1ra-411/2019 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-411/2019 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-411/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Șevciuc Ana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, în cauza penală

în privința lui

Lipcanu Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.12.2016 - 13.04.2017;

Instanța de apel: 25.05.2017 - 27.11.2017;

Instanța de recurs: 18.04.2018 - 05.06.2018;

Instanța de apel: 11.07.2018 - 26.09.2018;

Instanța de recurs: 10.01.2019 - 03.04.2019.

A C O N S T A T A T:

cauza fiind judecată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

Lipcanu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a exercita anumite funcții sau de a desfășura o anumită

activitate ce ține de administrarea bunurilor pe un termen de 2 (doi) ani.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită i-a

fost adăugată parțial pedeapsa aplicată prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 aprilie 2013, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă de 6 (șase) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

aprilie 2016, inculpatul Lipcanu Ion, fiind deținut în Penitenciarul nr. 18 din

or. Brănești, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin abuz

de încredere și înșelăciune, în timpul întrevederilor cu Șeremet Mariana, a

convins-o să încheie un contract de vânzare-cumpărare pe numele său, cu achitarea

prețului în rate a telefonului mobil a companiei SA „Orange”, la magazinul situat pe

bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 134, mun. Chișinău, și ulterioara transmitere a acestuia

1

unui cunoscut, obligându-se să achite prețul acestui telefon.

La 21 aprilie 2016, Șeremet Mariana a încheiat pe numele său un contract de

vânzare-cumpărare cu achitarea prețului în rate în sumă de 18999 lei, pe un termen

de 12 luni a telefonului mobil model „Samsung Galaxy S7”, nr. IMEI xxxxx, cu

compania SA „Orange”, la magazinul situat pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 134,

mun. Chișinău. Inițial, pentru a duce victima în eroare și a căpăta încrederea

acesteia, la rugămintea inculpatului, în momentul încheierii contractului, a

participat și Romanat Iurie, care a achitat prima rată în sumă de 1500 lei, restul

sumei, conform înțelegerii verbale, urmând a fi achitat de către inculpat.

În aceiași zi, la indicația lui Lipcanu Ion, acest telefon mobil a fost vândut la

piața din str. Calea Basarabiei, mun. Chișinău, de către Romanat Iurie, iar banii

obținuți au fost înmânați unei persoane de gen feminin, care urma să-i transmită lui

Lipcanu Ion.

Necătând la acest fapt, inculpatul refuză în continuare să-și onoreze obligațiile

asumate, neachitând suma restantă pentru telefonul mobil, cauzând părții vătămate

un prejudiciu material considerabil, în sumă de 17499 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

solicitând casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, menționând că în ședința

de judecată, partea vătămată a declarat că nu are careva pretenții față de inculpat,

motiv pentru care a fost înaintată cererea de aplicare a Legii cu privire la amnistie,

fiind întrunite toate condițiile de aplicare a amnistiei față de inculpat.

3.1. Partea vătămată Șeremet Mariana la fel a declarat apel, solicitând

casarea sentinței în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie

admisă acțiunea civilă, cu încasarea de la inculpat a prejudiciului material în sumă

de 17499 lei.

În argumentarea apelului a invocat, că prima instanță nu s-a expus asupra

chestiunii privind încasarea prejudiciului material în dispozitivul sentinței

menționate, contrar prevederilor art. 397 pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit

căruia, pe lângă chestiunile enumerate în art. 395 și 386, dispozitivul sentinței

trebuie să mai cuprindă și hotărârea cu privire la acțiunea civilă înaintată sau

hotărârea pronunțată din oficiu de către instanță referitor la repararea pagubei.

2017, apelul apărării a fost respins ca nefondat, iar apelul părții vătămate a fost

admis, inclusiv și din oficiu, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care: „Lipcanu Ion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a exercita anumite funcții sau de a desfășura o anumită

activitate ce ține de administrarea bunurilor pe termen de 2 ani, se consideră

condamnat cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, prin cumul parțial al

sentințelor, definitiv la 6 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a desfășura o anumită

2

activitate ce ține de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani. S-a

încasat din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate Șeremet Maria suma de

17499 lei, cu titlu de prejudiciu material. În rest, dispozițiile sentinței se mențin.”

