1ra-1123/2019 — art. 168 alin. 2 CP

1ra-1123/2019 — art. 168 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1123/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2019, în cauza

penală privindu-i pe

Rabei Ghenadie Xxxxx, născut la xxxxx, în s. Xxxxx

r-nul Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx;

Rabei Andrei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal conform prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, de învinuirea adusă lui Rabei Ghenadie Xxxxx în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. a), c), d) Cod penal și a lui Rabei Andrei

Xxxxx în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, în

legătură că s-au stabilit circumstanțe care exclud posibilitatea tragerii la răspundere

penală a inculpaților.

2013-2014, deținând funcția de Primar al s. Xxxxx, r-nul Xxxxx în rezultatul alegerilor

locale din 05.06.2011, legalitatea cărora a fost confirmată prin hotărârea Judecătoriei

Criuleni din 17.06.2011, fiind persoană cu funcție de demnitate publică, acționând

împreună și de comun acord cu fratele său Rabei Andrei Xxxxx, care deținea funcția

de administrator al S.C. „Apă Cristalină” S.R.L. și director al Î.I. „A.L.L. Rabei”,

urmărind scopul obținerii muncii de la mai multe persoane împotriva voinței lor,

aflându-se pe teritoriul s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, folosindu-se de situația de serviciu și

de faptul că, Sava Toader Petru a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Anenii

1

Noi din 21.05.2013 în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de

150 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, și de faptul că Gamarț

Alexei Gheorghi a fost condamnat prin decizia Curții de Apel Chișinău din

21.03.2013 în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de 180 de ore

de muncă neremunerată în folosul comunității, i-a constrâns pe ultimii, în timpul

orelor prevăzute de graficele de executare a pedepsei penale sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, să execute diferite lucrări la întreprinderile

administrate de către fratele său Rabei Andrei, care își desfășoară activitatea tot pe

teritoriul s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Astfel, în perioada de timp 17.06.2013 - 01.11.2013 și 04.11.2013 -20.03.2014,

Rabei Ghenadie Xxxxx fiind persoană cu funcție de demnitate publică, acționând

împreună și de comun acord cu fratele său Rabei Andrei Xxxxx, activând în calitate

de Primar al s. Xxxxx, r-nul Xxxxx și fiind în cadrul Primăriei s. Xxxxx persoana

nemijlocit responsabilă de supravegherea executării de către condamnați a pedepsei

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în raza administrativ-

teritorială deservită de către primărie, prin constrângere, manifestată prin

preîntâmpinarea condamnaților Sava Toader Petru și Gamarț Alexei Gheorghi,

precum că nu le va semna și nu le va completa graficele de executare a pedepsei

penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fiindu-le astfel

viciat consimțământul, i-au supus pe ultimii muncii forțate, obținând de la aceștia,

împotriva voinței lor, efectuarea diferitor lucrări fără a fi remunerați pentru munca

prestată la întreprinderile S.C. „Apă Cristalină” S.R.L. și Î.I. „A.L.L. Rabei”,

administrate de către Rabei Andrei Xxxxx, ultimul supraveghind executarea

corespunzătoare a lucrărilor.

Ulterior, Rabei Ghenadie, continuând realizarea intenției sale infracționale,

pentru a reda un caracter legal acțiunilor sale infracționale a completat și a semnat

mai multe grafice de executare a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității de către Sava Toader Petru, indicând că ultimul a efectuat

diferite munci de menire socială în folosul Primăriei s. Xxxxx, r-nul Xxxxx în

perioada 04.11.2013 - 15.11.2013 și 05.02.2014 -20.02.2014, ceea ce nu corespunde

realității.

Totodată, Rabei Ghenadie, continuând realizarea intenției sale infracționale,

pentru a reda un caracter legal acțiunilor sale infracționale, a completat și a semnat

mai multe grafice de executare a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității de către Gamarț Alexei Gheorghi, indicând că ultimul a

efectuat diferite munci de menire socială în folosul Primăriei s. Xxxxx, r-nul Xxxxx în

perioada 17.06.2013 - 28.06.2013, și 03.09.2013 -01.11.2013, ceea ce nu corespunde

realității.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Rabei Ghenadie a săvârșit infracțiunea de

muncă forțată, adică obținerea muncii de la o persoană împotriva voinței ei, prin

constrângere, dacă această infracțiune nu întrunește elementele infracțiunii de trafic de ființe

umane, acțiuni săvârșite asupra a două persoane, de către două persoane, de către o persoană

2

cu funcție de demnitate publică, adică infracțiune prevăzută de art. 168 alin. (2) lit. a),

c), d) Cod penal.

