1ra-2048/2019 — art. 190 alin. 2 lit. c, 361 alin. 1 CP

1ra-2048/2019 — art. 190 alin. 2 lit. c, 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2048/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 noiembrie 2018, declarat de avocata Natalia Călugăreanu și inculpata

Svinarciuc Liudmila XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.09.2017 – 05.06.2018,

instanța de apel: 27.06.2018 – 07.11.2018,

instanța de recurs: 09.09.2019 – 13.11.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Svinarciuc Liudmila a

fost condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 1 an și 5 luni închisoare,

cu privarea de dreptul de a exercita o activitate ce ține de circulația mijloacelor

financiare pe un termen de 2 ani, și în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la 6 luni

închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 1 an și 8 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita o activitate ce ține de circulația mijloacelor financiare pe un

termen de 2 ani.

1

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

De la inculpată s-au încasat în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL prejudiciul

material în sumă de 10.618 lei, în beneficiului lui Mursa S. – prejudiciul moral în

mărime de 2000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 lei, iar în

beneficiul statului - cheltuielile judiciare în sumă de 1820 lei.

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și

admițând în mod conștient survenirea acestora, a dobândit în circumstanțe

necunoscute buletinul de identitate eliberat pe numele lui Mursa S., cu care la 19

august 2016, on-line s-a adresat către compania de vânzări ÎCS „Smad Grup” SRL,

cu sediul în str. Petricani 21/1, mun. Chișinău, iar mai apoi prin telefon a confirmat

identitatea că este Mursa S. și intenționează să procure un laptop de model „Asus

X301A White” la preț de 5689 lei, expediind în adresa acestora pe adresa

smadshop@gmail.com cererea model completată și copia buletinului menționat.

Svinarciuc L., fără a dispune de mijloacele financiare necesare, acționând ilicit, din

numele lui Mursa S., cu scop bine determinat, a menționat în cerere, iar mai apoi

verbal a confirmat prin telefon, că solicită ca costul laptopului să fie acoperit din

contul unui credit, care urma să fie acordat de întreprinderea cu ÎCS „Easy Credit”

SRL. În rezultatul examinării documentelor prezentate, ÎCS „Easy Credit” SRL a

acceptat acordarea creditului în sumă de 5689 lei, fapt care a permis SRL „Smad

Grup” să livreze bunul solicitat către Mursa S., care s-a adeverit a fi Svinarciuc L. La

19 august 2016, agentul de livrări s-a prezentat pe adresa indicată în cerere și a

prezentat către clientul Mursa S., adică Svinarciuc L. contractul de împrumut nr.

162359960 și actul de predare-primire, unde acesta pentru realizarea unui act juridic,

a semnat, din numele lui „Mursa Silvia XXXXXX”, că a recepționat bunul.

Astfel, Svinarciuc L. ilicit a dobândit un bun care a fost achitat prin intermediul

ÎCS „Easy Credit” SRL, în sumă de 5689 lei și ratele scadente care au fost stabilite

conform contractului de împrumut cu nr. 162359960 din 19.08.2016 care, în total,

constituie suma de 10.618 lei, care pentru partea vătămată ÎCS „Easy Credit” SRL

constituie proporții considerabile.

Acțiunile inculpatei au fost calificate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot ea, la 19 august 2016, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și admițând în mod conștient

survenirea acestora, a dobândit în circumstanțe necunoscute buletinul de identitate

eliberat pe numele lui Mursa S. cu care, la 19 august 2016, on-line s-a adresat către

compania de vânzări ÎCS „SmadGrup” SRL cu sediul în str. Petricani 21/1, mun.

