1ra-515/2019 — art. 187 alin.2 lit. b, d, e, f CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 13 aprilie 2017 au fost recunoscuți vinovați și condamnați: - Baev Ghenadie, în baza art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă. Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani; - Alexeev Alina, în baza art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă. Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an. 1

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, inculpații Alexeev Alina și Baev Ghenadie, la data de 02.12.2015, aproximativ la ora 20:00, aflându-se în ograda părții vătămate Bogdănaș C., situată în satul Cojușna din raionul Strășeni și, având intenția sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aplicând violența nepericuloasă pentru viață și sănătate, i-au sustras părții vătămate Bogdănaș C., din buzunarul sacoului un telefon mobil de model „Samsung J7”, în valoare de 7 000 lei și mijloace bănești în sumă de 1 800 lei, cauzându- i astfel părții vătămate Bogdănaș C. o daună materială considerabilă în sumă de 8 800 lei.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: 3.1. Avocatul Hedea Daniela în numele inculpatei Alexeev Alina, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu achitarea inculpatei pe motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea apelului declarat, avocatul a indicat că instanța de fond, în pofida legislației pertinente și a principiului potrivit căruia sarcina probațiunii și a demonstrării circumstanțelor revine părții care le invocă, ignorând obligația de a reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe importante pentru soluționarea justă a cazului, încălcând, totodată, prevederile potrivit cărora circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu niciun fel de alte mijloace probante, au admis răsturnarea unor prezumții legale, a admis emiterea unei hotărâri judecătorești bazată doar pe afirmațiile neprobate și neverificate a părții vătămate, fără a le motiva corespunzător. A menționat că motivarea sentinței este transcrierea rechizitoriului și nu conține o apreciere personală și imparțială a instanței, s-a dat apreciere numai acelor porțiuni de declarații care au fost convenabile și folositoare pentru justificarea pedepsei, care i-a fost aplicată lui Alexeev Alina. Nu s-a făcut nici o referire la acele declarații date de către inculpată, care a menționat că partea vătămată a fost acea care a încercat a o abuza sexual, ca urmare a cărui fapt s-a și pornit încăierarea, ca un gest de autoapărare. Din circumstanțele fabulei descrise în rechizitoriu din cele declarate de însăși partea vătămată în mod evident s-a dovedit imposibilitatea existenței unei înțelegeri prealabile și intenției directe în săvârșirea unei infracțiuni. Inculpații se aflau în locuri diferite, iar conflictul dintre inculpata Alexeev Alina și partea vătămată a apărut ca urmare a autoapărării celei dintâi de acțiunile lui Bogdănaș C., iar Baev Ghenadie a intervenit în apărare mai târziu, când a auzit strigătele de ajutor a lui Alina Alexeev. Nu există probe care ar sta la baza supoziției că inculpații au avut intenția sustragerii deschise a bunurilor. Este eronată alegația instanței de fond precum că, vinovăția inculpaților rezultă dintr-un șir de acte procesuale, cum ar fi ordonanțele organului de urmărire penală, descifrările convorbirilor telefonice. De asemenea, avocatul a apreciat critic faptul că, procesul verbal de cercetare la fata locului este din data de 15.12.2015, iar cele incriminate inculpaților se presupune că a avut loc la data de 02.12.2015. Din cadrul materialelor cauzei penale, cât și din cele declarate de către partea vătămată în cadrul ședinței de judecată, nu s-a elucidat dacă partea vătămată a avut la el totuși telefon mobil și ce sumă i-ar fi fost sustrasă, căci din declarațiile acesteia, presupune că ar fi avut 1 000 lei în buzunar. Deci, instanța nu a verificat dacă părții vătămate „îi pare,, sau avea careva bunuri la el? „îi pare,, sau i s-au sustras careva bunuri de la el, sau a scris primul plângerea la poliție 2 ca și cum ar fi fost jefuit, doar pentru a camufla situația cu tentativa de abuz sexual,. Calificarea oferită de acuzare, instanța de fond nu a suprapus-o cu circumstanțele faptice, de exemplu calificarea de la lit. d), prezumă săvârșirea infracțiunii prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință. Alexeev Alina a fost chemată în casă de către partea vătămată pentru a-și lua telefonul de la încărcat, conflictul apărut între dânșii a urmat afară, Baev Ghenadie a intervenit întru apărarea concubinei când conflictul deja se petrecea în afară. Alexeev Alina nu a negat faptul că între ea și partea vătămată a avut loc un conflict, însă afirmă că telefon și bani nu a sustras și nici nu a văzut ca partea vătămată să le dețină. 