1ra-113/2018 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-113/2018 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-113/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

16 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Levinschi Alexandru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Zlotea Lilian Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-nul

Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Lilian Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, la 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Savin A. a fost admisă integral, fiind încasat de la

Zlotea L. în beneficiul lui Savin A. prejudiciul material cauzat în mărime de 235.890

lei.

funcția de director al SRL „Apterm-Impex”, cu intenție directă, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările sale și dorind în mod

conștient survenirea acestora, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, a încheiat cu Savin Ana contractul de

investiție nr. 10, prin care s-a obligat să asigure încheierea contractului de vânzare-

cumpărare a apartamentului nr. 101 cu două odăi, având suprafața locativă totală de

87,8 m2, amplasat la etajul 10, din blocul locativ din str. Sarmisegetusa 24, mun.

Chișinău, cu compania de construcție SRL „Igrix Trans”, care de fapt conform

procesului-verbal de recepție finală nr. 1331 din 18.12.2009 era înregistrat cu drept de

proprietate după SRL „Igrix Trans”, iar la 30.09.2009 continuându-și acțiunile sale

criminale, a primit conform dispoziției de plată nr. 5, suma de 35.000 euro, care la

momentul comiterii infracțiunii, conform cursului oficial al BNM constituia

echivalentul a 586.190, 50 lei, iar la 12.10.2012, Zlotea L. a încheiat cu SRL „Igrix

1

Trans” contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nominalizat, fiind trecut

în proprietatea ultimului, neonorându-și obligațiile asumate până în prezent,

cauzând astfel prin acțiunile sale intenționate părții vătămate Savin A. daună

materială în proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Zlotea L., a fost calificată de drept în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și

anume –escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu achitarea lui Zlotea L. de sub

învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că:

- acuzarea nu a demonstrat existența infracțiunii, întrunirea elementelor

constitutive a componenței de infracțiune în faptele lui Zlotea L. și nu a fost dovedită

vinovăția lui în comiterea infracțiunii incriminate;

- instanța de judecată, fiind desemnată pentru judecarea cauzei nu a constatat

toate faptele și circumstanțele cauzei, nu a analizat interacțiunea lor prin coroborare,

dându-le o apreciere greșită, calificându-le distinct de ceea ce s-a produs în realitate;

- instanța de judecată a apreciat eronat probele aduse de acuzare, bazându-se pe

declarațiile părții vătămate Savin A. și a martorilor Savin P., Cebanu A., nu a dat

apreciere motivată declarațiilor inculpatului, care combat declarațiile părții vătămate

în partea incriminării acțiunilor lui Zlotea L.;

- transmiterea banilor, încheierea contractului de investiții, restituirea parțială a

banilor, negocierea condițiilor de divizare a apartamentului litigios sunt relatate fără

divergențe de către Zlotea L. și partea vătămată, iar declarațiile care nu atestă

divergențe, nu probează întrunirea elementelor constitutive ale componenței de

infracțiune, prin ele părțile doar confirmă situația faptică și conduita lor până la

pornirea urmăririi penale;

- la urmărirea penală nu a fost dispusă și desfășurată acțiunea de confruntare

între Zlotea L. și partea vătămată Savin A., în cadrul căreia puteau fi elucidate

circumstanțele lovite de divergențe;

- organul de urmărire penală, nu a audiat la faza urmăririi penale pe Savin Ș.

(feciorul părții vătămate), care a fost în contact la faza premergătoare încheierii

contractului de investiție cu partea vătămată, care purta discuții cu inculpatul,

negociind condițiile tranzacției;

- cât privește declarațiile martorului Savin P., aceasta a dat mărturii indirecte în

raport cu faptele constatate în pricină, fapte și situații, ce ar avea importanță la

calificarea infracțiunii. La fel, sunt indirecte cu circumstanțele cauzei mărturiile lui

Ceban A.;

- la caz, lipsește totalmente demonstrarea vinovăției lui Zlotea L., faptul că

acesta a primit bani de la partea vătămată este constatat, banii însă au fost dobândiți

nu în scop cupidant, de însușire, îmbogățire, ci ca rezultat al unei înțelegeri, acord

2

agreat și încheiat benevol între partea vătămată și inculpat, cu punerea lui în

realizare;

- transmiterea banilor a fost documentată în mod corespunzător, cu eliberarea

părții vătămate a documentului primar prevăzut de art. 19 al Legii contabilității

(dispoziție de încasare), iar conform procesului-verbal de ridicare din 19.09.2013 (f.d.

