1ra-2048/2019 — art. 190 alin. 2 lit. c, 361 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 05 iunie 2018, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Svinarciuc Liudmila a fost condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 1 an și 5 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita o activitate ce ține de circulația mijloacelor financiare pe un termen de 2 ani, și în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la 6 luni închisoare. Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 1 an și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita o activitate ce ține de circulația mijloacelor financiare pe un termen de 2 ani. 1 Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 1 an. De la inculpată s-au încasat în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL prejudiciul material în sumă de 10.618 lei, în beneficiului lui Mursa S. – prejudiciul moral în mărime de 2000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 lei, iar în beneficiul statului - cheltuielile judiciare în sumă de 1820 lei.

Instanța de fond a constatat că inculpata Svinarciuc L., urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, a dobândit în circumstanțe necunoscute buletinul de identitate eliberat pe numele lui Mursa S., cu care la 19 august 2016, on-line s-a adresat către compania de vânzări ÎCS „Smad Grup” SRL, cu sediul în str. Petricani 21/1, mun. Chișinău, iar mai apoi prin telefon a confirmat identitatea că este Mursa S. și intenționează să procure un laptop de model „Asus X301A White” la preț de 5689 lei, expediind în adresa acestora pe adresa smadshop@gmail.com cererea model completată și copia buletinului menționat. Svinarciuc L., fără a dispune de mijloacele financiare necesare, acționând ilicit, din numele lui Mursa S., cu scop bine determinat, a menționat în cerere, iar mai apoi verbal a confirmat prin telefon, că solicită ca costul laptopului să fie acoperit din contul unui credit, care urma să fie acordat de întreprinderea cu ÎCS „Easy Credit” SRL. În rezultatul examinării documentelor prezentate, ÎCS „Easy Credit” SRL a acceptat acordarea creditului în sumă de 5689 lei, fapt care a permis SRL „Smad Grup” să livreze bunul solicitat către Mursa S., care s-a adeverit a fi Svinarciuc L. La 19 august 2016, agentul de livrări s-a prezentat pe adresa indicată în cerere și a prezentat către clientul Mursa S., adică Svinarciuc L. contractul de împrumut nr. 162359960 și actul de predare-primire, unde acesta pentru realizarea unui act juridic, a semnat, din numele lui „Mursa Silvia XXXXXX”, că a recepționat bunul. Astfel, Svinarciuc L. ilicit a dobândit un bun care a fost achitat prin intermediul ÎCS „Easy Credit” SRL, în sumă de 5689 lei și ratele scadente care au fost stabilite conform contractului de împrumut cu nr. 162359960 din 19.08.2016 care, în total, constituie suma de 10.618 lei, care pentru partea vătămată ÎCS „Easy Credit” SRL constituie proporții considerabile. Acțiunile inculpatei au fost calificate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Tot ea, la 19 august 2016, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, a dobândit în circumstanțe necunoscute buletinul de identitate eliberat pe numele lui Mursa S. cu care, la 19 august 2016, on-line s-a adresat către compania de vânzări ÎCS „SmadGrup” SRL cu sediul în str. Petricani 21/1, mun. Chișinău, iar mai apoi, prin telefon, a confirmat identitatea sa că este Mursa S. și intenționează să procure un laptop de model „Asus X301A White” la preț de 5689 lei, expediind în adresa acestora pe adresa „smadshop@gmail.com cererea model completată și copia buletinului menționat. Svinarciuc L., fără a dispune de mijloacele 2 financiare necesare, acționând ilicit, din numele lui Mursa S., cu scop bine determinat, a menționat în cerere că solicită ca costul laptopului să fie acoperit din contul unui credit, care urma să fie acordat de întreprinderea cu ÎCS „Easy Credit” SRL. În rezultatul examinării documentelor prezentate, ÎCS „Easy Credit” SRL a acceptat acordarea creditului în sumă de 5689 lei, fapt care a permis SRL „SmadGrup” să livreze bunul solicitat către Mursa S., care s-a adeverit a fi Svinarciuc L. La 19 august 2016, agentul de livrări s-a prezentat pe adresa indicată în cerere și a prezentat către clientul Mursa S., adică Svinarciuc L. contractul de împrumut nr. 162359960 și actul de predare-primire. Astfel, pentru a beneficia de acest credit și a realiza dreptul asupra bunului procurat, Svinarciuc L., intenționat, cu scopul de a însuși bunul, pentru realizarea unui act juridic, a falsificat semnătura din numele lui Mursa Silvia XXXXX de pe contractul de împrumut nr. 162359960 din 19.08.2016 și actul de predare-primire, că a recepționat bunul. Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-4243 din 03.08.2017 semnătura plasată în contractul de împrumut nr. 162359960 din 19.08.2016 și în actul de primire-predare din 19.08.2016 la rubrica - Mursa S. a fost executată de către Svinarciuc L. Astfel, Svinarciuc L., ilicit a dobândit un bun care a fost achitat prin intermediul ÎCS „Easy Credit” SRL în sumă de 5689 lei și ratele scadente care au fost stabilite conform contractului de împrumut cu nr. 162359960 din 19.08.2016 care în total constituie suma de 10.618 lei, care pentru partea vătămată ÎCS „Easy Credit” SRL constituie daune în proporții considerabile. Acțiunile lui Svinarciuc Liudmila A. au fost calificate pe art. 361 alin. (1) Cod penal, ca folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi. Instanța a reținut că inculpata a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și probele, solicitând ca judecata să se facă în procedură simplificată. Dat fiind că probele administrate, apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc pe deplin vinovăția inculpatei, acțiunile i-au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, ca folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 84 alin. (1), 90 Cod penal, că inculpata a săvârșit o infracțiune gravă și una ușoară, a recunoscut integral vina și s-a căit sincer, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, anterior a fost condamnată, antecedentele penale fiind stinse, că lipsesc circumstanțe agravante, cele atenuante fiind regretul și atitudinea critică față de fapta săvârșită, precum și de starea materială a acesteia, care nu este angajată în câmpul muncii, are un copil de vârstă fragedă, că părțile civile solicită repararea prejudiciului material, care în condițiile de detenție este limitată, concluzionând că aceasta nu prezintă pericol social, iar corectarea ei este posibilă fără izolare de societate. Totodată, Mursa S., recunoscută în calitate de parte civilă în procesul penal, prin cererea de chemare în judecată în temeiul art. 219 Cod de procedură penală, a solicitat încasarea de la inculpată a prejudiciului cauzat prin infracțiune, și anume 3 6000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, prezentând bonul de plată a serviciilor de asistență juridică din 09.01.2017 în baza contractului nr. 30 din 09.01.2017 și 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Având în vedere criteriile de aprecierea a cheltuielilor pentru asistență juridică desprinse din jurisprudența CtEDO, instanța a considerat cererea ca fiind parțial întemeiată, urmând a fi admise în limita sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, sumă ce este apreciată drept reală, având în vedere că raportul nu cuprinde acțiuni utilitatea cărora ar provoca dubii instanței de judecată sau părții de la care se pretinde încasarea cheltuielilor și ținând cont de importanța cazului pentru partea civilă și rezonabilă, nefiind excesive, ba chiar comparabile cu cele fixate prin acte normative pentru asistența juridică garantată de stat. Pe lângă aceasta, fapta ilicită a inculpatei a produs în mod direct și un prejudiciu nepatrimonial, ce constă în suferințele fizice și psihice inerente unui astfel de eveniment, suferințele și privațiunile psihice, sociale la care Mursa S. a fost supusă ca urmare a acțiunilor inculpatei, sentimentele de angoasă și frustrare cauzate acesteia prin fapta nominalizată, elemente, în raport cu care, instanța apreciază cuantumul daunelor morale la suma de 2000 lei, ce reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului moral cauzat, fără ca acesta să constituie o sursa de îmbogățire fără justă cauză. Deci, acțiunea civilă înaintată de Mursa S. se admite parțial, cu încasarea de la inculpată în beneficiul lui Mursa S. a prejudiciului moral în mărime de 2000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2000 lei. La fel, fiind stabilit că vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunilor imputate și-a găsit confirmare, urmează a încasa din contul acesteia în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL prejudiciul material cauzat în mărime de 10.618 lei.

