1ra-1500/2018 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1500/2018 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1500/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

06 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte - Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de avocatul

Levinschi Alexandru în numele inculpatului Zlotea Lilian, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2018, în

cauza penală în privința lui

Zlotea Lilian xxxxx, născut la

xxxxx, originar din xxxxx, domiciliat în

xxxxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Rejudecarea: 08.02.2018 – 11.04.2018;

2) 25.05.2018 – 06.11.2018.

C O N S T A T Ă:

Zlotea Lilian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, la 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de Savin Ana a fost admisă integral, fiind dispusă

încasarea de la Zlotea Lilian în beneficiul acesteia a prejudiciului material cauzat în

mărime de 235890 (două sute treizeci și cinci mii opt sute nouăzeci) lei.

Zlotea Lilian, la 20 septembrie 2009, deținând funcția de director al SRL

„Apterm-Impex”, cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

1

acțiunilor sale, prevăzând urmările sale și dorind în mod conștient survenirea

acestora, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, a încheiat cu Savin Ana contractul de investiție

nr. 10, prin care s-a obligat să asigure încheierea contractului de

vânzare-cumpărare a apartamentului xxxxx cu două odăi, având suprafața locativă

totală de 87,8 m2, amplasat la etajul 10, din blocul locativ amplasat pe adresa

xxxxx, cu compania de construcție SRL „Igrix Trans”, care de fapt conform

procesului-verbal de recepție finală nr. 1331 din 18 decembrie 2009 era înregistrat

cu drept de proprietate după SRL „Igrix Trans”, iar la 30 septembrie 2009,

continuându-și acțiunile sale criminale, a primit conform dispoziției de plată nr. 5,

suma de 35000 euro, care la momentul comiterii infracțiunii, conform cursului

oficial al BNM constituia echivalentul a 586190,50 lei, iar la 12 octombrie 2012,

Zlotea Lilian a încheiat cu SRL „Igrix Trans” contractul de vânzare-cumpărare a

apartamentului nominalizat, fiind trecut în proprietatea ultimului, neonorându-și

obligațiile asumate până în prezent, cauzând astfel prin acțiunile sale intenționate

părții vătămate Savin Ana o daună materială în proporții deosebit de mari.

Acțiunile inculpatului Zlotea Lilian au fost încadrate în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

deosebit de mari.

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

În motivarea apelului a invocat că:

- acuzarea nu a demonstrat existența infracțiunii, întrunirea elementelor

constitutive a componenței de infracțiune în faptele lui Zlotea Lilian și nu a fost

dovedită vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii incriminate;

- instanța de judecată, fiind desemnată pentru judecarea cauzei nu a constatat

toate faptele și circumstanțele cauzei, nu a analizat interacțiunea lor prin

coroborare, dându-le o apreciere greșită, calificându-le distinct de ceea ce s-a produs

în realitate;

- instanța de judecată a apreciat eronat probele aduse de acuzare, bazându-se

pe declarațiile părții vătămate Savin Ana și a martorilor Savin Patricia și

Cebanu Arcadie, nu a dat apreciere motivată declarațiilor inculpatului;

- transmiterea banilor, încheierea contractului de investiții, restituirea parțială

a banilor, negocierea condițiilor de divizare a apartamentului litigios sunt relatate

fără divergențe de către Zlotea Lilian și partea vătămată, iar declarațiile care nu

atestă divergențe, nu probează întrunirea elementelor constitutive ale componenței

de infracțiune, prin ele părțile doar confirmă situația faptică și conduita lor până la

pornirea urmăririi penale;

2

- la urmărirea penală nu a fost dispusă și desfășurată acțiunea de confruntare

între Zlotea Lilian și partea vătămată Savin Ana, în cadrul căreia puteau fi elucidate

circumstanțele lovite de divergențe;

- organul de urmărire penală, nu a audiat la faza urmăririi penale pe

Savin Ștefan (feciorul părții vătămate), care a fost în contact la faza premergătoare

încheierii contractului de investiție cu partea vătămată, care purta discuții cu

inculpatul, negociind condițiile tranzacției;

- cât privește declarațiile martorului Savin Patricia, aceasta a dat mărturii

indirecte în raport cu faptele constatate în pricină, fapte și situații, ce ar avea

importanță la calificarea infracțiunii. La fel, sunt indirecte cu circumstanțele cauzei

mărturiile lui Ceban Arcadie;

- la caz, lipsește totalmente demonstrarea vinovăției lui Zlotea Lilian, faptul că

acesta a primit bani de la partea vătămată este constatat, banii însă au fost dobândiți

nu în scop cupidant, de însușire, îmbogățire, ci ca rezultat al unei înțelegeri, acord

agreat și încheiat benevol între partea vătămată și inculpat, cu punerea lui în

realizare;

- transmiterea banilor a fost documentată în mod corespunzător, cu eliberarea

părții vătămate a documentului primar prevăzut de art. 19 al Legii contabilității

(dispoziție de încasare), iar conform procesului-verbal de ridicare din

19 septembrie 2013 (f.d. 93) aceste acte (inclusiv contractul de investiție) au fost

ridicate chiar de la partea vătămată;

- prin analiza tuturor circumstanțelor, se constată că, la caz este un raport

juridic civil litigios între părți, astfel partea vătămată are o creanță de natură civilă

față de inculpat și în mod eronat consideră, că a fost tratată cu abuz de încredere din

partea acestuia;

- între partea vătămată și inculpat la 20 septembrie 2009, a fost încheiat un

contract (civil), având obligațiuni reciproce ale părților, conform contractului de

investiții nr. 010 din 20 septembrie 2009, SRL „Apterm-Impex”, compania ce

aparține lui Zlotea Lilian s-a obligat față de partea vătămată să asigure încheierea

contractului de vânzare - cumpărare a unui apartament identificat;

- la momentul încheierii contractului, partea vătămată și inculpatul au

convenit că obiect al tranzacției la survenirea circumstanțelor prevăzute în

contractul inițial, va constitui doar o parte din apartamentul cu xxxxx, fapt ce a fost

stipulat în mod expres în pct. 1 al contractului, astfel părțile au prevăzut în contract

(pct. 5) că, SRL „Apterm-Impex” cu concursul SRL „Igrix Trans” va asigura acoperirea

găurii între nivelele 9 și 10, astfel încât partea vătămată să obțină doar suprafața

contractată în baza contractului nr. 010 din 20 septembrie 2009;

- la încheierea contractului cu partea vătămată, acesteia i-a fost prezentat

planul (geometric) al apartamentului, datat cu 11 mai 2009, iar din informația

inclusă în plan, partea vătămată a văzut suprafața, configurația viitorului

apartament, precum și date despre proprietarul acestuia. Concomitent din start,

părții vătămate i-a fost explicat, că apartamentul xxxxx aparține companiei SRL

3

„Igrix Trans”, astfel consideră neîntemeiat argumentul reținut de acuzare, precum că

Zlotea Lilian prin înșelăciune a prevăzut în contractul din 20 septembrie 2009 un

apartament care nici nu-i aparținea, or, în contractul menționat a fost stipulat

regimul juridic al apartamentului;

- având în vedere conținutul (obiectul) contractului din 20 septembrie 2009,

nu poate fi vorba de inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la cauza și

destinația plății efectuate în baza contractului încheiat cu inculpatul;

- din declarațiile părții vătămate, aceasta cunoștea toate circumstanțele legate

de apartament, fapt ce înseamnă că Zlotea Lilian nu a înșelat-o ori a reprodus eronat

circumstanțele în felul în care să convingă partea vătămată să încheie cu el

contractul;

- partea vătămată a mai fost informată prin contract, că de fapt, dreptul de a

asigura încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată,

inculpatul îl are în virtutea relațiilor contractuale cu SRL „Igrix Trans”, în baza

contractului de antrepriză nr. 010VM din 30 septembrie 2008 acesta prevăzând un

volum de lucrări în sumă de 2.848.635,48 lei;

- inculpatul a fost nevoit să se implice în asigurarea vânzării apartamentului

xxxxx, pentru că din sursele vânzării lui, SRL „Igrix Trans” urma să achite o parte din

serviciile prestate de către SRL „Apterm-Impex”;

