1ra-722/2020 — art. 325 alin.1 Cp

1ra-722/2020 — art. 325 alin.1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-722/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 octombrie 2019, în privința inculpatului

Ungurean Vadim XXXXX, născut

la XXXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX, locuitor al mun.

XXXXX, str. XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.08.2015 – 05.10.2018,

instanța de apel: 09.11.2018 – 23.10.2019,

instanța de recurs: 09.01.2020 – 04.03.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la 3 ani închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu includerea perioadei reținerii de la

20.06.2014 până la 23.06.2014 inclusiv, cu amendă în mărime de 3500 unități

convenționale, ce constituie 70.000 lei.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probă de 3 ani.

reporter stagiar la portalul de știri deschide.md, urmărind scopul obținerii informațiilor

referitor la contravenții, infracțiuni și alte date cu caracter personal ale persoanelor

1

indicate de el, în mare parte artiști ai estradei moldovenești, stipulate în art. 3 al Legii

nr. 133 din 08.07.2011 Privind protecția datelor cu caracter personal, pentru publicarea

acestor date cu caracter personal pe site-ul de știri deschide.md, începând cu 28

februarie 2014 a promis și a oferit șefului-adjunct al Serviciului Tehnologii

Informaționale din cadrul MAI, Chirița D., care este persoană publică, servicii care nu

i se cuvin de a nu publica pe site-ul de știri deschide.md date defăimătoare despre

acesta și alte informații despre persoana sa, pentru a nu-i crea o imagine negativă și

consecințe nefaste la locul de muncă, contra primirii informației solicitate, iar ultimul,

contrar obligațiunilor de serviciu, să-i furnizeze date cu caracter personal solicitate de

către el, informații la care angajatul MAI, Chirița D., în virtutea atribuțiilor de serviciu,

are acces și conform prevederilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 133 din 08.07.2011

Privind protecția datelor cu caracter personal, era obligat să asigure confidențialitatea

acestor date.

Instanța a reținut că, examinarea cauze a avut loc în lipsa inculpatului, potrivit

art. 334 alin. (2) Cod de procedură penală, fiind dispusă îndepărtarea acestuia prin

încheierea protocolară din 17.05.2018, pentru abaterile grave de la respectarea ordinii

și solemnității în ședința de judecată.

Totodată, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de corupere activă,

adică, promisiunea și oferirea de servicii care nu i se cuvin, unei persoane publice,

pentru a îndeplini acțiuni contrar obligațiunilor de serviciu, pe deplin s-a confirmat prin

probele administrate, și anume:

declarațiile părții vătămate Chirița D., date citirii în cadrul cercetării

judecătorești, că la 28 februarie 2014 a fost telefonat de inculpat care, invocând că este

reprezentant al portalului de știri www.deschide.md i-a comunicat că deține material

compromițător în privința lui, și anume deținerea unei informații că anterior a fost

implicat într-o grupare criminală cu decizie irevocabilă în privința lui. Ulterior, a fost

telefonat de mai multe ori de către acesta, inclusiv la 03.03.2014, care i-a spus că deține

o copie a hotărârii Curții Supreme de Justiție prin care el a fost condamnat pentru

comiterea unei infracțiuni. Totodată, inculpatul a întreprins acțiuni de denigrare a

imaginii sale, încercând să intre nesancționat pe teritoriul Serviciului Tehnologii

Informaționale, adresând întrebări compromițătoare privind activitatea lui de serviciu.

Fiind oprit de către angajatul Gandraman V., a încercat să obțină informații despre

activitatea lui profesională și personală. Pe pagina www.facebook.com a acceptat o

convorbire, din start fiind una destul de simplă, treptat acesta a început să solicite

confirmări pe unele activități strict de serviciu, spre exemplu, despre vehiculele care

comit încălcări, însă i-a recomandat să facă denunț oficial. Inculpatul i-a spus că a

primit poze de la un prieten, dar nu iubește procedurile de rutină. Apoi, inculpatul a

manifestat interes deosebit despre dosarul privind documentarea cazurilor de

stare de ebrietate, s-a referit în special la informația care s-a vehiculat ulterior în presă

despre efectuarea unui control privind legalitatea documentării cazurilor de conducere

a vehiculelor în stare de ebrietate de către angajații Inspectoratului Național de

Patrulare. Din discuțiile telefonice a înțeles că inculpatul insistă la o conlucrare din

partea lui privind acordarea informației de serviciu, în caz contrar vor apărea publicații

pe portalul care îl gestionează. La 02.06.2014, a acceptat propunerea inculpatului de a

se întâlni și, în cadrul discuțiilor, acesta, la fel, i-a adresat întrebări provocatoare privind

2

furnizarea de informații cu caracter personal. La 03.06.2014, au început conversația pe

www.facebook.com, inculpatul încercând să obțină informații cu caracter personal

despre vedete, comunicând și careva date despre un accident în care au fost implicați

angajați ai poliției și, în viziunea lui, nu a fost elucidat. Toate convorbirile cu inculpatul

din perioada 28.05.2014-09.06.2014, le-a transcris integral pe disc. La începutul lunii

martie 2014 inculpatul l-a telefonat și i-a spus că deține o hotărâre potrivit căreia el

face parte dintr-o grupare criminală. Această discuție a fost înregistrată și a fost

transmisă procurorului;

declarațiile părții vătămate Ursu A.;

declarațiile părții vătămate Gandraman V., potrivit căror, activând în funcția de

șef de direcție în cadrul STI, avea tangență cu reprezentanții mass-media, jurnaliștii

solicitând diverse informații de rutină. Inculpatul s-a prezentat ca fiind reprezentant al

unui portal de știri și el a fost surprins că acesta nu s-a interesat de informația ce ține

de activitatea serviciului în care activa, dar de viața intimă a șefului STI, Chirița D.;

procesul-verbal din 11.06.2014 de ridicare a două DVD R cu informație de la

Chirița D.;

procesul-verbal din 21.06.2014 de examinare a informației stocate pe două

DVD-uri ridicate la 11.06.2014 de la partea vătămată Chirița D. - VD-R de culoare

galbenă de model „Barges”, dimensiuni standard cu capacitatea de 4,7 B conține fișiere

audio în format MPEG-4 (m4a), cu dimensiunea de 1,5 MB, iar DVR-R de culoarea

albastră de model „DTK”, dimensiuni standard cu capacitate de 4,7 GB, conține un

fișier în format Microsoft Word cu dimensiunea de 189 KO, cu denumirea

”Ungureanu”, conținutul acestuia fiind redat pe 5 file;

procesul-verbal din 17.06.2014 de ridicare a unui CD-R cu informație de la

partea vătămată Ursu A.;

procesul-verbal din 21.06.2014 de examinare a informației stocate pe CD-R,

ridicat la 17.06.2014 de la partea vătămată Ursu A. - CD-R de culoare argintie

dimensiuni standard cu capacitatea de 700 MB, care conține fișiere audio și video în

format Wave (.WAV), cu dimensiunea de 43674 KO;

procesul-verbal din 21.06.2014 de consemnare a rezultatelor măsurii speciale de

investigații, și anume a interceptării comunicărilor și înregistrarea imaginilor dintre