Rabei Andrei, pe parcursul anilor 2013-2014, deținând funcția de administrator

al S.C. „Apă Cristalină” S.R.L. și director al Î.I. „A.L.L. Rabei”, acționând împreună și

de comun acord cu fratele său Rabei Ghenadie, care deținea funcția de Primar al s.

Xxxxx, r-nul Xxxxx în rezultatul alegerilor locale din 05.06.2011, legalitatea cărora a

fost confirmată prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 17.06.2011, fiind persoană cu

funcție de demnitate publică, urmărind scopul obținerii muncii de la mai multe

persoane împotriva voinței lor, aflându-se pe teritoriul s. Xxxxx, r-nul Xxxxx,

folosindu-se de faptul că Sava Toader și Gamarț Alexei au fost condamnați la o

pedeapsă sub formă de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, i-au

supus pe ultimii muncii forțate, obținând de la aceștia efectuarea diferitor lucrări

fără a fi remunerați pentru munca prestată la întreprinderile S.C. „Apă Cristalină”

S.R.L. și Î.I. „A.L.L. Rabei”, administrate de către Rabei Andrei, împotriva voinței lor,

prin constrângere, manifestată prin preîntâmpinarea condamnaților Sava Toader și

Gamarț Alexei că fratele său Rabei Ghenadie nu le va semna și nu le va completa

graficele de executare a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, viciindu-le astfel consimțământul.

În perioada menționată, Rabei Andrei, acționând de comun acord cu Rabei

Ghenadie Xxxxx în vederea realizării scopului lor infracțional, a supravegheat

executarea corespunzătoare a lucrărilor de către condamnații Sava Toader Petru și

Gamarț Alexei Gheorghi.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Rabei Andrei Xxxxx a săvârșit

infracțiunea de muncă forțată, adică obținerea muncii de la o persoană împotriva voinței ei,

prin constrângere, dacă această infracțiune nu întrunește elementele infracțiunii de trafic de

ființe umane, acțiuni săvârșite asupra a două persoane, de către două persoane, de către o

persoană cu funcție de demnitate publică, adică infracțiune prevăzută de ort. 168 alin. (2)

lit. a), c) Cod penal.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie recunoscuți vinovați și condamnați: Rabei Ghenadie în baza

art. 168 alin. (2) lit. a), c), d) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții de demnitate publică pe un termen de 5 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; Rabei Andrei în baza art. 168 alin. (2) lit.

a), c) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de fond greșit a constatat că învinuirea a fost înaintată după expirarea

termenului de bănuit, invocând în acest sens relevările oferite de Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, inclusiv făcând referire la

reglementările legislației naționale a menționat, că în cadrul acestei cauze penale,

Rabei Ghenadie a fost recunoscut bănuit prin ordonanța din 18 aprilie 2016, timp

din care urmează a se calcula 3 luni, învinuirea fiindu-i înaintată la 18 iulie 2016, iar

3

Rabei Andrei a fost recunoscut bănuit prin ordonanța din 16 mai 2016, timp din care

urmează a se calcula 3 luni, învinuirea fiindu-i înaintată la 12 august 2016;

- prin ordonanța de pornire a urmăririi penale din 22.01.2016, nu s-a aplicat nici

o restricție inculpaților Rabei, fiind dispusă pornirea urmăririi penale in rem, adică

pe faptul organizării muncii forțate. Mai mult decât atât, în dispozitivul ordonanței

de pornire a urmăririi penale nu este indicat altceva decât anume dispunerea

pornirii urmăririi penale pe faptul organizării muncii forțate comis de două sau mai

multe persoane în privința lui Sava Toader Petru, Gamarț Alexei Gheorghi și altor

persoane, fapt constatat de instanță în conținutul sentinței;

- din momentul pornirii urmăririi penale până la recunoașterea fraților Rabei în

calitate de bănuiți nu au fost efectuate careva acțiuni de urmărire penală sau măsuri

speciale de investigație care le-ar afecta drepturile, libertățile și interesele personale

ale acestora și/sau în temeiul cărora acestora să le fi fost stabilite anumite restricții ale

drepturilor, libertăților de care dispun aceștia în calitate de cetățeni ai Republicii

