1ra-195/19 — art. 186 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr.1ra-195/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 septembrie

2018, declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți

Formusatii Andrei, în cauza penală în privința inculpatului

Iepure Andrei XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Iepure Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit.

c), 186 alin. (2) lit. c), 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.3641 alin.(8) din Codul de procedură penală, la câte 2 ani și 8 luni închisoare

pentru fiecare infracțiune.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5

ani închisoare, cu executarea pedepsei conform art.72 alin.(3) Cod penal, în

pnitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei numite, a fost

inclusă partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Edineț,

sediul Dondușeni din 07.06.2018, stabilindu-i inculpatului Iepure Andrei

pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunile civile au fost admise, dispunându-se încasarea din contul lui

Iepure Andrei în beneficiul IMSP „Centrul de sănătate Glodeni” a prejudiciului

material în mărime de 7997 lei, iar în beneficiul părții vătămate Tcaci Lidia – a

prejudiciului material în mărime de 6000 lei.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul

1

statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 14700 lei a fost respinsă ca

neîntemeiată.

de procedură penală, a constatat că Iepure Andrei, în perioada 20-22 mai 2017, în

localitatea Cujba, r-nul Glodeni, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

prin forțarea geamului de termopan, a pătruns în sediul grădiniței de copii

„Mugurel”, unde forțând ușa, a pătruns în biroul directorului grădiniței, de unde

pe ascuns a sustras un notebook de model „Samsung” la prețul de 6690 lei.

Ulterior, prin culegerea cheilor, a deschis safeul din biroul directorului, de unde

pe ascuns a sustras mijloace bănești în sumă de 6000 lei, ce-i aparțin părții

vătămate Tcaci Lidia, eschivându-se de la locul faptei.

Tot el, în noaptea spre 31 mai 2017, în s. Sturzovca, r-nul Glodeni,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea geamului, a

pătruns în incinta grădiniței-creșe nr. 1, de unde pe ascuns a sustras mai multe

bunuri materiale, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în mărime de

16 888 lei, părăsind locul faptei.

Tot el, în noaptea spre 12 iulie 2017, în s. Dușmani, r-nul Glodeni, având

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea geamului, a pătruns

în sediul IMSP „CS MF s. Dușmani”, de unde pe ascuns a sustras un calculator de

masă format din unitatea centrală, monitor de model „Phillips”, mause, tastatură,

boxe audio, în sumă de 6947 lei, părăsind locul faptei.

care a solicitat casarea acesteia în partea cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei

în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încasarea

din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de

14 700 lei.

În motivarea apelului procurorul a invocat că instanța nu a dat deplină

eficiență prevederilor art.227, 229 Cod de procedură penală și neîntemeiat a

respins cererea privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea

expertizei traseologice.

2018, apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției, pronunțate instanța de apel a reținut că sentința a fost

contestată doar în partea cheltuielilor judiciare.

Examinând argumentele apelului, instanța de apel a conchis că, în virtutea

prevederilor art. 227-229, 142 alin. (2) și 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și art. 75 alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, nr. 68 din 14.04.2016, prima instanță corect a respins

solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare, or, aceste cheltuieli au fost suportate în baza ordonanței organului de

urmărire penală, a cărui obligațiune este să ordone efectuarea expertizei întru

obținerea probatoriului necesar și formulării învinuirii.

Complementar, instanța de apel a precizat că refuzul de a dispune încasarea

din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare se întemeiază inclusiv pe

prevederile art. 6 din Convenția EDO, or, în virtutea acestei norme, statul are

2

obligația pozitivă, prin intermediul agenților din cadrul OUP, de a proba, conform

art. 24 și 56 Cod de procedură penală, vinovăția persoanei atrasă la răspunderea

penală având, în temeiul art. 96-97 Cod de procedură penală, sarcina probațiunii,

atâta timp, cât legea penală îi garantează acuzatului dreptul la „prezumția

nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală, liberându-l de obligația

de a-și demonstra nevinovăția.

declarat recurs ordinar procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea cheltuielilor

judiciare, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să se dispună încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 14700 lei, pe motiv că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța nu a dat deplină

eficiență prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală și neîntemeiat a

respins cererea privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea

expertizei traseologice.

către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul

penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal consideră că acesta este neîntemeiat din următoarele

considerente.

Colegiul reține că, autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel, care a menținut soluția primei

instanțe, doar în partea în care a fost respinsă cererea procurorului privind

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

Colegiul lărgit consideră nefondată cerința procurorului de a încasa din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în mărime de 14700 lei suportate

pentru efectuarea expertizelor în cauză, deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate

în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, cheltuieli

ce au fost trecute în contul statului.

Colegiul menționează că normele procedural penale, în vigoare la momentul

efectuării expertizei, nu prevedeau expres achitarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei obligatorii, cheltuieli ce se

făceau din contul statului.

3

Prin dispozițiile pct. 12 din Art. V al Legii nr. 316 din 22.12.2017, a fost

exclus alin. (2) din art. 143 din Codul de procedură penală. Aceste modificări au

intrat în vigoare la data de 09 februarie 2018.

Faptul că alin. (2) din art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, nu are

relevanță în respectiva speță, deoarece modificările în cauză au intrat în vigoare la

data de 09 februarie 2018, iar legea procedural penală nu are efect retroactiv,

ținînd cont de prevederile art. 3 Cod procedură penală, unde este stipulat că în

desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Așadar, se reține că efectuarea expertizelor la care face referire recurentul

sunt acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării, fiind achitate din bugetul

statutului în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea efectuării

expertizelor, cheltuieli, care odată cu modificarea legii procesuale nu pot fi

încasate de la inculpat.

Prin urmare, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanțelor de fond

referitoare la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind

încasarea de la inculpat a sumei de bani menționată mai sus, cu titlu de cheltuieli

suportate.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal remarcă că

recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de către recurent, fiind

anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le în ansamblu, le-a dat

o apreciere corespunzătoare, conform art. 414 Cod de procedură penală,

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței

de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394

Cod de procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel

atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate

și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

4

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți Formusatii Andrei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2018, în cauza penală

în privința lui Iepure Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 februarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

5