1ra-1551/2019 — art. 188 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1551/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mihaela Rotari în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019, în cauza penală în privința

lui

Bucila Aurel XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 10.01.2019 până la 30.01.2019;

Instanța de apel de la 19.02.2019 până la 17.04.2019;

Instanța de recurs de la 25.06.2019 până la 13.11.2019.

a c o n s t a t a t :

Aurel Bucila a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. f) Cod penal și în baza acestei legi cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 5 ani și 4 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Aurel Bucila fiind împreună cu Eduard Sotnicenco și Iuri Răducanu pe una din

străzile com. Danu, r-nul Glodeni, în apropierea magazinului ,,ЖOЛТЫЙ”, în urma

unui conflict dintre el și Serghei Ceban, care a continuat cu atacul săvârșit de către

Aurel Bucila asupra lui Serghei Ceban, însoțit de aplicarea violenței periculoase în

privința ultimului, la care acțiuni s-au alăturat - Eduard Sotnicenco și Iuri Răducanu

și anume toți trei i-au aplicat lui Serghei Ceban multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, provocându-i astfel victimei conform

Raportului de expertiză judiciară nr. 201820P0528 din 12.11.2018, vătămări corporale

ușoare, în același timp pe când Eduard Sotnicenco și Iuri Răducanu l-au lăsat în pace

pe Serghei Ceban, Aurel Bucila continuându-și acțiunile sale ilegale, care nu au fost

1

cuprinse de intenția celorlalți participanți și anume acționând în scop de cupiditate,

l-au căutat prin buzunare pe Serghei Ceban găsindu-i telefonul mobil, de marca și

model Samsung Galaxi J5 Prime, de culoare aurie, în care se afla cartela sim cu

numărul de telefon XXXXX, l-a sustras, după care i-a ajuns pe cei doi cunoscuți ai săi

din urmă, astfel că victimei Serghei Ceban, i-a fost cauzat și un prejudiciu material

în proporții considerabile în mărime de 6 000 lei.

Prin acțiunile sale intenționate, Aurel Bucila a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane

în scopul sustragerii bunurilor, însoțită de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violente, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura stabilirii

pedepsei lui Aurel Bucila, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-

i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea cererii de apel, avocata a menționat că, instanța de fond nu a dat

apreciere și a ignorat prevederile art. 79 Cod penal și nu a făcut referire de

posibilitatea aplicării față de inculpatul Aurel Bucila a prevederilor art. 901 Cod

penal.

apelul declarat de către Mihaela Rotari în numele inculpatului a fost respins ca fiind

nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, argumentele aduse de

către apelant în cererea de apel sunt lipsite de temei și nu corespund stării de fapt,

întrucât instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei. Instanța a dat probelor administrate o apreciere legală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului.

Instanța de apel a indicat că, apelantul este de acord cu starea de fapt reținută

de către instanța de apel și a atacat decizia doar în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, considerând-o prea aspră.

Astfel, referitor la pedeapsa aplicată de instanța de fond, instanța de apel a

apreciat-o drept una echitabilă și legală, ținându-se cont de gravitatea, scopul și

motivul infracțiunii săvârșite, consecințele infracțiunii, personalitatea celui vinovat,

poziția părții vătămate, caracteristica inculpatului, condițiile acestuia de viață și

influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui.

2

De asemenea, instanța de apel a menționat că, instanța de fond la stabilirea

pedepsei a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare

a pedepsei prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale

de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, circumstanțele comiterii infracțiuni,

consecințele infracțiunii, personalitatea inculpatului, poziția părții vătămate,

posibilitatea de corectare și reeducare, prevenirea comiterii de noi infracțiuni,

stabilindu-i lui Aurel Bucila pedeapsa în limitele prevăzute de lege.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată poziția apărării privind

necesitatea aplicării prevederilor art. 79 Cod penal, deoarece din materialele cauzei

penale nu au fost stabilite circumstanțe excepționale pentru aplicarea unei pedepse

sub limita minimă prevăzută de legea penală. Instanța de fond a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, de recunoașterea vinovăției și căința sinceră, la fel de faptul,

că este unicul întreținător și este la prima abatere, pentru ce și a fost corect

individualizată pedeapsa penală la limita minimă posibilă de 5 ani și 4 luni.

Referitor la aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, instanța de apel a

menționat că, norma dată nu este una imperativă, iar reieșind din circumstanțele

cauzei și personalitatea inculpatului condamnarea cu suspendarea parțială a

executării pedepsei cu închisoare nu-și va atinge scopul pedepsei penale, deoarece

numai executarea pedepsei reale a închisorii va duce la corectarea inculpatului

precum și la prevenirea de comitere a infracțiunilor de alte persoane, inclusiv.

Mihaela Rotari în numele inculpatului în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să îi fie stabilită o pedeapsă mai

blândă.

În motivarea cererii de recurs, avocata susține că instanța de apel eronat a

apreciat ca imposibilă aplicarea prevederilor art. 79 și 901 Cod penal, or, ultima

consideră că instanța urma să ia în calcul căința sinceră a inculpatului și faptul că a

recunoscut vinovăția în cele imputate prin rechizitoriu.

Avocata consideră că, instanța de apel urma să aplice inculpatului o pedeapsă

neprivativă de libertate.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință prin care

se solicită inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

3

Din textul recursului rezultă că, recurenta este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite de către inculpatul Aurel Bucila și din aceste considerente, instanța de

recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, dar recurenta își exprimă dezacordul

cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond,

în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 8

la 10 ani.

Conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiuni grave se consideră faptele

pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de

până la 12 ani inclusiv. Astfel, instanța de recurs remarcă că inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă.

Subsecvent, instanța de recurs ordinar susține că, inculpatul a beneficiat de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 3641 Cod de procedură

penală, or, până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal prin înscris

autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Așadar, în concluzie Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a

stabilit pedeapsa inculpatului, conducându-se de principiul individualizării

pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei art. 75 alin. (1) Cod penal și 3641 Cod de procedură penală.

4

Cu referire la alegațiile avocatei privind aplicarea unei pedepse neprivative de

libertate inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, Colegiul penal

conchide că instanța de apel corect le-a respins, deoarece conform prevederilor art.

79 Cod penal, stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a unei pedepse mai blânde,

care nu este prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător din Codul penal, în

baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite luând numai în considerare

personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de

scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii.

Astfel, se înțelege că la aplicarea art. 79 Cod penal, trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează

să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de

invaliditate - I, II, persoana cu dezabilitați severe și accentuate, merite deosebite față de

societate, alte circumstanțe de importantă majoră).

Căința sinceră a inculpatului Aurel Bucila, recunoașterea vinovăției nu pot fi

considerate ca circumstanțe excepționale, mai mult acestea au fost luate în calcul la

aplicarea art. 3641 Cod de procedură penal.

De asemenea, Colegiul penal menționează că, raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 901 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acestuia

până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în

fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul

își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau

pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea

de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs

sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,

5

conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație,

vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea condiționată

parțială a executării pedepsei, instanța de apel just a ajuns la concluzia că aceasta nu

este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să

aprecieze dacă este cazul să o acorde.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală și este întemeiată, iar

temeiurile invocate nu persistă în cauză.

Astfel, dacă argumentele invocate de către recurent nu au suport, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mihaela Rotari

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 17 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Bucila Aurel XXXXX ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 decembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6