Moldova. Percheziția efectuată la domiciliul lui Rabei Ghenadie a fost urmată

imediat de recunoașterea acestuia în calitate de bănuit, timp din care se poate de

constatat că acestuia i-a fost adusă la cunoștință o acuzație în materie penală în

sensul stabilit de către Curte;

- apelantul critică abordarea instanței de fond, precum că de

la pornirea urmăririi penale în privința persoanei și până la emiterea ordonanței de

recunoaștere în calitate de bănuit nu ar exista procedee legale de apărare a

drepturilor în cadrul procesului și indică că în speță, pe lângă faptul că urmărirea

penală a fost pornită in rem și nu în privința persoanei, urmează a fi reținut faptul că

până la oferirea unui statut procesual suspectului acesta nu necesită a-i fi acordat un

procedeu legal de apărare a drepturilor sale, pe simplu motiv că drepturile,

libertățile și interesele acestuia nu sunt nicidecum îngrădite, restricționate;

- potrivit prevederilor legale, prin ordonanță se dispune începerea urmăririi

penale în cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare,

rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune. După pornirea

urmăririi penale, în rezultatul efectuării acțiunilor de urmărire penală și/sau speciale

de investigație se acumulează probe că anumite persoane au comis infracțiunea și se

recurge la recunoașterea acestora în calitate de bănuit, timp din care se realizează

atingere directă a drepturilor și intereselor persoanei;

- instanța de fond, într-un mod direct și arbitrar, și-a atribuit funcții de

legislator, deoarece Codul de procedură penală, nu prevede că actul de pornire a

urmăririi penale, echivalează cu recunoașterea persoanei în calitate de bănuit;

- cu referire la jurisprudența CtEDO, a invocat, că organul de urmărire penală

nu urma să aducă la cunoștința inculpaților Rabei ordonanța de pornire a urmăririi

penale din 22.01.2016 pe faptul organizării muncii forțate, or în temeiul acesteia nu

este posibil și nici nu au fost aplicate careva restrângeri ale drepturilor și libertăților

persoanei, care nu a dus nemijlocit la producerea unor consecințe importante

privitoare la persoanele suspecte, susținând că efectuarea acțiunilor de urmărire

penală, în special recunoașterea în calitate de bănuit și înaintarea învinuirii în cadrul

4

acestei cauze penale au avut loc cu respectarea prevederilor legale și jurisprudenței

CEDO, care, de altfel, la acest capitol nu vin în contradicție în circumstanțele în care

se aplică corespunzător;

- motivele pe care și-a întemeiat instanța sentința de încetare a procesului penal,

nu cad sub incidența prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

or această prevedere legală se aplică doar în cazul în care circumstanțele care exclud

posibilitatea tragerii la răspundere penală, în speță, a inculpaților, sunt expres

prevăzute de lege;

- interpretarea extensivă a prevederilor Codului de procedură penală, este

nejustificată, atât timp cât nu este expres prevăzut de lege faptul că persoana are

statut de bănuit din momentul emiterii ordonanței de pornire a urmăririi penale, iar

în cazul încălcării termenului de bănuit procesul penal urmează a fi încetat.

au fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

prim nivel, având ca punct de reper prevederile art. 7 Cod de procedură penală și în

special jurisprudența CtEDO, întemeiat a conchis asupra noțiunii de „acuzație

penală”, constatând la caz, că ordonanța ofițerului de urmărire penală Boșcanean

Ruslan din 22.01.2016, prin care a fost pornită urmărirea penală, parvine de la o

autoritate competentă, și faptul că unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte

penale, ceea ce duce nemijlocit la producerea unor consecințe importante privitoare

la persoana suspectă.

În acest context, reieșind din prevederile art. 255 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, în opinia instanței de apel este întemeiată concluzia primei

instanțe precum, că norma procesuală reflectă faptul, că conotația juridică a actului

(ordonanței) organului de urmărire penală nu se percepe din intitularea acestui act

(ordonanță), ci din conținutul acesteia, suplinită de motivarea inclusă în partea

constatatoare și cu cea dispozitivă a ordonanței.