93) aceste acte (inclusiv contractul de investiție) au fost ridicate chiar de la partea

vătămată;

- prin analiza tuturor circumstanțelor, se constată că, la caz este un raport

juridic civil litigios între părți, astfel partea vătămată are o creanță de natură civilă

față de inculpat și în mod eronat consideră, că a fost tratată cu abuz de încredere din

partea acestuia;

- între partea vătămată și inculpat la 20.09.2009, a fost încheiat un contract

(civil), având obligațiuni reciproce ale părților, conform contractului de investiții nr.

010 din 20.09.2009, SRL „Apterm-Impex”, compania ce aparține lui Zlotea L. s-a

obligat față de partea vătămată să asigure încheierea contractului de vânzare -

cumpărare a unui apartament identificat;

- la momentul încheierii contractului, partea vătămată și inculpatul au convenit

că obiect al tranzacției la survenirea circumstanțelor prevăzute în contractul inițial,

va constitui doar o parte din apartamentul cu nr. 101 din str. Sarmisegetuza 24, fapt

ce a fost stipulat în mod expres în pct. 1 al contractului, astfel părțile au prevăzut în

contract (pct. 5) că, SRL „Apterm-Impex” cu concursul SRL „Igrix Trans” va asigura

acoperirea gaurei între nivelele 9 și 10, astfel încât partea vătămată să obțină doar

suprafața contractată în baza contractului nr. 010 din 20.09.2009;

- la încheierea contractului cu partea vătămată, acesteia i-a fost prezentat planul

(geometric) al apartamentului, datat cu 11.05.2009, iar din informația inclusă în plan,

partea vătămată a văzut suprafața, configurația viitorului apartament, precum și

date despre proprietarul acestuia. Concomitent din start, părții vătămate i-a fost

explicat, că apartamentul nr. 101 aparține companiei SRL „Igrix Trans”, astfel

consideră neîntemeiat argumentul reținut de acuzare, precum că Zlotea L. prin

înșelăciune a prevăzut în contractul din 20.09.2009 un apartament care nici nu-i

aparținea, or în contractul menționat a fost stipulat regimul juridic al

apartamentului;

- având în vedere conținutul (obiectul) contractului din 20.09.2009, nu poate fi

vorba de inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la cauza și destinația plății

efectuate în baza contractului încheiat cu inculpatul;

- din declarațiile părții vătămate, aceasta cunoștea toate circumstanțele legate de

apartament, fapt ce înseamnă că Zlotea L. nu a înșelat-o ori a reprodus eronat

circumstanțele în felul în care să convingă partea vătămată să încheie cu el

contractul;

- partea vătămată a mai fost informată prin contract, că de fapt, dreptul de a

asigura încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată, inculpatul

îl are în virtutea relațiilor contractuale cu SRL „Igrix Trans”, în baza contractului de

antrepriză nr. 010VM din 30.09.2008 acesta prevăzând un volum de lucrări în sumă

de 2.848.635,48 lei;

3

- inculpatul a fost nevoit să se implice în asigurarea vânzării apartamentului nr.

