1ra-518/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-518/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-518/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 27 iunie

2017 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2018,

declarat de inculpatul

Ceban Dmitri XXXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXXX,

XXXXXX, XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 13.01.2017 – 27.06.2017,

instanța de apel: 04.12.2018 – 19.12.2018,

instanța de recurs: 28.01.2019 – 20.02.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ceban Dmitri a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani închisoare și în baza

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita activitatea de

antreprenoriat pe un termen de 3 ani.

Potrivit art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat prejudiciul material în beneficiul lui Vatamaniuc G.

în sumă de 6493 lei și lui Boadea P. în mărime de 55.400 lei.

1

inculpatul Ceban D., aflând prin intermediul anunțului de pe site-ul „999.md” că

Vatamaniuc G. se ocupă cu repararea scuterelor și motocicletelor, urmărind scopul

dobândirii ilicite a banilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor,

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, l-a contactat pe

ultimul și i-a comunicat că are spre vânzare două scutere de model „Viper Storm” și

„Aprilia Leonardo”, ambele fiind nefuncționabile.

Peste aproximativ două săptămâni, Ceban D., urmărind același scop de

dobândire ilicită a banilor altei persoane, întâlnindu-se cu Vatamaniuc G. pe adresa

XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXX și întru a-l asigura în veridicitatea celor

declarate anterior, au plecat împreună la Cooperativa de garaje nr. 34 de pe adresa

XXXXXX, XXXXXX unde, prezentând lui Vatamaniuc G. scuterele de

model „Viper Storm” și „Aprilia Leonardo”, prin înșelăciune, l-a convins să procure

bunurile la suma de 8000 lei, asigurându-l că după achitarea integrală a sumei, îi va

transmite în proprietate bunurile date, astfel dând o falsă legalitate a acțiunilor sale.

Continuându-și acțiunile ilegale îndreptate spre realizarea scopului său

criminal, Ceban D., aflându-se pe adresa XXXXXX, XXXXXX, XXXXXXX, XXX,

s-a întâlnit cu Vatamaniuc G. unde, din nou, l-a indus în eroare pe acesta și l-a

convins să-i transmită bani în sumă de 2000 lei și 200 euro, care conform ratei

oficiale de schimb a BNM din 30.06.2016 (1euro/ 22,325 lei) constituie suma de

4406,5 lei, iar după ce a dobândit ilicit banii, i-a însușit și folosit în scopuri personale,

neexecutând promisiunile făcute anterior, ulterior evitându-l pe proprietarul surselor

bănești, cauzând părții vătămate daune materiale în proporții considerabile, în sumă

totală de 6406,5 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune, eu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot el, în perioada de timp 17 noiembrie 2016, ora 10.00 - 18 noiembrie 2016,

ora 15.00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind

în mod conștient survenirea acestora, a pătruns pe teritoriul Cooperativei de garaje nr.

34 din XXXXXX, XXXXXX, unde, acționând cu intenție directă

îndreptată la atingerea scopului său, asigurându-se că nu este văzut de nimeni, a

sustras pe ascuns automobilul „Nissan Maxima”, n/î XXXXX, care staționa defectat,

în portbagajul căruia se afla motorul și cutia de viteze al acestuia, după care cu bunul

sustras a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate Boadea P.

un prejudiciu material în proporții considerabile, în sumă totală de 55.400 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod

penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin

pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și probele indicate în rechizitoriu și a solicitat, prin cerere

scrisă, judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

2

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă și una gravă, a recunoscut

vina și s-a căit sincer de fapta comisă, anterior a fost condamnat, nu a restituit

prejudiciul cauzat prin infracțiuni, după audiere s-a eschivat de la ședințele de

judecată, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante, cea agravantă fiind săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.

Zubco, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri în partea privind aplicarea definitivă a pedepsei pentru concurs de infracțiuni.

Apelanta a invocat că instanța de fond i-a stabilit inculpatului, în temeiul art.