Chirița D. și Ungurean V.;

procesele-verbale din 17.06.2014, 18.06.2014, 19.06.2014 și 20.06.2014 privind

măsurile speciale de investigații;

procesul-verbal din 20.06.2014 de ridicare de la Chirița D. a deciziei Curții

Supreme de Justiție emise la 03.07.2009;

procesul-verbal din 21.06.2014 de examinare a obiectului - decizia Curții

Supreme de Justiție emise la 03.07.2009;

procesul-verbal din 21.06.2014 de examinare a obiectului - pagina personală a

lui Ungurean V. pe rețeaua de socializare facebook.com;

procesul-verbal din 21.06.2014 de examinare a obiectului - CD-R de culoare

argintie, dimensiuni standard cu capacitatea de 700 MB, ce conține informație în

format electronic Microsoft Word a convorbirilor - mesaje prin intermediul paginii de

socializare facebook.com între Chirița D. și Ungurean V.;

3

procesul-verbal din 21.06.2014 de examinare a obiectului - portalul de știri

deschide.md, în rubrica divertisment al portalului nominalizat la 17.06.2014, ora 09.00

de către autorul Ungurean V. a fost postat articolul cu denumirea „Interpretul Adrian

Ursu a Pîlmuit un copil de ziua lui”;

procesul-verbal din 20.06.2014 de percheziție efectuat în biroul de serviciu al lui

Ungurean V., situat pe str. Vasile Alecsandri 69, mun. Chișinău, în urma percheziției

fiind ridicate mai multe obiecte;

procesul-verbal din 20.06.2014 de percheziție corporală a lui Ungurean V., în

rezultatul căruia au fost ridicate actele primite de la Chirița D.;

procesele-verbale din 13.06.2014 și 20.06.2014 de consemnare a măsurilor

speciale de investigații - livrare controlată;

rapoartele de expertiză nr. 6051, 6048, 6049, 6050 din 25.06.2014, din

24.06.2014, din care rezultă că obiecte de examinare au fost mai multe dispozitive de

stocare a informației;

procesul-verbal din 18.02.2015 de cercetare la fața locului, fiind supusă

examinarea informației de la instituția de telecomunicație SA „Orange”, eliberată la

data de 18.07.2014, plasată pe un purtător de informație CD-R Titanum 700 MB, cu

descifrări ale convorbirilor telefonice.

Astfel, instanța a constatat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului și i-a încadrat

acțiunile pe art. 325 alin. (1) Cod penal, ca corupere activă, adică, promisiunea și

oferirea de servicii care nu i se cuvin, unei persoane publice, pentru a îndeplini acțiuni

contrar obligațiunilor de serviciu.

Totodată, instanța a conchis că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă

solicitarea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei

în sumă de 3200 lei din contul inculpatului.

Cauze Speciale, Ina Malai, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare

din contul inculpatului.

Apelanta a invocat că potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Ori, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o. Deci, cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-

ar fi efectuat.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că partea vătămată Chirița D. nu a fost audiat în instanța de

fond, urmând a fi audiat în instanța de apel.

Totodată, obiectul material sau imaterial al infracțiunii de corupere activă îl

reprezintă remunerația ilicită (bunuri, servicii, privilegii, avantaje, oferte ori promisiuni

sub orice formă). Instanța de fond a statuat că remunerația ilicită o reprezintă un

serviciu, și anume un serviciu de a nu publica pe site-ul de știri https://deschide.md/

4

date defăimătoare despre persoana denunțătorului Chirița D., preluate dintr-o decizie

publică emisă de Curtea Supremă de Justiție.

Potrivit pct. 2.2 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din

22.12.2014 cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru

infracțiunile de corupție, remunerația ilicită sub formă de servicii presupune activități,

altele decât cele din care rezultă produse, realizate în vederea satisfacerii necesităților

coruptului sau unei persoane apropiate acestuia. La categoria serviciilor ca remunerație

ilicită se referă: serviciile de transport, de turism, de asigurări, de comunicație, de

instruire, serviciile juridice, de asistență medicală, de publicitate etc. Însă, în speță,

lipsește obiectul material sau imaterial al infracțiunii.

Instanța de fond nu a analizat faptul dacă o obligație de a nu face poate intra în

sfera serviciilor care pot fi calificate ca remunerație ilicită la infracțiunea de corupere

activă. Plenul Curții Supreme de Justiție a explicat în mod detaliat ce serviciu poate

constitui o remunerație ilicită, iar instanța de fond, interpretând legea contrar art. 3 alin.

(2) Cod penal, care prevede că interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin

analogie a legii penale sunt interzise, a calificat un serviciu care nu aduce niciun folos

patrimonial persoanei vizate si care nu satisface în niciun fel necesitățile acesteia.

Constatările instanței de fond sunt eronate, oir, a oferi șefului-adjunct al

Serviciului Tehnologii Informaționale din cadrul MAI Chirița D., care este persoană

publică, servicii care nu i se cuvin de a nu publica pe site-ul de știri deschide.md date

defăimătoare despre acesta, nu poate fi calificat ca un serviciu, decizia Curții Supreme

de Justiție fiind publică și accesibilă tuturor cetățenilor. Inculpatul nu poate fi pus într-

o sferă îngustă de persoane care cunoaște informații dintr-o hotărâre judecătorească și

este absurd ca o persoană cu funcție de răspundere, care are studii superioare și abilități

necesare activa în asemenea funcție să poată fi influențată cu conținutul unei decizii

publice, care este de achitare, fiind în favoarea acestuia.

