1ra-1514/2019 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1514/2019 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1514/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Elena Vlas în numele inculpatului și ultimul, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2019, în cauza penală

în privința lui

Budurin Pavel XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 25.05.2016 până la 28.06.2018;

Instanța de apel de la 19.07.2018 până la 23.03.2019;

Instanța de recurs de la 20.06.2019 până la 13.11.2019.

a c o n s t a t a t :

Budurin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 800 unități convenționale, echivalentul

a 16 000 lei.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, instanța a adăugat parțial la pedeapsa

stabilită pedeapsa neexecutată și aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din 06 iunie

2016 și definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 800 unități convenționale,

echivalentul a 16 000 lei.

Pavel Budurin acționând cu intenție directă și urmărind scopul sustragerii deschise

a bunurilor altei persoane, într-o zi nestabilită în luna februarie 2015, aflându-se

lângă oprirea Centrală din mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare, s-a apropiat de cet. Andrei

Colibaba și în mod deschis i-a sustras un telefon mobil de model «HTC Deșire 310”

cu XXXXX, de culoarea albă la prețul de 2 790 lei, cu sim-cartele „Orange” cu nr.

1

XXXXX și cu numărul nestabilit la prețul de 30 lei fiecare și husa de culoarea neagră

la prețul de 100 lei și s-a eschivat de la locul săvârșirii infracțiunii, astfel cauzându-i

părții vătămate cet. Andrei Colibaba un prejudiciu material considerabil în mărime

de 2 950 de lei.

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate ca fiind contravenție prevăzută de art.

335 Cod Contravențional, cu încetarea procesului contravențional, din motivul

expirării termenului de prescripție de atragere la răspundere contravențională.

În motivarea apelului a invocat că, constatările instanței de fond cu referire la

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului sunt incorecte și contravin probelor

administrate în respectiva cauză penală.

apelul declarat de către avocatul Rodica Gaina în numele inculpatului a fost respins

ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect

dat aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenții, coroborării

lor, în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză și

întemeiat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului Pavel Budurin în

comiterea infracțiunii prevăzută de pe art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, cu indicii,

jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Instanța de apel a menționat că, deși inculpatul neagă vina în comiterea jafului,

vinovăția acestuia se întemeiază pe declarațiile părții vătămate Andrei Colibaba,

declarațiile martorilor Tataiana Dermenji, Nicolai Fusu; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 26.04.2016 /f.d.37 /; procesul-verbal de confruntare dintre

martorul Tatiana Dermenji și învinuitul Pavel Budurin /f.d. 143-144/ și procesul-

verbal de confruntare a părții vătămate Andrei Colibaba și învinuitul Pavel Budurin

/f.d. 141-142/.

De asemenea, instanța de apel a susținut poziția instanței de fond care a

apreciat critic declarațiile inculpatului precum că, a comis acțiunile descrise în

rechizitoriu, deoarece partea vătămată avea față de ultimul o datorie, însă declarațiile

părții vătămate, cât și declarațiile martorilor, integral combat versiunea părții

apărării. Lipsa unui drept presupus sau real a inculpatului de a restitui datoria pe

care o avea partea vătămată față de ambii martori, este confirmată prin însăși

declarațiile acestor martori, care au explicat că nu au recurs la serviciile inculpatului

2

pentru a restitui aceste datorii, fiecare din ei, invers îi solicitau să restituie telefonul

sustras, însă acesta refuza restituirea acelui telefon.

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apelantului

privind lipsa la materialele cauzei a plângerii părții vătămate Andrei Colibaba,

precum că acesta nu a depus plângere la poliție, nu s-a adresat după asistență

medicală în ziua când s-a întâlnit cu inculpatul Pavel Budurin și când acesta a luat

mobilul său.

Astfel, instanța de apel a menționat că la materialele cauzei este anexată

plângerea lui Andrei Colibaba datată cu 21 decembrie 2015 (f.d. 5, vol. I). La

materialele cauzei este și copia plângerii lui Tatiana Dermenji (f.d. 7), declarațiile

acesteia în calitate de parte vătămată (f.d. 10) și copia ordonanței procurorului prin

care a fost refuzat de a intenta urmărire penală pe acțiunile lui Andrei Colibaba.

Toate acestea confirmă că partea vătămată inițial nu s-a adresat organelor de drept

pe acțiunile ilegale a inculpatului, însă aceasta în niciun mod nu neagă vinovăția

inculpatului. Invers aceasta confirmă existența faptei infracțiunii, însă adresarea

tardivă a părții vătămate a dus la aceea că este lipsă semnul calificativ: cu aplicarea

violenței nepericuloase, deși toți martorii oculari confirmă că inculpatul i-a aplicat

lovituri pătimitului, atât cu mâinile, cât și cu piciorul. Argumentul părții apărării că

inculpatul a fost prezent la toate ședințele judiciare și doar la finalul cercetării

judecătorești nu s-a prezentat în judecată, confirmă că toate probele acuzării au fost

cercetate în prezența inculpatului că acestuia nu i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil, de a participa la cercetarea probelor.

Sunt neîntemeiate argumentele apelantului privind greșita motivare a

instanței de fond referitor la imposibilitatea achitării inculpatului pentru fapta

comisă, deși partea apărării a solicitat recalificarea acțiunilor inculpatului în

contravenție. Instanța de fond a motivat multiaspectual fapta comisă de către

inculpat.

