1ra-1617/2019 — art. 187 al. 2 lit. f CP

1ra-1617/2019 — art. 187 al. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1617/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Catan Liliana și Țurcan Anatolie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului Drosu Valerii și ultimul, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Drosu Valerii Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în or. Xxxxx, str. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal, și în baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani și 6 luni, fără amendă; iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin

cumul parțial al pedepselor, la respectiva pedeapsă a fost adăugată parțial pedeapsa

stabilită prin sentința Judecătoriei Edineț sediu Briceni din 01.08.2018, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni închisoare,

fără amendă.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe o perioadă de

probațiune de 2 ani și 6 luni, cu condiția ca în perioada de probațiune inculpatul să nu

1

comită o nouă infracțiune, fiind obligat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent.

23.07.2018, aproximativ la ora 13.00, aflându-se în orașul Briceni, strada Mihai Eminescu,

în apropierea autogării, fiind în stare de ebrietate, având intenția de a sustrage bunurile

altei persoane, amenințându-l cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață și

sănătate, a sustras deschis din buzunarul cămașei lui Novohatico Victor, un telefon

mobil de model "Samsung J5” de culoare neagră, în care se afla cartela SIM de la IM

”Orange-Moldova SA” cu numărul de telefon xxxxx, pricinuindu-i părții vătămate o

pagubă materială considerabilă în valoare de 2000 lei.

Judecând prezenta cauză în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, instanța de judecată a statuat, că vinovăția inculpatului Drosu Valerii în

comiterea infracțiunii incriminate este dovedită prin probele administrate în faza de

urmărire penală, cercetate în ședința de judecată, instanța reținând în acțiunile

inculpatului întrunirea indicilor calificativi ai componenței de infracțiune prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

Briceni, Valentin Dumbrava, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Drosu Valerii să fie condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal, la 4 ani închisoare; iar în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, să i se stabilească

pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În susținerea cerințelor formulate procurorul a menționat, că prima instanță

corect a stabilit împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, însă i-a aplicat lui Drosu

Valerii, pentru infracțiunea comisă, o pedeapsă vădit neproporțională în raport cu

urmările produse, ignorând criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. 75 Cod penal.

A notat că inculpatul Drosu Valerii, prin sentința Judecătoriei Edineț sediul Briceni

din 01.08.2018, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, și i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani și 4 luni, fără aplicarea amenzii, iar în baza art. 90 Cod penal, i s-a dispus

neexecutarea pedepsei aplicate în termenul de probă de 1 an și 6 luni, fiind deja o

îndeletnicire a acestuia de a comite infracțiuni.

Respectiv a considerat că pedeapsa stabilită prin sentință lui Drosu Valerii, cu

2

suspendarea executării ei în baza art. 90 Cod penal, nu-și va atinge scopul, iar corectarea

acestuia poate avea loc doar în cazul aplicării față de el a pedepsei sub formă de

închisoare. Luând în considerație, că Drosu Valerii a mai fost în conflict cu legea, ținând

cont de personalitatea ultimului și caracterul prejudiciabil al faptei comise, procurorul a

considerat, că instanța urma să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate.

admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura Briceni, Dumbrava Valentin,

sentința casată partial, în latura pedepsei, și pronunță o nouă hotărâre, după cum

urmează:

Drosu Valerii recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

4 (patru) ani, fără amendă.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, la pedeapsa aplicată prin respectiva decizie s-a adaugat parțial

pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Edineț sediu Briceni din 01.08.2018, și i s-a

stabilit lui Drosu Valerii pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5

(cinci) ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, sentința a fost

criticată doar în latura stabilirii pedepsei penale, fiind considerată de către apelant prea

blândă în raport cu circumstanțele cauzei, fapta infracțională comisă, personalitatea

inculpatului și urmările prejudiciabile ale acestora.

Astfel, solicitarea procurorului cu privire la aplicarea față de inculpatul Drosu

Valerii a unei pedepse penale sub formă de închisoare cu executare reală, instanța de

apel a considerat-o întemeiată, în acest sens argumentele apelantului găsindu-și

confirmare prin prisma materialelor cauzei ce se referă la infracțiunea comisă,

personalitatea inculpatului și urmările prejudiciabile ale faptei.