Avocata Elena Buguța și partea civilă Mursa S. au declarat apel, solicitând casarea sentinței, în partea admiterii parțiale a acțiunii civile și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă depusă de ultima, cu încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 6000 lei și a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei. Apelanții au invocat că inculpata urmează să compenseze părții civile cheltuielile de asistență juridică în sumă de 6000 lei, suma dată fiind una reală, necesară, utilă și indispensabilă, dat fiind că toate acțiunile procesuale care au dus la descoperirea adevărului în cauză au avut loc la inițiativa avocatei Mariana Botnari și cu participarea nemijlocită a acesteia. Astfel, avocata Mariana Botnari a fost prezentă la toate acțiunile procesuale, întrucât participarea ei era absolut necesară, deoarece Mursa S. suferă de dizabilitate auditivă, astfel că comunicarea acesteia cu organele de drept, fără avocat este extrem de dificilă, iar din cauza faptului că nu poate auzi tot ce i se comunică, aceasta are o reținere deosebită în exprimare. Totodată, cheltuielile materiale pentru serviciile avocatului presupun și onorariul pentru întocmirea acțiunii civile și reprezentarea în instanța de judecată, iar aceasta deoarece serviciile avocatei Mariana Botnari au fost substituite prin delegația de substituire. 4 Conform Recomandărilor privind cuantumul onorariilor și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobate prin decizia Consiliului Uniunii Avocaților din 30.03.2012, sunt prevăzute tarife fixe, și anume 1000 lei - tarif fix pentru participarea în fiecare ședință de judecată în instanțele de orice nivel sau la desfășurarea fiecărei acțiuni procesuale; 750 lei - tarif fix pentru realizarea primei întâlniri cu beneficiarul asistenței juridice; 1500 lei - tarif fix pentru întocmirea, după caz, a acțiunii sau referinței la acțiune, întocmirea și depunerea cererilor legate de desfășurarea acțiunilor procesuale, pentru întocmirea și depunerea cererii de apel sau recurs. Avocatul se remunerează cu 350 lei în cazul în care are loc amânarea ședinței de judecată din motive care nu depind de voința avocatului. Ori, avocata Mariana Botnari a întocmit cererea de chemare în judecată în interesele părții civile, ceea ce constituie 1500 lei, conform tarifului fix stabilit prin Recomandare. Totodată, în instanța de judecată au fost trei ședințe lucrative la care a participat partea civilă, fiind reprezentată de către avocat, ce constituie 3000 lei, iar minim două ședințe au fost amânate din motive care nu depind de voința avocatului, ce constituie 700 lei, conform tarifului fix stabilit prin Recomandare. Deci, conform Recomandărilor privind cuantumul onorariilor și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobate prin decizia Consiliului Uniunii Avocaților din 30.03.2012, onorariul stabilit și încasat de către avocat, potrivit contractului de asistență juridică încheiat, ar depăși suma de 6000 lei, astfel că suma achitată de către partea civilă avocatului a fost una necesară, reală și rezonabilă. La fel, Mursa S. a suferit un prejudiciu cauzat personalității afective, suferință gravă de categorie psihică, prejudiciul moral solicitat în mărime de 5000 lei fiind o sumă rezonabilă și reparatorie.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2018, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre. Svinarciuc Liudmila a fost condamnată în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 an și 4 luni închisoare. Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de circulația mijloacelor financiare pe un termen de 2 ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 1 an. Acțiunea civilă înaintată de Mursa S. a fost admisă integral, în beneficiul acesteia fiind încasat prejudiciul moral în mărime de 5000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 6000 lei. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de apel a reținut că prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, calificativul de la lit. c) al art. 190 Cod penal – cu cauzarea de daune în proporții considerabile – a fost abrogat, iar prin prisma retroactivității legii penale, se 5 impune excluderea acestuia din învinuirea imputată inculpatei, acțiunile acesteia urmând a fi încadrate juridic în baza art. 190 alin. (1) Cod penal. În același timp, fiind solicitată de către partea civilă suma exactă de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și prejudiciu moral de 5000 lei, instanța de fond nu a soluționat legal acțiunea civilă. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), Curtea a statuat, în principiu, că atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri, chiar dacă ea nu a cerut, în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit. Astfel, victima a solicitat repararea prejudiciului în mod expres, însă prima instanță, nu s-a expus în hotărâre în privința încasării ori respingerii daunei materiale și morale solicitate de către partea vătămată pentru a fi încasată. Deci, prima instanță și-a motivat soluția deficitar în vederea admiterii parțiale a pretenției privind încasarea prejudiciului moral, pretenția înaintată de partea civilă Mursa S., privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei, fiind total întemeiată. Potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Astfel, a fost stabilit că Mursa S. a avut de suportat și un prejudiciu de natură morală, estimarea daunei morale suportate fiind probată prin faptul că a suportat prejudicii cauzate personalității afective, categorie în care intră suferințele de categorie psihică. Ori, conform afirmațiilor apelanților, după primirea somației, partea civilă a început a trăi într-o stare de disconfort psihologic și, fiind avertizată că va fi acționată în instanța de judecată pentru încasarea datoriei și că i se va aplica sechestru pe bunuri, a început a trăi cu frica enormă privind imposibilitatea de a soluționa această situație. Mursa S. s-a pomenit cu un credit pe numele său, pe care, în fapt, nu-l contractase, acest credit fiind luat pe numele ei, făcându-se abuz și uz de fals, cu utilizarea de către inculpată a datelor din buletinul de identitate. Partea civilă face parte din pătura social-vulnerabilă, locuiește într-o odaie de 8 m2 și își crește de una singură copilul minor. Primind somația din partea ÎCS „Easy Credit”, a suportat o stare de stres foarte puternică, or, nu a contractat nici un credit, mai mult, a fost avertizată că va fi acționată în judecată pentru recuperarea datoriei și i se va aplica sechestru pe bunuri. 