1ra-1387/2020 — art. 188 alin. 2 lit. b, f Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 188 alin. 2 lit. b, f Cp
- Temei legal
- art. 452, 453 Cpp
1ra-1387/2020 — art. 188 alin. 2 lit. b, f Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1387/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
08 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Iurie Diaconu,
Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu
a recursului în anulare împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 12 iulie 2018 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, declarat de
condamnatul
Bodiul Evgheni XXXXX, născut
la XXXXX în r-nul XXXXX, s. XXXXX, locuitor al mun.
XXXXX, s. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, cetățean al R.
Moldova, fără antecedente penale.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 27.02.2017 - 12.07.2018,
instanța de apel: 10.08.2018 - 02.10.2018,
instanța de recurs: 22.05.2020 - 08.07.2020.
Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei mun. Chișinău din 12 iulie 2018, Bodiul Evgheni a
fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal la 8 ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, din 12.07.2018, cu includerea perioadei
arestării preventive de la 27.01.2017 până la 07.09.2017, ora 1400.
Prin aceiași sentință a fost condamnat și Istrati C., însă în privința lui hotărârile
judecătorești nu sunt contestate.
De la inculpați s-a încasat în beneficiul părții vătămate XXXXX XXXXX
prejudiciul material de 28.492 lei și moral de 15.000 lei.
De la Bodiul Evgheni s-a încasat în beneficiul lui XXXXX XXXXX prejudiciu
moral în mărime de 15.000 lei.
De la inculpați s-a încasa, în mod solidar, în beneficiul lui XXXXX XXXXX 6000
lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.
Instanța de fond a constatat că, la 16.10.2016, în jurul orei 1405, inculpatul
Bodiul Evgheni, împreună și printr-o înțelegere prealabilă cu Istrati Constantin, având
scopul sustragerii bunurilor altor persoane, în timp ce se aflau în ap. 22, bd. XXXXX,
XXXXX, mun. XXXXX, amenințând-o cu aplicarea violenței periculoase pentru
1
sănătate pe XXXXX XXXXX, au atacat-o, imobilizând-o prin legarea picioarelor cu
bandă adezivă, după ce din apartamentul indicat au sustras mijloace bănești în sumă
totală de 2700 lei, cauzând părții vătămate, conform raportului de expertiză medico-
legală nr. XXXXX din 17.10.2016, vătămare neînsemnată manifestată prin echimoze la
nivelul feței, echimoze la nivelul genunchiului stâng, echimoză la nivelul degetului doi
piciorul propriu zis drepte și un prejudiciu material considerabil în sumă de 2700 lei.
Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele
administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, ca
tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit
de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei,
de două persoane și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal,
că inculpatul a comis o infracțiune gravă, benevol a reparat parțial paguba pricinuită.
Avocatul Igor Dorfman a declarat apel, solicitând casarea sentinței și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile lui Bodiul Evghenii să fie recalificate
în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu aplicarea-i unei pedepse minime
prevăzute de acest articol, cu suspendarea condiționată a executării ei în conformitate
cu art. 90 Cod penal.
Apelantul a invocat că, acuzarea nu are un suport probatoriu suficient pentru a
demonstra intențiile făptuitorilor de aplicarea în privința părții vătămate a violenței
fizice sau de a o lipsi de viață.
Partea vătămată XXXXX XXXXX nu a declarat instanței că ar fi fost amenințată
cu aplicarea violenței fizice de către inculpați, a explicat că i s-a ”spus să tacă”, fără ai
fi înaintate careva amenințări. A menționat, că a considerat că vor să o ucidă, fiindcă ea
îl cunoștea pe Istrati C.
În timpul comiterii infracțiunii, inculpații nu au folosit careva obiecte sau arme,
ce ar fi permis părții vătămate să creadă că-i este pusă în pericol viața sau sănătatea, nu
au amenințat-o cu aplicarea violenții și nu au demonstrat în acest scop careva arme sau
obiecte, destinate cauzării de vătămări corporale.
Acțiunile inculpaților urmează a fi astfel calificate ca jaf, adică sustragerea
deschisă a bunurilor altei persoane, de două sau mai multe persoane, cu aplicarea
violenței nepericuloase pentru viață și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în
proporții considerabile, conform art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie
2018, apelul a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a statua că, instanța de fond în mod obiectiv și corect a stabilit
circumstanțele de fapt și de drept, și just a tras concluzia că inculpații au comis
infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal. Aceste împrejurări au
fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect și obiectiv
apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
Solicitarea apărării privind recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 187
alin. (2) Cod penal, nu are suport probant, are un caracter formal.