4.1. Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Însă a intervenit în pedeapsa definitivă stabilită de instanța de fond, deoarece

aplicând prevederile art. 85 Cod penal, aceasta nu a inclus și pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a exercita anumite funcții sau de a

desfășura o anumită activitate ce ține de administrarea bunurilor materiale pe un

termen de 2 ani.

Totodată, instanța de apel a constatat interdicțiile prevăzute de art. 10

alin. (1) lit. k) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM, or, necătând că a

recunoscut vina integral, inculpatul nu a achitat prejudiciul cauzat părții vătămate

prin infracțiune.

Potrivit ordonanței din 21 iunie 2016, Șeremet Mariana a fost recunoscută în

calitate de parte civilă, solicitând încasarea de la inculpat a prejudiciului material în

mărime de 17499 lei. Instanța de judecată, având la dispoziție suma exactă solicitată

de partea vătămată, ca prejudiciu material cauzat prin infracțiunea săvârșită de

către inculpat, fără careva temeiuri legale, nu a soluționat acțiunea civilă în fond.

Astfel, instanța de apel a admis pretențiile privind încasarea prejudiciului

material cauzat părții vătămate prin acțiunile infracționale ale inculpatului în sumă

de 17499 lei.

solicitând casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanța de apel greșit a admis cererea de apel

declarată de partea vătămată Șeremet Mariana, or, aceasta a fost depusă tardiv, iar

solicitarea de repunere în termen apelul, nefiind înaintată.

2018, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Având în susținere prevederile art. art. 402 alin. (1), 403 alin. (1), 230 alin. (2),

231 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar a menționat, că

potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie)

instanța de apel:

a) nu a motivat în nici un fel în descriptiv, nici soluționat prin dispozitiv,

chestiunea, invocată și de apărare potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de

apel (f.d. 210), dacă partea vătămată a declarat sau nu apelul în termenul prevăzut

de lege, dacă există sau nu temeiuri pentru procedura de repunere în termen a

apelului, în cazul în care acesta este tardiv. Or, potrivit procesului-verbal al ședinței

de judecată, sentința a fost pronunțată integral la 13 aprilie 2017, în prezența părții

vătămate Șeremet Mariana, care a primit și copia de pe sentința motivată la aceeași

3

dată, contrasemnând o recipisă în acest sens (vol. I, f.d. 162-163, 170). Rezultă, că

termenul de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei de 29 aprilie 2017, iar

potrivit parafei cancelariei Judecătoriei Chișinău, apelul părții vătămate a fost

înregistrat tocmai la 29 mai 2017 (vol. I f.d. 191, pct. 3.1. din decizie);

b) cu toate că procurorul, nici apelanții - partea vătămată și apărarea nu au

contestat sentința în sensul agravării pedepsei aplicate inculpatului de către

instanța de fond, instanța de apel, indicând și dispunând că: „este necesar a interveni

în pedeapsa definitivă stabilită de instanța de fond, deoarece aplicând prevederile

art. 85 Cod penal, aceasta nu a inclus și pedeapsa complementară - privarea de

dreptul de a exercita anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate ce ține

de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani... Lipcanu Ion, se

consideră condamnat definitiv la 6 ani închisoare..., cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a desfășura o anumită activitate ce ține de administrarea

bunurilor materiale pe un termen de 2 ani”, nu și-a argumentat soluția în raport cu

principiul neînrăutățirii situației inculpatului în propriul apel;

c) și-a întemeiat soluția privind pedeapsa definitivă pe art. 85 Cod penal -

instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua

sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară, dar indicând

în dispozitiv: „prin cumul parțial al sentințelor”, a utilizat, în mod divergent, regula

cumulării pedepselor prevăzută la art. 84 Cod penal, nefiind și clar la care sentințe

sa referit instanța.

2018, apelul declarat de partea vătămată, Șeremet Mariana, a fost respins ca fiind

depus peste termen, iar apelul avocatului Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului

a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, inclusiv din oficiu în baza art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care: Lipcanu Ion a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an 6 (șase) luni închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată a fost adăugată parțial

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 aprilie 2013, stabilindu-i definitiv pedeapsa 3 (trei) ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

7.1. Instanța de apel a statuat, că prima instanță în baza probelor cercetate și

administrate la faza urmăririi penale a ajuns la concluzia că, acțiunile inculpatului

Lipcanu Ion urmează a fi calificate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal -

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Având în susținere prevederile art. art. 8, 10 Cod penal, instanța de apel a

remarcat, că a intervenit o lege mai blândă pentru situația inculpatului Lipcanu Ion,

urmând ca sentința primei instanței se fie casată parțial, în partea încadrării faptelor

infracționale ale inculpatului, starea de fapt fiind reținută corect de către prima

instanță.

