1ra-1368/2019 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-1368/2019 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1368/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de

către avocatul Culeac-Reul Natalia în numele inculpatului Ilieș Ghenadie, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Căușeni (sediul Central) din 13 aprilie 2018

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Ilieș Ghenadie Xxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în or. xxxx, str. xxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Ilieș Ghenadie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

și de a exercita o anumită activitate în domeniul de administrare a bunurilor străine

pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cucu V. a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că în perioada lunii

august anul 2013, inculpatul Ilieș Ghenadie, având scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altor persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că va

achita serviciile pentru transportarea pământului de la SRL „Promacons SV” pe

1

terenul ce-i aparține, l-a convins pe Cucu V. să achite el transportul în sumă de

28000 lei, prin ce i-a cauzat daune în proporții considerabile.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Ilieș Ghenadie în baza art 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Dumitru în numele inculpatului Ilieș Ghenadie, prin care a solicitat casarea totală a

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Ilieș Ghenadie să fie achitat de sub

învinuirea imputată și să fie respinsă acțiunea civilă.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal or, partea vătămată având necesitatea de a transporta

pământul de la șantier, tot el a achitat șoferii camioanelor care au fost antrenați la

căratul pământului;

- latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 190 Cod penal, se

caracterizează în primul rând prin vinovăție sub formă de intenție directă, organul

de urmărire penală și instanța de judecată urmând să dovedească că inculpatul nu

avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat;

- la judecarea cauzei penale nu au fost înlăturate divergențele între

declarațiile făcute de partea vătămată și martori.

2018, a fost admis apelul declarat, casată sentința, și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ilieș Ghenadie a fost

achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prin probele

prezentate de procuror și cercetate de instanța de apel nu a fost dovedită vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, s-a notat că inculpatul Ilieș Ghenadie se învinuiește că în perioada

lunii august anul 2013, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că va achita serviciile pentru

transportarea pământului de la SRL „Promacons SV” pe terenul ce-i aparține, l-a

convins pe Cucu V. să achite el transportul în sumă de 28.000 lei, prin ce i-a cauzat

daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal nu a fost demonstrată, iar probele

administrate, analizate prin prisma veridicității, pertinenței, utilității și concludenței

2

lor, nu demonstrează vina inculpatului în cele incriminate, nefiind dovedită latura

obiectivă și subiectivă a infracțiunii și că acesta ar fi dobândit ilicit 28000 lei.

4.1. Procuror, care a indicat temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală și a solicitat casarea totală a deciziei instanței

de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:

- în acțiunile inculpatului se regăsește latura obiectivă a infracțiunii de

escrocherie, și anume de dobândire ilicită, prin înșelăciune și abuz de încredere, a

bunurilor altei persoane, în proporții considerabile;

- realizarea laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) Cod

penal s-a manifestat prin faptul că acesta, din intenție de câștig, a urmărit

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

iar după achitarea de către partea vătămată a sumei de 28000 lei pentru

transportarea pământului se ascundea de partea vătămată, eschivându-se de la

restituirea sumei de bani, pe care nu a achitat-o până în prezent;

- declarațiile părții vătămate coroborează cu declarațiile martorului Codița

A., fiind pertinente și concludente;

- inculpatul a adoptat o conduită pentru a induce partea vătămată în eroare și

pentru a-i câștiga încrederea că-i va restitui banii pe care îi datorează, acțiuni ce

denotă intenția directă a acestuia de a dobândi ilicit bunurile altei persoane prin

înșelăciune, conștientizându-și acțiunile și faptul producerii prejudiciului victimei,

- este eronată afirmația instanței de apel că suma de 28000 lei achitată de

Cucu V. nu a fost însușită de inculpat or, partea vătămată a achitat pentru serviciile

de evacuare a pământului de pe șantierul unde lucra, iar inculpatul, de la început,

nu a avut intenția să-și execute obligațiile asumate față de partea vătămată,

recurgând la procedee frauduloase în detrimentul victimei.

4.2. Partea vătămată Cucu Vadim care a indicat temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și a solicitat casarea

totală a deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:

- inițial între el și inculpat nu au existat niște acorduri, însă după efectuarea

lucrărilor și achitarea banilor pentru serviciile de evacuare a pământului de către el,

inculpatul a avut intenția de a se eschiva de la onorarea acestora, invocând că suma

de bani se află pe contul bancar și, deoarece este vineri, este în imposibilitate de a-i

ridica, astfel că acordul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

escrocherie.