- partea vătămată recunoaște că a cunoscut, din momentul încheierii

contractului cu inculpatul despre toate condițiile speciale, circumstanțele stipulate

în contract, recunoaște că banii au fost transmiși nu pentru obținerea dreptului de

proprietate asupra apartamentului, dar pentru că Zlotea Lilian, după survenirea

condițiilor stipulate în contractul inițial, să asigure încheierea contractului de

vânzare-cumpărare, în baza căruia partea vătămată ar deveni proprietar;

- partea vătămată după întârzierea inculpatului, prin acțiunile sale, conduita și

înscrisurile semnate ulterior și că actul încheiat între ea și inculpat este o relație

civilă, în temeiul căreia Zlotea Lilian i-ar fi dator cu bani;

- la 12 octombrie 2012, Zlotea Lilian a încheiat contract de

vânzare-cumpărare cu SRL „Igrix Trans”, în temeiul căruia a dobândit dreptul de

proprietate asupra apartamentului xxxxx, cu o suprafață totală de 184 m2, însă la 26

aprilie 2011 și 30 noiembrie 2011, partea vătămată a primit de la inculpat recipise,

acceptând noile condiții stabilite între părți pe marginea raportului juridic civil

stabilit între ele, astfel inițial la 26 aprilie 2011, fiind în întârzierea executării

obligației sale față de partea vătămată, inculpatul a garantat acesteia că în termen de

15 zile va asigura executarea obligației fie prin încheierea de către partea vătămată a

contractului de vânzare-cumpărare, fie va restitui banii în sumă de 35000 euro;

- la 30 decembrie 2011, partea vătămată a confirmat, că și-a pierdut interesul

în dobândirea apartamentului xxxxx și urmărea scopul de a rezolvi contractul

încheiat cu inculpatul și a primi înapoi banii transmiși în baza acestuia, iar prin

recipisa din 30 decembrie 2011, partea vătămată a acceptat primirea de la

Zlotea Lilian a sumei de 10000 euro și a sumei de 200000 lei;

4

- prin faptul primirii-predării de comun acord a banilor, părțile au rezolvit cu

efecte în viitor contractul încheiat la 20 septembrie 2009, din care moment partea

vătămată nu mai urmărea interesul de a dobândi apartamentul xxxxx, iar inculpatul

să mai execute obiectul contractului. Prin urmare, inculpatului i-a rămas să restituie

suma restantă, fapt acceptat de către partea vătămată;

- este inadmisibilă punerea la baza condamnării inculpatului a faptului că

acesta a luat banii de la partea vătămată, iar ulterior prin înșelăciune a înregistrat

dreptul de proprietate asupra apartamentului după sine;

- faptul că Zlotea Lilian a reușit să dobândească dreptul de proprietate asupra

apartamentului xxxxx demonstrează, că acesta chiar de la momentul încheierii

contractului nr. 010 din 20 septembrie 2009 (cu partea vătămată) și-a asumat din

start obligațiuni viabile pe care le-a putut executa. Doar că aceste obligațiuni din

motive ce nu au depins de voința inculpatului, au putut fi realizate cu întârziere, iar

la acel moment, partea vătămată a renunțat la apartament, consimțământul ei fiind

orientat spre restituirea către ea a banilor transmiși inculpatului. Prin acceptarea

sumelor restituite de către Zlotea Lilian, partea vătămată accepta soldul format între

părți în baza contractului din 20 septembrie 2009 și obligațiile de plată în curs de

executare, care i-au revenit inculpatului;

- acuzarea nu a adus probe de constatare a laturii subiective și prin ce s-a

manifestat înșelăciunea încriminată inculpatului;

- Zlotea Lilian niciodată nu a negat obligația sa pecuniară față de partea

vătămată, care este născută dintr-o relație juridică civilă, parțial pe care a și stins-o.

2017, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a constatat, că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia că,

inculpatul Zlotea Lilian a săvârșit infracțiunea încriminată prevăzută de art. 190

alin. (5) Cod penal.

În opinia instanței de apel, vina inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate Savin Ana, martorilor

Savin Patricia și Cebanu Arcadie, precum și prin materialele cauzei și anume:

plângerea lui Savin Ana (f.d. 4-6 vol. I), ordonanța de ridicare și procesul-verbal de

ridicare din 19 septembrie 2013 (f.d. 92-96 vol. I).

Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării, precum că între

Zlotea Lilian și Savin Ana sunt relații civile, deoarece în cazul examinat nu se

constată raporturi de natură juridică civilă, de vreme ce împrejurările stabilite

coroborate la acțiunile inculpatului atestă, că acesta încă la momentul primirii

banilor avea drept scop însușirea acestora, fără îndeplinirea angajamentului asumat

de a asigura proprietatea apartamentului pentru Savin Ana.

În viziunea instanței de apel, prima instanță a constatat just buna-credință și

încrederea lui Savin Ana cu care i-a oferit inculpatului banii în sumă de 35000 euro

și în același timp, atitudinea de rea-credință a inculpatului Zlotea Lilian, care a

5

primit banii, însă a neglijat obligațiile angajate de a asigura încheierea contractului

de vânzare cumpărare a apartamentului.

La fel, instanța de apel a reținut, că prima instanță la aprecierea modului și a

măsurii de pedeapsă a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii, personalitatea infractorului, de circumstanțele ce atenuează pedeapsa

sau o agravează, a dat deplină eficiență prevederilor art. 75 - 77 Cod penal.

Levinschi Alexandru în numele inculpatului, care invocând temeiurile de drept

prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, sau să fie dispusă

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroare judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului a indicat aceleași motive care au fost expuse în

cererea de apel, suplimentar, menționând că:

- cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea legală a inculpatului,

fiind încălcate prevederile art. 321 alin. (5) Cod de procedură penală;

- după intentarea dosarului de căutare, instanța de apel la prima ședință de

examinare a apelului a fost înștiințată de către avocat, că datorită aflării inculpatului

peste hotare, acesta este în imposibilitate să fie prezent la ședința din 12 septembrie

2017 și că revine în țară în luna octombrie, în legătură cu ce s-a solicitat amânarea

ședinței de judecată, pentru a asigura accesul personal al inculpatului la examinarea

cauzei;

- decizia instanței de apel prezintă deficiențe sub aspectul motivării, ea

nesatisfăcând cerințele stipulate în art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu a dat o apreciere și motivare în privința recipisei (f.d. 17,

96 vol.I), recipisei din 30 decembrie 2011 (f.d. 18 vol.I); planului geometric din

11 mai 2009 și informația din Registrul Bunurilor Imobile (f.d. 11-12, vol.I);

extraselor din evidența contabilă (f.d. 87-88 vol.I); dispoziției de încasare nr. 05 din

30 septembrie 2009;

- declarațiile martorilor acuzării (Savin Patricia și Ceban Arcadie) au fost

supuse unei aprecieri eronate;

- instanța de apel a omis să motiveze aprecierea sau respingerea

argumentelor apelului, ce se referă la acceptul părții vătămate de a primi banii

înapoi, de a rezolvi contractul de investiții, pierderea interesului părții vătămate față

de bunul imobil pe care intenționa să-l dobândească prin intermediul inculpatului,

lipsa din partea părții vătămate a unor revendicări înaintate în ordine civilă,

achiziția de către inculpat a apartamentului xxxxx în momentul în care partea

vătămată renunțase la acest bun imobil, achiziția acestui apartament din contul

surselor bănești acordate inculpatului prin credit bancar (instituirea ipotecii, RBI);

- în procesul de judecată în cauza respectivă, au fost încălcate prevederile art.

6 CțEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil;

6

- soluția de respingere a apelului declarat, este insuficient motivată și

necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată atât a primei instanțe, cât și a celei de apel, în condițiile

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală;

- instanța de apel, fiind sesizată în privința calificării juridice a faptelor

inculpatului și confirmării ori infirmării prezenței la caz a unui raport juridic civil,

s-a limitat sub acest aspect la analiza atitudinii subiective a părților față de

angajamentele reciproc asumate;

- la momentul încheierii contractului, SRL „Apterm-Impex” executa lucrări la

„Igrix-Trans” SRL, antreprenorul și proprietarul blocului locativ, fapt ce a fost

specificat direct în contract. Termenul de executare al acestei obligații a fost stabilit

până la darea în exploatare a apartamentului. Până la acel moment, obligația nefiind

scadentă nici nu poate indica sub nicio formă asupra unor semne de abuz de

încredere ori înșelăciune;

- inculpatului avea obligația pecuniară (finală în baza recipiselor semnate) de

a restitui banii, iar partea vătămată dreptul de a pretinde încasarea lor, având la

bază înscrisuri ce servesc temei juridic pentru creanțele pretinse.