84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor,

pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, fără a cumula pedeapsa complementară obligatorie prevăzută de art. 190

alin. (2) Cod penal.

decembrie 2017, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Lui Ceban Dmitri, i-a fost stabilită, potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal,

pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita activitatea de antreprenoriat pe

un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond numindu-i inculpatului

pedeapsa în baza art. 190 alin. (2) lit. c), d), 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, pentru

fiecare episod, și în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor, incorect i-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, fără a-i cumula pedeapsa complementară, obligatorie prevăzută la art. 190

alin. (2) Cod penal.

Or, a încălcat prevederile art. 84 alin. (2) Cod penal, conform căror, la

pedeapsa principală aplicată în cazul unui concurs de infracțiuni poate fi adăugată

oricare din pedepsele complementare prevăzute la articolele corespunzătoare din

Partea specială a prezentului cod, care stabilesc răspunderea pentru infracțiunile de a

căror săvârșire persoana a fost declarată vinovată. Însă, nici în partea motivată și nici

în dispozitiv, instanța de fond nu-și motivează omisiunea de a aplica pedeapsa

complementară obligatorie la cumularea pedepselor stabilite.

parțială a sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale.

Apelantul a indicat că este de acord să execute pedeapsa cu închisoare, însă nu

acceptă prejudiciul material încasat în sumă de 55.400 lei.

Or, urmează a fi efectuată o expertiză a recipisei eliberată de Andronache N. pe

numele lui Boade P.

decembrie 2018, apelul a fost respins, ca fiind depus peste termen.

3

Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 402 alin. (1) Cod procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea

nu dispune altfel.

Art. 403 alin. (1) Cod procedură penală prescrie că apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă

instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar

apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau

încasării despăgubirilor materiale.

Conform art. 404 alin. (1) Cod procedură penală, participantul la proces care a

lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre

adoptarea sentinței poate declara apel și peste termen, dar nu mai tîrziu de 15 zile de

la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Totodată, sentința de condamnare a inculpatului a fost emisă la 27.06.2017, iar

cererea de apel a fost declarată la 26.11.2018.

Termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși apelul a fost declarat după expirarea

termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția când întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate.

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

În corespundere cu materialele cauzei, inculpatul inițial s-a prezentat în

ședințele de judecată în instanța de fond, iar după audierea lui, s-a eschivat de la

prezentarea în instanță, prin sentință fiind intentate investigații de căutare a acestuia.

Conform art. 402 Cod procedură penală, termenul de declarare a apelului

urmează a fi calculat începând cu data de 28.06.2017, ultima zi pentru declararea

apelului fiind 12.07.017, însă cererea de apel a inculpatului a fost depusă la data de

26.11.2018.

Din materialele cauzei penale rezultă că inculpatul a fost reținut la data de

27.09.2018, iar în instanța de apel acesta a confirmat că a aflat despre sentința

pronunțată la data de 30.09.2018, când a fost reținut.

Astfel, apelul inculpatului împotriva sentinței din 27.06.2017, depus la

26.11.2018, a fost declarat cu omiterea termenului de 15 zile stabilit de lege pentru

declararea apelului și urmează a fi respins, ca fiind depus peste termen.

Mai mult, apelantul nu a invocat careva motive pertinente de omitere a

termenului de declarare a apelului, nefiind reținut niciun temei pentru repunerea în

termenul de declarare a apelului.

Or, inculpatul a fost prezent în ședința de judecată în instanța de fond, ulterior

s-a eschivat de a se prezenta la ședință, deci cunoștea despre desfășurarea cauzei

penale, iar motivele de neprezentare sunt imputabile lui. Totodată, sentința a fost

plasată pe site-ul oficial al instanței de judecată, iar inculpatul, personal sau prin

intermediul apărătorului putea să facă cunoștință cu conținutul sentinței și în termen

legal să-și formuleze dezacordul cu aceasta.

4

Pe lângă aceasta, în cazul în care termenul de declarare a apelului ar fi fost

calculat de la data reținerii – 27.09.2018, cu referire la prevederile art. 403 alin. (1),

404 alin. (1) Cod procedură penală, cererea de apel nu a fost depusă în termen de 15

zile de la data începerii executării pedepsei, fiind depusă peste 2 luni de la data

reținerii.

sentinței și deciziei instanței de apel din 19.12.2018, și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să-i fie stabilită o pedeapsă corectă.