Chișinău, iar mai apoi, prin telefon, a confirmat identitatea sa că este Mursa S. și

intenționează să procure un laptop de model „Asus X301A White” la preț de 5689 lei,

expediind în adresa acestora pe adresa „smadshop@gmail.com cererea model

completată și copia buletinului menționat. Svinarciuc L., fără a dispune de mijloacele

2

financiare necesare, acționând ilicit, din numele lui Mursa S., cu scop bine

determinat, a menționat în cerere că solicită ca costul laptopului să fie acoperit din

contul unui credit, care urma să fie acordat de întreprinderea cu ÎCS „Easy Credit”

SRL. În rezultatul examinării documentelor prezentate, ÎCS „Easy Credit” SRL a

acceptat acordarea creditului în sumă de 5689 lei, fapt care a permis SRL

„SmadGrup” să livreze bunul solicitat către Mursa S., care s-a adeverit a fi Svinarciuc

L. La 19 august 2016, agentul de livrări s-a prezentat pe adresa indicată în cerere și a

prezentat către clientul Mursa S., adică Svinarciuc L. contractul de împrumut nr.

162359960 și actul de predare-primire. Astfel, pentru a beneficia de acest credit și a

realiza dreptul asupra bunului procurat, Svinarciuc L., intenționat, cu scopul de a

însuși bunul, pentru realizarea unui act juridic, a falsificat semnătura din numele lui

Mursa Silvia XXXXX de pe contractul de împrumut nr. 162359960 din 19.08.2016 și

actul de predare-primire, că a recepționat bunul.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-4243 din 03.08.2017

semnătura plasată în contractul de împrumut nr. 162359960 din 19.08.2016 și în actul

de primire-predare din 19.08.2016 la rubrica - Mursa S. a fost executată de către

Svinarciuc L.

Astfel, Svinarciuc L., ilicit a dobândit un bun care a fost achitat prin

intermediul ÎCS „Easy Credit” SRL în sumă de 5689 lei și ratele scadente care au fost

stabilite conform contractului de împrumut cu nr. 162359960 din 19.08.2016 care în

total constituie suma de 10.618 lei, care pentru partea vătămată ÎCS „Easy Credit”

SRL constituie daune în proporții considerabile.

Acțiunile lui Svinarciuc Liudmila A. au fost calificate pe art. 361 alin. (1) Cod

penal, ca folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și probele, solicitând ca judecata să se facă în procedură simplificată.

Dat fiind că probele administrate, apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc pe deplin vinovăția inculpatei, acțiunile i-au fost încadrate

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, ca folosirea documentelor

oficiale false care acordă drepturi.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 84 alin.

(1), 90 Cod penal, că inculpata a săvârșit o infracțiune gravă și una ușoară, a

recunoscut integral vina și s-a căit sincer, a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, anterior a fost condamnată, antecedentele penale fiind stinse, că lipsesc

circumstanțe agravante, cele atenuante fiind regretul și atitudinea critică față de fapta

săvârșită, precum și de starea materială a acesteia, care nu este angajată în câmpul

muncii, are un copil de vârstă fragedă, că părțile civile solicită repararea prejudiciului

material, care în condițiile de detenție este limitată, concluzionând că aceasta nu

prezintă pericol social, iar corectarea ei este posibilă fără izolare de societate.

Totodată, Mursa S., recunoscută în calitate de parte civilă în procesul penal,

prin cererea de chemare în judecată în temeiul art. 219 Cod de procedură penală, a

solicitat încasarea de la inculpată a prejudiciului cauzat prin infracțiune, și anume

3

6000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, prezentând bonul de plată a

serviciilor de asistență juridică din 09.01.2017 în baza contractului nr. 30 din

09.01.2017 și 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Având în vedere criteriile de aprecierea a cheltuielilor pentru asistență juridică

desprinse din jurisprudența CtEDO, instanța a considerat cererea ca fiind parțial

întemeiată, urmând a fi admise în limita sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, sumă ce este apreciată drept reală, având în vedere că raportul nu

cuprinde acțiuni utilitatea cărora ar provoca dubii instanței de judecată sau părții de la

care se pretinde încasarea cheltuielilor și ținând cont de importanța cazului pentru

partea civilă și rezonabilă, nefiind excesive, ba chiar comparabile cu cele fixate prin

acte normative pentru asistența juridică garantată de stat.