101, pentru că din sursele vânzării lui, SRL „Igrix Trans” urma să achite o parte din

serviciile prestate de către SRL „Apterm-Impex”;

- partea vătămată recunoaște că a cunoscut, din momentul încheierii

contractului cu inculpatul despre toate condițiile speciale, circumstanțele stipulate în

contract, recunoaște că banii au fost transmiși nu pentru obținerea dreptului de

proprietate asupra apartamentului, dar pentru că Zlotea L., după survenirea

condițiilor stipulate în contractul inițial, să asigure încheierea contractului de

vînzare-cumpărare, în baza căruia partea-vătămată ar deveni proprietar;

- partea vătămată după întârzierea inculpatului, prin acțiunile sale, conduita și

înscrisurile semnate ulterior și că actul încheiat între ea și inculpat este o relație

civilă, în temeiul căreia Zlotea L. i-ar fi dator cu bani;

- la 12.10.2012, Zlotea L. a încheiat contract de vânzare-cumpărare cu SRL „Igrix

Trans”, în temeiul căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului

nr. 101, cu o suprafață totală de 184 m2, însă la 26.04.2011 și 30.11.2011, partea

vătămată a primit de la inculpat recipise, acceptând noile condiții stabilite între părți

pe marginea raportului juridic civil stabilit între ele, astfel inițial la 26.04.2011, fiind

în întârzierea executării obligației sale față de partea vătămată, inculpatul a garantat

acesteia că în termen de 15 zile va asigura executarea obligației fie prin încheierea de

către partea vătămată a contractului de vânzare cumpărare, fie va restitui banii în

sumă de 35.000 euro;

- la 30.12.2011, partea vătămată a confirmat, că și-a pierdut interesul în

dobândirea apartamentului nr. 101 și urmărea scopul de a rezolvi contractul încheiat

cu inculpatul și a primi înapoi banii transmiși în baza acestuia, iar prin recipisa din

30.12.2011, partea vătămată a acceptat primirea de la Zlotea L. a sumei de 10.000

euro și a sumei de 200.000 lei;

- prin faptul primirii-predării de comun acord a banilor părțile au rezolvit cu

efecte în viitor contractul încheiat la 20.09.2009, din care moment partea vătămată nu

mai urmărea interesul de a dobândi apartamentul nr. 101, iar inculpatul să mai

execute obiectul contractului. Prin urmare, inculpatului i-a rămas să restituie suma

restantă, fapt acceptat de către partea vătămată;

- este inadmisibilă punere la baza condamnării inculpatului a faptului că acesta

a luat banii de la partea vătămată, iar ulterior prin înșelăciune a înregistrat dreptul

de proprietate asupra apartamentului după sine;

- faptul că Zlotea L. a reușit să dobândească dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. 101 demonstrează, că acesta chiar de la momentul încheierii

contractului nr. 010 din 20.09.2009 (cu partea vătămată) și-a asumat din start

obligațiuni viabile pe care le-a putut executa. Doar că aceste obligațiuni din motive

ce nu au depins de voința inculpatului, au putut fi realizate cu întârziere, iar la acel

moment, partea vătămată a renunțat la apartament, consimțământul ei fiind orientat

spre restituirea către ea a banilor transmiși inculpatului. Prin acceptarea sumelor

restituite de către Zlotea L., partea vătămată accepta soldul format între părți în baza

contractului din 20.09.2009 și obligațiile de plată în curs de executare, care i-au

revenit inculpatului;

4

- acuzarea nu a adus probe de constatare a laturii subiective și prin ce s-a

manifestat înșelăciunea încriminată inculpatului;

- Zlotea L. niciodată nu a negat obligația sa pecuniară față de partea vătămată,

care este născută dintr-o relație juridică civilă, parțial pe care a și stins-o.

2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just ajungând la concluzia

că, inculpatul Zlotea L. a săvârșit infracțiunea încriminată prevăzută de art. 190 alin.

(5) Cod penal.

În opinia instanței de apel, vina inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate Savin A., martorilor

Savin P., Cebanu A. și prin materialele cauzei și anume: plângerea lui Savin A.(f.d. 4-

6 v. I), ordonanța de ridicare și proces-verbal de ridicare din 19.09.2013 (f.d. 92-96 v.

I).