În continuare, cu referire la prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, instanța de apel a preluat concluzia instanței de fond, care cu abstracție de la

titlul ordonanței organului de urmărire penală și din prevederile alin.(1) pct. 3) Cod

de procedură penală specifică, că ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit

este acea ordonanță în care organul de urmărire penală pentru prima dată de la

momentul pornirii urmăririi penale expune fapta infracțională ca pe o faptă deja

constatată și săvârșită de persoană concretă (în cazul din speță Rabei Ghenadie

Xxxxx și Rabei Andrei Xxxxx) însoțită de calificarea juridico-penală a acestei fapte, și

dincolo de orice dubiu indică că persoana concretă este urmărită penal pentru

această faptă, astfel organul de urmărire penală a oficializat suspiciunile de săvârșire

a unei/unor infracțiuni față de două persoane concrete și rezultă cert că în continuare

acțiunile de urmărire penală sunt îndreptate spre acumularea probelor de vinovăție

anume a persoanelor concretizate în ordonanță și nu a oricărei alte persoane.

Instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate concluziile primei instanțe prin

care a stabilit, că conținutul ordonanței de începere a urmăririi penale din 22.01.2016,

5

este expus într-o manieră care exclude apariția suspiciunilor față de persoane, altele

decât Rabei Ghenadie și Rabei Andrei, cu toate că a fost utilizată sintagma „și altor

persoane neidentificate de organul de urmărire penală”, remarcând corect, că în

speță, descrierea faptei penale ca fiind săvârșită de Rabei Ghenadie Xxxxx și Rabei

Andrei Xxxxx, cu atribuirea calificării juridice, indică în partea constatatoare, și

expresia „începerea urmăririi penale, conform art. 168 alin. (2), lit. a), c), d) Cod

penal, pe faptul muncii forțate, în circumstanțele enunțate mai sus”, din partea

dispozitivă, nici nu pot fi concepute altfel decât că a fost declanșată urmărirea penală

împotriva persoanelor bănuite Rabei Ghenadie și Rabei Andrei. Iar în aceste

circumstanțe, este justificată concluzia precum că termenul de 3 luni de zile urmează

a fi calculate din 22.01.2016, din momentul emiterii ordonanței de pornire a urmăririi

penale.

În concluzia argumentărilor, instanța de apel a respins ca neîntemeiate și fără

suport probator alegațiile părții apelante prin care invocă ca fiind greșite constatările

instanței de fond asupra faptului, că în speță, învinuirea a fost înaintată după

expirarea termenului de bănuit or, instanța de fond corect a remarcat că nu trebuie

să fie confundat „notificarea oficială” cu „actul de înștiințare despre statutul

procesual ca atare”, deoarece art. 63 alin. 11) Cod de procedură penală stabilește

obligația organului de urmărire penală de a informa în termen de 5 zile despre

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit și drepturile procedurale, termen

care pentru anumite motive poate fi amânat până la 3 luni, iar notificarea oficială

reprezintă actul procedural prin care autoritatea statului plasează persoana concretă

în câmpul suspiciunii de săvârșirea unei fapte penale, moment din care persoana

suspectă inevitabil urmează să aibă dreptul la apărare și alte drepturi specifice

statutului de bănuit.

Subsecvent, instanța de apel, ca și prima instanță, a relevat în acest sens, că

pornirea urmăririi penale in personam are valența unei acuzații în materie penală, iar

prin prisma art. 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, precum și jurisprudența CEDO în materie, stabilesc că

acuzatul are dreptul să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales, iar

dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat

în mod gratuit din oficiu, atunci când interesele justiției o cer. Totodată, orice acuzat

are dreptul să fie informat în cel mai scurt timp și în mod amănunțit asupra naturii și

cauzei acuzației, iar așa cum acuzația constă într-o notificare oficială referitoare la

calitatea de acuzat, atunci, numai după acest moment se pot pune în discuție

garanțiile procesuale ce țin de dreptul la apărare ori dreptul la un proces echitabil.

În ordinea celor menționate, instanța de apel a reținut și relevanța faptului, că

pornirea urmăririi penale in personam, cum este și în cazul din speță, pornirea

urmăririi penale împotriva lui Rabei Ghenadie și Rabei Andrei, și neinformarea

acestor persoane despre dreptul la apărare, în timp ce legislația națională prescrie în

mod imperativ informarea bănuitului despre acuzațiile aduse și drepturile

procesuale în termen de 5 zile (cu anumite excepții care nu sunt relevante cazului

din speță), nu se conciliază cu principiile de drept ale unui proces echitabil, fapt din

6

care rezultă încă o dată că termenul de atribuire către Rabei Ghenadie și Rabei

Andrei a statutului de bănuit urmează a fi calculat de la 22.01.2016 - data emiterii

ordonanței, prin care a fost pornită urmărirea penală, indiferent dacă organul de

urmărire penală a respectat sau nu obligația de a-i aduce la cunoștința bănuiților

această ordonanță și informația despre drepturile procedurale, inserată la art. 63 alin.