- circumstanțele cauzei denotă faptul că inculpatul a acționat pentru a induce

partea vătămată în eroare, pentru a-i câștiga încrederea că-i va restitui banii pe care

îi datorează, acțiuni ce dovedesc intenția directă de a dobândi ilicit bunurile altei

3

persoane prin înșelăciune, fiind conștient de faptul dat și de producerea

prejudiciului părții vătămate;

- probele administrate demonstrează că inculpatul, din start, nu a avut

intenția să-și execute obligațiile asumate față de partea vătămată, recurgând la

mijloace frauduloase în detrimentul victimei;

- în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute la

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, culpabilitatea acestuia fiind dovedită în afara

oricăror dubii rezonabile.

noiembrie 2018, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

5.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță și

de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri

care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii, ce constituie erori de drept prescrise în art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

2019, a fost admis apelul declarat, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod

de procedură penală, casată integral sentința primei instanțe și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, procesul penal în

privința lui Ilieș Ghenadie pe art. 190 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură

cu expirarea prescripției tragerii la răspundere penală.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță

corect a încadrat juridic acțiunile inculpatului Ilieș Ghenadie în baza art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, și prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor

procesual-penale, n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură

penală, însă nu au fost luate în considerare prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal,.

Totodată, instanța de apel a conchis că Ilieș Ghenadie a comis infracțiunea

imputată lui în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal — escrocherie, însă deoarece

prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, calificativul de la lit.

c) al art. 190 Cod penal „cu cauzarea de daune în proporții considerabile” a fost

abrogat, prin prisma retroactivității legii penale, se impune excluderea acestuia din

învinuirea imputată.

Totodată, instanța de apel a notat că prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în

vigoare din 17.08.2018 a fost modificată dispoziția art. 190 Cod penal și anume în

dispoziția alineatului (1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” s-a substituit

cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

4

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”.

Instanța de apel, a stabilit că prevederile art. 10 Cod penal, și modificările

operate sunt aplicabile în speță.

În acest context, instanța de apel a constatat că Ilieș Ghenadie, în perioada

lunii august anul 2013, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane și prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, sub pretextul că va achita serviciile pentru transportarea

pământului de la SRL „Promacons SV”, pe terenul ce-i aparține, l-a convins pe

Cucu Vadim să achite el transportul în sumă de 28000 lei, prin ce i-a cauzat daună

în proporții considerabile.

Astfel, instanța de apel a conchis că acțiunile lui Ilieș Ghenadie urmează a fi

încadrate juridic în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului actului juridic anulabil, determinat de comportamentul

dolosiv, care a produs daune considerabile.

Totodată, instanța de apel a stabilit că fapta prejudiciabilă comisă de către

Ilieș Ghenadie, este confirmată prin circumstanțele de fapt constatate, care sunt

pertinente, concludente și suficiente întru soluționarea justă a cauzei penale,

administrate în faza de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești, descrise

în decizia instanței de apel (f.d. 109-112, vol. II).

În continuare, instanța de apel a respins argumentele apelantului, precum că

faptele lui Ilieș Ghenadie, nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate, nefiind

demonstrată vinovăția ultimului, apreciindu-le ca o metodă de apărare și eschivare

de la răspunderea penală, în acest sens, instanța de apel menționând că din

declarațiile părții vătămate Cucu Vadim, rezultă că la 15.08.2013 au început

lucrările pe șantierul de construcții amplasat în or. Căușeni str. Ștefan cel Mare

nr.8. La momentul începerii lucrărilor, de el s-a apropiat o persoană care s-a

prezentat ca Ilieș Ghenadie și 1-a întrebat ce are de gând să facă cu pământul, care

v-a fi scos de la șantierul de construcții. I-a comunicat că o să-l ducă undeva în

afara orașului. Ilieș Ghenadie i-a propus ca să-1 ducă la terenul amplasat în

preajma grădiniței nr. 1 din or. Căușeni. Au convenit că va achita serviciile

excavatorului, iar Ilieș Ghenadie v-a achita serviciile transportatorului de pământ.