Instanța de apel a menționat, că prima instanță just a reținut că, în acțiunile

inculpatului se conține latura obiectivă a escrocheriei, exprimată prin înșelăciune,

deoarece prin probele administrate s-a constatat, că făptuitorul a obținut cu rea-

credință de la Savin A. suma de 35.000 euro, transmiși benevol de către aceasta, prin

dezinformarea și inducere în eroare. Acest fapt se demonstrează și prin aceea, că

apartamentul nr. 101 din blocul locativ din str. Sarmisegetuza 24, mun. Chișinău,

conform procesului verbal de recepție finală nr. 1331 din 18 decembrie 2009, era

înregistrat cu drept de proprietate după SRL „Igrix Trans”. Ulterior inculpatul

Zlotea L. a încheiat cu SRL „Igrix Trans” contractul de vânzare cumpărare a

apartamentului nominalizat.

Deci, instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului corect au fost calificate

drept escrocherie, dat fiind faptul că, acesta încă la momentul intrării în stăpânire

asupra banilor, urmărea scopul de a o însuși și nu avea intenția să-și onoreze

angajamentul asumat, de a asigura încheierea contractului de vânzare cumpărare a

apartamentului indicat.

Mai mult ca atât, din circumstanțele expuse, instanța de apel a stabilit faptul, că

inculpatul a acționat cu intenție determinată întru însușirea averii proprietarului și

trecerea în sfera personală patrimonială foloase în proporții deosebit de mari,

deoarece ultimul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a

prevăzut urmările lor prejudiciabile, a dorit în mod conștient survenirea acestor

urmări.

Instanța de apel a respins alegațiile părții apărării, precum că între Zlotea L. și

Savin A. sunt relații civile, deoarece în cazul examinat nu se constată raporturi de

natură juridică civilă, de vreme ce împrejurările stabilite coroborate la acțiunile

inculpatului atestă, că acesta încă la momentul primirii banilor avea drept scop

însușirea acestora, fără îndeplinirea angajamentului asumat de a asigura

proprietatea apartamentului pentru Savin A.

5

În viziunea instanței de apel, prima instanță a constatat just buna-credință și

încrederea Anei Savin cu care i-a oferit inculpatului banii în sumă de 35.000 euro și

în același timp, atitudinea de rea-credință a inculpatului Zlotea L., care a primit

banii, însă a neglijat obligațiile angajate de a asigura încheierea contractului de

vânzare cumpărare a apartamentului.

La fel, instanța de apel a reținut, că prima instanță la aprecierea modului și a

măsurii de pedeapsă a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii, personalitatea infractorului, de circumstanțele ce atenuează pedeapsa

sau o agravează, a dat deplină eficiență prevederilor art. 75 - 77 Cod penal.

Levinschi A. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Zlotea L. să fie achitat, de învinuirea adusă

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, sau să fie dispusă rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroare judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În motivarea recursului declarat invocă aceleași motive ce au fost indicate în

apel, suplimentar, menționând că:

- cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea legală a inculpatului, fiind

încălcate prevederile art. 321 alin. (5) Cod de procedură penală;

- Zlotea L. nu a fost legal citat pentru ședința de judecată în instanța de apel din

12.09.2017 (prima și unica ședință), în adresa acestuia a fost expediată citație (f.d. 7,

v. II), însă nu este o confirmare a faptului recepționării sau nerecepționării citației de

către inculpat;

- după intentarea dosarului de căutare, instanța de apel la prima ședință de

examinare a apelului a fost înștiințată de către avocat, că datorită aflării inculpatului

peste hotare, acesta este în imposibilitate să fie prezent la ședința din 12.09.2017 și că

revine în țară în luna octombrie, în legătură cu ce s-a solicitat amânarea ședinței de

judecată, pentru a asigura accesul personal al inculpatului la examinarea cauzei;

- decizia instanței de apel prezintă deficiențe sub aspectul motivării, ea

nesatisfăcând cerințele stipulate în art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

care trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept ce au dus la menținerea

sentinței instanței de fond, precum și motivele adoptării soluției date;