Pe lângă aceasta, fapta ilicită a inculpatei a produs în mod direct și un

prejudiciu nepatrimonial, ce constă în suferințele fizice și psihice inerente unui astfel

de eveniment, suferințele și privațiunile psihice, sociale la care Mursa S. a fost supusă

ca urmare a acțiunilor inculpatei, sentimentele de angoasă și frustrare cauzate acesteia

prin fapta nominalizată, elemente, în raport cu care, instanța apreciază cuantumul

daunelor morale la suma de 2000 lei, ce reprezintă o reparație echitabilă a

prejudiciului moral cauzat, fără ca acesta să constituie o sursa de îmbogățire fără justă

cauză.

Deci, acțiunea civilă înaintată de Mursa S. se admite parțial, cu încasarea de la

inculpată în beneficiul lui Mursa S. a prejudiciului moral în mărime de 2000 lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2000 lei.

La fel, fiind stabilit că vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunilor imputate

și-a găsit confirmare, urmează a încasa din contul acesteia în beneficiul ÎCS „Easy

Credit” SRL prejudiciul material cauzat în mărime de 10.618 lei.

casarea sentinței, în partea admiterii parțiale a acțiunii civile și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă depusă de ultima, cu încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 6000 lei și a prejudiciului moral în

mărime de 5000 lei.

Apelanții au invocat că inculpata urmează să compenseze părții civile

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 6000 lei, suma dată fiind una reală,

necesară, utilă și indispensabilă, dat fiind că toate acțiunile procesuale care au dus la

descoperirea adevărului în cauză au avut loc la inițiativa avocatei Mariana Botnari și

cu participarea nemijlocită a acesteia.

Astfel, avocata Mariana Botnari a fost prezentă la toate acțiunile procesuale,

întrucât participarea ei era absolut necesară, deoarece Mursa S. suferă de dizabilitate

auditivă, astfel că comunicarea acesteia cu organele de drept, fără avocat este extrem

de dificilă, iar din cauza faptului că nu poate auzi tot ce i se comunică, aceasta are o

reținere deosebită în exprimare.

Totodată, cheltuielile materiale pentru serviciile avocatului presupun și

onorariul pentru întocmirea acțiunii civile și reprezentarea în instanța de judecată, iar

aceasta deoarece serviciile avocatei Mariana Botnari au fost substituite prin delegația

de substituire.

4

Conform Recomandărilor privind cuantumul onorariilor și compensarea de

către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobate prin decizia

Consiliului Uniunii Avocaților din 30.03.2012, sunt prevăzute tarife fixe, și anume

1000 lei - tarif fix pentru participarea în fiecare ședință de judecată în instanțele de

orice nivel sau la desfășurarea fiecărei acțiuni procesuale; 750 lei - tarif fix pentru

realizarea primei întâlniri cu beneficiarul asistenței juridice; 1500 lei - tarif fix pentru

întocmirea, după caz, a acțiunii sau referinței la acțiune, întocmirea și depunerea

cererilor legate de desfășurarea acțiunilor procesuale, pentru întocmirea și depunerea

cererii de apel sau recurs. Avocatul se remunerează cu 350 lei în cazul în care are loc

amânarea ședinței de judecată din motive care nu depind de voința avocatului.

Ori, avocata Mariana Botnari a întocmit cererea de chemare în judecată în

interesele părții civile, ceea ce constituie 1500 lei, conform tarifului fix stabilit prin

Recomandare.

Totodată, în instanța de judecată au fost trei ședințe lucrative la care a

participat partea civilă, fiind reprezentată de către avocat, ce constituie 3000 lei, iar

minim două ședințe au fost amânate din motive care nu depind de voința avocatului,

ce constituie 700 lei, conform tarifului fix stabilit prin Recomandare.