La 23.08.2013, s-au încheiat lucrările de săpat pe șantier. În jurul orei 17:00,

în momentul când trebuia de achitat excavatorul și transportatorul de pământ, l-a

chemat pe Ilieș Ghenadie, care fiind prezent la fața locului trebuia să achite pentru

transportarea pământului suma de 28000 lei, la ce Ilieș Ghenadie a declarat că la

5

moment banii sunt pe card și băncile sunt deja închise. Ultimul, profitând de

încrederea acestuia, 1-a rugat să-i achite transportarea pământului, că el la

26.08.2013 îi va restitui suma de 28000 lei, cu ce a căzut de acord și a achitat

transportatorilor Bălan Mihail și Codița Avram.

La data de 26.08.2013, 1-a telefonat pe Ilieș Ghenadie și a solicitat achitarea

sumei de bani, însă ultimul a comunicat că i-a fost blocat cardul. Ulterior peste o

perioadă de 6 luni, întâlnindu-se cu inculpatul, acesta i-a comunicat că, la moment

nu are bani pe cont, fapt pentru care va pleca peste hotarele țării la muncă și îi va

restitui suma de bani.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că Ilieș Ghenadie, profitând de

încrederea părții vătămate, nu i-a restituit suma de 28 000 lei achitată pentru

transportarea pământului, înțelegere ce a avut loc la începutul transportării

pământului, fapt confirmat și prin declarațiile martorului Codița Avram, care a

comunicat că între partea vătămată Cucu Vadim și inculpat a avut loc o înțelegere

că partea vătămată va achita încărcarea pământului 100 lei, iar transportarea o va

achita părții vătămate inculpatul, la fel cu 100 lei, însă suma pentru excavator și

transportarea pământului i-a fost achitată de către partea vătămată Cucu Vadim.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Ilieș Ghenadie a avut inițial

intenția de a induce în eroare partea vătămată prin mijloace dolosive și anume prin

comunicarea că banii sunt pe cont însă este în imposibilitate de a beneficia de către

aceștia la moment, mai mult că pentru transportarea a 15 camioane a achitat,

circumstanțe ce au determinat partea vătămată să achite suma integral, pe care nu

avea intenții de a o rambursa.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a atestat că mijloacele dolosive

folosite de inculpat reprezintă o anumită gravitate care au produs efectele unui

viciu de consimțământ a părții vătămate, soldate cu cauzare de daune

considerabile.

Sub acest aspect, instanța a notat că inculpatul a dus o activitate de

convingere a părții vătămate despre veridicitatea faptului că se va clarifica în

privința celor 281 camioane care au transportat pământul, fapt recunoscut însuși de

ultimul în declarațiile date în cadrul ședinței de judecată.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că prima instanță just a constatat

că, nu poate reține argumentul inculpatului precum că, nu a avut o careva

înțelegere cu partea vătămată referitor la achitarea transportării pământului,

deoarece argumentul dat se combate însuși prin declarațiile inculpatului care a

menționat că anterior înțelegerii date, în luna iunie, la fel în urma unei înțelegeri

dintre el și partea vătămată i-au fost transportate 15 mașini de pământ, pentru care

partea vătămată Cucu Vadim a achitat excavatorul, iar el a achitat transportul și

anume conducătorului Codița Avram pentru 8 mașini, iar conducătorului Țulea

Victor pentru 7 mașini a câte 100 lei pentru fiecare mașină.

6

Mai mult, instanța de apel a stabilit că chiar dacă inițial între părți au existat

niște acorduri, ca urmare a comportamentului dolosiv al inculpatului, care după ce

au fost efectuate lucrările și transmiși banii conducătorilor auto, ultimul a avut

intenția să se eschiveze de la onorarea acestora și să nu-i restituie părții vătămate,

comunicându-i de faptul că suma de bani pe care urmează să o achite, se află în

contul bancar, dar deoarece era zi de vineri a fost în imposibilitate de extrage banii,

acordul dat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie.

Instanța de apel a indicat că pe parcursul examinării prezentei cauze penale,

s-a stabilit că inculpatul Ilieș Ghenadie a comis fapta prevăzută de art. 190 alin.(l)

Cod penal în luna august 2013. Astfel, luând în calcul prevederile art. 60 alin. (l)

lit. b) Cod penal, instanța de apel a constatat că a expirat termenul pentru tragere la

răspundere penală în luna august 2018, motiv din care a dispus încetarea procesului

penal.