- instanța de apel evaluând probele cercetate, n-a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

lipsește o motivare a argumentelor respinse, precum și printr-o motivare superficială

a soluției adoptate, fără o analiză și apreciere completă, obiectivă și mutiaspectuală a

circumstanțelor cauzei, a probelor și interacțiunii lor;

- instanța de apel nu a dat o apreciere și motivare în privința recipisei (f.d. 17, 96

v. I), recipisei din 30.12.2011 (f.d. 18 v. I); planului geometric din 11.05.2009 și

informația din Registrul Bunurilor Imobile (f.d. 11-12, v. I); extraselor din evidența

contabilă (f.d. 87-88 v. I); dispoziției de încasare nr. 05 din 30.09.2009;

- declarațiile martorilor acuzării (Savin P., Ceban A.) au fost supuse unei

aprecieri eronate;

6

- instanța de apel a omis să motiveze aprecierea sau respingerea argumentelor

apelului, ce se referă la acceptul părții vătămate de a primi banii înapoi, de a rezolvi

contractul de investiții, pierderea interesului părții vătămate față de bunul imobil pe

care intenționa să-l dobândească prin intermediul inculpatului, lipsa din partea

părții vătămate a unor revendicări înaintate în ordine civilă, achiziția de către

inculpat a apartamentului nr. 101 în momentul în care partea vătămată renunțase la

acest bun imobil, achiziția acestui apartament din contul surselor bănești acordate

inculpatului prin credit bancar (instituirea ipotecii, RBI);

- în procesul de judecată în cauza respectivă, au fost încălcate prevederile art. 6

CtEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil;

- soluția de respingere a apelului declarat, este insuficient motivată și

necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată atât a primei instanțe, cât și a celei de apel, în condițiile art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală;

- instanța de apel, fiind sesizată în privința calificării juridice a faptelor

inculpatului și confirmării ori infirmării prezenței la caz a unui raport juridic civil, s-

a limitat sub acest aspect, la analiza atitudinii subiective a părților față de

angajamentele reciproc asumate;

- la momentul încheierii contractului, SRL „Apterm-Impex” executa lucrări la

„IGRIX-TRANS” SRL, antreprenorul și proprietarul blocului locativ, fapt ce a fost

specificat direct în contract. Termenul de executare acestei obligații a fost stabilit

până la darea în exploatare a apartamentului. Până la acel moment, obligația nefiind

scadentă nici nu poate indica sub nici o formă asupra unor semne de abuz de

încredere ori înșelăciune;

- inculpatului avea obligația pecuniară (finală în baza recipiselor semnate) de a

restitui banii, iar partea vătămată dreptul de a pretinde încasarea lor, având la bază

înscrisuri ce servesc temei juridic pentru creanțele pretinse.

În drept, apărătorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8)

Cod de procedură penală.

penală, au depus referință privind opinia lor asupra recursului declarat:

7.1 Procurorul, considerând că acesta urmează a fi respins, deoarece concluzia

instanței de apel privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate,

este una corectă și întemeiată, iar motivele invocate de recurent sunt declarative și au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora instanța le-a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie. Astfel, din

materialul probator examinat nu s-au constatat elemente a raporturilor civile

invocate.

7.2 Partea vătămată Savin A., solicitând respingerea ca inadmisibil a recursului

declarat, deoarece criticile menționate au format obiect de examinare la judecarea

cauzei în instanțele inferioare și asupra cărora acestea s-au pronunțat, dându-le

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărârile pronunțate.

Inculpatul încă la momentul în care a primit banii urmărea scopul de a-i sustrage și

nu avea intenția să-și realizeze angajamentul asumat și anume de transmitere în

7

proprietatea sa a apartamentului. Intenția de sustragere a banilor prin înșelăciune

este demonstrată de faptul că atât el, cât și întreprinderea ce o reprezintă nu a fost în

drept de a înstrăina acest apartament.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit alin. (1) art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sânt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.