3.2. Avocatul Panuș Liliana în numele inculpatului Baev Ghenadie, a declarat apel în care a solicitat casarea integrală a sentinței atacate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Baev Ghenadie să fie achitat, pe motiv că nu a săvârșit fapta incriminată. În motivarea apelului declarat, avocatul a invocat că, inculpatul nu a recunoscut vinovăția sa în cele imputate la nici o etapă a procesului penal. Nevinovăția inculpatului Baev Ghenadie se mai dovedește și prin declarațiile martorilor și a părții vătămate. Ultimul fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a declarat că, pe inculpații Baev Ghenadie și Alexeev Alina îi cunoaște ca vecini, nu se află cu ei nici într-o relație. Deseori apela la inculpați după ajutor ca, în timpul când el se afla în deplasări, să aibă grijă de casă și de câinele său. Până la ziua cu pricina niciodată nu i-au dispărut careva bunuri sau mijloace bănești, ba chiar cu inculpații se simțeau ca prieteni. La poliție partea vătămată a telefonat dar nimeni nu i-a răspuns, plângerea a depus-o peste vreo 7-10 zile. Nu susține suma indicată în rechizitoriu a banilor sustrași, o micșorează. Nu poate prezenta acte pe telefonul mobil de model „Samsung J7”, de culoare albă, cartelă cu număr românesc, bonul de plată, Baev Ghenadie nu i-a aplicat careva lovituri, nu a văzut ca Baev să îi sustragă bunurile. La fel, și martorul Glavnenco N. a declarat că ziua nu o tine minte, dar la sfârșitul anului 2015, colegul său de serviciu Bogdănaș C., trebuia să plece într-o deplasare de serviciu în România. Anterior, s-a înțeles cu Bogdănaș C., ca în ziua când trebuia să plece în deplasare, el trebuia să-l transporte pe acesta cu automobilul, din Cojușna până la Gara Auto din Chișinău. Aproximativ pe la ora 21.00, când a venit la domiciliul lui Bogdănaș C. l-a găsit pe acesta murdar de sânge la cap deasupra sprâncenei. Văzând aceasta, l-a întrebat ce s-a întâmplat, la care ultimul ia spus că, la el a venit concubina vecinului său, care l-a lovit cu o piatră în regiunea capului, iar în urma acelei lovituri Bogdănaș C. și-a pierdut cunoștința. În acea seară el, împreună cu Bogdănaș C., a mers la spitalul salvării, unde acestuia ia fost acordat ajutor medical, apoi partea vătămată a plecat în deplasare de serviciu în România. Martorul Codreanu V. a declarat că, ziua, luna nu o tine minte, dar în toamna anului 2015, el l-a primit pe Bogdănaș C. la gazdă în casa din Cojușna care-i aparține cu drept de proprietate, în care nu locuia nimeni. După aceasta, în luna decembrie anul 2015, aproximativ, pe la 21.00, el a fost sunat de Bogdănaș C., care i-a comunicat că la el a venit vecinul pe nume Ghena cu concubina sa, care l-a lovit cu o piatră în cap. Auzind despre cele întâmplate, el i-a spus părții vătămate să se adreseze la poliție, apoi s-a dus la Bogdănaș C. să vadă cât de gravă este problema. L-a găsit pe Bogdănaș C. murdar de sânge cu o tăietură deasupra sprâncenei. Despre faptul că lui Bogdănaș C., în urma acelui conflict cu vecinul său și concubina acestuia, i-a dispărut un telefon mobil și careva mijloace bănești, acesta din urmă în acea seară nu i-a comunicat, deoarece se grăbea să plece în România într-o deplasare de serviciu. 3 De asemenea, nevinovăția inculpaților Baev Ghenadie și Alexeev Alina se mai dovedește și prin probele sub formă de înscrisuri, administrate conform prevederilor legale, la faza urmăririi penale și cercetate minuțios în cadrul cercetării judecătorești și anume: procesul- verbal de depistarea infracțiunii ori constatarea bănuirii rezonabile, unde este indicat că: „...Acționând în temeiul plângerii cet. Dumitrașcu Grigore înregistrată în REI-2 a IP Strășeni nr. 20i533056i7...și că „la 02.12.2015 ora 20:30 la IP Strășeni SG s-a adresat Bogdănaș C. că a fost agresat fizic”. Această probă dovedește că Bogdănaș C. nu s-a adresat la organele de drept și că doar a fost agresat, despre dispariția a careva bunuri nu a menționat. Același fapt s-a confirmat și prin Raportul SG IP Strășeni, unde este primită așa zisa informație prin telefon că, la 20:28 min., Bogdănaș C. a fost doar agresat fizic, prin așa-zisa plângere care este fără număr, fără dată depusă de către pătimit (f.d.5). Declarațiile părții vătămate și a martorului Glavnenco dezbat totalmente probele date: căci Bogdănaș nu a mai vorbit cu polițiștii în acea seară și nici martorului nu i-a răspuns la telefon. Partea vătămată a declarat instanței că, a depus plângerea mai târziu, deoarece a plecat peste hotarele tarii în România, însă potrivit informației de trecere a frontierei (f.d.89) Bogdănaș C. nici nu a ieșit din tara. În speță, în