1ra-551/2019 — art.309-1 alin.3 lit. c CP

1ra-551/2019 — art.309-1 alin.3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-551/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

25 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan,

Judecători –Elena Cobzac, Victor Boico, Dumitru Mardari, Maria Ghervas

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Ion Arhiliuc

în numele inculpatului Ghenea Igor, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Rezina din 04 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14

noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Ghenea Igor XXXXX, născut la

XXXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul

XXXXXX, domiciliat în or. XXXXX, str.

XXXXXX, nr. XX, ap. XX.

Termenul de examinare a cauzei:

22.03.2016-07.09.2016;23.03.2017-15.06.2017;

11.07.2018-14.11.2018;

11.11.2016-14.02.2017;17.08.2017-04.10.2017;

05.04.2018-21.06.2018; 30.01.2019-25.06.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3091 alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere în organele MAI pe un termen de 4 ani

Acțiunea civilă înaintată de A. Mazur și P. Mazur a fost admisă în principiu, fiind

lăsată spre soluționare în ordinea procedurii civile.

1

S-a dispus încasarea de la Ig. Ghenea în beneficiul părților vătămate A. Mazur și P.

Mazur prejudiciul moral a câte 2 500 lei în folosul fiecăruia.

Prin aceiași sentință a fost achitat V. Trandafir, însă în această parte hotărârile nu se

contestă.

funcția de șef de post, ofițer operativ superior de sector al postului de poliție Mateuți al

CPR Rezina, numit în funcție prin ordinul MAI nr.XXXXX din 31.03.2011, având gradul

special de locotenent de poliție, și fiind astfel, conform art.123 alin.(2) din Codul penal -

persoană publică, dat fiind faptul că era funcționar public cu statut special care deține grad

special, și fiind investit cu drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității

publice, contrar prevederilor art.art.3, 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04.11.1950, la care

Republica Moldova a aderat la 12.09.1997; art.art.1, 4, 24 alin.(2) și 25 din Constituția

Republicii Moldova; articolele 2, 10, 11, 166, 167 și 199 din Codul de procedură penală al

Republicii Moldova, încălcând grav prevederile art.4 din Legea Republicii Moldova nr.416

din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”, care stipulează că: în activitatea sa poliția mizează

pe respectarea personalității cetățenilor, constituind un garant al apărării demnității,

drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime; precum și prevederile art.art.12, 13, 14 și

15 din aceiași Lege; dispozițiile punctelor 1, 3, 4 ale capitolului I și punctelor 1, 2 și 3 ale

capitolului II din Regulile de aplicare a mijloacelor speciale de către colaboratorii organelor

interne și militarii trupelor de carabinieri ale MAI (anexa nr.2), aprobate prin Hotărârea

Parlamentului nr.1275-XII din 15.02.1993, care reglementează condițiile, particularitățile

și temeiurile aplicării forței fizice; contrar prevederilor lit. d), f), g), m) ale pct.15, precum

și lit. a)-b) ale pct.16 din Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.481 din 10.05.2006, și a obligațiunilor funcționale, stipulate în fișa postului

a funcției deținute, care îl obligau să nu supună pe nimeni la torturi, să nu aplice forța fizică,

decât pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale,

dacă metodele non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte

Constituția și Legile Republicii Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente sau

pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu

excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv

legitim, a săvârșit acțiuni de tortură în privința cetățenilor A. Mazur și P. Mazur, în

următoarele circumstanțe.

Urmărind scopul de obținere a mărturiilor de recunoaștere a vinovăției de la

locuitoarea s. Mateuți r-nul Rezina, A. Mazur, care era suspectată de săvârșirea furtului de

bunuri materiale din gospodăria consăteanului M. Vasluian și a jefuirii cet. I. Muntean din

aceeași localitate, precum și având scopul de a o pedepsi pentru pretinsa comitere a acestor

infracțiuni, pe data de 28 iunie 2012, în jurul orelor 12.00-13.00, în biroul său de serviciu

din incinta Primăriei s.Mateuți r-nul Rezina, fără a-i explica acesteia drepturile prevăzute

de art.64 din Codul de procedură penală, în special dreptul de a fi asistată de un apărător