Mai mult, din probele administrate nu rezultă că inculpatul a promis

nepublicarea unor informații în schimbul altora, din contra, Chirița D. fiind cel care a

propus această ofertă.

Conform art. 8§1 din CEDO, orice persoană are dreptul la libertatea de

exprimare.

Ori, instanța de fond nu a vizat domeniul de activitate al unui jurnalist, legea

stabilind clar că jurnalistul poate solicita anumite informații unor persoane sau instituții

în scopul difuzării unor informații prin intermediul mijloacelor de informare în masă.

Inculpatul nu a avut nici un interes personal și nici pentru alte persoane, după cum

prevede art. 325 alin. (1) Cod penal, ci a vizat strict domeniul profesional și interesul

public. Instanța de fond urma să stabilească nu doar raportul personal Chirița D. -

Ungurean V., dar și raportul real care este de altfel relevant cazului: jurnalist - persoană

care reprezintă o instituție publică.

Referitor la calitatea de subiect pasiv al infracțiunii, nu este clar dacă în acea

perioadă Chirița D. avea sau nu calitatea de persoană publică, nefiind anexate careva

probe care ar confirma sau infirma că în acea perioadă acesta era persoană publică în

sensul art. 123 Cod penal.

Totodată, conform art. 1 alin. (1) și (2) din Legea privind statutul ofițerului de

urmărire penală nr. 333-XVI din 10.11.2006, ofițerul de urmărire penală este persoana

5

care, în numele statului și în limitele competenței sale, efectuează nemijlocit urmărirea

penală în cauze penale și exercită alte activități prevăzute expres de lege. Nu pot avea

calitatea de ofițer de urmărire penală angajații organelor de urmărire penală abilitați cu

funcții de menținere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activității operative

de investigații, care au statut de persoane învestite cu funcții de constatare a

infracțiunilor, stabilit prin lege.

Potrivit art. 270 alin. (8) Cod de procedură penală, în cauzele complicate și de

mari proporții, procurorul ierarhic superior celui de a cărui competență este urmărirea

penală poate dispune, prin ordonanță motivată, exercitarea urmăririi penale de către un

grup de procurori și ofițeri de urmărire penală, indicând procurorul care conduce

grupul.

Ori, la 20.06.2014, Procurorul General al Republicii Moldova, Corneliu Gurin,

a emis ordonanță nemotivată privind:

de urmărire penală în următoarea componență:

Procuror în secția conducerea urmăririi penale în organele centrale ale MAI și

SV a Procuraturii Generale, Lilian Bacalîm;

Procuror în secția conducerea urmăririi penale în organele centrale ale MAI și

SV a Procuraturii Generale, Ion Bunica;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 5 a INI al IGP Susarenco Igor;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 5 a INI al IGP Manole Veaceslav;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 5 a INI al IGP Gherman Igor;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 5 a INI al IGP Gheciu Sergiu;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 5 a INI al IGP Popa Mihail;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 5 a INI al IGP Țarină Ion;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 5 a INI al IGP Mogorean Vadim;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 5 a INI al IGP Ursachi Victor;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 2 a INI al IGP Sajin Corneliu;

Ofițer de investigație al Direcției nr. 2 a INI al IGP Roșea Daniel.

INI al IGP prevăzuți în pct. 1.

Astfel, prin ordonanța din 20.06.2014, Procurorul General Corneliu Gurin, a

încălcat expres prevederile art. 253 alin. (1) Cod de procedură penală și art. 1 alin. (1)

și (2) din Legea privind statutul ofițerului de urmărire penală nr. 333-XVI din

10.11.2006.

Deci, ținând cont de faptul că ofițerii de investigație nu pot exercita atribuțiile

ofițerului de urmărire penală, iar ofițerii de investigații nu au dreptul de a efectua

acțiuni procesuale în cauza penală, urmează a fi declarată inadmisibilitatea tuturor

probelor care reprezintă acțiuni procesuale efectuate de ofițerii de investigație, precum

și excluderea din dosar a acestor probe, și anume:

procesul-verbal de examinare a obiectului din 21.06.2014 - Gherman Igor, ofițer

INI;

anularea anexei la procesul-verbal de examinare a obiectului din 21.06.2014 -

Gherman Igor, ofițer INI;

6

procesul-verbal de examinare a obiectului din 21.06.2014 - Gherman Igor, ofițer

INI;

ordonanța de ridicare a Deciziei Curții Supreme de Justiție din 20.06.2014 -

Gherman Igor, ofițer INI;

procesul-verbal de ridicare din 20.06.2014 - Gherman Igor, ofițer INI;

procesul-verbal de examinare a obiectelor din 21.06.2014 - Gherman Igor, ofițer

INI;

procesul-verbal de examinare a obiectelor din 21.06.2014 - Gherman Igor, ofițer

INI;

procesul-verbal de examinare a obiectelor din 21.06.2014 - Gherman Igor, ofițer

INI;

procesul-verbal de examinare a obiectelor din 21.06.2014 - Gherman Igor, ofițer

INI;

procesul-verbal de percheziție din 20.06.2014 - Veaceslav Manole, ofițer INI;

procesul-verbal de percheziție din 20.06.2014 - Igor Gherman, ofițer INI;

procesul-verbal de audiere a martorului Ungurean E. din 20.06.2014 - Igor

Gherman, ofițer INI;

procesul-verbal de percheziție din 20.06.2014 - Mihail Popa, ofițer INI;

procesul-verbal de percheziție corporală din 20.06.2014 - Gheciu Sergiu, ofițer

INI;

ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict - Igor Gherman, ofițer INI;

declarația lui Ungurean V. făcută către Șeful INI a IGP al MAI, Bejan Ion.

Deoarece rapoartele de expertiză au fost efectuate în baza corpurilor delicte

ridicate în baza proceselor-verbale efectuate în urma perchezițiilor, iar procesele-

verbale sunt inadmisibile, urmează a fi declarate inadmisibile și rapoartele de expertiză

nr. XXXXX din 23.06.20108, nr. XXXXX din 23.06.20108, nr. XXXXX din

23.06.20108 și nr. XXXXX din 25.06.20108 și excluse din dosar în conformitate cu

art. 94 alin. (5) Cod de procedură penală care stipulează că prevederile alin. (1) - (4) se

aplică în mod corespunzător și probelor obținute în temeiul probelor menționate la alin.

(1) - (4), cu excepția cazului în care probele derivate se bazează pe o sursă independentă

sau ar fi fost descoperite inevitabil.