În acest aspect, instanța de apel a remarcat, că instanța de fond corect a

concluzionat despre necesitatea aplicării în privința inculpatului Drosu Valerii a

pedepsei sub formă de închisoare, însă eronat a concluzionat că în condițiile speței este

oportună suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune în

temeiul art. 90 Cod penal, neluând în considerare și neapreciind în mod cuvenit

împrejurările cazului ce se referă la fapta infracțională, personalitatea inculpatului care

nu este la prima abatere și urmările prejudiciabile ale acțiunilor lui. Ca rezultat, instanța

a încălcat principiile individualizării pedepsei penale, or, prin suspendarea condiționată

3

a executării pedepsei nu vor putea fi atinse scopurile pedepsei penale incorporate de

către legislator la art. 61 Cod penal.

Instanța de apel a reținut, că Drosu Valerii a fost găsit vinovat de comiterea unei

infracțiuni de jaf calificat cu cauzarea de daune considerabile, care este o infracțiune

gravă, comisă cu intenție și care în calitate de pedeapsă prevede doar pedeapsa cu

închisoare, cu sau fără amendă.

În acelaș context, instanța de apel a relevat, că inculpatul nu este la prima abatere

de la legislația penală, respectiv, Drosu Valerii, prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul

Briceni din 01.08.2018, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, și i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani și 4 luni, fără aplicarea amenzii, iar în baza art. 90 Cod penal, i s-a

dispus neexecutarea pedepsei aplicate în termen de probă de 1 an și 6 luni, fiind deja o

îndeletnicire a acestuia de a comite infracțiuni.

Astfel, instanța de apel a reținut, că Drosu Valerii comite fapte infracționale cu un

grad prejudiciabil sporit, concluzionându-se că pentru fapta comisă inculpatul urmează

să ispășească real pedeapsa închisorii, categoria acestei pedepse fiind în raport cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și personalitatea inculpatului, care a comis două

infracțiuni grave în perioade relativ scurte de timp, pentru una din ele fiind deja

condamnat, nu este angajat în câmpul muncii, n-are careva persoane la întreținere și este

caracterizat doar din punct de vedere negativ.

Instanța de apel a considerat irelevantă invocarea instanței de fond cu privire la

oportunitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, pe motiv că ultimul ar fi reparat

dauna cauzată prin infracțiune, or, inculpatul în nici un mod n-a contribuit personal la

repararea daunei, telefonul sustras fiind ridicat de colaboratorii poliției care și l-au

restituit părții vătămate, iar recunoașterea vinei, temei de asemenea invocat de instanță

în susținerea poziției de aplicare a unei pedepse condiționate, va fi luat în considerație

la aplicarea pedepsei prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală, fapt ce va constitui

o atribuire a dublei valențe, fapt inadmisibil.

Anatolie în numele inculpatului Drosu Valerii și ultimul, prin care, indicând temeiul de

casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă următoarele argumente:

- instanța de apel doar fugitiv, la general a atins motivele care au fost invocate de

4

inculpat și avocatul acestuia în vederea respingerii cererii de apel depusă de procuror,

nu a dorit să intre în detalii și nu a oferit posibilitate părții apărării de a se apăra eficient;

- instanța de apel neîntemeiat a anulat și a ignorat posibilitatea aplicării față de

inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, cu posibilitatea neaplicării pedepsei reale cu

închisoare;

- Drosu Valerii și-a recunoscut pe deplin vina, dând declarații despre cele săvârșite,

căinduse sincer, prin ce de fapt a economisit nu doar timpul necesar pentru descoperirea

infracțiunii imputate, dar și surse financiare care urmau a fi cheltuite de stat în vederea

organizării procesului penal complet, cu examinarea fiecărei probe în parte.

inculpatului Drosu Valerii și ultimul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.