Revenind la textul recursului ordinar declarat de către avocatul Levinschi

Alexandru în numele inculpatului Zlotea L. se constată, că recurentul invocă temei

de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care cauza a fost

judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt care a afectat soluția instanței precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-

o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la motivele esențiale invocate de avocatul

Levinschi A. în numele inculpatului, în ordine de apel.

Instanța de recurs a statuat asupra acestor concluzii în urma analizei hotărârii

judecătorești contestate, în raport cu motivele invocate de apelant în prezenta speță,

unde au fost puse pentru discuție în instanța de apel, inclusiv următoarele

argumente principale:

- instanța de judecată a apreciat eronat probele aduse de acuzare, bazându-se pe

declarațiile părții vătămate Savin A. și a martorilor Savin P., Cebanu A., nu a dat apreciere

motivată declarațiilor inculpatului, care combat declarațiile părții vătămate în partea

incriminării acțiunilor lui Zlotea L.;

8

- transmiterea banilor, încheierea contractului de investiții, restituirea parțială a

banilor, negocierea condițiilor de divizare a apartamentului litigios sunt relatate fără

divergențe de către Zlotea L. și partea vătămată, iar declarațiile care nu atestă divergențe, nu

probează întrunirea elementelor constitutive ale componenței de infracțiune, prin ele părțile

doar confirmă situația faptică și conduita lor până la pornirea urmăririi penale;

- la urmărirea penală nu a fost dispusă și desfășurată acțiunea de confruntare între

Zlotea L. și partea vătămată Savin A., în cadrul căreia puteau fi elucidate circumstanțele

lovite de divergențe;

- organul de urmărire penală, nu a audiat la faza urmăririi penale pe Savin Ș. (feciorul

părții vătămate), care a fost în contact la faza premergătoare încheierii contractului de

investiție cu partea vătămată, care purta discuții cu inculpatul, negociind condițiile

tranzacției;

- cât privește declarațiile martorului Savin P., aceasta a dat mărturii indirecte în raport

cu faptele constatate în pricină, fapte și situații, ce ar avea importanță la calificarea

infracțiunii. La fel, sunt indirecte cu circumstanțele cauzei mărturiile lui Ceban A.;

- la caz, lipsește totalmente demonstrarea vinovăției lui Zlotea L., faptul că acesta a

primit bani de la partea vătămată este constatat, banii însă au fost dobândiți nu în scop

cupidant, de însușire, îmbogățire, ci ca rezultat al unei înțelegeri, acord agreat și încheiat

benevol între partea vătămată și inculpat, cu punerea lui în realizare;

- transmiterea banilor a fost documentată în mod corespunzător, cu eliberarea părții

vătămate a documentului primar prevăzut de art. 19 al Legii contabilității (dispoziție de

încasare), iar conform procesului-verbal de ridicare din 19.09.2013 (f.d. 93) aceste acte

(inclusiv contractul de investiție) au fost ridicate chiar de la partea vătămată;

- prin analiza tuturor circumstanțelor, se constată că, la caz este un raport juridic civil

litigios între părți, astfel partea vătămată are o creanță de natură civilă față de inculpat și în

mod eronat consideră, că a fost tratată cu abuz de încredere din partea acestuia;

- între partea vătămată și inculpat la 20.09.2009, a fost încheiat un contract (civil),

având obligațiuni reciproce ale părților, conform contractului de investiții nr. 010 din

20.09.2009, SRL „Apterm-Impex”, compania ce aparține lui Zlotea L. s-a obligat față de

partea vătămată să asigure încheierea contractului de vânzare - cumpărare a unui

apartament identificat;

- la momentul încheierii contractului, partea vătămată și inculpatul au convenit că

obiect al tranzacției la survenirea circumstanțelor prevăzute în contractul inițial, va constitui

doar o parte din apartamentul cu nr. 101 din str. Sarmisegetuza 24, fapt ce a fost stipulat în

mod expres în pct. 1 al contractului, astfel părțile au prevăzut în contract (pct. 5) că, SRL

„Apterm-Impex” cu concursul SRL „Igrix Trans” va asigura acoperirea gaurei între nivelele