Deci, conform Recomandărilor privind cuantumul onorariilor și compensarea

de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobate prin

decizia Consiliului Uniunii Avocaților din 30.03.2012, onorariul stabilit și încasat de

către avocat, potrivit contractului de asistență juridică încheiat, ar depăși suma de

6000 lei, astfel că suma achitată de către partea civilă avocatului a fost una necesară,

reală și rezonabilă.

La fel, Mursa S. a suferit un prejudiciu cauzat personalității afective, suferință

gravă de categorie psihică, prejudiciul moral solicitat în mărime de 5000 lei fiind o

sumă rezonabilă și reparatorie.

noiembrie 2018, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Svinarciuc Liudmila a fost condamnată în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 1

an și 4 luni închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate ce ține de circulația mijloacelor financiare pe un

termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de Mursa S. a fost admisă integral, în beneficiul

acesteia fiind încasat prejudiciul moral în mărime de 5000 lei și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 6000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din

17.08.2018, calificativul de la lit. c) al art. 190 Cod penal – cu cauzarea de daune în

proporții considerabile – a fost abrogat, iar prin prisma retroactivității legii penale, se

5

impune excluderea acestuia din învinuirea imputată inculpatei, acțiunile acesteia

urmând a fi încadrate juridic în baza art. 190 alin. (1) Cod penal.

În același timp, fiind solicitată de către partea civilă suma exactă de 6000 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și prejudiciu moral de 5000 lei, instanța de

fond nu a soluționat legal acțiunea civilă.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003),

Curtea a statuat, în principiu, că atunci când victima unei infracțiuni se constituie

parte civilă în procesul penal, aceasta semnifică introducerea unei cereri în

despăgubiri, chiar dacă ea nu a cerut, în mod expres, repararea prejudiciului suferit.

Prin dobândirea calității de parte civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai

condamnarea penală a autorului infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului

pe care l-a suferit. Astfel, victima a solicitat repararea prejudiciului în mod expres,

însă prima instanță, nu s-a expus în hotărâre în privința încasării ori respingerii

daunei materiale și morale solicitate de către partea vătămată pentru a fi încasată.

Deci, prima instanță și-a motivat soluția deficitar în vederea admiterii parțiale a

pretenției privind încasarea prejudiciului moral, pretenția înaintată de partea civilă

Mursa S., privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei, fiind total

întemeiată.

Potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Astfel, a fost stabilit că Mursa S. a avut de suportat și un prejudiciu de natură

morală, estimarea daunei morale suportate fiind probată prin faptul că a suportat

prejudicii cauzate personalității afective, categorie în care intră suferințele de

categorie psihică.

Ori, conform afirmațiilor apelanților, după primirea somației, partea civilă a

început a trăi într-o stare de disconfort psihologic și, fiind avertizată că va fi acționată

în instanța de judecată pentru încasarea datoriei și că i se va aplica sechestru pe

bunuri, a început a trăi cu frica enormă privind imposibilitatea de a soluționa această

situație.

Mursa S. s-a pomenit cu un credit pe numele său, pe care, în fapt, nu-l

contractase, acest credit fiind luat pe numele ei, făcându-se abuz și uz de fals, cu

utilizarea de către inculpată a datelor din buletinul de identitate. Partea civilă face

parte din pătura social-vulnerabilă, locuiește într-o odaie de 8 m2 și își crește de una

singură copilul minor. Primind somația din partea ÎCS „Easy Credit”, a suportat o

stare de stres foarte puternică, or, nu a contractat nici un credit, mai mult, a fost

avertizată că va fi acționată în judecată pentru recuperarea datoriei și i se va aplica

sechestru pe bunuri.

6

Argumentarea suportării prejudiciului de natură morală se exprimă și prin

faptul că ea a fost nevoită să se adreseze la ÎCS „Easy Credit”, înjosindu-se și

justificându-se că ea nu a luat nici un credit și nu cunoaște despre un asemenea

contract. Partea civilă a fost chemată la inspectoratul de poliție pentru a se stabili

adevărul, împrejurări ce atrag suportarea unei daune de natură morală.