În cauza Ramanauskas împotriva Lituaniei, CtEDO a statuat că atunci când

inculpatul invocă faptul că a fost provocat să comită o infracțiune, instanța de judecată

este obligată să examineze minuțios proba obținută astfel, ori, potrivit art. 6§1 CEDO,

orice probă obținută ca rezultat al provocării urmează a fi exclusă din dosar. În cazul

unei alegații rezonabile de provocare, sarcina probării faptului că provocarea nu a avut

loc, cade pe umerii autorităților. Potrivit CtEDO, examinarea judiciară trebuie să

includă: (1) motivele care au determinat operațiunea sub acoperire, (2) gradul de

implicare al poliției în comiterea infracțiunii, (3) și natura oricărei incitări sau presiuni

exercitate asupra reclamantului.

Ori, anume Chirița D. și Ursu A., la indicațiile organului de urmărire penală, au

insistat să-l contacteze pe inculpat, fapt care pune la îndoială admisibilitatea probelor

rezultate din înregistrările audio anexate la dosar.

Totodată, persoana care a participat la provocare, Chirița D. nu a fost audiat în

instanța de font.

7

În cauza Morari împotriva Republicii Moldova, CtEDO a notat că era primordial,

în circumstanțele din speță, de a audia agenții provocatori, pentru a examina în mod

corespunzător chestiunea provocării invocată de reclamant. Totuși instanțele naționale

au omis această audiere. Curtea a reamintit că cerința generală este ca agenții sub

acoperire și alte persoane ce pot mărturisi în privința provocării trebuie audiați în

instanță și intervievați de apărare, sau cel puțin omisiunea audierii trebuie motivată

detaliat.

În cauza Sandu către Moldova, CtEDO menționează că în cauza Vanyan c.

Rusiei (nr. 5,1203/99, §§ 45-50, 15 decembrie 2005) problema provocării poate fi pusă

chiar și în situațiile în care activitatea respectivă a fost efectuată de către o persoană

privată care a acționat ca agent sub acoperire, în timp ce aceasta a fost de fapt

organizată și condusă de către colaboratorii de poliție.

2019, apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

Apelul inculpatului a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Ungurean Vadim a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute

la 325 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a analizat eronat a adoptat o sentință

de condamnare a inculpatului, ori, fapta incriminată acestuia nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a reținut că Ungurean V. se învinuiește că, activând în

calitate de reporter stagiar la portalul de știri deschide.md, urmărind scopul obținerii

informațiilor referitor la contravenții, infracțiuni și alte date cu caracter personal, ale

persoanelor indicate de el, în mare parte artiști ai estradei moldovenești, stipulate în

art. 3 al Legii nr. 133 din 08.07.2011 Privind protecția datelor cu caracter personal,

pentru publicarea acestor date cu caracter personal pe site-ul de știri deschide.md,

începând cu 28 februarie 2014 a promis și a oferit șefului-adjunct al Serviciului

Tehnologii Informaționale din cadrul MAI, Chirița D., care este persoană publică,

servicii care nu i se cuvin de a nu publica pe site-ul de știri deschide.md date

defăimătoare despre acesta și alte informații despre persoana sa, pentru a nu-i crea

o imagine negativă și consecințe nefaste la locul de muncă, contra primirii informației

solicitate, iar ultimul, contrar obligațiunilor de serviciu, să-i furnizeze date cu caracter

personal solicitate de către el, informații la care angajatul MAI Chirița D., în virtutea

atribuțiilor de serviciu, are acces și, conform prevederilor art. 29 alin. (1) al Legii nr.

133 din 08.07.2011 Privind protecția datelor cu caracter personal, era obligat să asigure

confidențialitatea acestor date.

Totodată, inculpatul a declarat în instanța de apel că Chirița D. i-a comunicat ca

va furniza o informație bombă. Nu-și amintește de câte ori l-a contactat telefonic pe

Chirița D., or, fiind jurnalist telefona des persoanele publice. Nu l-a șantajat cu nimic

pe Chirița D., decizia CSJ fiind publică. Cunoștea ce funcție deține Chirița D., iar la

locul de muncă al acestuia a fost înainte de a obține copia deciziei de la CSJ și a mers

pentru a afla informații despre acesta. S-a informat despre istoria lui Chirița D., având

calitatea de jurnalist, urmând să verifice veridicitatea informației. Cu Chirița D. a

început a discuta când a fost numit in funcția de șef al Centrului Unic de Monitorizare

8

a Traficului Rutier în 2013-2014. A dorit să vorbească despre mai multe neclarități cu

referire la activitatea acestui centru. În calitate de jurnalist l-a sunat pe Chirița D. pentru

a-i confirma sau infirma faptul dacă a fost sau nu vizat într-un dosar penal. El a negat,

ulterior, a făcut o solicitare la CSJ, unde i s-a oferit o copie a deciziei irevocabile, prin

care a fost achitat. Mai târziu l-a telefonat pe Chirița D. sa îl întrebe despre această

sentință, iar acesta a început a striga, acuzându-1 că îl șantajează, era o sentința de

achitare. În luna mai a primit mesaje pe Facebook din partea lui Chirița D., acesta l-a

întrebat dacă vrea să vină la centru, ulterior l-a invitat la o cafea. Au avut o întrevedere,

în care i-a spus că vrea să cunoască cine sunt sursele sale în cadrul MAI, iar el i-a spus

că nu poate dezvălui sursele și cu aceasta discuția s-a încheiat. Ulterior, în cadrul altei

discuții, i-a dat fișa personală a lui Ursu A., unde era menționat cazul cu privire la

copilul bătut, acesta susținând că deține și înregistrarea video.

Obiectul material sau imaterial al infracțiunii de corupere activă îl reprezintă

remunerația ilicită ce poate consta în bunuri, servicii, privilegii, avantaje, sub orice

formă, iar în ipoteza modalității de acceptare, remunerația poate viza inclusiv și oferte

ori promisiuni, în toate cazurile având un caracter gratuit.

În speță, remunerația ilicită, potrivit învinuirii, se prezintă sub formă de servicii,

iar aceasta trebuie înțeleasă ca activități, altele decât cele din care rezultă produse,

realizate în vederea satisfacerii necesităților coruptului sau unei persoane apropiate

acestuia. La categoria serviciilor ca remunerație ilicită se referă: serviciile de transport,

de turism, de asigurări, de comunicație, de instruire, serviciile juridice, de asistență

medicală, de publicitate etc.