În acest sens, instanța de apel a reținut că la data examinării cauzei penale de

4

către instanța de fond, prevederile art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal reglementau

infracțiunea de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, încadrare care a fost reținută și de către prima instanță.

Prin Legea RM nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018 „pentru

modificarea unor acte legislative” litera c) reglementată la alin. (2) art. 190 Cod

penal a fost abrogată, iar în dispoziția alineatului (1) art. 190, textul „înșelăciune sau

abuz de încredere” s-a substituit cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai

multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia

este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile”.

În speța dată, instanța de apel a constatat că prin ordonanța din 21 iunie 2016

a fost recunoscută în calitate de parte civilă - Șeremet Mariana, care a solicitat

încasarea de la inculpat a prejudiciului material în mărime de 17499 lei.

Totodată, instanța de apel a reținut că partea vătămată Șeremet Mariana atât

la data depunerii plângerii împotriva acțiunilor ilicite ale lui Lipcanu Ion, dar și la

data audierii în calitate de parte vătămată a indicat că suma prejudiciului material

cauzat de către inculpatul Lipcanu Ion în mărime de 17499 lei este un prejudiciu

considerabil pentru ea.

În acest context, instanța de apel având în vedere modificările survenite la

art. 190 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, a stabilit

că legea penală nouă ameliorează situația inculpatului Lipcanu Ion care a comis

infracțiunea de escrocherie, și respectiv, în temeiul art. 10 alin. (1) Cod penal, Legea

respectivă are caracter retroactiv.

Așadar instanța de apel a conchis, că cuantumul prejudiciului material cauzat

prin infracțiune de către inculpatul Lipcanu Ion în mărime de 17499 lei părții

vătămate Șeremet Mariana și care se încadrează în „daune cu caracter considerabil”

nu este reglementat ca agravantă la alin. (2) art. 190 Cod penal, litera c) „cu cauzarea

de daune în proporții considerabile” a fost abrogată prin Legea nr. 179 din 26 iulie

2018 și constituie deja element obligatoriu pentru componența de infracțiune

reglementată la alin. (1) art. 190 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel în temeiul principiului retroactivității legii

penale mai blânde, a reîncadrat acțiunile infracționale ale inculpatului Lipcanu Ion

din prevederile art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în baza art. 190 alin. (1) Cod penal.

7.2. La capitolul individualizării pedepsei instanța de apel a reținut

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

Totodată, cu referire la prevederile art. 76 Cod penal, a fost reținută

circumstanța atenuantă – căința sinceră, precum și lipsa circumstanțelor agravante

prevăzute de art. 77 Cod penal.

Instanța de apel a ținut cont și de personalitatea inculpatului Lipcanu Ion, care

a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, se califică ca infracțiune mai puțin gravă,

s-a căit de cele comise, lipsa circumstanțelor agravante, anterior a fost judecat, nu a

5

recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, considerând că pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, este echitabil de a-i aplica

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a stabilit

că prima instanță soluționând chestiunea referitor la aplicarea pedepsei în cazul

unui cumul de sentințe nu a cumulat și pedeapsa complementară „privarea de

dreptul de a exercita anumite funcții sau de a desfășura o anumită activitate ce ține

de administrarea bunurilor pe un termen de 2 ani”.

Totodată, cu referire la prevederile art. 410 alin. (1) Cod de procedură penală,

potrivit căror instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă

pentru persoana care a declarat apel, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu este

în drept de a cumula și pedeapsa penală complementară, reieșind din faptul că

acțiunile infracționale ale inculpatului au fost reîncadrate în baza art. 190 alin. (1)

Cod penal și, potrivit, sancțiunii normei penale date, este reglementată doar

pedeapsa principală sub formă de amendă, muncă neremunerată în folosul

comunității sau închisoare.