16 ianuarie 2018 a fost admis recursul, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că, instanța de

apel nu a respectat pe deplin prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

deoarece cauza nu a fost examinată sub toate aspectele și nu s-a dat răspuns la

motivele esențiale invocate de avocatul Levinschi Alexandru în numele inculpatului,

în ordine de apel.

Instanța de recurs a menționat că, în partea descriptivă a deciziei atacate, a

fost redat conținutul declarațiilor inculpatului făcute în instanța de apel, părții

vătămate și a martorilor date în cadrul primei instanțe, fiind menționate și probele

scrise ce au fost verificate în instanța de apel, considerând în cele din urmă că vina

inculpatului în cele incriminate este confirmată, însă instanța de apel nu a

argumentat din care considerente alegațiile apărării sânt respinse sau apreciate ca

neîntemeiate, limitându-se la expunerea evazivă asupra acestora.

a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de avocatul Levinschi Alexandru în

numele inculpatului Zlotea Lilian, cu menținerea hotărârii atacate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Zlotea Lilian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal.

7

Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin

prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate

de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că,

prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din

probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele,

complet și obiectiv.

În contextul circumstanțelor de fapt și aprecierii probelor administrate la

dosar instanța de apel a stabilit că inițial între inculpatul Zlotea Lilian și partea

vătămată Savin Ana a apărut un raport juridic civil, ca urmare a încheierii

contractului de investiții nr. 010 din 20 septembrie 2009, însă inculpatul

Zlotea Lilian a exploatat cu rea-credință natura acestor relații, or, dânsul a urmărit

dobândirea bunurilor părții vătămate, prin intermediul creării unei false impresii

părții vătămate că dânsa va obține dreptul de proprietate asupra apartamentului,

obținând în baza unor relații contractuale suma de 35000 euro, fără a avea intenția

de a-și onora obligațiile față de partea vătămată, deși dânsul odată cu dobândirea

dreptului de proprietate asupra apartamentului, ar fi putut să-și onoreze obligațiile

ce au rezultat din contractul de investiții nr. 010 din 20 septembrie 2009.

Cu referire la motivul invocat de avocatul Levinschi Alexandru și anume că

„transmiterea banilor, încheierea contractului de investiții, restituirea parțială a

banilor, negocierea condițiilor de divizare a apartamentului litigios sunt relatate fără

divergențe de către Zlotea Lilian și partea vătămată, iar declarațiile care nu atestă

divergențe, nu probează întrunirea elementelor constitutive ale componenței de

infracțiune, prin ele părțile doar confirmă situația faptică și conduita lor până la

pornirea urmăririi penale", instanța de apel a dedus că apărarea sugerează ideea că

de fapt între declarațiile lui Zlotea Lilian și ale lui Savin Ana nu sunt careva

divergențe, iar existența acestui fapt nu probează întrunirea elementelor

constitutive ale componenței de infracțiune.

Instanța de apel a considerat irelevantă argumentarea avocatului

Levinschi Alexandru, din motivul că inexistența unor divergențe dintre declarațiile

inculpatului și ale părții vătămate nu constituie un temei prescris la art. 390 Cod de

procedură penală, în baza căruia să fie pronunțată sentința de achitare. Mai mult,

instanța de apel a subliniat că nevinovăția inculpatului nu poate fi constatată în baza

faptului inexistenței unor divergențe dintre declarații, deoarece aceasta contravine

prevederile Codului de procedură penală, or, nevinovăția inculpatului se constată în

baza unor probe, care se apreciază în conformitate cu art. 101 Cod procedură

penală, ceea ce în speța dată nu a avut loc.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat, motivul invocat de către

avocatul Levinschi Alexandru precum că la urmărirea penală nu a fost dispusă și

desfășurată acțiunea de confruntare între Zlotea Lilian și partea vătămată Savin Ana,

în cadrul căreia puteau fi elucidate circumstanțele lovite de divergențe, or, partea

apărării nu a invocat care sunt divergențele existente în viziunea acestora și la ce

8

aspecte ale speței se referă, soluționarea cărora ar fi importantă pentru justa

calificare a acțiunilor inculpatului Zlotea Lilian, în contextul în care tot avocatul

Levinschi Alexandru indică că „transmiterea banilor, încheierea contractului de

investiții, restituirea parțială a banilor, negocierea condițiilor de divizare a

apartamentului litigios sunt relatate fără divergențe de către Zlotea Lilian și partea

vătămată”.

În contextul acțiunii procesuale de confruntare, instanța de apel a notat că în

sensul art. 113 alin. (2) Cod de procedură penală, confruntarea se efectuează de

către organul de urmărire penală din oficiu sau la cererea participanților la proces,

însă din adresa părții apărării o asemenea solicitare la materialele cauzei, nu se

regăsește.

Totodată fiind subliniat că, se procedează la confruntarea dintre persoane în

cazul în care există divergențe între declarațiile persoanelor audiate în aceeași

cauză, inclusiv cu cele ale căror declarații sunt defavorabile bănuitului, învinuitului,

dacă este necesar, pentru aflarea adevărului și înlăturarea divergențelor, însă după

cum a fost relevat supra, partea apărării nu a scos în evidență care sunt divergențele

dintre declarațiile inculpatului Zlotea Lilian și ale părții vătămate.

Astfel, prin neefectuarea în speța dată a unei acțiuni de confruntare dintre

inculpatul Zlotea Lilian și partea vătămată Savin Ana, instanța de apel nu a stabilit

nici un temei de a pune la îndoială faptul că inculpatul Zlotea Lilian nu ar fi avut

parte de un proces echitabil și nici regăsirea unui temei de a pronunța o sentință de

achitare în privința ultimului.

La fel, a fost considerat neîntemeiat și motivul invocat de către avocatul

Levinschi Alexandru, cu referire la faptul că organul de urmărire penală nu a audiat

la faza urmăririi penale pe Savin Ștefan (feciorul părții vătămate), care a fost în

contact la faza premergătoare încheierii contractului de investiție cu partea

vătămată, care purta discuții cu inculpatul, negociind condițiile tranzacției, deoarece

contractul de investiții a fost încheiat cu Savin Ana, clauzele contractuale au fost

inserate nemijlocit în conținutul contractului, dânsa a fost audiată atât la faza

urmăririi penale, cât și în instanța de judecată, or, instanța de apel nu a reținut o altă

situație de fapt decât cea care decurge din contractul de investiții nr. 010 din

20 septembrie 2009.

Din aceste aspecte, instanța de apel nu a reținut că organul de urmărire penală

a efectuat o urmărire penală incompletă, prin faptul că nu a fost audiat fiul părții

vătămate Savin Ștefan și nici faptul că, prin neaudierea lui, sentința de condamnare

care a fost pronunțată de prima instanță nu se bazează pe un ansamblu de probe

pertinente și concludente și care coroborează între ele.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat motivul invocat de apărare

precum că martorul Savin Patricia a dat mărturii indirecte în raport cu faptele

constatate în pricină, fapte și situații, ce ar avea importanță la calificarea infracțiunii,

la fel, fiind indirecte cu circumstanțele cauzei mărturiile lui Ceban Arcadie, or,

declarațiile martorului Savin Patricia vin să susțină declarațiile părții vătămate Savin

9

Ana și anume că banii pentru apartament au fost transmiși lui Zlotea Lilian, însă

ultimul s-a eschivat de a-și onora obligația de a transmite în proprietatea părții

vătămate apartamentul în litigiu, precum și faptul că Zlotea Lilian se eschiva de a fi

contactat de partea vătămată și că ultimul tot invoca că trebuie de așteptat și că în

curând vor primi apartamentul, situație ce a durat trei ani, iar declarațiile

martorului Ceban Arcadie confirmă că au fost careva probleme referitor la termenul

de efectuare a lucrărilor, dar care ulterior s-au rezolvat, fapt ce confirmă că la

12 octombrie 2012 inculpatul Zlotea Lilian a încheiat cu SRL „Igrix Trans” contractul

de vânzare-cumpărare a apartamentului nominalizat, fiind trecut în proprietatea

ultimului, neonorându-și obligațiile asumate față de partea vătămată.