9 și 10, astfel încât partea vătămată să obțină doar suprafața contractată în baza contractului

nr. 010 din 20.09.2009;

- la încheierea contractului cu partea vătămată, acesteia i-a fost prezentat planul

(geometric) al apartamentului, datat cu 11.05.2009, iar din informația inclusă în plan, partea

vătămată a văzut suprafața, configurația viitorului apartament, precum și date despre

proprietarul acestuia. Concomitent din start, părții vătămate i-a fost explicat, că

apartamentul nr. 101 aparține companiei SRL „Igrix Trans”, astfel consideră neîntemeiat

argumentul reținut de acuzare, precum că Zlotea L. prin înșelăciune a prevăzut în contractul

9

din 20.09.2009 un apartament care nici nu-i aparținea, or în contractul menționat a fost

stipulat regimul juridic al apartamentului;

- având în vedere conținutul (obiectul) contractului din 20.09.2009, nu poate fi vorba

de inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la cauza și destinația plății efectuate în

baza contractului încheiat cu inculpatul;

- din declarațiile părții vătămate, aceasta cunoștea toate circumstanțele legate de

apartament, fapt ce înseamnă că Zlotea L. nu a înșelat-o ori a reprodus eronat circumstanțele

în felul în care să convingă partea vătămată să încheie cu el contractul;

- partea vătămată a mai fost informată prin contract, că de fapt, dreptul de a asigura

încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată, inculpatul îl are în

virtutea relațiilor contractuale cu SRL „Igrix Trans”, în baza contractului de antrepriză nr.

010VM din 30.09.2008 acesta prevăzând un volum de lucrări în sumă de 2.848.635,48 lei;

- inculpatul a fost nevoit să se implice în asigurarea vânzării apartamentului nr. 101,

pentru că din sursele vânzării lui, SRL „Igrix Trans” urma să achite o parte din serviciile

prestate de către SRL „Apterm-Impex”;

- partea vătămată recunoaște că a cunoscut, din momentul încheierii contractului cu

inculpatul despre toate condițiile speciale, circumstanțele stipulate în contract și că banii au

fost transmiși nu pentru obținerea dreptului de proprietate asupra apartamentului, dar

pentru că Zlotea L., după survenirea condițiilor stipulate în contractul inițial, să asigure

încheierea contractului de vînzare-cumpărare, în baza căruia partea-vătămată ar deveni

proprietar;

- partea vătămată după întârzierea inculpatului, prin acțiunile sale, conduita și

înscrisurile semnate ulterior, recunoaște că actul încheiat între ea și inculpat este o relație

civilă, în temeiul căreia Zlotea L. i-ar fi dator cu bani;

- la 12.10.2012, Zlotea L. a încheiat contract de vânzare-cumpărare cu SRL „Igrix

Trans”, în temeiul căruia a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 101,

cu o suprafață totală de 184 m2, însă la 26.04.2011 și 30.11.2011, partea vătămată a primit de

la inculpat recipise, acceptând noile condiții stabilite între părți pe marginea raportului

juridic civil stabilit între ele, astfel inițial la 26.04.2011, fiind în întârzierea executării

obligației sale față de partea vătămată, inculpatul a garantat acesteia că în termen de 15 zile

va asigura executarea obligației fie prin încheierea de către partea vătămată a contractului de

vânzare cumpărare, fie va restitui banii în sumă de 35.000 euro;

- la 30.12.2011, partea vătămată a confirmat că și-a pierdut interesul în dobândirea

apartamentului nr. 101 și urmărea scopul de a rezolvi contractul încheiat cu inculpatul și a

primi înapoi banii transmiși în baza acestuia, iar prin recipisa din 30.12.2011, partea

vătămată a acceptat primirea de la Zlotea L. a sumei de 10.000 euro și a sumei de 200.000 lei;

