1ra-948/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-948/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-948/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie

2017, declarat de avocatul Ion Popescu, în numele inculpatului

Lipcanu Ion Xxxx, născut la

xx xxxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. Xxxxxxxx, r-nul

Xxxxxxxx, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat

prin:

1) decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03.04.2013, în baza art. 171 alin. (2) lit. b)

Cod penal, la 5 ani închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.12.2016 – 13.04.2017,

instanța de apel: 25.05.2017 – 27.11.2017,

instanța de recurs: 18.04.2018 – 05.06.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Lipcanu Ion a fost

condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a exercita anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate ce ține

de administrarea bunurilor pe un termen de 2 ani.

Conform art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei numite prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03.04.2013, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis,

1

începând cu 03.04.2013, deducându-se durata aflării în arest preventiv de la

23.08.2012 până la 22.11.2012.

fiind deținut în Penitenciarul nr. 18 din or. Brănești, urmărind scopul dobândirii ilicite

a bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere și înșelăciune, în timpul

întrevederilor cu Șeremet M., a convins-o să încheie un contract de vânzare-

cumpărare pe numele său, cu achitarea prețului în rate a telefonului mobil a

companiei SA „Orange”, la magazinul situat pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 134,

mun. Chișinău, și ulterioara transmitere a acestuia unui cunoscut, obligându-se să

achite prețul acestui telefon.

La 21 aprilie 2016, Șeremet M. a încheiat pe numele său un contract de

vânzare-cumpărare cu achitarea prețului în rate în sumă de 18.999 lei pe un termen de

12 luni a telefonului mobil de model Samsung Galaxy S7, nr. IMEI

xxxxxxxxxxxxxxx, cu compania SA „Orange”, la magazinul situat pe bd. Ștefan cel

Mare și Sfânt 134, mun. Chișinău. Inițial, pentru a duce victima în eroare și a căpăta

încrederea acesteia, la rugămintea inculpatului, în momentul încheierii contractului, a

participat și Romanat I., care a achitat prima rată în sumă de 1500 lei, restul sumei,

conform înțelegerii verbale, urmând a fi achitat de către inculpat.

În aceiași zi, la indicația lui Lipcanu I., acest telefon mobil a fost vândut la

piața din str. Calea Basarabiei, mun. Chișinău, de către Romanat I., iar banii obținuți

au fost înmânați unei persoane de gen feminin, care urma să-i transmită lui Lipcanu I.

Necătând la acest fapt, inculpatul refuză în continuare să-și onoreze obligațiile

asumate, neachitând suma restantă pentru telefonul mobil, cauzând părții vătămate un

prejudiciu material considerabil, în sumă de 17.499 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că aceste

probe dovedesc integral vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane,

prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La aplicarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75, 82 alin. (2)

Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă, anterior a fost judecat, la momentul comiterii infracțiunii ispășind

pedepasa pentru infracțiunea de viol, iar constatându-se starea de recidivă simplă –

mărimea pedepsei neputând fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre

pedepse prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, care este de la 2 la 6 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de până la 3 ani. Astfel, ținând cont că inculpatul a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, limitele noi aplicabile la caz

sunt de la 2 la 4 ani închisoare, urmând a-i fi aplicată inculpatului pedeapsa de 2 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pedeapsă admisibilă pentru

recidivă.

Instanța a respins cererea avocatului privind aplicarea amnistiei, deoarece

prejudiciul de 17.499 lei cauzat lui Șeremet M., recunoscută ca parte civilă în baza

ordonanței din 21.06.2016, nu a fost restituit.

2

În acest context, instanța a statuat că deși Șeremet M. a fost recunoscută în

calitate de parte civilă, ea nu a depus o acțiune civilă în procesul penal, menționând

doar verbal că are pretenții materiale față de inculpat.

Apelanta a invocat că deoarece examinarea cauzei a avut loc în baza art. 3641

Cod de procedură penală, contestă sentința doar în partea stabilirii pedepsei.