Este important ca remunerația să nu i se cuvină persoanei publice, persoanei

publice străine, funcționarului internațional, persoanei cu funcție de demnitate publică,

adică nu-i este legal datorată. Dacă persoana publică este îndreptățită de a pretinde,

accepta sau primi bunuri, servicii, privilegii, avantaje, oferte ori promisiuni, sub orice

formă, atunci art. 325 Cod penal nu se va reține la încadrare.

Prin urmare, potrivit învinuirii servicii care nu i se cuvin se exprimă prin de a nu

publica pe site-ul de știri deschide.md date defăimătoare despre acesta și alte

informații despre persoana sa, pentru a nu-i crea o imagine negativă și consecințe

nefaste la locul de muncă, iar acestea nu pot constitui obiectul juridic al infracțiunii

incriminate, or potrivit procesului-verbal din 20.06.2014 de ridicare de la Chirița D. a

deciziei Curții Supreme de Justiție din 03.07.2009 și procesului-verbal din 21.06.2014

de examinare a obiectului, fiind ridicată și examinată decizia Curții Supreme de Justiție

din 03.07.2009, pe portalul deschide.md urma să fie publicată decizia CSJ.

Actul judecătoresc este public și în cazul dat, per se nu conține date defăimătoare

și informații despre persoana lui Chirița D. ce i-ar crea o imagine negativă și consecințe

nefaste la locul de muncă, deoarece potrivit deciziei Curții Supreme de Justiție din

03.07.2009 a fost menținută decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12.02.2007, prin care Chirița D. a fost achitat, iar alte informații sau acte ce urmau a fi

publicate nu au fost depistate în cadrul instrumentării cauzei, fapt confirmat și de către

inculpat.

Latura obiectivă a infracțiunii de corupere activă constă în fapta prejudiciabilă

exprimată doar prin acțiune, care se exprimă în mod alternativ în următoarele trei

modalități normative: 1) promisiunea unei persoane publice ori unei persoane publice

9

străine, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin; 2)

oferirea unei persoane publice ori unei persoane publice străine de bunuri, servicii,

privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin; 3) darea unei persoane publice

ori unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice

formă, ce nu i se cuvin.

Deci, este neîntemeiată concluzia instanței de fond că elementul material al

infracțiunii, care și constituie latura obiectivă care a fost realizată de către inculpat, prin

promiterea și oferirea șefului-adjunct al Serviciului Tehnologii Informaționale din

cadrul MAI Chirița D. care este persoană publică, servicii care nu i se cuvin de a nu

publica pe site-ul de știri deschide.md date defăimătoare despre acesta și alte informații

despre persoana sa, pentru a nu-i crea o imagine negativă și consecințe nefaste la locul

de muncă, contra primirii informației cu caracter personal, Chirița D., în virtutea

atribuțiilor de serviciu, fiind obligat să asigure confidențialitatea acestor date.

Ori, promisiunea, în sensul art. 325 alin. (1) Cod penal, reprezintă făgăduiala,

angajamentul pe care corupătorul și-l asumă față de eventualul corupt, de a-i transmite

ultimului în viitor - într-un termen determinat sau nedeterminat - remunerația ilicită,

dacă ultimul va acționa în sensul dorit de corupător. Promisiunea se poate realiza

verbal, în scris sau în orice alt mod perceptibil pentru a ajunge la cunoștința

destinatarului. De asemenea, promisiunea poate fi expresă sau implicită ori chiar

aluzivă. Chiar dacă foloasele promise pot să nu fie determinate sub aspectul calității și

cantității, promisiunea trebuie să fie serioasă și nu vagă sau imposibil de realizat.

Oferirea, în sensul art. 325 alin. (1) Cod penal, presupune prezentarea, etalarea,

înfățișarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin

persoanei publice sau persoanei publice străine. Ca și în cazul promisiunii, inițiativa

oferirii aparține corupătorului, fiind un act unilateral al corupătorului. De aceea, pentru

aplicarea răspunderii conform art. 325 alin. (1) Cod penal, nu importă dacă destinatarul

oferirii o acceptă sau o respinge. Este suficientă realizarea oferirii de către corupător.

Totodată, poziția instanței de fond că scopul s-a manifestat prin îndeplinirea în

interesul corupătorului de către persoana publică a unei acțiuni în exercitarea funcției

sau contrar funcției în cauză și anume, la caz, - obținerea informațiilor referitor la

contravenții, infracțiuni și alte date cu caracter personal, ale persoanelor indicate de

inculpat, în mare parte artiști ai estradei moldovenești, nu a fost confirmată.

Astfel, urmărirea penală a fost înfăptuită superficial, învinuirea este abstractă,

neconcretă și bazată pe presupuneri. Din învinuirea formulată nu este clar motivul și

scopul care l-ar fi determinat pe Ungurean V. să săvârșească infracțiunea de corupere

activă, iar de către acuzare nu au fost respectate prevederile art. 281 alin. (2), 296 alin.

(2) Cod de procedură penală. Rechizitoriul se limitează la o expunere succesivă a

probelor – depozițiile martorilor și documentele anexate, fără indicarea probelor care

dovedesc semnele componente ale laturii obiective a infracțiunii, modalitatea concretă

de săvârșire a infracțiunii incriminate inculpatului.

Mai mult, Ungureanu V. este reprezentant al mass-media, iar potrivit art. 19 al

Legii presei nr. 243-XIII din 26.10.94, jurnalist este persoana care se îndeletnicește cu

munca literară și publicistică în cadrul mijloacelor de informare în masă, angajată la

ele prin contract sau în alt mod, conform legislației în vigoare. Art. 20 alin. (1) lit. a) și

f) din același act normativ stipulează că în scopul exercitării atribuțiilor profesionale,

10

jurnalistul are dreptul să obțină și să difuzeze informații și să se adreseze oricărei

instituții pentru a verifica faptele și circumstanțele vizate în anumite materiale.

Prin urmare, jurnalistul poate solicita anumite informații unor persoane sau

instituții în scopul difuzării unor informații prin intermediul mijloacelor de informare

în masă. Astfel, inculpatul nu a avut nici un interes personal și nici pentru alte persoane

așa cum prevede art. 325 alin. (1) Cod penal, ci a vizat strict domeniul profesional și

interesul public. Mai mult, instanța de fond urma să stabilească nu doar raportul

personal Chirița D. - Ungurean V., dar și raportul real, relevant cazului: jurnalist -

persoană care reprezintă o instituție publică.