ales sau care acordă asistență juridică garantată de stat și dreptul de a face declarații sau să

refuze de a le face, timp de aproximativ o oră, Ig. Ghenea a supus-o pe partea vătămată

acțiunilor de tortură. A lovit-o de mai multe ori cu un scaun de lemn în cap, a amenințat-o

că va continua să o lovească cu un harag, cerându-i în mod categoric recunoașterea vinei

pentru sustragerile de la M. Vasluian și a jefuirii lui I. Muntean, acțiuni care, deși au

intimidat-o pe A. Mazur și au supus-o la o presiune fizică și psihică puternică, totuși nu au

produs în totalitate efectul scontat.

2

În continuarea faptelor criminale, Ig. Ghenea, urmărind același scop, precum și

scopul obținerii mărturiilor de la P. Mazur cu privire la recunoașterea comiterii de către

soția sa A. Mazur, a infracțiunii de furt a bunurilor materiale de la cet. M. Vasluian, la data

de 29 iunie 2012, în jurul orei 11.00, împreună cu inspectorul secției poliției criminale al

CPR Rezina, V. Trandafir, aflându-se în s. Mateuți r-nul Rezina, contrar procedurii

procesual-penale stabilite, conform căreia limitarea libertății individuale a persoanei prin

aducere silită sau reținere poate avea loc doar după pornirea urmăririi penale și doar în baza

temeiurilor și în modul prevăzut de Codul de procedură penală, fără a deține o ordonanță

de aducere silită sau alt act de reținere sau arest emis de un organ împuternicit, contrar

procedurii procesual-penale stabilite, conform căreia limitarea libertății individuale a

persoanei prin aducere silită sau reținere poate avea loc doar după pornirea urmăririi penale

și doar în baza temeiurilor și în modul prevăzut de Codul de procedură penală, i-au adus pe

cet. A. Mazur și pe soțul acesteia P. Mazur, în incinta CPR Rezina, situat în or. Rezina, str.

Voluntarilor, 3, unde i-au lipsit de dreptul de a se deplasa în spațiu după bunul lor plac,

până aproximativ la orele 17.00 a zilei de 29 iunie 2012, durată de timp în decursul căreia

cet. A. Mazur a fost chestionată de către V. Trandafir în biroul nr.30 al secției poliției

criminale, iar cet. P.Mazur de către Ig. Ghenea în biroul vis-a-vis. Astfel, în vederea

realizării scopurilor criminale menționate, Ig. Ghenea l-a lovit pe P. Mazur cu piciorul în

piept, de la ce acela a căzut jos de pe scaun. În continuare Ghenea l-a mai lovit pe P. Mazur

de câteva ori cu piciorul peste picioarele acestuia, l-a ofensat verbal, înjosindu-i onoarea și

demnitatea, l-a amenințat cu aplicarea în mod continuu a violenței până când nu va

recunoaște că cet. A. Mazur, soția lui, a comis furturi. În circumstanțele menționate, ca

rezultat al acțiunilor violente cu caracter de tortură, întreprinse de către Ig. Ghenea,

cetățenii A. Mazur și P. Mazur au suportat o permanentă stare de durere fizică, de teamă,

panică și neliniște din cauza incertitudinii cu privire la ceea ce li se va întâmpla. Totodată,

le-au fost provocate dureri și suferințe puternice fizice și psihice, însoțite de cauzarea

leziunilor corporale. Astfel lui A. Mazur și P. Mazur le-au fost cauzate conform rapoartelor

de expertiză medico-legală nr.330/D din 12.12.2012 și nr.331/D din 20.12.2012, vătămări

corporale ușoare.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care: Ig. Ghenea să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în

cadrul organelor MAI.

În motivarea apelului s-au invocat că, instanța de fond examinând cauza penală,

neîntemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile inculpaților nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, iar probele prezentate de acuzare

nu au fost apreciate la justa valoare;

3.1 Apel împotriva sentinței au declarat avocații M. Mustea și N. Ceclu în numele

inculpatului Ig. Ghenea, care au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare pe motiv că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute

de art. 3091 alin.(3) lit. c) Cod penal.