Astfel, în ședința de judecată, partea vătămată a declarat că nu are careva

pretenții față de inculpat, motiv pentru care a fost înaintată cererea de aplicare a Legii

cu privire la amnistie, fiind întrunite toate condițiile de aplicare a amnistiei față de

inculpat.

3.1. La 29 mai 2017, a declarat apel și partea vătămată Șeremet M., solicitând

casarea sentinței în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie

admisă acțiunea civilă, cu încasarea de la inculpat a prejudiciului material în sumă de

17.499 lei.

Apelanta a invocat, că în cadrul examinării cauzei penale, s-a stabilit cu

certitudine că prin acțiunile infracționale ale inculpatului, i-a fost cauzat un prejudiciu

material considerabil în sumă de 17.499 lei.

Fiind recunoscută în calitate de parte civilă prin ordonanța organului de

urmărire penală din 21.06.2016, imediat a solicitat încasarea prejudiciului în mărime

de 17.499 lei, cauzat prin sustragerea săvârșită de către Lipcanu I., materialele cauzei

penale conținând probe pertinente în sensul dat și demonstrând cu certitudine

existența și întinderea prejudiciului cauzat.

Astfel, prin respectiva cerere a solicitat încasarea prejudiciului cauzat prin

infracțiune, instanța fiind obligată să satisfacă cerința dată.

Instanța de fond nu s-a expus asupra chestiunii privind încasarea prejudiciului

material în dispozitivul sentinței menționate, contrar prevederilor art. 397 pct. 1) Cod

de procedură penală, potrivit cărui, pe lângă chestiunile enumerate în art. 395 și 386,

dispozitivul sentinței trebuie să mai cuprindă și hotărârea cu privire la acțiunea civilă

înaintată sau hotărârea pronunțată din oficiu de către instanță referitor la repararea

pagubei.

noiembrie 2017, apelul avocatei a fost respins ca nefondat, iar apelul părții vătămate

a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează:

„Lipcanu Ion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a exercita anumite funcții sau de a desfășura o anumită

activitate ce ține de administrarea bunurilor pe un termen de 2 ani, se consideră

condamnat cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, prin cumul parțial al

sentințelor, definitiv la 6 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a desfășura o anumită

activitate ce ține de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.

În rest, dispozițiile sentinței se mențin”.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

3

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Însă, este necesar a interveni în pedeapsa definitivă stabilită de instanța de

fond, deoarece aplicând prevederile art. 85 Cod penal, aceasta nu a inclus și

pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a exercita anumite funcții sau de

a desfășura o anumită activitate ce ține de administrarea bunurilor materiale pe un

termen de 2 ani.

Totodată, la caz se atestă interdicțiile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. k) al

Legii nr. 210 din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței R.M., or, necătând că a recunoscut vina integral,

inculpatul nu a achitat prejudiciul cauzat părții vătămate prin infracțiune.

Potrivit ordonanței din 21 iunie 2016, Șeremet M. a fost recunoscută în calitate

de parte civilă, solicitând încasarea de la inculpat a prejudiciului material în mărime

de 17.499 lei.

Instanța de judecată, având la dispoziție suma exactă solicitată de partea

vătămată, ca prejudiciu material cauzat prin infracțiunea săvârșită de către inculpat,

fără careva temeiuri legale, nu a soluționat acțiunea civilă în fond.

Astfel, urmează de a admite pretențiile privind încasarea prejudiciului material

cauzat părții vătămate prin acțiunile infracționale ale inculpatului în sumă de 17.499

lei.

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanța de apel greșit a admis cererea de apel declarată

de partea vătămată Șeremet M., or, aceasta a fost depusă tardiv, iar solicitarea de

repunere în termen apelul, nefiind înaintată.

Instanța de apel nu a motivat în niciun fel admiterea cererii de apel, depusă

peste termen de partea vătămată.

În situația în care instanța de apel a respins apelul apărării, cel al părții

vătămate fiind declarat tardiv, nu era în drept să intervină cu modificări în sentința

contestată.