Instanța de apel a reținut netemeinicia motivului de apel invocat de avocatul

Levinschi Alexandru și anume că la caz lipsește totalmente demonstrarea vinovăției

lui Zlotea Lilian, faptul că acesta a primit bani de la partea vătămată este constatat,

banii însă au fost dobândiți nu în scop cupidant, de însușire, îmbogățire, ci ca

rezultat al unei înțelegeri, acord agreat și încheiat benevol între partea vătămată și

inculpat, cu punerea lui în realizare, deoarece acesta a fost combătut de probele

administrate la dosar și care demonstrează că inculpatul Zlotea Lilian de la

momentul intrării în stăpânire asupra banilor urmărea scopul de a însuși aceste

mijloace bănești, fără a avea intenția de a-și onora angajamentul asumat de a asigura

încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului indicat.

În acest sens, instanța de apel a relevat că potrivit extrasului din Registrul

bunurilor imobile se atestă că bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx este înscris

cu drept de proprietate a SRL „Igrix-Trans”, în baza procesului-verbal de recepție

finală nr. 1331 din 18 decembrie 2009.

Conform contractului de vânzare-cumpărare din 12 octombrie 2012 rezultă că

SRL „Igrix-Trans” a vândut lui Zlotea Lilian, iar ultimul a cumpărat apartamentul

xxxxx, la prețul de 1196000 lei.

Pe de altă parte, Savin Ana a declarat că în anul 2010 a plecat la firma de

construcție care construia blocul locativ dat și i s-a comunicat că Zlotea Lilian este

dator cu bani, după care directoarea s-a dus la un angajat al firmei pe nume

Ion Nicolae, căruia i-a menționat că este încă o victimă de a lui Zlotea Lilian.

După o perioadă l-a contactat, dar acesta nu răspundea la telefon.

Ulterior, s-a prezentat la biroul acestuia, care se afla în subsol pe

str. Pușkin 44, întrebându-l ce face mai departe, Zlotea Lilian a răspuns că îi va

întoarce banii, iar pe verso la buletin a indicat că „eu Zlotea Lilian am încasat de la

Savin Ana suma de 35000 euro, pe care se obligă până la 26 mai 2010 să-i întoarcă

sau să-i predea apartamentul”. După aceasta nu a mai contactat-o, deși i-a comunicat

că o va contacta. Împreună cu avocatul, Savin Ana a plecat la noul oficiu a lui

Zlotea Lilian, acesta avea pe masă documente referitor la construcția mansardelor și

a spus că îi va întoarce banii când va da mansardele în exploatare. După care

avocatul l-a contactat pe 30 decembrie 2012, iar seara Zlotea Lilian i-a întors suma

de două sute de mii lei și 10000 Euro, după aceasta iarăși a dispărut.

10

În contextul celor indicate, instanța de apel a respins versiunea părții apărării

precum că suma de bani în sumă de 35000 euro a fost dobândită nu în scop

cupidant, de însușire, îmbogățire, ci ca rezultat al unei înțelegeri, acord agreat și

încheiat benevol între partea vătămată și inculpat, deoarece în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit că inculpatul Zlotea Lilian a obținut cu rea-credință suma de

35000 euro de la Savin Ana, transmiși în mod benevol de ea, fiind convinsă că SRL

„Apterm-Impex” în persoana inculpatului Zlotea Lilian va asigura încheierea

contractului de vânzare-cumpărare dintre Savin Ana și SRL „Igrix Trans”, însă, a fost

dovedită reaua-credință cu care a acționat inculpatul odată cu dobândirea acestei

sume de bani, ca urmare a faptului că apartamentul în litigiu, conform procesului-

verbal de recepție finală nr. 1331 din 18 decembrie 2009 era înregistrat cu drept de

proprietate după SRL „Igrix Trans”, iar ulterior inculpatul Zlotea Lilian, fără a-și

onora obligațiile față de Savin Ana, a încheiat cu SRL „Igrix Trans” contractul de

vânzare-cumpărare a apartamentului litigios.

Cu referire la motivul de apel invocat de avocatul Levinschi Alexandru, și

anume că „transmiterea banilor a fost documentată în mod corespunzător, cu

eliberarea părții vătămate a documentului primar prevăzut de art. 19 al Legii

contabilității (dispoziție de încasare), iar conform procesului-verbal de ridicare din

19 septembrie 2013 (f.d. 93) aceste acte (inclusiv contractul de investiție) au fost

ridicate chiar de la partea vătămată”, instanța de apel a menționat că acesta nu

constituie temei de achitare a inculpatului, or, faptul că transmiterea banilor a fost

documentată în mod corespunzător, cu eliberarea părții vătămate a documentului

primar prevăzut de art. 19 al Legii contabilității (dispoziție de încasare) nu justifică

și nici nu legitimează acțiunile de mai departe a inculpatului Zlotea Lilian.

Mai mult, instanța de apel a notat că Zlotea Lilian era directorul SRL

„Apterm-Impex”, care putea să elibereze o dispoziție de încasare, partea vătămată

fiind convinsă în cele din urmă de legalitatea și realizarea cu succes a condițiilor

contractuale, ultima indicând totodată că „banii pentru apartament i-au fost dați lui

Zlotea Lilian personal, pentru care i s-a eliberat bonul de plată, cu ștampila firmei și

semnătura acestuia”.

Instanța de apel a respins și argumentele apărării precum că la caz este un

raport juridic civil litigios între părți, astfel partea vătămată are o creanță de natură

civilă față de inculpat și în mod eronat consideră, că a fost tratată cu abuz de

încredere din partea acestuia, or, în cazul în care una din părți asumându-și

angajamente, pe care de la bun început cunoștea că nu are posibilitate și nici intenția

de a le executa, deși i-au fost transmise în prealabil mijloacele financiare din cealaltă

parte, se justifică în mod absolut intervenția legii penale.

Referitor la argumentele invocate în cererea de apel precum că:

- „între partea vătămată și inculpat la 20 septembrie 2009, a fost încheiat

un contract (civil), având obligațiuni reciproce ale părților, conform contractului de

investiții nr. 010 din 20 septembrie 2009, SRL „Apterm-Impex”, compania ce aparține

11

lui Zlotea Lilian s-a obligat față de partea vătămată să asigure încheierea contractului

de vânzare-cumpărare a unui apartament identificat”;

- „la momentul încheierii contractului, partea vătămată și inculpatul au

convenit că obiect al tranzacției la survenirea circumstanțelor prevăzute în contractul

inițial, va constitui doar o parte din apartamentul cu xxxxx, fapt ce a fost stipulat în

mod expres în pct. 1 al contractului, astfel părțile au prevăzut în contract (pct. 5) că,

SRL „Apterm-Impex" cu concursul SRL „Igrix Trans” va asigura acoperirea găurii între

nivelele 9 și 10, astfel încât partea vătămată să obțină doar suprafața contractată în

baza contractului nr. 010 din 20 septembrie 2009”;

- „la încheierea contractului cu partea vătămată, acesteia i-a fost prezentat

planul (geometric) al apartamentului, datat cu 11 mai 2009, iar din informația inclusă

în plan, partea vătămată a văzut suprafața, configurația viitorului apartament,

precum și date despre proprietarul acestuia”.

Instanța de apel a subliniat că formulările invocate de către avocatul Levinschi

Alexandru sunt circumstanțe de fapt, ce derivă din contractul de investiții nr. 010

din 20 septembrie 2009, care au fost reținute și de către instanța de judecată.