Recurentul a invocat că cererea de apel a fost respinsă ca fiind depusă peste

termen.

A fost reținut la 27.09.2018 și a făcut cunoștință cu sentința pe 30.09.2018,

însă, în lipsa unui avocat care să-i explice procedura, nu a depus apelul în termen.

Totodată, a procurat inițial automobilul împreună cu Boade P. de la Androniuc

N. Apoi, Boade P. a vândut mijlocul de transport lui Constantin, care ulterior a cerut

să-i fie întorși banii. I-a restituit banii lui Constantin, fără a lua de acesta vreo

recipisă. În consecință a fost condamnat pentru furtul propriului său automobil.

A fost fugar o perioadă de doi ani pe motiv că a fost amenințat de către partea

vătămată Boade P.

Inițial, în carul urmăririi penale a fost audiat de către procurorul Axenti A., iar

în instanța de judecată a participat procurorul Zubco E., care nu l-a audiat niciodată.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Însă, în recursul declarat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 7. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

5

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect, se reține că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind tardivitatea apelului declarat de

inculpat, în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este

de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.

Conform art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă

instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar

apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei.

Potrivit art. 338 alin. (2), (4) Cod de procedură penală, pronunțarea hotărârii

integrale este publică, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Copia de

pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen

de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

În corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

În conformitate cu art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua

în care acesta se împlinește.

Astfel, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data

pronunțării hotărârii (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire la

pronunțarea hotărârilor judecătorești în procesul penal).

În această consecutivitate se atestă că, sentința a fost pronunțată integral la 27

iunie 2017, în lipsa inculpatului, iar potrivit scrisorii anexate la materialele cauzei, în

aceeași zi acestuia i-a fost expediată copia sentinței la domiciliu, și care, conform

avizului de recepție, a fost recepționată la 03.07.2017 (vol. I, f.d. 115-122, 123, 159).

Deci, sentința atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 27 iunie 2017, iar

termenul de 15 zile pentru depunerea apelului a expirat la sfârșitul zilei de 12 iulie

2017.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, apelul a fost depus la oficiul poștal la 22

noiembrie 2018 și înregistrat la Curtea de Apel Chișinău la 26 noiembrie 2018, adică

peste termenul prevăzut de lege (vol. I, f.d. 168, 169, pct. 5., 6. din decizie).

Mai mult, termenul de declarare a apelului nu este respectat nici în raport cu

data reținerii inculpatului și aducerii la cunoștința acestuia a sentinței.

Conform art. 404 alin. (1) Cod procedură penală, participantul la proces care a

lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre

6

adoptarea sentinței poate declara apel și peste termen, dar nu mai tîrziu de 15 zile de

la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Astfel, potrivit procesului-verbal de reținere inculpatul a fost reținut la 27

septembrie 2018, iar conform declarațiilor date în instanța de apel, acesta a făcut

cunoștință cu sentința din 27.06.2017 la 30 septembrie 2018 (vol. I, f.d. 190, 192).

Se observă că instanța de apel întemeiat a respins apelul ca fiind depus peste

termen, argumentat și just constatând că întârzierea menționată nu a fost determinată

de motive întemeiate (pct. 6. din decizie).

Pe lângă aceasta, soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu

implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o

verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod

legal.

Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, prescrie expres

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât

nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și

nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel”, pct. 6.).

Argumentul recurentului că a omis termenul de depunere a apelului pe motiv

că nu a fost asistat de un avocat și nu cunoaște procedurile prevăzute de lege, nu

prezintă un motiv întemeiat al întârzierii menționate.

Mai mult, cunoscând că cauza penală în privința lui se examinează în instanța

de fond, dar eschivându-se cu bună știință de la participarea la judecarea cauzei sale,

inculpatul și-a asumat conștient și consecințele juridice respective.

Pe lângă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate

fi atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea apelului.

Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal în aspectul vizat,

deoarece apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac (pct. 5. și 7. din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

7

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ceban Dmitri

XXXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 27 iunie 2017 și deciziei

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2018, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8