Ori, verificând și conținutul stenogramelor înregistrărilor audio ale convorbirilor

ce au avut loc între partea vătămată Chirița D. și inculpatul Ungurean V., în cadrul

discuției din 10.06.2014, inculpatul l-a contactat pe Chirița D. în vederea confirmării

sau infirmării informației pe care o deținea, și anume fiind întrebat despre decizia CSJ

din 03.07.2007, obținută în cadrul investigației jurnalistice.

Totodată, potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate Chirița D., la

28.02.2014 a fost telefonat de Ungurean V., care invocând că este reprezentant al

portalului de știri www.deschide.md i-a comunicat că, deține material compromițător

în privința lui, și anume a informației că anterior a fost implicat într-o grupare criminală

cu decizie irevocabilă în privința sa. Ulterior, a fost telefonat de mai multe ori de către

el, i-a comunicat că deține o copie a hotărârii Curții Supreme de Justiție prin care el a

fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni. Totodată, acesta a întreprins acțiuni

de denigrare a imaginii lui, încercând să intre nesancționat pe teritoriul Serviciului

Tehnologii Informaționale din strada Vasile Alecsandri 42, adresând întrebări

compromițătoare privind activitatea lui de serviciu... aproximativ la începutul lunii

martie 2014 a fost telefonat de Ungurean V. și a fost avertizat că acesta deține o

hotărâre a Curții Supreme de Justiție precum că el ar fi fost membrul unei grupări

criminale.

Conform procesului-verbal de examinare a obiectului din 21.06.2014, Ungurean

V. a comunicat că a obținut decizia CSJ din 03.07.2007 prin care Chirița D. a fost

recunoscut vinovat pentru influență în grup și i-a fost stabilită o amendă de 1000 unități

convenționale, nefiind indicat faptul că există o decizie irevocabilă de condamnare.

Din conținutul deciziei Curții Supreme de Justiție din 03.07.2007, rezultă că prin

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21.12.2006 a fost condamnat în baza

art. 326 alin. (2) lit. a) Cod penal, fapt menționat de către inculpat în cadrul discuțiilor

purtate cu Chirița D., iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12.02.2007, Chirița

Dan a fost achitat, decizia devenind irevocabilă, astfel în cadrul discuțiilor purtate,

inculpatul a redat mai multe pasaje din actul judecătoresc pe care îl deținea, totodată

solicitând infirmarea sau confirmarea celor menționate de către acesta.

Însă, probele acuzării nu confirmă cu certitudine prezența în acțiunile

inculpatului a laturii obiective a infracțiunii de corupere activă.

Mai mult, nu pot fi puse la baza deciziei de condamnare a lui Ungurean V.

privind coruperea activă a persoanei publice nici declarațiile martorului Gandraman

V., or acesta doar a confirmat faptul că inculpatul s-a prezentat ca reprezentant al unui

portal de știri, iar martorul a refuzat să răspundă la întrebările care i le-a pus acesta

11

legate de viața privată a șefului, raportându-i ultimului și a răspuns doar la întrebările

legate de serviciu și activități.

Totodată, potrivit declarațiilor părții vătămate Ursu A., inculpatul avea simpla

dorință de a publica o știre, care iese din tipare. A fost publicată știrea pe site-ul

deschide.md., au fost publicate discuțiile. Apoi a fost adăugată negarea sa referitor la

aceste informații. În acest proces participă datorită publicării unei știri false. Astfel,prin

declarațiile părții vătămate Ursu A. nu se confirmă că Ungurean V. a comis actul de

corupere activă față de partea vătămată Chirița D.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, se

caracterizează prin intenție directă, astfel făptuitorul trebuie să cunoască că

remunerația ilicită, pe care o promite, oferă sau o dă unei persoane publice sau unei

persoane publice străine, nu se cuvin, ci reprezintă contra echivalentul pentru a-l

determina să acționeze în interesul său sau al persoanelor pe care le reprezintă.

Infracțiunea de corupere pasivă poate fi comisă doar cu intenție directă, întrucât

scopul infracțiunii este unul special, având o natură alternativă, și anume: 1) scopul

îndeplinirii - în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă - de către

corupt a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză; 2) scopul

neîndeplinirii - în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă - de

către corupt a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză; 3) scopul

întârzierii îndeplinirii - în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le

reprezintă - de către corupt a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în

cauză; 4) scopul grăbirii îndeplinirii - în interesul corupătorului sau al persoanelor pe

care le reprezintă - de către corupt a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar

funcției în cauză.

Pe lângă aceasta, este nefondată versiunea instanței de fond că latura subiectivă

a acestei infracțiuni a fost realizată de inculpat prin intenție directă, deoarece acesta își

dădea seama și dorea să comită promisiunea și oferirea de servicii care nu i se cuvin,

unei persoane publice, săvârșind prin această acțiune un act de corupere, dorind

producerea urmărilor periculoase pentru buna desfășurare a activității de serviciu și

pentru activitatea organelor autorităților publice. Astfel, la urmărirea penală și în

ședința de judecata a fost constatat că Ungurean V. a avut intenție directă prin faptul

că, a promis și a oferit funcționarului public, servicii care nu i se cuvin de a nu publica

pe site-ul de știri deschide.md date defăimătoare despre acesta și alte informații despre

persoana sa, pentru a nu-i crea o imagine negativă și consecințe nefaste la locul de

muncă, contra primirii informației cu caracter personal.

La fel, acuzarea nu a dovedit nici prezența laturii subiective a infracțiunii de

corupere activă în acțiunile inculpatului. Ori, latura subiectivă a infracțiunii specificate

la art. 325 alin. (1) Cod penal, se caracterizează prin intenție directă, iar motivele

infracțiunii în cauză se exprimă în: năzuința făptuitorului de a obține unele avantaje

nepatrimoniale; de a-și ajuta persoana apropiată; interesul material etc. Din învinuirea

înaintată inculpatului, precum și probele administrate, nu este clar specificat ce avantaj

nepatrimonial sau interes material ar fi obținut ultimul de la faptul promisiunii oferite

părții vătămate, Chirița D.

Și din declarațiile părții vătămate Ursu A. rezultă că inculpatul avea simpla

dorință de a publica o știre, care iese din tipare.