Astfel în conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a conchis

ca la pedeapsa aplicată să adauge parțial partea neexecutată a pedepsei stabilită

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2013, stabilindu-i definitiv lui

Lipcanu Ion pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

7.3. Cu referire la solicitarea avocatului privind aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor Legii nr. 210 din 29 iunie 2017 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

instanța de apel a constatat că situația inculpatului nu cade sub aplicabilitatea

actului de amnistie, în speță fiind incidente restricțiile reglementate la art. 10

alin. (1) lit. k), g) din Legea nr. 210 din 29 iunie 2017.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele invocate de avocatul

Lozovscaia Tatiana precum că în ședința de judecată partea vătămată a declarat că

nu are careva pretenții față de Lipcanu Ion, deoarece aceste afirmații nu sunt

susținute prin careva probe pertinente și concludente, fiind combătute prin

materialele cauzei.

În acest sens, instanța de apel a stabilit, că în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond din 17 martie 2017 partea vătămată Șeremet Mariana a declarat:

„dacă achită telefonul, eu nu am pretenții, 10291 lei mai trebuie de achitat, prietena

inculpatului a spus că o să-mi întoarcă banii”, iar în cadrul ședinței de judecată din

21 martie 2017, partea vătămată Șeremet Mariana a declarat: „solicit să fie pedepsit

conform legii și să achite paguba” (f.d. 155, 162).

Totodată, la materialele cauzei penale este anexată cererea părții vătămate

Șeremet Mariana din 22 iunie 2017 prin care solicită examinarea cauzei penale în

lipsa sa, totodată ultima indicând că inculpatul Lipcanu Ion nu i-a întors prejudiciul

în sumă de 17499 lei, pe care solicită să fie încasat de la inculpat (f.d. 188).

Ca urmare instanța de apel a menționat, că inculpatul nu a recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate prin infracțiune, iar anterior a fost condamnat în

6

baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, această infracțiune făcând parte din categoria

infracțiunilor grave, iar aceste 2 circumstanțe evidențiate constituie impedimente

pentru aplicarea instituției amnistiei.

7.4. Cu referire la apelul declarat de partea vătămată Șeremet Mariana,

instanța de apel a reținut, că prin recipisa din 13 aprilie 2017 partea vătămată a

recepționat copia sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 aprilie 2017,

iar apelul declarat de aceasta la data de 29 mai 2017 a fost depus cu omiterea

termenului de 15 zile stabilit de lege pentru declararea apelului, or, termenul de

apel de 15 zile a expirat la data de 29 aprilie 2017.

pct. 10) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs

ordinar, solicitând casarea parțială a acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri în partea ce ține de cumularea sentințelor și calcularea termenelor

de pedeapsă.

În argumentarea recursului apărarea menționează că instanța de apel

incorect a calculat termenul de pedeapsă, deoarece prin sentința Judecătoriei

Călărași din 22 noiembrie 2012, Lipcanu Ion a fost condamnat în baza art. 171

alin. (2) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform certificatului eliberat de șeful Penitenciarului nr. 18 Brănești,

termenul de executare a pedepsei pentru sentința nominalizată a fost calculat

începând cu 24 mai 2013 și a expirat la 23 februarie 2018.

Susține apărarea că pe primul capăt de acuzare, inculpatul și-a ispășit

pedeapsa integral.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat, Colegiul penal constată că apărarea critică decizia

instanței de apel în baza temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență se atestă că recurentul își manifestă dezacordul cu soluția instanței

7

de apel în partea aplicării prevederilor art. 85 Cod penal, considerând că instanța

incorect a calculat termenul definitiv de pedeapsă pe care inculpatul urmează să-l

ispășească, întrucât pe primul capăt de acuzare pedeapsa deja a fost executată.

Reieșind din cele descrise, Colegiul penal atestă că susținerea acestor

argumente apărarea face referire la un certificat fără număr și fără dată, eliberat de

către Șeful Penitenciarului nr. 18 – Brănești, Furtună Aurel, potrivit căruia termenul

executării pedepsei în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, ar fi expirat la

23 februarie 2018.

Colegiul penal însă menționează, că argumentele respective nu constituie

temei de admitere a recursului, deoarece instanța de recurs în lipsa cărorva probe

concludente la materialele dosarului care ar certifica cele invocate nu poate statua

asupra termenului definitiv de executare a pedepsei.

Totodată, neclaritățile care apar la punerea în executare a pedepselor,

urmează să fie soluționate la executarea pedepsei, potrivit prevederilor art. art.

469-472 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, în speță se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Șevciuc Ana în numele

inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Șevciuc Ana în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Lipcanu Ion xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8