1ra-1739/2020 — art. 287 alin. 3, 189 alin. 2 lit. b CP

1ra-1739/2020 — art. 287 alin. 3, 189 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1739/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Vladislav Harti, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 ianuarie 2020, în privința inculpaților

Vozian Gheorghe XXXXXX;

Savan Vadim XXXXXX;

Cebanu Sergiu XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.04.2019 – 26.04.2019,

instanța de apel: 06.06.2019 – 21.01.2020,

instanța de recurs: 30.07.2020 – 15.10.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Vozian Gheorghe a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani închisoare și în baza art. 189

alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare.

1

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat pe

o perioadă de probațiune de 5 ani.

Savan Vadim a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani

închisoare și în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat pe

o perioadă de probațiune de 5 ani.

Cebanu Sergiu a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani

închisoare și în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat pe

o perioadă de probațiune de 5 ani.

Cheltuielile judiciare în sumă de 640 lei au fost trecute în contul statului.

Vozian Gh., Savan V. și Cebanu S., aflându-se în XXXXXX, XXXXXXX, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, încălcând grosolan ordinea publică, manifestând o vădită lipsă

de respect față de societate, înarmându-se cu ștachete din lemn, au pătruns în domiciliul

lui Timofei V. din XXXXXX, XXXXXXX, care este loc public în esența art. 131 lit.

c) Cod penal, unde se aflau Coca E. și Debeleac A., care dormeau și, fără un temei real,

exprimându-se în adresa ultimilor cu cuvinte necenzurate, au început să-i maltrateze cu

pumnii și picioarele, inclusiv cu ștachetele din lemn, peste diferite părți ale corpului,

cauzându-le dureri fizice, au deteriorat mai multe bunuri din casă, inclusiv i-au pus să

se dezbrace de haine, filmându-i cu camera de la telefonul mobil, le-au luat hainele și

au plecat într-o direcție necunoscută.

Tot ei, la 12 februarie 2019, orele 03.00, aflându-se la domiciliul lui Timofei V.,

au comis actul de huliganism, urmărind scopul dobândirii ilicite de bani de la Coca E.

și Debeleac A., au estorcat de la ultimii suma de bani în mărime de 3000 lei, dându-le

termen până la 13.02.2019 să le transmită această sumă, în caz contrar, din nou, vor fi

maltratați, amenințare fizică, care de către ultimii, a fost percepută ca reală.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut integral vina și au solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată.

În baza probelor administrate, instanța le-a încadrat acțiunile inculpaților pe art.

287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate, care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

săvârșit de două sau mai multe persoane, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate

de armă și pe art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca șantajul, adică cererea de a se

transmite bunurile proprietarului, sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial,

amenințând cu violență persoana, săvârșit de două sau mai multe persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

de faptul că inculpații au săvârșit o infracțiune gravă, anterior nu au fost condamnați,

au o vârstă fragedă, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog

2

sau psihiatru, se căiesc de cele comise, că părțile vătămate nu au nici o pretenție de

ordin material sau moral, că a fost stabilită ca circumstanță agravantă – săvârșirea

infracțiunilor în stare de ebrietate, cele atenuante fiind – recunoașterea vinovăției, căința

sinceră, concluzionând că reeducarea și corectarea lor este posibilă fără izolare de

societate, stabilindu-le pedeapsa cu închisoarea, în condițiile aplicării prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, statuând, în prezența circumstanțelor atenuante,

ca fiind oportună stabilirea unei perioade de probațiune, în temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, instanța a indicat că, conform art. 75 alin. (2) din Legea nr. 68 din

14.04.2016 cu privite la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele

penale cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin.

(2) Cod de procedură penală.

Potrivit art. 143 alin. (1) pct 2), 6) Cod de procedură penală, expertiza se dispune

și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a

caracterului vătămării integrității corporale, altor cazuri când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză.

Prin urmare, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzării, plățile necesare pentru

efectuarea expertizei în mod obligatoriu, vor fi achitate din contul mijloacelor bănești

a bugetului de stat, prin prisma prevederilor art. 143 Cod de procedură penală și art. 75

din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar.

Astfel, cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor, care sunt obligatorii

pentru stabilirea adevărului, care nu poate fi dovedit prin alte probe, constituie cheltuieli

de efectuare a urmăririi penale, ce sunt trecute în contul statului, or normele procedurale

nu prevăd achitarea din contul condamnaților a cheltuielilor judiciare care constituie

cheltuieli de expertiză obligatorie.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpații să fie condamnați în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani închisoare, art.

189 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, iar potrivit art. 84 Cod penal,

a le stabili pedeapsa definitivă a câte 5 ani închisoare, cu executare și cu încasarea, în

mod solidar, a cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei.