1¹) Cod de procedură penală, au depus referință:

- procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursurile declarate, motivând

prin faptul că instanța de apel i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă;

- partea vătămată, prin care a invocat că pedeapsa aplicată de prima instanță este

echitabilă, solicitând casarea deciziei instanței de apel.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursurilor declaratr din următoarele considerente.

În drept, soluția de inadmisibilitate a recursului declarat de procuror, își are sediul

juridic în dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, unde este stipulat

că, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, poate să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt

vădit neîntemeiate.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal atestă că, prin

criticile expuse în textul recursurilor, autorii de fapt semnalează temeiul pentru recurs

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, ținând cont de faptul că recurenții

expun argumente de dezacord privind excluderea de către instanța de apel a aplicării

dispozițiiilor art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă cu închisoare cu executare

reală, adică fără suspendare condiționată a acesteia.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului nu și-a găsit

confirmarea cazul de casare semnalat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art.

5

427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat

întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal,

la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite

conform sancțiunii articolului imputat acestuia, ținând cont și de dispozițiile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, precum se atestă, prezenta cauză, în urma solicitării inculpatului, a fost

judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul

comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu amendă.

În prezenta speță, inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate, prin prisma

alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, de către instanța de apel i-a fost stabilită

pedeapsă cu închisoare pe un termen de 4 ani, fără amendă, adică în limitele prevederilor

legale.

La aplicarea pedepsei inculpatului, în privința căruia a fost admisă procedura

simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

instanța urmează să ia în considerare, atât prevederile din alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal, ce reglementează

modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului

penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 364 Cod de procedură penală. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

6

Opozant alegațiilor recurentului despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90

Cod penal în privința inculpatului Drosu Valerii și anume suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu o perioadă de probațiune, Colegiul penal relevă, că conform alin.

(1) al normei menționate, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul

de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și

fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont

de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga

conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează că, prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal, nu

se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de

individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal consideră

întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză nu s-au constatat

circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare în privința

inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite,

ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Din materialele cauzei

se atestă că, inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul

Briceni din 01.08.2018, în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la închisoare pe un termen

7

de 3 ani și 4 luni, iar în baza art. 90 Cod penal, i s-a dispus neexecutarea pedepsei aplicate

în termen de probă de 1 an și 6 luni.

Astfel, Colegiul penal atestă că, inculpatul a comis două infracțiuni grave în

perioade relativ scurte de timp, pentru una din ele fiind deja condamnat, nu este angajat

în câmpul muncii, n-are careva persoane la întreținere și este caracterizat doar din punct

de vedere negativ.

Referitor la alegațiile părții apărării privind prezența cumulului de circumstanțe

atenuante, ce în opinia acestuia urmau a fi luate în considerare de către instanța de apel,

cum ar fi recunoașterea vinei și faptul că el și părinții săi sunt invalizi de gradul trei, iar

privarea de libertate îi va afecta și mai mult sănătatea, Colegiul menționează că, la

prezenta speță, acestea nu sunt suficiente pentru ca inculpatul să beneficieze de aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu împrejurările menționate mai sus, ținând

cont și de personalitatea ultimului, din cazierul judiciar al căruia rezultă o frecvența a

manifestării comportamentului deviant în societate de la prevederile legale.

În ce privește, invocarea prezenței circumstanței atenuante recunoașterea vinei în

comiterea infracțiunii, la caz, ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 36411 alin.

(8) Cod de procedură penală, aceasta nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă

prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de

drept să i se acorde o dublă valență juridică (a se vedea pct. 35 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 13 din 16.12.2013, Cu privire la aplicarea

prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești).

În atare împrejurări Colegiului penal consideră că, instanța de apel i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în considerație

toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a

acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât

acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Generalizând raționamentele expuse, instanța de recurs consideră că, nu a fost

constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de

implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii modului de executare a

8

pedepsei.

În cele din urmă, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursurilor

ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Janu Anatolie

în numele inculpatului Drosu Valerii și ultimul, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe inculpatul Drosu

Valerii Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 27 decembrie 2019.

Președinte: Guzun Ion

Judecători: Catan Liliana

Țurcan Anatolie

9