Instanța de apel a respins și argumentul apărării prin care a fost invocat că

„concomitent din start, părții vătămate i-a fost explicat, că apartamentul xxxxx

aparține companiei SRL „Igrix Trans”, astfel consideră neîntemeiat argumentul reținut

de acuzare, precum că Zlotea Lilian prin înșelăciune a prevăzut în contractul din

20 septembrie 2009 un apartament care nici nu-i aparținea, or în contractul

menționat a fost stipulat regimul juridic al apartamentului”, în acest sens menționând

că din contractul de investiție nr. 010 nu rezultă faptul că apartamentul xxxxx

aparține companiei SRL „Igrix Trans”, ci rezultă faptul că SRL „Apterm-Impex” se

obligă să asigure încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului

dintre Savin Ana și SRL „Igrix Trans”, apartamentul dat fiind construit de către SRL

„Igrix Trans”.

Cu referire la motivul de apel invocat de avocatul Levinschi Alexandru și

anume că „având în vedere conținutul (obiectul) contractului din 20 septembrie 2009,

nu poate fi vorba de inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la cauza și

destinația plății efectuate în baza contractului încheiat cu inculpatul”, instanța de

apel l-a apreciat ca fiind nefondat, deoarece conform procesului-verbal de recepție

finală nr. 1331 din 18 decembrie 2009, apartamentul dat era înregistrat cu drept de

proprietate după SRL „Igrix Trans”, iar la 30 septembrie 2009, continuându-și

acțiunile sale criminale, inculpatul Zlotea Lilian a primit conform dispoziției de plată

nr. 5 din 30 septembrie 2009 suma de 35000 euro de la partea vătămată Savin Ana.

Astfel, partea vătămată Savin Ana nu a fost dusă în eroare referitor la

destinația plății efectuate în baza contractului, ci asupra faptului că inculpatul

Zlotea Lilian urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere a dobândit mijloacele financiare de la Savin Ana și

cu rea-credință nu și-a onorat obligațiile asumate de a asigura încheierea

contractului de vânzare-cumpărare.

12

Instanța de apel a respins argumentele avocatului Levinschi Alexandru

precum că din declarațiile părții vătămate, aceasta cunoștea toate circumstanțele

legate de apartament, fapt ce înseamnă că Zlotea Lilian nu a înșelat-o ori a reprodus

eronat circumstanțele în felul în care să convingă partea vătămată să încheie cu el

contractul, or, partea vătămată cunoștea circumstanțele legate de apartament în

măsura în care erau reflectate prin contractul de investiție nr. 010 din

20 septembrie 2009, fiind astfel dusă în eroare de către inculpatul Zlotea Lilian, care

de la momentul intrării în stăpânire asupra banilor, urmărea scopul de a-i însuși și

nu avea intenția să-și onoreze angajamentele asumate de a asigura încheierea

contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în litigiu.

Instanța de apel a remarcat, că în cererea de apel formulată de avocatul

Levinschi Alexandru se mai invocă și faptul că „partea vătămată a mai fost informată

prin contract, că de fapt, dreptul de a asigura încheierea contractului de vânzare-

cumpărare cu partea vătămată, inculpatul îl are în virtutea relațiilor contractuale cu

SRL „Igrix Trans”, în baza contractului de antrepriză nr. 010VM din 30 septembrie

2008 acesta prevăzând un volum de lucrări în sumă de 2848635,48 lei”.

Cu referire la aceste aspecte, instanța de apel a relevat că pct. 3 din contractul

de investiție nr. 010 din 20.09.2009 stipulează că „prezentul act se încheie reieșind

din următoarele circumstanțe de fapt și de drept: Partea I a încheiat un contract de

antrepriză nr. 010VM din 30 iunie 2008, cu compania de construcție „Igrix Trans”

SRL pentru efectuarea unui volum de lucrări în sumă de 2848635,48 lei. Conform

înțelegerii cu Compania de construcție, Partea I își rezervă dreptul să găsească

cumpărător pentru apartamentul indicat în pct. 2 a prezentului contract”.

Cu referire la argumentele apărării prin care se invocă că „partea vătămată

recunoaște că a cunoscut, din momentul încheierii contractului cu inculpatul despre

toate condițiile speciale, circumstanțele stipulate în contract, recunoaște că banii au

fost transmiși nu pentru obținerea dreptului de proprietate asupra apartamentului,

dar pentru că Zlotea Lilian, după survenirea condițiilor stipulate în contractul inițial,

să asigure încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în baza căruia partea-

vătămată ar deveni proprietar”, instanța de apel a statuat că avocatul Levinschi

Alexandru a interpretat declarațiile părții vătămate Savin Ana într-un mod care nu

corespunde realității, or, partea vătămată a transmis suma de 35000 euro pentru

prețul apartamentului, astfel, după cum era prevăzut la pct. 4 și pct. 6 din contractul

de investiții nr. 010 din 20 septembrie 2009 (Pct. 4. Prețul de vânzare a

apartamentului este de 38000 euro și urmează a fi achitat conform condițiilor

contractului; pct. 6. Plata prevăzută în pct. 4, Partea II Savin Ana o va transmite

Părții I SRL „Apterm-Impex”, în două rate, prima în mărime de 35000 euro, la

momentul semnării prezentului contract și a doua în mărime de 3000 euro, nu mai

târziu de 5 zile lucrătoare din momentul finisării lucrărilor stipulate în punctul 5 al

prezentului contract. Această plată se va include în prețul apartamentului).

Instanța de apel a menționat că avocatul Levinschi Alexandru în susținerea

poziției de apărare a mai invocat următoarele argumente: „la 12 decembrie 2012,

13

Zlotea Lilian a încheiat contract de vânzare-cumpărare cu SRL „Igrix Trans”, în

temeiul căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului xxxxx, cu o

suprafață totală de 184 m2, însă la 26 aprilie 2011 și 30 noiembrie 2011, partea

vătămată a primit de la inculpat recipise, acceptând noile condiții stabilite între părți

pe marginea raportului juridic civil stabilit între ele, astfel inițial la 26 aprilie 2011,

fiind în întârzierea executării obligației sale față de partea vătămată, inculpatul a

garantat acesteia că în termen de 15 zile va asigura executarea obligației fie prin

încheierea de către partea vătămată a contractului de vânzare-cumpărare, fie va

restitui banii în sumă de 35000 euro.

La 30 decembrie 2011, partea vătămată a confirmat că și-a pierdut interesul în

dobândirea apartamentului xxxxx și urmărea scopul de a rezolvi contractul încheiat cu

inculpatul și a primi înapoi banii transmiși în baza acestuia, iar prin recipisa din

30 decembrie 2011, partea vătămată a acceptat primirea de la Zlotea Lilian a sumei

de 10000 euro și a sumei de 200000 lei.

Prin faptul primirii-predării de comun acord a banilor părțile au rezolvit cu

efecte în viitor contractul încheiat la 20 septembrie 2009, din care moment partea

vătămată nu mai urmărea interesul de a dobândi apartamentul xxxxx, iar inculpatul

să mai execute obiectul contractului. Prin urmare, inculpatului i-a rămas să restituie

suma restantă, fapt acceptat de către partea vătămată”.

Însă cu referire la aceste argumente ale apărării instanța de apel a stabilit că

nu poate fi reținută aprecierea avocatului, deoarece se sugerează o apreciere

distorsionată a circumstanțelor de fapt ale speței, or, și în acest caz, inculpatul

Zlotea Lilian a exploatat raporturile formate între acesta și partea vătămată, dânsul

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane a încheiat cu partea

vătămată cet. Savin Ana contractul de investiție nr. 010 din 20 septembrie 2009 prin

care s-a obligat să asigure încheierea contractului de vânzare-cumpărare a

apartamentului xxxxx cu compania de construcție SRL „Igrix Trans”, care de fapt

conform procesului-verbal de recepție finală nr. 1331 din 18 decembrie 2009 era

înregistrat cu drept de proprietate după SRL „Igrix Trans”, iar la 30 septembrie

2009, continuându-și acțiunile sale criminale a primit conform dispoziției de plată

nr. 5 din 30 septembrie 2009 suma de 35000 euro, iar la 12 octombrie 2012,

Zlotea Lilian a încheiat cu SRL „Igrix Trans” contractul de vânzare-cumpărare a

apartamentului nominalizat, fiind trecut în proprietatea ultimului, neonorându-și

obligațiile asumate față de Savin Ana, cauzând astfel prin acțiunile sale intenționate

o daună materială în proporții deosebit de mari.