Apelantul a invocat că la aplicarea pedepsei cu suspendare condiționată , instanța

de judecată nu a ținut cont de fapta social periculoasă comisă, inclusiv, obrăznicia și

dârzenia cu care inculpații au comis infracțiunile incriminate, fapt care contravine

prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal că pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și socializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, cât și prevederile art.

75 Cod penal, care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, inclusiv și

de faptul că aceștia au comis infracțiunile în stare de ebrietate.

Deci, pedeapsa aplicată inculpaților nu corespunde faptei comise, deoarece

aceștia nu-și vor face concluzii despre fapta social periculoasă comisă, inclusiv ar

persista riscul comiterii și în continuare al acestora.

Totodată, instanța de fond eronat a respins cererea privind încasarea cheltuielilor

judiciare, soluția fiind contrară prevederilor art. 228, 229 Cod de procedură penală.

3

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

De la inculpații Cebanu Sergiu, Savan Vadim și Vozian Gheorghe s-au încasat,

în mod solidar, cheltuielile judiciare în sumă de 640 lei în beneficiul statului.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de fond

just a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Codul penal, de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de personalitatea celor vinovați, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață

ale familiei acestora, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării lor.

Prima instanță corect a reținut că inculpații au comis infracțiuni grave, anterior

nu au fost judecați, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului psihiatru

sau narcolog, ca circumstanțe atenuante au fost stabilite căința sinceră, iar în privința

inculpatului Vozian G. și prezența copilului minor la întreținere, ca circumstanță

agravantă fiind stabilită săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, motivând just soluția

de individualizare a pedepsei sub aspectul executării acesteia, prin soluționarea

chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpaților urmează să fie executată real, or, sub

aspectul personalității acestora de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia

că scopul pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

Totodată, în privința inculpaților nu se impune în mod imperativ ca executarea

pedepsei să fie în regim real, or, nu trebuie pus accentul în mod deosebit pe rolul punitiv

al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială, interesul comunității

fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete, iar inculpații să se reintegreze în societate

în spiritul respectării normelor legale indiferent de orice tentații.

Prin urmare, instanța de fond corect a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicată în privința inculpaților. Ori, în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului se invocă abandonarea progresivă a abordării pedepsei ca sursă de

satisfacție echitabilă și abordarea pedepsei ca mijloc de stabilire a unui echilibru între

infractor și interesul public. În Rezoluția Consiliului Europei nr. 65/1 și în

Recomandarea Consiliului Europei nr. (99)/22 s-a invocat „principiul

proporționalității”, textele evocate consacrând ideea potrivit căreia sancțiunea cu

închisoarea constituie ultimul resort din punct de vedere al corecției penale.

Totodată, art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală prescrie că cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar scutirea

condamnaților de la plata acestor sume urmează să reprezinte excepția, dar nu regula.

Ori, în cadrul cauzei penale au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă de 640

lei pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară nr.201909D0014 din 28.02.2019

și nr. 201909D0015 din 28.02.2019, care urmează a fi încasate, în mod solidar, de la

inculpați în beneficiul statului.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

4

Recurentul a invocat că prin pedeapsă aplicată inculpaților sub formă de

închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea a două

infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost

atins scopul principal, și anume, prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către

inculpați, precum și de către alte persoane, restabilirea echității sociale.

Ori, dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei,

Însă, circumstanțele comiterii infracțiunilor și comportamentul inculpaților

denotă că cel mai eficient mijloc de corectare a acestora este pedeapsa cu închisoare,

această concluzie derivând și din gravitatea faptelor comise și de pericolul social al

acesteia.

Astfel, decizia adoptată, la motivarea stabilirii pedepsei contravine prevederilor

art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece nu cuprinde motivele de

aplicare a pedepsei mai ușoare și motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare

condiționată a executării ei.

Deci, concluziile instanțelor de fond și de apel, la capitolul individualizării

pedepsei stabilite inculpaților sunt greșite și în contradicție cu probele administrate,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și

pedepsei penale.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpaților, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținând corect ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75,

84 alin. (1) Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

5

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor

infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată,

pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă

pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare.

Totodată, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpații au săvârșit infracțiuni grave, însă au recunoscut vina și s-au căit sincer, cauza

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, că au o

vârstă tânără, anterior nu au fost judecați și se caracterizează pozitiv, că inculpatul

Vozian G. are un copil minor la întreținere, iar părțile vătămate nu au pretenții materiale

și morale față de ei, corectarea și reeducarea lor este posibilă fără izolare de societate,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pentru o perioadă de

probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpaților în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpaților,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a

altor persoane, instanța de apel pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în

apel (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura pedepsei aplicate

inculpaților.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

6

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că inculpaților s-au aplicat

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vladislav Harti, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2020, în privința inculpaților Vozian Gheorghe

XXXX, Savan Vadim XXX și Cebanu Sergiu XXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 06 noiembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7