Prin urmare, cerințele părții civile Mursa S. privind încasarea prejudiciului

moral în sumă de 5000 lei sunt total întemeiate, această sumă fiind echitabilă și în

corespundere cu circumstanțele comiterii acțiunilor ilegale ale inculpatei. Ori, la

aprecierea cuantumului prejudiciului moral urmează a se ține cont de caracterul și

gravitatea suferințelor fizice cauzate persoanei vătămate, gradul vinovăției autorului

prejudiciului, personalitatea inculpatei.

La fel, este întemeiată și cererea părții civile Mursa S. privind încasarea din

contul inculpatei a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 6000 lei.

În acest sens, jurisprudența constantă a CtEDO (cauza Costin versus România,

hotărârea din 26 mai 2005; cauza Străin și alții versus România, hotărârea din 21 iulie 2005;

cauza Petre versus România, hotărârea din 27 iulie 2006, etc), statuează că partea care a

câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în

care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Astfel, la determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de

judecată va ține cont de complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea problemelor

juridice ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca

depusă de avocat, aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistența, faptul în ce

măsură munca avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte

dosare, rezultatul obținut, restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele

cauzei, natura și durata relației dintre avocat și client, experiența, reputația și

abilitatea avocatului, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză,

suma despăgubirilor pretinse/obținute în cauză, alți factori, la discreția instanței.

Deci, apreciind aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca

depusă de avocat, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză și

complexitatea cauzei, instanța de apel va dispune încasarea sumei în mărime de 6000

lei din contul inculpatei în calitate de cheltuieli de asistență juridică, sumă care se

justifică prin bonul de plată a serviciilor de asistență juridică din 09.01.2017 în baza

contractului nr. 30 din 09.01.2017.

solicită casarea totală a acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenții au invocat că instanța de fond a încasat o reparație echitabilă a

prejudiciului moral în mărime de 2000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 2000 lei, sume ce nu constituie o sursă a îmbogățirii fără justă valoare.

Totodată, practica CtEDO, cu referire la cheltuielile de asistență juridică relevă

că cheltuielile pentru asistență juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și

rezonabile ca mărime, iar potrivit Recomandării nr. 23 a Curții Supreme de Justiție,

art. 96 alin. (1), (11) Cod de procedură civilă obligă instanța judecătorească să

compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică

acordată de avocați, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

7

Ori, sumele încasate de către instanța de apel a cheltuielilor de asistență

juridică și a prejudiciului moral sunt exagerat de mari, și contravin prevederilor art.

96 alin. (1) și (1/1) CPC.

Instanța de apel nu a ținut cont de starea materială și familiară a inculpatei, că

are un copil la întreținere și este mamă singură, nu este angajată în câmpul muncii,

locuiește cu chirie, a recunoscut vina integral și a acceptat ca cauza să fie examinată

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind mărimea prejudiciului moral cauzat părții vătămate și a

cheltuielilor de asistență juridică, apreciind aportul avocatului la soluționarea cauzei,

timpul și munca depusă de avocat, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare

utilizate în cauză si complexitatea cauzei, în strictă conformitate cu prevederile art.

art. 219 alin. (4), 220 alin. (2), (3), 387 alin. (1) Cod de procedură penală, 96 alin. (1)

Cod de procedură civilă, art. 1423 Cod civil, că la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare

suferințele fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în

conformitate cu normele dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța

de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de

partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte. Instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile. Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

8

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Ori, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura prejudiciului

moral și a cheltuielilor de asistență juridică (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura civilă în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4., 5. din

decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la

baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

9

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Natalia Călugăreanu și

inculpata Svinarciuc Liudmila XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2018, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10