7.1. Procuror, care indică temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și solicită casarea totală a deciziei instanței de

aepl, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe are se întemeiază soluția, or în

cazul din speța supusă examinării instanța de apel eronat a aplicat instituția

prescripției tragerii la răspundere penală;

- la aplicarea prescripției tragerii la răspundere penală, deoarece nu a fost

respectată una din condițiile care se referă la aplicarea liberării de răspundere

penală și anume: făptuitorul nu se sustrage de la urmărirea penală sau de la

judecată, condiție raportată la art. 60 alin.(5) Cod penal;

- din materialele cauzei, rezultă că prin ordonanța procurorului din

22.07.2016 (f.d.63, vol. I) inculpatul Ilieș Ghenadie a fost pus sub învinuire în

contumacie, ulterior în privința acestuia fiind dispuse investigații în vederea

căutării (f.d.65). Doar la 06.09.2016, învinuitului Ilieș Ghenadie i-a fost adusă la

cunoștință învinuirea imputată, respectiv curgerea prescripției a fost reluată din

momentul pezentării acestuia în fața organului de urmărire penală și nici decum nu

din momentul când ultimul a comis infracțiunea, adică perioada august 2013, după

cum a constatat eronat instanța de apel, or în astfel de circumstanțe curgerea

prescripției a fost suspendată, or termenul de prescripție în speță curge din

06.09.2016 până la 06.09.2021.

7.2. Avocatul Culeac-Reul Natalia, în numele inculpatului Ilieș Ghenadie,

care indică temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, și solicită casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de

7

achitare a inculpatului Ilieș Ghenadie de sub învinuirea înaintată, pe motiv că fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- la pronunțarea sentinței, atât prima instanță, cât și la pronunțarea deciziei

instanța de apel, au stabilit eronat circumstanțele de fapt și de drept, situațiile de

fapt reținute de către instanțele de judecata nu corespund probelor din dosar, care

au fost apreciate incorect, și astfel încadrând acțiunile inculpatului llieș Ghenadie

în baza art. 190 alin. (l) Cod penal;

- vinovăția inculpatului Ilieș Ghenadie în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (l) Cod penal nu a fost demonstrată, iar ansamblul de probe prezentate

în cauza penală, analizate prin prisma veridicității, pertinenței, utilității și

concludenței lor, nu demonstrează existența faptei infracțiunii și vina inculpatului

în cele incriminate, precum și faptul că Ilieș Ghenadie a dobândit ilicit suma de 28

mii lei, suma achitată de partea vătămată Cucu Vadim;

- atât în cadrul primei instanțe, cât și în instanța de apel s-a stabilit că a fost

înțelegere între Ilieș Ghenadie și Cucu Vadim doar pentru transportarea a 15

camioane pentru care inculpatul a achitat. La fel, atât inculpatul cât și partea

vătămată și martorii audiați au menționat că distanța de la șantier până la locul

unde trebuia transportat pământul (în afara orașului) este mai mare ca distanța

dintre șantier și locul de aflare a inculpatului. Acest fapt demonstrează avantajul pe

care l-ar fi avut partea vătămată Cucu Vadim, atât ca distanță, cheltuieli și timp în

transportarea pământului, or pământul trebuie evacuat în afara orașului nefiind

necesar nimănui;

- nu a fost demonstrat faptul că, între inculpatul Ilieș Ghenadie și partea

vătămată Cucu Vadim a fost o anumită înțelegere cu privire la cele 280 camioane;

- partea vătămată a achitat pentru serviciile de evacuare a pământului de pe

șantierul unde lucra. Mai mult ca atât, partea vătămată a menționat faptul că, era

necesar să transporte pământul, chiar dacă nu venea llieș Ghenadie, ei transportau

în altă parte, cheltuielile trebuiau să fie suportate în întregime de firma care o

reprezintă. La fel, a menționat că, deplasându-se la fața locului a înțeles că e

convenabil și că o să fie mai aproape pentru el, la fel se economiseau bani. Partea

vătămată a menționat că cheltuielile erau suportate de firmă, astfel, pământul

oricum trebuia transportat, dar la locul de destinație a lui Ilieș Ghenadie era mai

aproape și mai convenabil. De aici reiese faptul că, lipsește latura obiectivă a

infracțiunii în același rând și intenția inculpatului Ilieș Ghenadie de a înșela partea