La fel, instanța de apel, eronat a indicat numele părții vătămate Șeremet

Mariana, indicând pe alocuri că aceasta s-ar numi Marina sau Maria.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, când dispozitivul hotărârii este expus neclar.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpatului.

4

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

În corespundere cu art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15

zile de la data pronunțării sentinței integrale. În corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod

de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Conform art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Potrivit art. 403 alin.

(1) Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de

lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că

întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel

mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor

materiale. Conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel este

obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să

examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația

apelantului.

Conform jurisprudenței naționale, repunerea în termen a apelului reprezintă

mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel, care nu a putut declara apel

din cauze independente de voința lui, este repus în dreptul din care fusese decăzut

după expirarea termenului de apel. Repunerea în termen se operează doar având

prezente două condiții cumulative: întârzierea a fost determinată de motive

întemeiate: calamitate naturală, accident, boală ș.a., pe care apreciindu-le, instanța de

apel va constata dacă situația invocată de apelant constituie în mod efectiv o cauză de

împiedicare a declarării apelului; apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la

începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Prin începerea

executării pedepsei se înțelege prima zi de intentare a procedurii de executare a

pedepsei nonprivative de libertate. Admiterea repunerii în termen produce efectul

apelului declarat în termen. În caz contrar, apelul va fi respins. Repunerea în termen

este o prerogativă a instanței de apel, care urmează să se pronunțe cu motivația

respectivă în textul deciziei. Regula neagravării situației se aplică tuturor titularilor

dreptului de apel și guvernează nu numai pedepasa, dar și oricare alt aspect al laturii

penale (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel, pct. 7. - 8., 12.4).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

5

a) nu a motivat în niciun fel în descriptiv, nici soluționat prin dispozitiv,

chestiunea, invocată și de apărare potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de

apel (f.d. 210), dacă partea vătămată a declarat sau nu apelul în termenul prevăzut de

lege, dacă există sau nu temeiuri pentru procedura de repunere în termen a apelului,

în cazul în care acesta este tardiv.

Or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, sentința a fost pronunțată

integral la 13 aprilie 2017, în prezența părții vătămate Șeremet M., care a primit și

copia de pe sentința motivată la aceeași dată, contrasemnând o recipisă în acest sens

(v. I, f.d. 162-163, 170). Rezultă, că termenul de declarare a apelului a expirat la sfârșitul

zilei de 29 aprilie 2017, iar potrivit parafei cancelariei Judecătoriei Chișinău, apelul

părții vătămate a fost înregistrat tocmai la 29.05.2017 (v. I f.d. 191, pct. 3.1. din decizie);

b) cu toate că procurorul, nici apelanții - partea vătămată și apărarea nu au

contestat sentința în sensul agravării pedepsei aplicate inculpatului de către instanța

de fond, instanța de apel, indicând și dispunând că: „este necesar a interveni în

pedeapsa definitivă stabilită de instanța de fond, deoarece aplicând prevederile art.

85 Cod penal, aceasta nu a inclus și pedeapsa complementară - privarea de dreptul

de a exercita anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate ce ține de

administrarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani... Lipcanu Ion, se

consideră condamnat definitiv la 6 ani închisoare..., cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a desfășura o anumită activitate ce ține de administrarea

bunurilor materiale pe un termen de 2 ani”, nu și-a argumentat soluția în raport cu

principiul neînrăutățirii situației inculpatului în propriul apel;

c) și-a întemeiat soluția privind pedeapsa definitivă pe art. 85 Cod penal -

instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua

sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară, dar indicând

în dispozitiv: „prin cumul parțial al sentințelor”, a utilizat, în mod divergent, regula

cumulării pedepselor prevăzută la art. 84 Cod penal, nefiind și clar la care sentințe s-

a referit instanța.

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanța de apel

nu a judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, deoarece a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, dispozitivul

hotărârii fiind expus neclar, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate, or, se

constată o intercoraportare a circumstanțelor în fapt și drept a celor două apeluri

declarate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

6

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ion Popescu, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2017, în

privința inculpatului Lipcanu Ion Xxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 03 iulie

2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

7