În motivarea cererii de apel au indicat că învinuirea adusă lui Ig. Ghenea este bazată

în exclusivitate pe declarațiile părților vătămate, instanța de fond nu a luat în considerație

că A. Mazur pe parcursul examinării procesului penal de mai multe ori și-a schimbat

declarațiile, declarațiile martorului I. Catana nu corespund adevărului fiind depuse contra

lui Ig. Ghenea din motiv de răzbunare, acțiunile de urmărire penală au derulat cu încălcarea

3

cerințelor prevăzute de art.art.12, 118, 301 Cod de procedură penală, concluziile expuse în

rapoartele de expertiză medico-legală sunt în contradicție cu rapoartele de examinare

medico-legală.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

către avocatul N. Ceclu în numele inculpatului Ig. Ghenea care au solicitat casarea acesteia

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

2016, recursurile ordinare au fost admise, casată total decizia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de avocații M. Mustea și N. Ceclu în

numele inculpatului Ig. Ghenea.

A fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin

care Ig. Ghenea a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în organele

MAI pe un termen de 4 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un

termen de 3 ani.

V. Trandafir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza de art. 3091 alin.(3) lit.

c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în

organele MAI pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un

termen de 3 ani.

S-a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul părților

vătămate A. Mazur și P. Mazur prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material înaintată de A. Mazur și P.

Mazur a fost admisă în principiu, fiind lăsată spre soluționare în ordinea procedurii civile.

solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, argumentând că instanța de apel pripit

și neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal în privința inculpatului.

8.1 Nefiind de acord cu decizia adoptată a declarat recurs ordinar și Gh. Guzun în

numele inculpatului Ig. Ghenea, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

2017, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de către avocatul Gh. Guzun în numele

inculpatului Ig. Ghenea.

Recursul acuzatorului de stat a fost admis, casată decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016 în partea stabilirii pedepsei și dispusă rejudecarea

cauzei în această parte de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate au fost menținute.

9.1.În argumentarea deciziei instanța de recurs a menționat că la stabilirea pedepsei

instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.art.61,75 Cod penal, de

cerințele de aplicare a art.90 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și de

jurisprudența CtEDO în cauzele privind tortura.

4

procurorului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin care:

Ig. Ghenea a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit. c)

Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții în organele MAI pe un termen de 4 ani.

V. Trandafir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3091 alin.(3) lit. c)

Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în organele

MAI pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un

termen de 3 ani.

S-a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul părților

vătămate A. Mazur și P. Mazur prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material înaintată de A. Mazur și P.

Mazur a fost admisă în principiu, fiind lăsată spre soluționare în ordinea procedurii civile.

infracțiunii de tortură prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, invocate în rechizitoriu

și a conchis că, vinovăția lui Ig. Ghenea și V. Trandafir a fost dovedită pe deplin prin

probele prezentate de acuzare.

inculpatului Ig. Ghenea, a declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, argumentând următoarele:

- cauza a fost examinată în lipsa atât a părților vătămate cât și a martorilor;

- în speță au fost încălcate prevederile art.414 Cod procedură penală, deoarece în

procesul verbal al ședințelor de judecată nu a fost consemnată nici o probă;

- acțiunile lui Ig. Ghenea nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

12.2. Recurs împotriva deciziei instanței de apel a declarat și inculpatul Ig. Ghenea

care a solicitat casarea parțială a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, invocând dezacordul cu hotărârea instanței de

apel fond, considerând, că probele au fost apreciate eronat.

2017, s-a decis inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, pe motiv, că temeiurile

invocate de recurenți nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 Cod procedură penală.

anulare de către avocatul I. Arhiliuc, în numele inculpatului Ig. Ghenea, care a solicitat

casarea integrală acestora, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Ig. Ghenea să fie

achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod

Penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cererii de recurs, s-au invocat următoarele argumente:

- în speță au fost încălcate prevederile art.6§1 CEDO, deoarece deciziile adoptate

suferă de insuficiență în partea motivării;

- din procesul verbal al ședinței instanței de apel rezultă că aceasta nu a cercetat nici

o probă, astfel și-a bazat concluziile pe probe care nu au fost cercetate în instanța de apel;