Tot în acest context, instanța de apel a notat că partea vătămată Savin Ana a

indicat că la 30 decembrie 2012, Zlotea Lilian i-a întors suma de 200000 lei și 10000

euro, după care iarăși a dispărut.

Instanța de apel a respins aprecierea avocatului Levinschi Alexandru „faptul că

Zlotea Lilian a reușit să dobândească dreptul de proprietate asupra apartamentului

xxxxx demonstrează că acesta chiar de la momentul încheierii contractului nr. 010 din

20 septembrie 2009 (cu partea vătămată) și-a asumat din start obligațiuni viabile pe

14

care le-a putut executa, doar că aceste obligațiuni din motive ce nu au depins de voința

inculpatului, au putut fi realizate cu întârziere, iar la acel moment, partea vătămată a

renunțat la apartament, consimțământul ei fiind orientat spre restituirea către ea a

banilor transmiși inculpatului, prin acceptarea sumelor restituite de către Zlotea

Lilian, partea vătămată accepta soldul format între părți în baza contractului din 20

septembrie 2009 și obligațiile de plată în curs de executare, care i-au revenit

inculpatului”, deoarece inculpatul Zlotea Lilian în baza contractului de investiție

nr. 010 din 20 septembrie 2009 a asigurat încheierea contractului de

vânzare-cumpărare dintre Savin Ana și SRL „Igrix-Trans” și nu între Savin Ana și

Zlotea Lilian, apartament care deja conform procesului-verbal de recepție finală nr.

1331 din 18 decembrie 2009 era înregistrat cu drept de proprietate după SRL „Igrix

Trans”, iar la 30 septembrie 2009 a primit conform dispoziției de plată nr. 5 din

30 septembrie 2009 suma de 35000 euro, iar la 12 octombrie 2012 Zlotea Lilian a

încheiat cu SRL „Igrix Trans” contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului

nominalizat, fiind trecut în proprietatea ultimului, neonorându-și obligațiile

asumate față de partea vătămată.

Instanța de apel a constatat în baza probelor cercetate în cadrul cercetării

judecătorești că inculpatul Zlotea Lilian a acționat cu intenție directă în vederea

săvârșirii infracțiunii de escrocherie și însușirii bunurilor părții vătămate și trecerea

în sfera personală patrimonială foloase în proporții deosebit de mari, ultimul își

dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările lor

prejudiciabile și a dorit în mod conștient survenirea acestor urmări.

În concluzie, instanța de apel a constatat cu certitudine în baza materialelor

dosarului penal că inculpatul Zlotea Lilian a comis infracțiunea prevăzută de art. 190

alin. (5) Cod penal, iar poziția inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în

comiterea infracțiunii incriminate a fost apreciată ca libertate de mărturisire

împotriva sa, principiu reglementat la art. 21 Cod de procedură penală, dat fiind

faptul că în cursul judecării cauzei au fost administrate probe, care dovedesc cu

certitudine vinovăția acestuia.

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri de achitare și încetarea procesului.

În susținerea poziției apărării, recurentul menționează că decizia instanței de

apel este contradictorie, deoarece mai întâi instanța de apel, apreciind contractul de

investiții nr. 010 din 20 septembrie 2009, constată că, între părți a fost stabilit un

raport juridic, iar ulterior, instanța a menționat că aceste relații contractuale au fost

exploatate cu rea credință de către inculpat, prin crearea unei false impresii părții

vătămate că dânsa va obține dreptul de proprietate asupra apartamentului. Tot la

acest capitol, deja în contradictoriu, instanța consideră că inculpatul, obținând

35000 euro ar fi putut totuși să-și onoreze obligațiile ce au rezultat din contractul de

investiții nr. 010 din 20 septembrie 2009.

15

Menționează apărarea, că instanțele de fond în mod eronat au apreciat

momentul dobândirii dreptului de proprietate de către Zlotea Lilian, considerând că

escrocheria s-a consumat definitiv în momentul în care acesta a dobândit

apartamentul, pe când anterior s-a angajat să asigure cumpărarea lui de către partea

vătămată.

Remarcă recurentul că instanța de apel recunoaște că în declarațiile

inculpatului și părții vătămate nu există divergențe în privința transmiterii banilor,

încheierii contractului de investiții, restituirea parțială a banilor, negocierea

condițiilor de divizare a apartamentului litigios, renunțarea la apartament.

În continuare, instanța de apel consideră că lipsa divergențelor nu poate

constitui temei de achitare a inculpatului.

Însă prin ignorarea vădită a caracterului civil al relațiilor stabilite între părți,

instanțele au ajuns eronat la concluzia de emitere a sentinței de condamnare, or, la

caz nici nu sunt întrunite condițiile necesare prevăzute la art. 389 Cod de procedură

penală.

Mențiunea instanței de apel precum că, la caz nu au fost constatate probe care

ar demonstra nevinovăția inculpatului distorsionează principiul prezumpției

nevinovăției, instanța de apel schimbând dezideratele și însemnătatea acestui

principiu, precum și a celui de asigurare a dreptului la un proces echitabil.

În motivarea relatată la pct. 7.11 al deciziei, instanța de apel, explicând sarcina

probatorie a declarațiilor lui Ceban Arcadie, încă o dată conturează concluzia greșită

care a stat la baza calificării faptelor lui Zlotea Lilian ca escrocherie - faptul că acesta

la 12 octombrie 2012 a încheiat cu SRL Igrix-Trans contract de vânzare-cumpărare a

apartamentului, acesta fiind trecut în proprietatea ultimului.

Însă de fapt, trecerea dreptului de proprietate după inculpat a avut loc în

octombrie 2012, când partea vătămată renunțase definitiv la apartament, acceptând

restituirea banilor.

Eroarea indicată supra, este în continuare dezvăluită la pct. 7.12 al deciziei,

unde instanța de apel reține ca probă concludentă, contractul de

vânzare-cumpărare din 12 octombrie 2012 încheiat între SRL „Igrix-Trans” și

Zlotea Lilian.

În continuare, instanța de apel prin faptul încheierii acestui contract,

conturează prezența scopului cupidant la inculpat, motivând că acesta, fără a-și

onora obligațiile față de Savin Ana, a încheiat cu SRL „Igrix-Trans” contractul de

vânzare-cumpărare a apartamentului litigios.

Pe când de fapt, contractul indicat a fost încheiat ca urmare a renunțării părții

vătămate la apartamentul dat.

Susține recurentul că deși în cererea de apel a fost invocată lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii de escrocherie, instanța de apel a motivat decizia prin

prisma lipsei temeiurilor de achitare.

În opinia recurentului, concluzia instanței de apel de la pct. 7.14 „în cazul în

care una din părți, asumându-și angajamente, pe care de la bun început cunoștea că

16

nu are posibilitate și nici intenția de a le executa” intră în contradicție cu concluzia

aceleiași instanțe de la pct. 7.7.1, „deși dânsul (inculpatul), ar fi putut să-și onoreze

obligațiile ce au rezultat din contractul de investiții nr. 010 din 20 septembrie 2009”.

La fel, consideră eronate și constatările instanței de apel de la pct. 7.15, 7.16.-

7.19 ale deciziei.

În opinia apărării, instanța de apel în mod pripit a concluzionat incidența legii

penale asupra raportului stabilit între inculpat și partea vătămată.

Acest lucru se evidențiază clar prin motivarea instanței de la pct. 7.19 al

deciziei, în care instanța își aduce un argument în plus în motivarea incidenței legii

penale, faptul că după ce Savin Ana a primit de la inculpat 200000 lei și 10000 euro,

inculpatul iarăși a dispărut.

Recurentul apreciază critic această abordare a instanței de apel, cu referire la

faptul că neexecutarea unor obligații pecuniare implică incidența legii penale,

deoarece în opinia avocatului aceasta este în contradicție cu legea națională (civilă,

care prevede norme și mecanisme de urmărire a executării obligațiilor) și CțEDO,

care condamnă urmărirea persoanei conform legii penale pentru neexecutarea unor

obligații civile.