12

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Instanțele judecătorești urmează să țină cont de faptul că sentința de condamnare

trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost verificate, iar

divergențele apărute au fost înlăturate și apreciate în mod corespunzător

Astfel, în acțiunile inculpatului cu desăvârșire lipsește latura obiectivă și

subiectivă a infracțiunii incriminate, iar instanța de fond eronat a reținut în sarcina

inculpatului încadrarea juridică a faptei pe art. 325 alin. (1) CP Cod penal.

Potrivit art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, în procesul penal nu

pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în

instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești

datele care au fost obținute prin provocarea, facilitarea sau încurajarea persoanei la

săvârșirea infracțiunii.

Astfel, conform declarațiilor inculpatului din procesul-verbal de confruntare cu

partea vătămată Chirița D. din 03.07.2014, Chirița D. l-a așteptat în dosul unui

automobil de culoare neagră și i-a prezentat fișa personală a lui Ursu A., având la el și

un CD. I-a zis să atragă atenție în special la ultima încălcare din 01.06.2014, accentuând

cât de interesat este și rugându-l în continuare să nu scrie nimic despre el și să nu zică

la nimeni că i-a dat informația. Chirița D. l-a asigurat că este și o înregistrare video,

spunându-i că dacă o publică pe aceasta îi va da și altele. Fiindu-i interesant cazul

aștepta probe video. Acesta i-a comunicat că trebuie să depună presiuni asupra unei

persoane care are video. Peste 2-3 zile, Chirița D. i-a propus să se vadă și, totodată, să-

i aducă materiale compromițătoare. La întâlnire i-a transmis copiile hotărârii pe care o

avea la care, el a întrebat dacă nu mai are ceva despre el și el l-a asigurat că nu deține

nimic.

Mai mult, potrivit declarațiilor părții vătămate Ursu A. a fost inventată o situație,

care n-a fost nici confirmată, nici negată, precum că ar fi lovit un copil. Această

informație a venit dintr-o singură sursă, este absolut falsă, iar el nu a fost șantajat.

Totodată, din probele anexate la materialele cauzei și anume, procesele-verbale

din 21.06.2014 de examinare a obiectului; procesul-verbal din 20.06.2014 de

percheziție efectuat în biroul de serviciu a lui Ungurean V.; procesul-verbal din

20.06.2014 de percheziție corporală a lui Ungurean V.; procesele-verbale din

13.06.2014 și din 20.06.2014 de consemnare a măsurilor speciale de investigații –

livrarea controlată; rapoartele de expertiză nr. XXXXX, nr. XXXXX, nr. XXXXX, nr.

XXXXX din 25.06.2014 și din 24.06.2014, precum și procesul-verbal din 18.02.2015

de cercetare la fața locului rezultă că, organul de urmărire a inventat situația și a

prezentat inculpatului informația falsă cu referire la cazul ce îl vizează pe Ursu A. și

acțiunile sale ilegale, în vederea publicării acesteia.

Instanța de fond nu a analizat multiaspectual probele administrate, prin prisma

art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

veridicității si coroborării lor, ajungând la concluzii greșite referitor la vinovăția

inculpatului în temeiul prevederilor art. 325 alin. (1) Cod penal.

Deci, instanța de fond nu a argumentat pe deplin sentința de condamnare, nu a

scos această sentință în afara oricărei bănuieli, nu a dovedit cert și incontestabil că fapta

inculpatului întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal,

13

iar acuzarea nu a prezentat probe suficiente că în acțiunile inculpatului sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

Pe lângă aceasta, conform art. 229 alin. (1), (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul,

astfel că prima instanță corect și întemeiat a respins cererea acuzării privind încasarea

cheltuielilor judiciare, acestea urmând a fi puse în seama statului.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței

instanței de fond, deoarece apelul a fost admis greșit.

Recurenta a invocat că instanța de apel s-a limitat la considerente de ordin

teoretic și a recunoscut inocența făptașului ignorând faptul că acțiunea prejudiciabilă

de corupere activă se săvârșește numai cu intenție directă, astfel încât corupătorul

trebuie să cunoască că remunerația ilicită pe care o promite sau o oferă, este unei

persoane publice pentru ca aceasta, la rândul său, să fie determinată să acționeze în

interesele făptașului.

Ori, a fost demonstrat dincolo de orice dubiu, prezența elementului material al

infracțiunii de corupere activă, care și constituie latura obiectivă a faptei, aceasta fiind

materializată de către inculpat prin promiterea și oferirea de servicii - de a nu publica

pe site-ul de știri deschide.md date defăimătoare despre Chirița D., persoană despre

care inculpatul cunoștea că este una publică și, în virtutea atribuțiilor de serviciu, are

acces la date cu caracter personal, cerându-i acestuia îndeplinirea unor acțiuni contrar

obligațiunilor de serviciu, aceste acțiuni având un caracter de retribuție, constituind

plata în vederea efectuării unui act determinat arătat în mod explicit.

Interpretarea textuală a termenului a promite, semnifică asumarea obligației de

a face ceva.

Deși legislatorul nu a stabilit condiții referitoare la forma de exteriorizare a

promisiunii, este important ca această să fie una clară, perceptibilă pentru a ajunge la

cunoștința destinatarului.

Astfel, din situația descrisă în rechizitoriu și din probele administrate se atestă

că Chirița D. a perceput ca fiind realizabilă omisiunea și oferirea de servicii din partea

inculpatului, care pretindea de la victimă, furnizarea unor date confidențiale, ori, în caz

contrar, partea vătămată putea fi supusă unui atac mediatic prin știri defăimătoare din

partea reporterului stagiar, în persoana inculpatului.

Totodată, contrar aprecierii instanței de apel, decizie Curții Supreme de Justiție,

cu care opera inculpatul, șantajându-l pe Chirița D., deși este informație publică, urma

să determine persoana publică să acționeze contrar atribuțiilor de serviciu și acest act

judecătoresc reprezenta echivalentul pentru informațiile obținute privind viața privată

a artiștilor din estrada moldovenească, la care avea acces persoana publică.

Mai mult, datele care se conțineau în decizia CSJ din 03.07.2007 nu-l afectau

efectiv pe Chirița D., care activa în perioada respectivă în calitate de șef-adjunct al

Serviciului Tehnologii Informaționale din cadrul MAI, însă faptul că aceste date puteau

fi distorsionate de reporterul stagiar în persoana inculpatului, denotă că unele informații

rupte din context, creau pentru Chirița D. o imagine negativă și consecințe nefaste la

locul de muncă.