Cu referire la pedeapsa aplicată de către instanța de fond, instanța de apel a

subliniat că, aceasta corespunde criteriilor stabilite de către prevederile art. 61, 7 și 75

Cod penal, instanța ținând cont de gravitatea infracțiunii comise, de circumstanțele

cauzei, de consecințele survenite în urma săvârșirii infracțiunii, de personalitatea

inculpatului, care în baza sentinței Judecătoriei Bălți din 06 iunie 2016, a fost

condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe termen de doi ani, cu suspendarea

condiționată în temeiul art. 90 Cod penal, a executării ei pe o perioadă de probațiune

de 2 ani.

3

Raportând cele menționate mai sus, instanța de apel a conchis că, instanța de

fond întemeiat a ținut cont și de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare și

coroborarea probelor, cât și personalitatea inculpatului, și prin caracterul retributiv

al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub

aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, instanța a constatat că pedeapsă lui

Pavel Budurin urmează să fie stabilită în formă de închisoare pe un termen de 5 ani

închisoare cu aplicarea amenzii în mărime de 800 unități convenționale, iar în baza

art. 84 alin. (4) Cod penal, se adăugă parțial la pedeapsa stabilită, prin sentința

Judecătoriei Bălți din 06 iunie 2016, pedeapsa neexecutată și definitiv, numindu-i

inculpatului pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 5 ani și 6 luni, cu amendă 800

unități convenționale echivalent a sumei de 16 000 lei.

avocatul Elena Vlas în numele inculpatului prin care în temeiul art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate în

contravenția prevăzută de art. 355 Cod contravenționale, cu încetarea procesului

contravențional în legătură cu expirarea termenul de tragere la răspundere

contravențională.

În susținerea celor solicitate, apărătorul indică același argumente invocate în

cererea de apel, menționând că acțiunile inculpatului trebuie să fie calificate drept

samavolnicie, nu jaf, deoarece ultimul a luat mobilul părții vătămate pentru ca

Andrei Colibaba să stingă datoria pe care o avea față de Nicolae Fusu.

De asemenea, avocata a invocat dezacordul cu aprecierea probelor de către

instanța de apel, considerând că instanța a pronunțat o decizie bazată doar pe

presupuneri.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

4

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Astfel, recurenta indică temei de casare a deciziei faptul că, în acțiunile

inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunilor imputate, pretinsa încălcare

este prevăzută de pct. 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nefiind

incident în prezenta cauză.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele

de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Astfel, din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentei probele

administrate nu confirmă vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. f) Cod penal din lipsa elementelor de infracțiune, astfel instanțele de

judecată l-au condamnat doar în baza presupunerilor.

În prezenta speță, instanța de recurs ordinar consideră că, instanța de apel corect

a menținut sentința de condamnare a inculpatului prin care just au fost stabilite

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, astfel, întemeiat ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica judiciară

stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul declarat de către avocatul Rodica Gaina în numele

inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate

suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia

corectă enunțată în pct. 4.1 al prezentei decizii.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel menținând sentința de condamnare

a inculpatului a cercetat toate probele prezentate de părți și, în conformitate cu

5

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct

de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității probelor adunate în

cauză și care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor imputate, iar încadrarea juridică a acțiunilor acestuia este justă.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul deciziei

instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestora nu

s-au stabilit.

Așadar, temeiurile invocate de către recurent referitor la nevinovăția lui Pavel

Budurin sunt neîntemeiate și se resping, deoarece instanța de apel a motivat

condamnarea inculpatului prin faptul că învinuirea a prezentat suficiente probe

(descrise în pct. 4.1. al prezentei decizii).

Critica adusă de apărător referitor la procedura de apreciere a probelor, ține de

starea de fapt, care a fost efectuată de instanțele de fond și careva îndoieli privind

corectitudinea aprecierii lor, nu sunt, instanța de apel pe deplin le-a examinat,

apreciind toate probele din dosar în ansamblu și conform art. 414 alin. (2), 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra motivelor cererilor de

apel.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autoarea recursului nu poate

fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de

drept.

Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect

normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de

apel.

Subsecvent, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiate alegațiile avocatei care

a indicat că, acțiunile inculpatului urmează să fie calificate drept un act de

samavolnicie, nu jaf, deoarece acesta a luat telefonul părții vătămate pentru ca ultimul

să stingă datoria pe care o avea față de Nicolae Fusu, or, instanța de apel a dat răspuns

acestor alegații, și anume ,,Lipsa unui drept presupus sau real a inculpatului de a restitui

datoria pe care o avea partea vătămată față de ambii martori, este confirmată prin însăși

declarațiile acestor martori, care au explicat că nu au recurs la serviciile inculpatului pentru a

restitui aceste datorii”, motivare pe care instanța de recurs o însușește.

Totodată, Colegiul penal reține că, motivele invocate în recursul declarat de

avocata Elena Vlas în numele inculpatului, au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie

asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform

6

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

CtEDO, pct. 20, cazul Bujenița c. Moldovei).

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu

a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în acțiunile inculpatului au fost

întrunite elementele infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Elena Vlas în

numele inculpatului și ultimul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 martie 2019, în cauza penală în privința lui Budurin Pavel XXXXX ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 decembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7