracterizează pozitiv la locul de trai, anterior nu a fost judecat, are vârsta de 65 ani,
2
iar după săvârșirea infracțiunii a recuperat prejudiciul material, fapt confirmat și de
partea vătămată Meleșteanu Petru. Drept motiv de a suspenda executarea pedepsei cu
închisoare instanța de fond a mai stabilit și faptul că, incidentul a fost provocat prin
aplicarea loviturilor peste față inculpatului de către Muntean Gheorghe.
Instanța de apel a menționat că, părțile vătămate nu au careva pretenții față de
inculpat, circumstanța dată a fost reținută de către instanța de fond la individualizarea
pedepsei penale.
Prin urmare, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a motivat soluția pri-
vind aplicarea față de Lazovskiy Vladimir a unei pedepse sub formă de închisoare, cu
suspendarea executării pedepsei aplicate, soluție care este fundamentată pe faptul, că
inculpatul a conștientizat gradul de pericol social al faptei comise, s-a căit sincer de
cele săvîrșite, a recuperat prejudiciul material, iar pe art. 179 alin. (1) Cod penal s-a
împăcat cu partea vătămată Apostol Ina, procesul penal pe acest capăt de acuzare
fiind încetat.
Totodată, la individualizarea pedepsei penale au fost respectate limitele de
pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea incriminată (art. 151 alin. (1) Cod Penal).
Nefiind e acord cu decizia instanței de apel, procurorul, făcând trimitere la
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs
ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în
instanța de apel. Recurentul invocă că, instanța de apel nu s-a expus motivat asupra
prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod penal, adică nu a efectuat o procedură de
individualizare și stabilirea cuantumului pedepsei și neîntemeiat a menținut
prevederile art. 90 Cod penal aplicate de prima instanță. De asemenea, în dispozitivul
sentinței și a deciziei inculpatului nu i s-au stabilit careva interdicții.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal
decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond
ori de apel.
Recurentul a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.
(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul
declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea
recursului.
Invocând motivul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală
precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
Colegiul penal menționează că, procurorul nu argumentează asupra căror motive din
apel instanța nu s-a pronunțat, ori, din conținutul recursului rezultă că, recurentul
critică aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, față de inculpat.
Referitor la motivul invocat de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10)
Cod de procedură penală, Colegiul conchide că nici acest temei nu și-a găsit
confirmare, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417
alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și
de drept care au dus la casarea sentinței instanței de fond în partea stabilirii pedepsei,
3
or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură
penală, ea fiind legală și întemeiată.
Astfel, referitor la motivul, precum că, instanța de apel incorect a individualizat
pedeapsa și greșit a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, inculpatului Lazovskiy
Vladimir, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.
La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele
sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un
termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de
judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,
ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate
dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.
Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Lazovskiy Vladimir,
aceasta a ținut cont de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod
penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de
toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care anterior nu a
fost condamnat, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, de
recunoașterea vinei și căința sinceră în cele săvârșite, conform art. 16 Cod penal,
infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, face parte din categoria
infracțiunilor grave, după infracțiune a recuperat prejudiciul material, iar cu partea
vătămată Apostol Ina s-a împăcat, procesul penal, fiind încetat pe art. 179 Cod penal
și, reieșind din scopul pedepsei penale, a considerat posibilă corijarea și reeducarea
acestuia fără izolare de societate, dispunând suspendarea condiționată a executării
pedepsei stabilite pe o perioadă de probațiune de 4 ani, în temeiul art. 90 Cod penal,
considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a
argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.
394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și
acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.
Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul
penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii
judecătorești contestate.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către
procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da
temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,
potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
4
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 20 iulie 2018, în cauza penală, în privința lui Lazovskiy
Vladimir XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 20 februarie 2019.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
5