(11) Cod de procedură penală, or organul de urmărire penală a stabilit existența

bănuielii rezonabile care a constituit obiectul cercetărilor în cauza penală

nominalizată.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel este de acord cu concluzia instanței de

prim nivel precum, că procurorul înaintând învinuirea la data de 18.07.2016 și,

respectiv, 12.08.2016 a omis termenul de 3 luni de punere sub învinuire a lui Rabei

Ghenadie Xxxxx și Rabei Andrei Xxxxx, care urma să fie calculat din 22.01.2016, data

inițierii urmăririi penale în privința acestora, fapt prin care organul de urmărire

penală a admis o încălcare esențială a legii procesual penale, care viciază prin

nulitate a tuturor actelor efectuate peste termen, la caz - a ordonanței de punere sub

învinuire, rechizitoriului, ca act procedural de sesizare a instanței de judecată.

Or, concluzia instanței este just bazată pe relevanța faptului, că data începerii

curgerii termenului în materia procedurilor penale începe la ziua înaintării acuzației

penale, care nu obligatoriu coincide cu ziua recunoașterii în calitate de bănuit,

învinuit, sau ziua unui alt act de procedură, prin care persoanei i se recunoaște

oficial o altă calitate de acuzat, iar prin prisma CEDO - începutul curgerii

termenului, constituie ziua începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală

nefiind în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost

emisă o ordonanță de recunoaștere în această calitate mai mult de 3 luni. In cazul în

care urmărirea penală a fost pornită împotriva unei anumite persoane (situație

specifică speței în cauză), din momentul respectiv, se va considera că această

persoană deține calitatea de bănuit, indiferent de faptul dacă a fost sau nu emisă

ordonanță de recunoaștere a acesteia în calitate de bănuit.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca neplauzibile și argumentele

apelantului care invocă, că motivele pe care și-a întemeiat instanța sentința de încetare a

procesului penal, nu cad sub incidența prevederilor ort. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, or acestea sunt aplicabile speței, luând în considerare constatările încălcării de

către organul de urmărire penală a prevederilor legale ce reglementează

desfășurarea procesului penal.

Astfel, instanța de apel a constatat, că ordonanțele de punere sub învinuire a lui

Rabei Ghenadie și Rabei Andrei prezintă o încălcare esențială a legii procesual

penale, care afectează drepturile și interesele legitime ale persoanei și sunt nule, or

prin prisma art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal, atrage nulitatea actului

procedural în cazul când s-a comis o încălcare a normei de drept procesual penal, ce

nu poate fi înlăturat decât prin anularea acelui act, respectiv, odată ce ordonanțele de

punere sub învinuire a lui Rabei Ghenadie și Rabei Andrei se consideră nule, devin

nule și toate celelalte acte procedurale de la urmărirea penală, circumstanțe în care

7

instanța de fond corect a dispus încetarea procesului penal în privința inculpaților,

prin prisma art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

procuror, care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar invocă aceleași motive pe care le-a indicat în

apel, suplimentar menționând că:

- soluția instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de procedură

penală;

- cu referire la procedura de examinare a cauzei penale în care au fost

pronunțate sentințe privind încetarea procesului penal în ședință preliminară, se

atestă o neconcordanță și lipsa unei practici uniforme în ceea ce ține de procedura de

examinare a cauzei în a doua instanță.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

penală, avocatul Vicol I. în numele inculpaților a depus referință privind opinia

asupra recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil,

deoarece recursul este neclar și nemotivat. Procurorul în recurs nu s-a expus asupra

declarațiilor părților vătămate, care au menționat că lucrările au fost efectuate

benevol și contra plată oferită de Rabei A., iar la etapa urmăririi penale au fost

impuși să prezinte declarații neveridice.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul,

instanța de recurs este în drept să îl admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și să

dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului declarat, se reține că se invocă

incidența cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

8

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o

eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței.