6 Argumentarea suportării prejudiciului de natură morală se exprimă și prin faptul că ea a fost nevoită să se adreseze la ÎCS „Easy Credit”, înjosindu-se și justificându-se că ea nu a luat nici un credit și nu cunoaște despre un asemenea contract. Partea civilă a fost chemată la inspectoratul de poliție pentru a se stabili adevărul, împrejurări ce atrag suportarea unei daune de natură morală. Prin urmare, cerințele părții civile Mursa S. privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei sunt total întemeiate, această sumă fiind echitabilă și în corespundere cu circumstanțele comiterii acțiunilor ilegale ale inculpatei. Ori, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral urmează a se ține cont de caracterul și gravitatea suferințelor fizice cauzate persoanei vătămate, gradul vinovăției autorului prejudiciului, personalitatea inculpatei. La fel, este întemeiată și cererea părții civile Mursa S. privind încasarea din contul inculpatei a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 6000 lei. În acest sens, jurisprudența constantă a CtEDO (cauza Costin versus România, hotărârea din 26 mai 2005; cauza Străin și alții versus România, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza Petre versus România, hotărârea din 27 iulie 2006, etc), statuează că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Astfel, la determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de judecată va ține cont de complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea problemelor juridice ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de avocat, aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistența, faptul în ce măsură munca avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare, rezultatul obținut, restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei, natura și durata relației dintre avocat și client, experiența, reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză, suma despăgubirilor pretinse/obținute în cauză, alți factori, la discreția instanței. Deci, apreciind aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de avocat, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză și complexitatea cauzei, instanța de apel va dispune încasarea sumei în mărime de 6000 lei din contul inculpatei în calitate de cheltuieli de asistență juridică, sumă care se justifică prin bonul de plată a serviciilor de asistență juridică din 09.01.2017 în baza contractului nr. 30 din 09.01.2017.

Avocata Natalia Călugăreanu și inculpata au declarat recurs ordinar, în care solicită casarea totală a acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond. Recurenții au invocat că instanța de fond a încasat o reparație echitabilă a prejudiciului moral în mărime de 2000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2000 lei, sume ce nu constituie o sursă a îmbogățirii fără justă valoare. Totodată, practica CtEDO, cu referire la cheltuielile de asistență juridică relevă că cheltuielile pentru asistență juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime, iar potrivit Recomandării nr. 23 a Curții Supreme de Justiție, art. 96 alin. (1), (11) Cod de procedură civilă obligă instanța judecătorească să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică acordată de avocați, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. 7 Ori, sumele încasate de către instanța de apel a cheltuielilor de asistență juridică și a prejudiciului moral sunt exagerat de mari, și contravin prevederilor art. 96 alin. (1) și (1/1) CPC. Instanța de apel nu a ținut cont de starea materială și familiară a inculpatei, că are un copil la întreținere și este mamă singură, nu este angajată în câmpul muncii, locuiește cu chirie, a recunoscut vina integral și a acceptat ca cauza să fie examinată în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind mărimea prejudiciului moral cauzat părții vătămate și a cheltuielilor de asistență juridică, apreciind aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de avocat, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză si complexitatea cauzei, în strictă conformitate cu prevederile art. art. 219 alin. (4), 220 alin. (2), (3), 387 alin. (1) Cod de procedură penală, 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, art. 1423 Cod civil, că la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte. Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare 8 circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Ori, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos). Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică (pct. 5. din decizie). Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura civilă în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4., 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei). Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil. 9

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Natalia Călugăreanu și inculpata Svinarciuc Liudmila XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2018, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2019. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 10