14

Deci, a fost stabilit că inculpatul întru realizarea scopului infracțional a promis

și a oferit persoanei publice servicii care nu i cuvin, fapte care rezultă nemijlocit din

declarațiile prezentate de Chirița D.

Declarațiile părții vătămate și ponderea acestora denotă că ele sunt susceptibile

să întemeieze acuzațiile aduse inculpatului, de vreme ce relevă că inculpatul, în scopul

satisfacerii scopurilor personale, folosind elemente de șantaj, inclusiv prin acțiuni de

corupere materializate prin promisiuni și oferirea de servicii pentru Chirița D., cerea

insistent îndeplinirea de către persoana publică a unor acțiuni contrar obligațiunilor de

serviciu ultimului.

Astfel, pentru a evita suspiciunile și acuzațiile privind apariția scurgerilor de

informații din partea instituțiilor publice, prin intermediul mass-media, partea vătămată

a reclamat pretinsele acțiuni ilegale ale inculpatului, relevante în acest sens fiind

declarațiile părții vătămate Ursu A. și ale martorului Gandraman V.

Ori, a fost demonstrat cu certitudine că inculpatul a avut intenție directă prin

faptul că a promis și a oferit funcționarului public servicii care nu i se cuvin de a nu

publica pe site-ul de știri deschide.md date defăimătoare despre acesta și alte informații

despre persoana lui.

Deși instanța de apel s-a axat pe elementul provocării, urma să indice persoana

concretă provocator și să evalueze dacă acțiunile acesteia au avut efectul provocării și

dacă infracțiunea putea fi comisă fără intervenția provocatorului.

Însă, interpretările contradictorii ale instanței de apel și invocarea acțiunilor de

provocare exclud însăși existența provocării.

Acuzarea a dovedit pe deplin lipsa vreunui element de provocare, ori, din

discuțiile telefonice purtate între Ursu A. și inculpat rezultă că ultimul solicita insistent

confirmarea unei informații despre care interlocutorul său l-a informat că este una

inventată.

Prin urmare, instanța de apel nu a depus efortul necesar pentru a nu lăsa nici un

aspect al complexului faptic nestabilit, astfel încât prin această inactivitate a lăsat fără

argumentare criticile și mijloacele de promovare a intereselor procesuale.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

chiar și recurentul a observat că inculpatul a folosit elemente de șantaj, deci calificative

improprii infracțiunii de corupere activă imputată ultimului (pct. 5. din decizie), se reține

că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

15

reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel

corect a casat sentința, care era viciată și prin faptul că instanța de fond doar a trecut în

revistă dovezile administrate, dar, nespecificând esența probelor scrise, nu a apreciat

fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală care vizează natura juridică a

acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în

rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și probele acuzării,

rejudecând cauza potrivit regulilor generale, just a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind infracțiunea incriminată inculpatului în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și a prescripțiilor de drept material, în

baza probelor administrate, acestea fiind motivat apreciate în temeiul prescripțiilor din

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și al coroborării lor, corect dispunând achitarea

inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, indicând argumentat

motivele pentru care a respins probele acuzării (pct. 4. din decizie).

Ori, soluția instanței de apel coroborează și cu următoarele împrejurări.

Potrivit art. 8 alin. (3), 66 alin. (2) pct. (1), 281 alin. (2), 296 alin. (2) Cod de

procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu

pot fi întemeiate pe presupuneri, actul de învinuire trebuie să cuprindă formularea

învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvîrșire a infracțiunii

și consecințele ei, caracterului vinei, motivelor și semnelor calificative pentru

încadrarea juridică a faptei. Inculpatul are dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit.

Conform rechizitoriului, inculpatul este acuzat că: „..a promis și a oferit șefului-

adjunct al Serviciului Tehnologii Informaționale din cadrul MAI, Chirița D., care este

persoană publică, servicii care nu i se cuvin de a nu publica pe site-ul de știri

deschide.md date defăimătoare despre acesta și alte informații despre persoana sa,

pentru a nu-i crea o imagine negativă și consecințe nefaste la locul de muncă, contra

primirii informației solicitate...”.

Dar, în pofida normelor de drept enunțate supra, în actul de învinuire nu este

indicat, deci nici constatat, care ar fi esența circumstanțelor: „date defăimătoare despre

acesta și alte informații despre persoana sa, pentru a nu-i crea o imagine negativă și

consecințe nefaste la locul de muncă”.

Mai mult, remarca recurentului despre relevanța declarațiilor părții vătămate

Ursu A. este confuză și absolut neclară, deoarece se referă la o parte vătămată care nu

se regăsește cu desăvârșire în rechizitoriul nominalizat (pct. 5. din decizie).

Prin urmare, învinuirea înaintată inculpatului este una incompletă și neclară,

adică este una dubioasă. O asemenea învinuire a afectat dreptul inculpatului de a ști

pentru ce faptă este învinuit, adică dreptul la apărare.

Totodată, art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 325 alin. (1), 389 alin. (2) Cod de procedură

penală, prevăd că instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele

legii. Judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii și sentința

16

de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea

învinuirii se interpretează doar în favoarea inculpatului.

Astfel, instanța de judecată nu este în drept să completeze din oficiu învinuirea

cu circumstanțe în fapt care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului, și să-și

întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii.

Pe lângă aceasta, soluția instanței de apel este conformă și jurisprudenței

naționale, potrivit cărei, remunerația ilicită sub formă de servicii, presupune activități,

altele decât cele din care rezultă produse, realizate în vederea satisfacerii necesităților

coruptului sau unei persoane apropiate acestuia. La categoria serviciilor ca remunerație

ilicită se referă: serviciile de transport, de turism, de asigurări, de comunicație, de

instruire, serviciile juridice, de asistență medicală, de publicitate etc. Asemenea

împrejurări, însă, nu sunt atestate în învinuirea formulată inculpatului (pct. 2.2 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 11 din 22.12.2014, Cu privire la aplicarea

legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat

la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de

Jos).

Pe lângă aceasta, con argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta

decizie, recursul menționat este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea, este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. – 5. din decizie),

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

17

sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul de pe rol este unul

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 octombrie 2019, în privința inculpatului Ungureanu Vadim

XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 aprilie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

18