- s-a dedus că este probată vinovăția și s-a dat o încadrare juridică mai gravă –

art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, decât cea de la prima instanță - art.3091 alin.(1) Cod penal,

totodată fiind aplicată o pedeapsă mai gravă, cu încălcarea normelor procedurale, care au

dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil, fără a fi audiați martorii, cercetate probele,

5

după cum prevede art.414 Cod procedură penală, fapt care confirmă că actul de justiție nu

s-a exercitat;

- în faptele incriminate inculpatului, lipsesc elementele de tortură, respectiv

consideră greșită încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului;

- în privința lui Ig. Ghenea, în mod discriminatoriu nu s-au aplicat prevederile art.90

Cod penal, or, instanța de apel la aplicarea măsurii de pedeapsă, a reținut o circumstanța

agravantă care nu i-a fost incriminată de procuror în condițiile legii și, care nu se regăsește

în cele enumerate în mod limitativ la dispoziția art.77 Cod Penal, - „inculpatul Ghenea Igor

se eschivează de instanța de judecată, fiind anunțat în căutare”.

recursul în anulare declarat a fost admis, casate total deciziile Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 04 octombrie 2017 și al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017

cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel în aceiași instanță în alt complet de

judecată.

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14.02.2017, recursurile

declarate de către inculpatul V. Trandafir și de către avocatul Gh. Guzun în numele

inculpatului Ig. Ghenea au fost respinse ca inadmisibile, fiind admis recursul procurorului,

casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07.09.2016, doar în partea

stabilirii pedepsei și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către aceiași instanță, în

alt complet de judecată. În rest, prevederile deciziei atacate au fost menținute.

Astfel, instanța de apel, primind cauza pentru rejudecare, doar în partea stabilirii

pedepsei, prin decizia din 15 iunie 2017, contrar indicațiilor instanței de recurs a depășit

limitele rejudecării, judecând fondul cauzei, pe când urma să se pronunțe doar asupra

apelului procurorului în partea individualizării pedepsei inculpaților.

În continuare instanța de recurs în anulare a relevat că argumentele recurentului

referitor la nevinovăția lui Ig. Ghenea, lipsa probelor, încadrarea greșită a faptelor

inculpatului în baza art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, încălcările art.415 alin.(21) Cod de

procedură penală, condamnarea acestuia fără a fi audiați pe viu martorii, urmează a fi

respinse, deoarece, existența în acțiunile condamnaților a faptei infracționale, cât și

vinovăția acestora de comiterea infracțiunii prevăzute deart.309 1 alin.(3) lit. c) Cod penal,

a fost stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, care a fost

casată doar în partea stabilirii pedepsei și dispusă rejudecarea cauzei doar în acest sens, în

rest rămânând definitivă și irevocabilă.

apelul acuzatorului de stat a fost admis, casată parțial în partea stabilirii pedepsei sentința

Judecătoriei Rezina din 04 martie 2014 și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

- lui Ig. Ghenea pe art.309 1 alin.(3) lit. c) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa – 5 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și a exercita activități în organele MAI pe un termen de 4 ani.

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14.02.2017 cauza penală a fost

remisă la rejudecare doar în partea stabilirii pedepsei și conducându-se de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, a examinat cauza doar în aspectul vizat, concluzionând

că scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin stabilirea în privința inculpatului Ig.

Ghenea a pedepsei privative de libertate .

6

Instanța de apel a respins solicitarea inculpatului Ig. Ghenea referitor la aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a pedepsei și a menționat că, la

comiterea infracțiunii, inculpatul a avut un rol foarte activ, nu a recunoscut vina, iar pe

parcursul examinării cauzei s-a eschivat de a se prezenta în ședințele de judecată fiind

anunțat în căutare, prin ce a manifestat o atitudine negativă față de obligațiile sale.

penal al Curții de Apel Chișinău din 14.11.2018 a declarat recurs ordinar avocatul

I. Arhiliuc în numele inculpatului Ig. Ghenea, care invocând prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acestora în partea stabilirii

pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri. Reducerea termenului de pedeapsă stabilit cu un

an de zile în temeiul art.385 alin.(4) Cod de procedură penală și lui Ig. Ganea în baza

art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa 4 ani închisoare.