8

vătămată Cucu Vadim, or aceste lucrări erau obligatorii și cheltuielile trebuiau

suportate de firmă, iar pământul trebuia evacuat de pe terenul unde intenționa să

edifice o construcție;

- nu a fost demonstrată intenția inculpatului Ilieș Ghenadie de a însuși prin

înșelăciune sau abuz de încredere, banii de pe urma evacuării pământului, care era

obligația părții vătămate și era inevitabilă. Pământul trebuia evacuat din propriile

cheltuieli. În prezenta cauză penală nu sunt probate care anume acțiuni concrete a

săvârșit inculpatul Ilieș Ghenadie, care ar constitui acțiuni prevăzute la infracțiunea

de escrocherie.

lărgit constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

8.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror:

La caz se reține, că potrivit textului recursului, procurorul invocă temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele

că: „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, anume

în partea încetării procesului penal în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei de recurs

nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

În acest sens, Colegiul penal lărgit notează că instanța de apel la adoptarea

soluției de încetare a procesului penal în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală a ținut cot pe deplin de prevederile art.

60 Cod penal, în particular art. 60 alin. (5) Cod penal, în coraport cu circumstanțele

reale ale cauzei.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit cu referire la alegațiile recurentului că:

„din materialele cauzei, rezultă că prin ordonanța procurorului din 22.07.2016

(f.d.63, vol. I) inculpatul Ilieș Ghenadie a fost pus sub învinuire în contumacie,

9

ulterior în privința acestuia fiind dispuse investigații în vederea căutării (f.d.65).

Doar la 06.09.2016, învinuitului Ilieș Ghenadie i-a fost adusă la cunoștință

învinuirea imputată, respectiv curgerea prescripției a fost reluată din momentul

prezentării acestuia în fața organului de urmărire penală și nicidecum nu din

momentul când ultimul a comis infracțiunea, adică perioada august 2013, după

cum a constatat eronat instanța de apel, or în astfel de circumstanțe curgerea

prescripției a fost suspendată, or termenul de prescripție în speță curge din

06.09.2016 până la 06.09.2021”, notează că constituie o interpretare subiectivă a

acestuia și nu poate fi acceptată de instanța de recurs ordinar, or în speță nu s-a

întrerupt curgerea termenului de prescripție în condițiile art. 60 alin. (4) Cod penal,

dar s-a suspendat conform prevederilor art. 60 alin. (5) Cod penal, ce stipulează că:

„curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se

sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea

prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau din momentul

autodenunțării.”

În această ordine de idei, se mai indică că inculpatul Ilieș Ghenadie a

săvârșit infracțiunea în perioada lunii august a anului 2013, conform faptei

constatate de instanța de apel (f.d. 106-107, vol. II), respectiv curgerea termenului

de prescripție a început anume din această perioadă, conform prevederilor art. 60

alin. (2) Cod penal, ce stipulează că prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii

și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată.

Totodată, se reține că pe parcursul urmăririi penale inculpatul Ilieș Ghenadie

a fost prezent, semnându-se pe ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit,

(f.d. 29, vol. I ) fiind și audiat în calitate de bănuit la 25 aprilie 2016 (f.d. 31, vol. I

și suplimentar la 08 iunie 2016, (f.d. 58, vol. I). Ulterior, din motiv de neprezentare

acesta la 22 iulie 2016 a fost anunțat în căutare (f.d. 64, vol. I), până la data de 06

septembrie 2016, când s-a prezentat și a luat cunoștință cu ordonanța de punere sub

învinuire și a fost audiat în calitate de învinuit (f.d. 71-72, vol. I).

Prin urmare, reieșind din prevederile art. 60 alin. (2), (5) Cod penal, curgerea

termenului de prescripție se calculează din momentul săvârșirii faptei - luna august

2013, iar pe perioada cât inculpatul Ilieș Ghenadie s-a eschivat de la urmărirea

penală din 22 iulie 2016 până pe 06 septembrie 2016, curgerea termenului de

prescripție de tragere la răspundere nu a încetat, dar s-a suspendat, curgerea

acestuia fiind reluată din 06 septembrie 2016, când s-a prezentat inculpatul.