Accentuează recurentul, că la pct. 7.20. respingând motivul declarat în apel,

instanța de apel iarăși în mod eronat a constatat că inculpatul din start nu și-a

asigurat obligații viabile prin încheierea contractului nr. 010 din 20 septembrie

2009, motivând că aceasta vine în contradicție cu faptul că la data încheierii

contractului menționat, apartamentul era în proprietatea SRL „Igrix-Trans” (fapt

cunoscut și părții vătămate, încă până la încheierea contractului cu inculpatul),

încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului de către Savin Ana.

Ulterior, situația descrisă este racordată la faptul încheierii de către inculpat a

contractului din 12 octombrie 2012, din care instanța de apel trage concluzia

precum că prin încheierea ultimului, se constată escrocheria în conduita lui

Zlotea Lilian.

Subliniază recurentul, că decizia instanței de apel prezintă deficiențe sub

aspectul motivării, la adaptarea acesteia nefiind respectate cerințele art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în plus, se atestă un ansamblu de

contradicții și divergențe în concluziile instanței, precum și aprecieri eronate a

circumstanțelor, distinct de natura lor veridică, constatată la caz.

Relevă că unele probe, administrate la faza urmăririi penale chiar și la

rejudecare au fost apreciate eronat și nu lea fost dată aprecierea corectă, și anume:

- recipisei de la f. d. 17, 96 vol. I;

- recipisei din 30 decembrie 2011, f. d. 18, vol. I;

- planului geometric din 11 mai 2009 și informația din Registrul bunurilor

imobile f. d. 11-12, vol. I;

- extraselor din evidența contabilă, f. d. 87-88 vol. I;

- dispoziției de încasare nr. 05 din 30 septembrie 2009.

17

Consideră că aceste probe, prin interacțiunea lor, inclusiv în coroborare cu

alte probe administrate la dosar denotă un șir de circumstanțe, care exclud incidența

legii penale.

Totodată în opinia recurentului, instanța de apel a apreciat eronat

argumentele apelului, care se referă la acceptul părții vătămate de a primi banii

înapoi, de a rezolvi contractul de investiții, pierderea interesului părții vătămate față

de bunul imobil pe care intenționa să-l dobândească prin intermediul inculpatului,

lipsa din partea părții vătămate a unor revendicări înaintate în ordine civilă,

achiziția de către inculpat a apartamentului xxxxx în momentul în care partea

vătămată deja renunțase la acest bun imobil, achiziția acestui apartament din contul

surselor bănești acordate inculpatului prin credit bancar.

Prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 6 alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, susține recurentul că în speță au fost încălcate prevederile

art. 6 CțEDO, deoarece soluția de respingere a apelului este eronat motivată și

necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată atât a primei instanțe, cât și a celei de apel, în condițiile

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală.

Pentru a menține sentința de condamnare a lui Zlotea Lilian, instanța de apel

s-a bazat pe declarațiile părții vătămate Savin Ana și a doi martori: Savin Patricia

(fiica părții vătămate) și Cebanu Arcadie, care activa în calitate de jurist la compania

„Igrix-Trans” SRL, toate aceste declarații fiind insuficiente pentru o condamnare

penală.

Susține că primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în

stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția

să-și execute angajamentul asumat, ceea ce este o situație distinctă de cauza dată.

Instanța de apel însă a concluzionat contrariul, că Zlotea Lilian anume urmărea

scopul deposedării părții vătămate de bani, manifestând înșelăciunea.

Deși partea vătămată a depus o plângere împotriva lui Zlotea Lilian, care a

servit temei inițial în pornirea urmăririi penale, indicând că în rezultatul acțiunilor

acestuia a fost păgubită, prin analiza tuturor circumstanțelor se poate constata că la

caz suntem în prezența unui raport juridic civil litigios între părți.

Sub un alt aspect, faptul că Zlotea Lilian a reușit să dobândească dreptul de

proprietate asupra apartamentului xxxxx demonstrează că acesta chiar de la

momentul încheierii contractului nr. 010 din 20 septembrie 2009 și-a asumat din

start obligațiuni viabile pe care le-a putut executa. Doar că aceste obligațiuni din

motive ce nu au depins de voința inculpatului, au putut fi realizate cu întârziere, iar

la acel moment, partea vătămată a renunțat la apartament, consimțământul ei fiind

orientat spre restituirea către ea a banilor transmiși inculpatului

Prin acceptarea sumelor restituite de către Zlotea Lilian, partea vătămată

accepta soldul format între părți în baza contractului din 20 septembrie 2009 și

obligațiile de plată în curs de executare, care i-au revenit inculpatului.

18

La caz, inculpatul nu și-a executat integral obligația civilă pe care partea

vătămată susține că și-au asumat-o contractual, iar neexecutarea unei obligații

contractuale prin excelență nu face obiect de incidență a legii penale.

La 23 octombrie 2018, avocatul Levinschi Alexandru în numele inculpatului a

depus supliment la recurs, prin care solicită casarea hotărârilor instanțelor de fond

cu pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului, de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, în redacția care a

fost abrogată prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte

legislative.

În argumentarea cerințelor nominalizate recurentul menționează că la

17 august 2018 a intrat în vigoare Legea nr. 179 din 26 iulie 2018 pentru

modificarea unor acte legislative, prin care la articolul 190 în dispoziția alineatului

(1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” se substituie cu textul „inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a

produs daune considerabile”.

Susține recurentul, că noua lege penală ameliorează situația inculpatului, fapt

ce pe cale de consecință impune achitarea acestuia.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat.

În argumentarea opiniei sale, acuzatorul de stat menționează că instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, iar decizia

atacată nu conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția privind

încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului.

9.1. Partea vătămată Savin Ana, de asemenea a depus referință în privința

recursului apărării, solicitând declararea inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Remarcă partea vătămată că, criticele invocate în cererea de apel au constituit

obiect de examinare la judecarea cauzei în fond, cărora le-a fost dată o motivare

corespunzătoare, fiind susceptibile de a fi însutite și de instanța de recurs ordinar.

Instanțele de fond au adoptat o hotărâre de condamnare corectă în privința

inculpatului, apreciind probele administrate la dosar conform prevederilor legale și

i-au stabilit o pedeapsă echitabilă în limitele normei incriminate.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, ca

inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

19

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate, Colegiul penal atestă, că

apărarea invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art.

427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței; precum și când 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul,

că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414

alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Totodată, Colegiul penal constată și faptul, că recurentul deși a invocat că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor apelului apărării,

totuși în conținutul cererii de recurs acesta nu a specificat la care anume din

motivele apelului nu a primit răspuns din partea instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

20

Cu referire la aceste aspecte, Colegiul penal menționează că motivarea

hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât

sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-

a procedat în speță.

De asemenea, reieșind din esența criticilor invocate în recurs, Colegiul penal

reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor.

Mai mult, din analiza textuală a recursului declarat, se constată că autorul

acestuia face o proprie evaluare a materialului probator, prezentând versiunea

potrivit căreia probele administrate de către instanțele de fond nu confirmă

vinovăția inculpatului Zlotea Lilian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal, considerând că între inculpat și partea vătămată Savin Ana

predomină relațiile civile, iar organul de urmărire penală cât și instanțele de fond

neîntemeiat au calificat acțiunile inculpatului conform componenței de infracțiune

incriminată.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și

de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele

de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării

ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta

fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii

incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul

recursului, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o

altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi

21

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea

vinovăției inculpatului Zlotea Lilian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal.

Contrar argumentelor avocatului Levițchi Alexandru, care susține că probele

materiale anexate la dosar (recipisa de la f. d. 17, 96 vol. I; recipisa din 30 decembrie

2011, f. d. 18, vol. I; planul geometric din 11 mai 2009 și informația din Registrul

bunurilor imobile f. d. 11-12, vol. I; extrasele din evidența contabilă, f. d. 87-88 vol. I;

dispoziția de încasare nr. 05 din 30 septembrie 2009) au fost apreciate eronat, iar

declarațiile părții vătămate Savin Ana și a doi martori: Savin Patricia și

Cebanu Arcadie, sunt insuficiente pentru o condamnare penală, Colegiul penal

conchide, că instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat

prioritate celor în favoarea condamnării inculpatului Zlotea Lilian, așa cum susține

apărarea, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la

concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în privința

inculpatului.