Suspendarea condiționată a pedepsei stabilite pe un termen de probațiune de 3 ani.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele motive:

- decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea individualizării

pedepsei;

- instanța eronat a constatat că „Ig. Ghenea a avut un rol foarte activ și nu a recunoscut

vina”, or în acest sens există mai multe decizii a CSJ prin care instanța de recurs a exclus

această gravantă inadmisibilă. Mai mult, Ig. Ghenea în instanța de apel a fost prezent și a

declarat că recunoaște vina, fapt confirmat prin procesul verbal;

- în decizie instanța de apel a constatat că nu va aplica în privința lui Ig. Ghenea prevederile

art.90 Cod penal, deoarece nu s-au stabilit careva circumstanțe atenuante și agravante, pe

când anterior a reținut în privința acestuia circumstanțe atenuante, că este căsătorit, are la

întreținere doi copii minori, n-are antecedente penale;

- instanța greșit a dedus că în speță sunt relevante cauzele Roșeț vs Moldova și Pădureț

vs Moldova, or, în cauzele respective au fost aplicate acte de tortură cu cauzarea

vătămărilor grave, în speță leziunile corporale fiind de un grad foarte mic și de intensitate

ușoară fără cauzarea prejudiciului sănătății, astfel că nici nu cad sub incidența de tortură;

- lui Ig. Ghenea i s-a numit o pedeapsă discriminatorie în raport cu V. Trandafir în

privința căruia s-au aplicat prevederile art.90 Cod penal;

- urmează a fi aplicate prevederile art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, deoarece

prin decizia de rejudecare a Plenului Colegiului penal al CSJ s-a constatat un viciu

fundamental la judecarea cauzei în ordine de apel – fiind încălcate grav drepturile

fundamentale a drepturilor omului.

lărgit conchide că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai

cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care

aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a

agrava situația condamnatului.

Potrivit textului recursului, avocatul I. Arhiliuc invocă drept temei de casare a

hotărârii contestate pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când aceasta nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

7

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Colegiul penal lărgit

reține că temeiurile pentru recurs semnalate de recurent nu și-a găsit confirmarea.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind legală și întemeiată.

Colegiul relevă că, din recursul declarat, rezultă că avocatul I. Arhiliuc critică

decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei și anume își exprimă dezacordul cu

concluzia Colegiului penal de a ai numi inculpatului Ig. Ghenea pedeapsa pe un termen de

5 ani, fără aplicarea art.90 Cod penal.

În acest context instanța de recurs atestă, că infracțiunea săvârșită de

Ig. Ghenea prevăzută de art.3091 alin.(3) lit. c) Cod penal, face parte din categoria celor

grave, care se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar solicitarea apărării privind

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este neîntemeiată.

La acest capitol se reține că este justă concluzia instanței de apel referitor la

netemeinicia stabilirii inculpatului a unei pedepse cu aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal, pe motiv că în speță nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar permite instanței

de a concluziona că scopul pedepsei prevăzut la art.61 Cod penal poate fi atins prin

suspendarea condiționată pe un termen de probațiune a pedepsei stabilite.

Din textul hotărâri contestate și materialele cauzei, instanța de recurs remarcă faptul

că, la stabilirea pedepsei inculpatului, s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului, prezența circumstanțelor atenuante

și lipsa celor agravante.

Analizând toate circumstanțele prezente în speța dată, Colegiul penal lărgit

consideră întemeiată concluzia instanței de apel, privind condamnarea inculpatului Ig.

Ghenea la 5 ani închisoare, pedeapsă care este la limita minimă prevăzută de sancțiunea

normei penale în baza căreia acesta a fost declarat vinovat.

Așadar, Colegiul penal lărgit, verificând materialele cauzei în cumul cu decizia

contestată, conchide că instanța de apel a constatat și a apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind pedeapsa aplicată lui Ig. Ghenea în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile

art.art.61, 75, 78 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Totodată, circumstanțele la care face trimitere avocatul I. Arhiliuc în recursul

declarat, (săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, recunoașterea vinei, prezența

copiilor minori la întreținere), au fost luate în considerație, fapt care a determinat

instanța de a-i stabili lui Ig. Ghenea pedeapsa închisorii la limita minimă prevăzută de

sancțiunea normei penale în baza căreia acesta a fost declarat vinovat. La acest capitol,

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, odată ce instanțele de judecată au constatat

circumstanțe atenuante și au redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste circumstanțe

nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal.