Ori, partea vătămată a declarat că a fost amenințată cu aplicarea violenței fizice
exprimate verbal în cazul că va striga, iar pericolul real că vor urma acțiuni în urma
cărora ar putea săi fie aplicată violența periculoasă pentru viața și sănătatea victimei
fiind percepute dat fiind faptul că aceasta îi cunoștea pe unul din atacatori (pe inculpatul
2
Istrati Constantin), mai mult ca atât, copia buletinului acestuia era deținută de către
partea vătămată deoarece anterior cu acesta au avut încheiat un contract de prestări
servicii și anume de către acesta fiind montate ferestrele în apartamentul ei. Astfel,
partea vătămată a conștientizat real că aceștia ar putea să o omoare dacă v-a opune
rezistență și nu le v-a îndeplini doleanțele lor, dacă nu va comunica unde sunt banii care
îi interesau pe atacatori. Totodată, caracterul real al amenințării fiind perceput și dat
fiind faptul că aceștia se aflau în apartamentul ei, unde nu putea cere ajutor nimănui, iar
atacatorii fiind doi bărbați fizic puternici cărora nu le va putea opune rezistență. De
asemenea, modul de operare fiind imobilizarea victimei fiind legate cu bandă adezivă
mâinile, picioarele, încleiată gura.
Totodată, instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat
prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului.
În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile
judecătorești au devenit irevocabile.
La 19 martie 2020, condamnatul Bodiul Evgheni a declarat recurs în anulare,
solicitând, casarea parțială a sentinței, prin care a fost condamnat în baza 188 alin. (2)
lit. b), f) Cod penal.
Recurentul a invocat că, acuzarea nu are un suport probatoriu suficient pentru a
demonstra intențiile făptuitorilor de aplicarea a violenței fizice în privința părții
vătămate sau de a o lipsi de viață.
În timpul comiterii infracțiunii, nu a folosit careva obiecte sau arme, ce ar fi
permis părții vătămate să creadă că-i este pusă în pericol viața sau sănătatea, nu au
amenințat-o cu aplicarea violenții și nu au demonstrat în acest scop careva arme sau
obiecte, destinate cauzării de vătămări corporale.
Instanța de apel, neîntemeiat a respins argumentele apărării privind recalificarea
acțiunilor lui pe art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal.
De asemenea, instanțele nu au ținut cont la stabilirea pedepsei penale că el ne se
află la evidența medicului narcolo sau psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv,
iar potrivit revendicării, anterior nu a fost condamnat.
În drept, recursul este întemeiat pe art. 452, 453 CPP.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului nominalizat pe baza
materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, părțile pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după
epuizarea căilor ordinare de atac. Conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de
drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.
Însă, potrivit art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare poate fi
declarat doar în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
În corespundere cu art. 466 alin. (5) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de
recurs declarat împotriva deciziei instanței de apel devine irevocabilă la data pronunțării
3
acesteia. Conform art. 231 alin. (4) Cod de procedură penală, termenele calculate pe luni
expiră la sfârșitul zilei respective a ultimei luni.
Sub acest aspect se atestă că decizia instanței de apel a fost pronunțată integral la
30 octombrie 2018, în condițiile prescripțiilor de drept enunțate (f.d. 163-182, v.2, pct. 4.
din decizie).
Deci, termenul de 6 luni pentru depunerea recursului în anulare a expirat la
sfârșitul zilei de 30 aprilie 2019.
Totodată, potrivit ștampilelor, recursul în anulare a fost depus la oficiul poștal la
16 martie 2020 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 19 martie 2020, adică peste
termenul prevăzut de lege (f.d. 206 - 213, v.2, pct. 6. din decizie).
Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de
recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.
Este de menționat că art. 454 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în
termen a recursului în anulare, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de
recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de
procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept
procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea
dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.
Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu
poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter
imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita
calea de atac.
Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta
este declarat peste termen.
Circumstanțele enunțate relevă că, odată ce a fost depus peste termenul legal,
recursul în anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 456 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Bodiul Evgheni
XXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 12 iulie 2018 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, deoarece este
declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 07 august 2020.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
4