Din conținutul recursului ordinar declarat se reține că partea acuzării, critică

decizia instanței de apel prin care a fost menținută sentința, adoptată în speță,

considerând că greșit s-a ajuns la concluzia privind încetarea procesului penal de

învinuirea adusă lui Rabei G. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2)

lit. a), c), d) Cod penal și a lui Rabei A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168

alin. (2) lit. a), c) Cod penal, în legătură că s-au stabilit circumstanțele care exclud

posibilitatea tragerii la răspundere penală a inculpaților.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus

la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, în același timp, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază și prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept

urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta

reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de

apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă

normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre

altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru

totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță a încetat procesul penal

conform prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, de învinuirea

adusă lui Rabei G. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. a), c), d)

Cod penal și a lui Rabei A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit.

9

a), c) Cod penal, în legătură că s-au stabilit circumstanțele care exclud posibilitatea

tragerii la răspundere penală a inculpaților.

Procurorul nefiind de acord cu hotărârea adoptată a contestat-o în ordine de

apel, criticând-o prin prisma faptului că instanța de fond greșit a constatat că

învinuirea a fost înaintată după expirarea termenului de bănuit, astfel Rabei G. a fost

recunoscut bănuit prin ordonanța din 18 aprilie 2016, timp din care urmează a se

calcula 3 luni, învinuirea fiindu-i înaintată la 18 iulie 2016, iar Rabei A. a fost

recunoscut bănuit prin ordonanța din 16 mai 2016, timp din care urmează a se

calcula 3 luni, învinuirea fiindu-i înaintată la 12 august 2016.

Însă, instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat și a menținut

sentința, indicând „ ...Colegiul penal reține ca fiind întemeiate concluziile primei instanțe

prin care a stabilit, că conținutul ordonanței de începere a urmăririi penale din 22.01.2016,

este expus într-o manieră care exclude apariția suspiciunilor față de persoane, altele decât

Rabei Ghenadie și Rabei Andrei, cu toate că a fost utilizată sintagma „și altor persoane

neidentificate de organul de urmărire penală”, remarcând corect, că în speță, descrierea faptei

penale ca fiind săvârșită de Rabei Ghenadie Xxxxx și Rabei Andrei Xxxxx, cu atribuirea

calificării juridice, indică în partea constatatoare, și expresia „începerea urmăririi penale,

conform art. 168 alin. (2), lit. a), c), d) CP, pe faptul muncii forțate, în circumstanțele

enunțate mai sus”, din partea dispozitivă, nici nu pot fi concepute altfel decât că a fost

declanșată urmărirea penală împotriva persoanelor bănuite Rabei Ghenadie Xxxxx și Rabei

Andrei Xxxxx, astfel constatând că, termenul de 3 luni urmează a fi calculat din

22.01.2016, din momentul emiterii ordonanței de pornire a urmăririi penale.

La acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că, la soluționarea chestiunii cu

privire la încetarea procesului penal, deoarece există alte circumstanțe care exclud

urmărirea penală și tragerea la răspundere penală, instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că:

- prin ordonanța de începere a urmăririi penale din 22 ianuarie 2016 a fost

dispusă începerea urmăririi penale, în rem conform art. 168 alin. (2) lit. a), c), d) Cod

penal, pe faptul muncii forțate, săvârșite în privința cet. Sava Toader Petru, Gamarț

Alexei Gheorghi și alte persoane, acțiuni săvârșite asupra a două sau mai multe

persoane, de două sau mai multe persoane, de o persoană cu funcție de răspundere;

- din momentul pornirii urmăririi penale până la recunoașterea lui Rabei G. și

Rabei A. în calitate de bănuiți nu au fost efectuate careva acțiuni de urmărire penală

sau măsuri speciale de investigație care le-ar afecta drepturile, libertățile și interesele

personale ale acestora și/sau în temeiul cărora acestora să le fi fost stabilite anumite

restricții ale drepturilor, libertăților de care dispun aceștia în calitate de cetățeni ai

Republicii Moldova. Percheziția efectuată la domiciliul lui Rabei G. a fost urmată

imediat de recunoașterea acestuia în calitate de bănuit;

- Rabei G., prin ordonanța din 18 aprilie 2016 (f.d. 179 v. I), a fost recunoscut în

calitate de bănuit, iar prin ordonanța din 18 iulie 2016 (f.d. 190-191 v. I), a fost pus

sub învinuire, incriminându-i comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit.

a), d) Cod penal, iar prin completare, prin ordonanța din 19 octombrie 2017 (v. II f.d.