Tot aici, instanța de recurs va remarca și faptul că, raționamentul de aplicare a

prevederilor art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

8

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului la faza de urmărire

penală și de judecare a cauzei, dar și atitudinea față de infracțiunea comisă.

Conform textului alin.(1) art.90 Cod penal, instanța numai motivat poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că acesta

se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei închisorii, motive care trebuie indicate în

sentință.

Instanța de recurs consideră că, instanța de apel a respectat cerințele de motivare

referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat, precum și a luat în consideratei

atitudinea acestuia față infracțiunea comisă și urmările rezultate din infracțiune.

Astfel, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și individualizată de către instanță de

apel, corespunde atât principiului proporționalității, cit și scopului pedepsei penale prevăzut

în art. 61 alin.(2) Cod penal, iar stabilirea pedepsei cu închisoarea și dispunerea suspendării

executării acesteia, luând în considerație gravitatea infracțiunii, nu va asigura realizarea

scopului pedepsei penale și nu ar contribui la contracararea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului cât și altor persoane.

La fel, neîntemeiat este și argumentul apărătorului privind necesitatea aplicării în

privința inculpatului a prevederilor art.385 alin.(4) Cod procedură penală. La caz nu s-au

constatat încălcări care ar fi afectat grav drepturile ce derivă din calitatea procesuală a

inculpatului, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei. Totodată lezarea invocată de

către avocatul I. Arhiliuc referitor la faptul că, anterior instanța de apel prin decizia din

15.06.2017 a depășit limitele rejudecării și astfel ar fi încălcat drepturile inculpatului, a fost

reparată prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 21.06.2018 și

decizia instanței de apel care se contestată.

În ceea ce privește alegațiile recurentului referitoare la nemotivarea deciziei în partea

individualizării pedepsei stabilite, Colegiul penal lărgit relevă că, potrivit jurisprudenței

CEDO (cauza Van de Hurk vs Țările de Jos din 19.04.1994, Perez vs Franța), obligația

instanțelor naționale de a motiva hotărârile pronunțate nu presupune existența unui răspuns

detaliat la fiecare argument invocat de parte, chiar dacă aceasta apreciază că motivele date

sunt fundamentale pentru argumentația sa, instanța poate să nu răspundă decât celor

pertinente, susceptibile de a influența soluția în litigiu. Noțiunea de proces echitabil

presupune că instanța națională trebuie să examineze, în mod real, problemele esențiale

care i-au fost supuse dezbaterii, astfel, un argument a cărui influență poate fi decisivă pentru

soluția în speță necesită ”un răspuns specific și explicit” (cauza Ruiz Torija vs Spania din

09.12.1994), așa cum s-a procedat, de altfel, în speța supusă judecării.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază hotărârea contestată ca

fiind corectă și legală, astfel că pedeapsa stabilită și individualizată răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art.61 alin.(2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, fiind în

limita prevăzută la sancțiunea normei penale în baza căreia Vig. Ghenea a fost condamnat.

Generalizând cele menționate și analizând decizia atacată, Colegiul constată că,

instanța de apel la examinarea cauzei, ținând cont de prevederile art.436 alin.(2) Cod de

procedură penală, precum și de decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 14.02.2017, a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art.art.414-419 Cod de

procedură penală, a pronunțat o hotărâre legală, întemeiată și argumentată, iar temei pentru

admiterea recursului ordinar declarat în numele inculpatului Ig. Ghenea, nu există și potrivit

legii, se impune respingerea lui ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

9

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Ion Arhiliuc în

numele inculpatului Ghenea Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 noiembrie 2018 în cauza penală în privința lui Ghenea Igor, cu menținerea

hotărârii contestate.

Decizia Este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iulie 2019.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Elena Cobzac

Victor Boico

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

10