- prin faptul primirii-predării de comun acord a banilor părțile au rezolvit cu efecte în

viitor contractul încheiat la 20.09.2009, din care moment partea vătămată nu mai urmărea

interesul de a dobândi apartamentul nr. 101, iar inculpatul să mai execute obiectul

contractului. Prin urmare, inculpatului i-a rămas să restituie suma restantă, fapt acceptat de

către partea vătămată;

- este inadmisibilă punere la baza condamnării inculpatului a faptului, că acesta a luat

banii de la partea vătămată, iar ulterior prin înșelăciune a înregistrat dreptul de proprietate

asupra apartamentului după sine;

10

- faptul că Zlotea L. a reușit să dobândească dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. 101 demonstrează, că acesta chiar de la momentul încheierii contractului

nr. 010 din 20.09.2009 (cu partea vătămată) și-a asumat din start obligațiuni viabile pe care

le-a putut executa. Doar că aceste obligațiuni din motive ce nu au depins de voința

inculpatului, au putut fi realizate cu întârziere, iar la acel moment, partea vătămată a

renunțat la apartament, consimțământul ei fiind orientat spre restituirea către ea a banilor

transmiși inculpatului. Prin acceptarea sumelor restituite de către Zlotea L., partea vătămată

accepta soldul format între părți în baza contractului din 20.09.2009 și obligațiile de plată în

curs de executare, care i-au revenit inculpatului;

- acuzarea nu a adus probe de constatare a laturii subiective și prin ce s-a manifestat

înșelăciunea încriminată inculpatului;

- Zlotea L. niciodată nu a negat obligația sa pecuniară față de partea vătămată, care este

născută dintr-o relație juridică civilă, parțial pe care a și stins-o.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat,

deoarece în viziunea avocatului Levinschi A. în numele inculpatului, aceste motive

ar putea răsturna soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei

hotărâri.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, au fost indicate

motivele expuse mai sus, ulterior fiind redat conținutul declarațiilor inculpatului

făcute în instanța de apel, părții vătămate și a martorilor date în cadrul primei

instanțe, fiind menționate și probele scrise ce au fost verificate în instanța de apel,

considerând în cele din urmă că vina inculpatului în cele incriminate este confirmată,

însă instanța ierarhic inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale menționate

mai sus, fără o fi făcută o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile

nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-se la expunerea

evazivă asupra acestora.

De asemenea, Colegiul statuează că instanța de apel doar a constatat faptul

comiterii de către inculpat a infracțiunii incriminate și că în cazul examinat nu se

constată raporturi de natură juridică civilă, fără a oferi răspunsuri asupra tuturor

argumentelor invocate în acest sens de către apelant.

Din prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, rezultă că instanța de

apel, judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Motivele din apel trebuie examinate printr-o analiză obiectivă, completă și sub

toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu întreg materialul probator al

cauzei. Deci argumentele expuse în pct. 3 din prezenta decizie, de fapt, constituie

fondul apelului și nepronunțarea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului

apelului de către instanța de apel.

11

Totodată, instanța de recurs specifică faptul, că obligația de motivare a

hotărârilor judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui

proces echitabil. Conform jurisprudenței CEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, având posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere

de apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003), Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007),

Albina c. Romîniei (2005), Boldea c. Romîniei (2007).

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelant și menționate mai sus, motivându-și temeiurile de

fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste

motive invocate de apelant, totodată instanța de apel urmează să aprecieze probele

în urma unei evaluări în ansamblu și să verifice dacă în speță nu sunt relații civile.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează

cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu

rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile art. 435 Cod de procedură

penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs (pct. 14.7 introdus prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova nr. 10 din 24.12.2010).

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat

răspuns alegațiilor de bază invocate de către avocatul Levinschi A. în numele

inculpatului, care în opinia acestuia au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea

de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către

această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul

cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de

apel și recurs, nominalizate și în prezenta decizie; să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii

imputate inculpatului și să atragă atenția asupra faptului dacă în speță nu sunt relații

civile, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de

12

practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Levinschi Alexandru în

numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 septembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Zlotea Lilian Xxxxx

și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 06 februarie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

13