Astfel, chiar și cu excluderea a termenului de 1 lună și 15 zile, cât inculpatul a fost

anunțat în căutare, în condițiile în care în speță termenul de prescripție de tragere la

răspundere penală este de 5 ani, fiind săvârșită o infracțiune mai puțin gravă,

prescripția tragerii la răspundere penală a expirat în lunile octombrie-noiembrie

2018, iar decizia instanței de apel a fost pronunțată la 20 februarie 2019, și în

10

consecință determină netemeinicia alegaților recurentului pe acest aspect contestat

în recurs.

8.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Culeac-Reul

Natalia în numele inculpatului Ilieș Ghenadie:

La caz se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă temeiurile

de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, sub

aspectele că: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestor temeiuri de

recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că acest temei nu este

incident în speță, dat fiind faptul că instanța de apel, la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

relevante invocate în apelul declarat de partea apărării, descrise și în pct. 2. a

prezentei decizii, întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate de prima

instanță, verificate și apreciate corect și de instanța de apel prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, descrise și analizate în decizie (f.d. 107-113, vol. II),

decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de

casare totală a sentinței primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

încetare a procesului penal în privința lui Ilieș Ghenadie pe art. 190 alin. (1) Cod

penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală, or în speță instanțele ierarhic inferioare corect au constatat că au fost

administrate suficiente probe care confirmă prezența elementelor infracțiunii

incriminate în acțiunile inculpatului Ilieș Ghenadie „recalificate de instanța de

apel în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, în virtutea modificărilor intervenite în

textul art. 190 Cod penal, prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din

17.08.2018”, fără ca instanța de apel să admită omisiuni ce ar afecta legalitatea și

corectitudinea deciziei contestate.

De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise în cererea de

recurs și în pct. 7.2. a prezentei decizii, prin care acesta își manifestă dezacordul cu

aprecierea probelor de către instanța de apel, și anume a declarațiilor inculpatului

Ilieș Ghenadie, a părții vătămate Cucu Vadim și a martorilor audiați în ședința

primei instanțe, Colegiul penal lărgit reține că nu pot fi acceptate, din considerentul

că asemenea critici nu constituie temeiuri de recurs, reprezentând doar opinia

11

subiectivă a recurentului, or, conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și de apel.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu dă o nouă apreciere probelor

administrate, ce este de competența exclusivă a primei instanțe și a instanței de

apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează cauza doar

sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima instanță și cea de apel la

judecarea cauzei, ce în speță nu au fost identificate. Or, se atestă că atât prima

instanță cât și instanța de apel au apreciat probele prin prisma cerințelor stipulate în

art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în sentință și în decizia instanței

de apel cu privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării

probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul

contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul face o

proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat

soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei,

susținând că în acțiunile inculpatului Ilieș Ghenadie nu sunt întrunite elementele

infracțiunii de escrocherie prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, iar instanța de

recurs ordinar la acest capitol invocă că nu poate fi acceptată această versiune, or

contravine constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta speță, prin care au

fost respinse argumentele apelantului, concluzii ce au fost întemeiate just pe

cumulul de probe descris și apreciat de instanța de apel în decizia sa.

Colegiul penal lărgit conchide că în speță nu este incident nici temeiul de

recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, sub aspectul invocat că în acțiunile inculpatului Ilieș Ghenadie nu au fost

întrunite elementele infracțiunii incriminate, or se atestă că instanța de apel just a

constatat că au fost demonstrate de către partea acuzării prin probe credibile,

suficiente și incontestabile, vinovăția inculpatului Ilieș Ghenadie și prezența

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal în acțiunile

acestuia, fiind confirmată înțelegerea dintre partea vătămată Cucu Vadim și

inculpatul Ilieș Ghenadie de achitare de către ultimul a cheltuielilor de evacuare și

transport a pământului (survenită în urma ducerii în eroare a părții vătămate că

inculpatul ulterior va acoperi aceste cheltuieli), cu eschivarea ulterioară a

inculpatului de la plata sumei de bani acumulate, iar instanța de recurs ordinar nu

identifică nici un temei justificativ de a interveni în decizia instanței de apel prin

prisma acestor aspecte criticate de recurent.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste

aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a

expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale

12

invocate în apelul declarat, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea

corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

invocate în recurs care ar fi afectat hotărârile atacate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate

sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul

Culeac-Reul Natalia în numele inculpatului Ilieș Ghenadie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Ilieș Ghenadie Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

13