Instanța de recurs respinge versiunea apărării prin care se susține că

motivarea deciziei instanței de apel poartă un caracter contradictoriu prin faptul că

a fost menționat că escrocheria s-a consumat în momentul când inculpatul a

dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului, pe când el anterior se

angajase să asigure cumpărarea lui de către partea vătămată.

Or, raportând explicațiile din practica judiciară privind elementele

constitutive ale infracțiunii de escrocherie la circumstanțele de fapt ale cauzei,

instanța de apel just a constatat că Zlotea Lilian a întreprins acțiuni privind

dobândirea ilicită a bunurilor părții vătămate prin elemente de înșelăciune și abuz

de încredere, și anume prin faptul că știind cu certitudine că apartamentul pe care

dorea să-l procure partea vătămată Savin Ana nu este în proprietatea sa ci în

proprietatea „Igrix-Trans”, a încheiat cu aceasta un contract prin care s-a obligat să

asigure încheierea contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului xxxxx cu

două odăi, din blocul locativ amplasat pe xxxxx, obținând de la Savin Ana suma de

35000 euro, fără a avea intenția de a-și onora obligațiile față de partea vătămată.

Astfel, având în vedere că infracțiunea de escrocherie este o infracțiune

materială, aceasta se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține

posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa

dorință, la caz, conform dispoziției de încasare nr. 05, inculpatul a obținut suma de

35000 euro, la 30 septembrie 2009 și fără a-și executa obligațiile asumate prin

contractul de investiții nr. 010 din 20 septembrie 2009, acesta a dispus după bunul

22

plac de aceste mijloace bănești până la 30 decembrie 2011, când i-a restituit părții

vătămate doar o parte din acești bani și anume 200000 lei și 10000 euro, iar suma

de 235890 lei nu a restituit, evitând întâlnirile cu partea vătămată.

Cu referire la argumentul recurentului prin care se invocă că instanța de apel

greșit a concluzionat, că neexecutarea unor obligații pecuniare implică incidența

legii penale, fapt ce vine în contradicție cu Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care condamnă urmărirea

persoanei conform legii penale pentru neexecutarea unor obligații civile.

Colegiul penal ține să menționeze, că modificările intervenite în dispoziția

art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 27.07.2018, în vigoare la 17.08.2018, nu

influențează nici într-un fel încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, deoarece în

cadrul examinării cauzei prezente s-a constatat cu certitudine, că inculpatul a

urmărit obținerea unui profit în dauna patrimoniului altei persoane (fapt ce

constituie diferența dintre răspunderea penală și cea civilă).

În acest sens Colegiul penal menționează, că neexecutarea obligațiilor care

derivă dintr-un contract încheiat poate fi calificată ca infracțiune de escrocherie,

dacă s-a stabilit că s-au folosit manopere frauduloase față de creditorul obligației

până la și pentru încheierea contractului, iar condițiile în baza cărora poate fi

imputată infracțiunea de escrocherie sunt similare cu cazurile de nulitate a

contractului viciat de eroare și a contractului încheiat prin dol, prevăzute la

articolele 227 și 228 din Codul civil, deși între aceste instituții există deosebiri.

Eroarea ca viciu de consimțământ poate fi invocată și în cazul în care ambele

părți au avut o falsă reprezentare a împrejurărilor la încheierea unui act juridic,

precum și în cazul în care o parte co-contractantă s-a aflat în eroare din cauze

obiective, nu neapărat din cauza inducerii sale în eroare, iar în cazul escrocheriei,

elementul subiectiv al acestei infracțiuni constă în intenția directă. Autorul este

conștient că induce în eroare și că prin acest fapt produce o pagubă, în vederea

realizării unui folos material injust (intenție calificată prin scop), iar diferența constă

în faptul că, în cazul escrocheriei, autorul urmărește obținerea unui profit în dauna

patrimoniului altei persoane, iar nu simpla viciere a consimțământului pentru a

determina o persoană să încheie un act juridic.

Așadar, Colegiul penal atestă că nu pot fi reținute în sensul admiterii

recursului nici argumentele apărării prin care se susține că prin Legea nr. 179 din

26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative au fost modificate prevederile

art. 190 Cod penal, iar ca urmare în privința inculpatului urmează a fi pronunțată o

hotărâre de achitare, deoarece legea nouă ameliorează situația inculpatului.

Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare gravă

de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie

gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte

să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a

probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

23

prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Colegiul penal constată, că recurentul nu a motivat recursul sub acest aspect

de drept invocat, limitându-se la critici privind aprecierea probelor, și totodată

instanța de recurs ordinar consideră, că în cadrul examinării prezentei cauze, o atare

eroare nu a fost comisă.

Cu referire la criticile invocate de avocatul Levinschi Alexandru în numele

inculpatului sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal menționează, că temeiul de drept menționat, prevede, că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod

penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prima instanță l-a recunoscut vinovat pe

Zlotea Lilian în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, condamnându-l la 9 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

de răspundere pe un termen de 3 ani, soluție care a fost menținută și de către

instanța de apel.

Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de apel corect a constatat vinovăția

inculpatului Zlotea Lilian în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor.

Or, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel la

judecarea apelului apărării, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 8 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibil a recursului ordinar declarat

de către avocatul Levinschi Alexandru în numele inculpatului.

24

Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul

Levinschi Alexandru în numele inculpatului Zlotea Lilian, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2018, în cauza penală în

privința lui Zlotea Lilian xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Cobzac Elena

Judecător Boico Victor

25

06 noiembrie 2018 Dosarul nr. 1ra-1500/2018

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza Zlotea Lilian xxxxx)

1.Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

06 noiembrie 2018 a fost adoptată în cadrul judecării recursului ordinar în cauza

indicată următoarea soluție: „Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de

avocatul Levinschi Alexandru în numele inculpatului Zlotea Lilian, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2018, în cauza

penală în privința lui Zlotea Lilian xxxxx”.

remis la rejudecare, deoarece instanța de apel la rejudecarea cauzei nu a respectat

indicațiile instanței de recurs.

2.1. Menționez, că prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 16 ianuarie 2018 a fost admis recursul, casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că, instanța de

apel nu a respectat pe deplin prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

deoarece cauza nu a fost examinată sub toate aspectele și nu s-a dat răspuns la

motivele esențiale invocate de avocatul Levinschi Alexandru în numele inculpatului,

în ordine de apel.

Instanța de recurs a menționat că, în partea descriptivă a deciziei atacate, a

fost redat conținutul declarațiilor inculpatului făcute în instanța de apel, părții

vătămate și a martorilor date în cadrul primei instanțe, fiind menționate și probele

scrise ce au fost verificate în instanța de apel, considerând în cele din urmă că vina

inculpatului în cele incriminate este confirmată, însă instanța de apel nu a

argumentat din care considerente alegațiile apărării sânt respinse sau apreciate ca

neîntemeiate, limitându-se la expunerea evazivă asupra acestora.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2018, a

fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de avocatul Levinschi Alexandru în

numele inculpatului Zlotea Lilian, cu menținerea hotărârii atacate.

Consider, că în speță nu au fost respectate de către instanța de apel

indicațiile instanței de recurs, instanța de apel nu a dat apreciere tuturor probelor,

inclusiv și declarațiilor părții vătămate și martorilor, lăsând fără careva răspuns

26

argumentele părții apărării, care a invocat existența între inculpat și partea

vătămată a raporturilor juridice civile.

Astfel, din materialele dosarului se atestă, că partea vătămată a renunțat ea

însăși la contractul încheiat cu inculpatul ( care, în opinia acuzării, a acționat cu

scopul dobândirii ilicite a bunurilor părții vătămate), iar inculpatul i-a restitutit

părții vătămate o mare parte din suma achitată de către acesta conform contractului

încă până la pornirea urmăririi penale în privința acestuia.

În aceste condiții consider, că, de fapt, între partea vătămată și inculpat au

existat raporturi juridice civile, nefiind dovedită intenția inculpatului de obținere a

unui profit în dauna patrimoniului altei persoane, de aceea inculpatul urma a fi

achitat, deoarece fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală.

Judecător Nadejda Toma

27