79-80), i-a fost incriminat și calificativul art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal,

10

- Rabei A., prin ordonanța din 16 mai 2016 (f.d. 204 v. I), a fost recunoscut în

calitate de bănuit, iar prin ordonanța din 12 august 2016 (f.d. 214-215 v. I), iar prin

completare, prin ordonanța din 19 octombrie 2017 (v. II f.d. 85-86); a fost pus sub

învinuire, incriminându-i comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin. (2) lit. a),

c) Cod penal;

- din decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție nr. 4-1ril-2/2019 din

22.02.2019 asupra recursului în interesul legii, privind interpretarea și aplicarea

prevederilor art. 63 Cod de procedură penală, rezultă că, legea procesual-penală

determină strict, că termenul de menținere a calității de bănuit se calculează

începând cu data emiterii actelor procedurale, prevăzute în art. 63 alin. (1) pct. 1)-3)

Cod de procedură penală, iar în cazul constatării faptului că față de o persoană există

anumite bănuieli rezonabile, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și în raport cu

aceasta, sunt efectuate anumite acțiuni procedurale, care creează repercusiuni

importante asupra situației persoanei, potrivit alin. (11) art. 63 Cod procedură

penală, organele de urmărire penală au obligația să recunoască această persoană în

calitate de bănuit și să aducă la cunoștință informația despre drepturile prevăzute la

art. 64 Cod de procedură penală.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că această instanță pripit a respins ca

nefondat apelul declarat și a menținut sentința de încetare a procesului penal,

deoarece s-au stabilit circumstanțe care exclud posibilitatea tragerii la răspundere

penală a inculpaților, fără a lua în considerație și aceea că, urmărire penală în cauză a

fost pornită pe faptul muncii forțate, în dispozitivul ordonanței de pornire a

urmăririi penale nefiind indicat numele inculpaților, la fel nu a ținut cont de data

emiterii ordonanțelor de recunoaștere în calitatea de bănuiți și dacă până la

recunoașterea lui Rabei A. și Rabei G. în calitate de bănuiți au fost efectuate anumite

acțiuni procedurale, care au creat repercusiuni importante asupra situației

persoanelor.

Totodată, se reține că prima instanță a pronunțat o sentință de încetare a

procesului penal conform prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, însă în partea descriptivă a descris fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită, ceea ce este caracteristic sentinței de condamnare, contrar prevederilor art.

394 alin. (4) Cod de procedură penală, care prevede că partea descriptivă a sentinței

de încetare a procesului penal trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor

pentru încetarea procesului penal.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs reține că, instanța de apel a

menținut sentința la baza căreia au fost puse hotărâri ale Curții Supreme de Justiție,

astfel circumstanțele menționate în aceste hotărâri, nu sunt similare cu cele indicate

în prezenta speță, nefiind relevante cazului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise de către instanța de

11

apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea prevederilor

procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Totodată, instanța de recurs specifică faptul, că obligația de motivare a

hotărârilor judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui

proces echitabil. Conform jurisprudenței CEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, având posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere

de apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003), Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007),

Albina c. Romîniei (2005), Boldea c. Romîniei (2007).

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelant, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce

conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de

apelant, totodată instanța de apel urmează să verifice legalitatea sentinței de încetare

în conformitate cu prevederile legale, iar în caz că va considera că ordonanțele de

recunoaștere în calitatea de învinuiți a lui Rabei A. și Rabei G. au fost emise în

conformitate cu prevederile legale, urmează să aprecieze probele, în urma unei

evaluări în ansamblu și aspectele învinuirilor înaintate, ilucidând faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauză urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării în instanța de apel,

într-un nou complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de

apel, să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate

circumstanțelor cauzei, să țină cont de circumstanțele menționate în decizia

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție nr. 4-1ril-2/2019 din 22.02.2019 asupra

recursului în interesul legii, privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 63

Cod de procedură penală, nominalizată și în prezenta decizie; să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze

clar concluziile sale în decizia adoptată, să emită o soluție clară și motivată, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,

precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, se casează total decizia Colegiului penal al Curții

12

de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-i pe Rabei

Ghenadie Xxxxx și Rabei Andrei Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 15 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

13