acțiunile inculpatului Baev Ghenadie lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate - jaful. Ultimul i-a despărțit, nu a aplicat nici o violenta față de pătimit, nu a sustras nici un bun. Aceasta se dovedește prin declarațiile proprii ale pătimitului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței. 4.1. În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și just a concluzionat că inculpații Alexeev Alina și Baev Ghenadie sunt vinovați de comiterea infracțiunii de jaf, împrejurările ce dovedesc în afara oricăror dubii culpabilitatea lui Alexeev Alina și Baev Ghenadie au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe acumulate, cercetate la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a conchis că, în pofida faptului că, inculpații în ședințele de judecată nu au recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, este dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și anume: declarațiile părții vătămate Bogdănaș C.; declarațiile martorilor Glavnenco N. și Codreanu V.; probele scrise cercetate de instanța de fond și verificate suplimentar de instanța de apel și anume - plângerea depusă de Bogdănaș C. (f.d.5 vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 15.12.2015 (f.d.6-8 vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.323 din data de 07.12.2015 (f.d.14); procesul-verbal de confruntare din data de 18.02.2016, dintre partea vătămată Bogdănaș C. și martorul Glavnenco N. (f.d.92 vol. I); procesul-verbal din data de 20.03.2016 de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice (f.d.110 vol. I); ordonanța de atașare a mijloacelor ca probă din data de 20.03.2016 (f.d.111 vol. I). Astfel, instanța de apel audiind participanții la proces, verificând prin prisma art.101 Cod de procedură penală, probele administrate la etapa de urmărire penală, cercetare judecătorească 4 în prima instanță și verificate în instanța de apel, a constatat că, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către Alexeev Alina și Baev Ghenadie a infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, după semnele calificative - jaful, adică, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Instanța de apel a atestat că, declarațiile inculpaților Baev Ghenadie și Alexeev Alina privind nevinovăția lor în comiterea faptei penale incriminate se combate prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate și a martorilor nominalizații supra și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de jaf. Vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate este confirmată prin cumulul de probe cercetate, enumerate mai sus, ce coroborează între ele și careva divergențe între declarațiile părții vătămate, a martorilor și probele scrise care ar trezi dubii nu sunt reținute. Astfel, a respins ca nefondat argumentul apărării precum că, inculpații nu au recunoscut vinovăția la nici o etapă a procesului penal, motiv pentru care urmează a fi achitați, or, nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpaților, însă nu o circumstanță ce determină soluția de achitare a acestora. Analizând solicitarea apărării de achitare a inculpaților, instanța de apel a constatat că acest temei nu și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea constatării vinovăției lui Baev Ghenadie și Alexeev Alina în comiterea infracțiunii de jaf. Cu referire la argumentul invocat de partea apărării precum că declarațiile părții vătămate Bogdănaș C. urmează a fi apreciate critic, instanța de apel a enunțat că acesta urmează a fi respins ca nefondat, întrucât declarațiile acesteia nu poartă un caracter contradictoriu, pe parcursul examinării cauzei permanent a dat aceleași declarații, care nu sunt dubioase, coroborează cu declarațiile martorilor și probele scrise cercetate. În cadrul ședințelor judecătorești nu au fost stabilite temeiuri de a considera că, declarațiile părții vătămate sunt neveridice sau poartă un caracter defăimător, sau de răzbunare în privința inculpaților, cu atât mai mult că atât partea vătămată, cât și inculpații au declarat că până atunci se aflau de mai mult timp în relații bune, de vecinătate. Instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apărării precum că, partea vătămată nu a comunicat nimănui despre sustragerea a careva bunuri, or, din declarațiile martorilor Glavnenco N. și Codreanu V. rezultă că ei au venit la Bogdănaș C. imediat după ce a avut loc conflictul, partea vătămată a mers la spital, după care imediat a plecat în deplasare în România, astfel încât nu a depistat din start lipsa bunurilor sustrase. În aceeași ordine de idei, declarațiile pătimitului și a martorului Glavnenco N. coroborează cu procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Bogdănaș C. și martorul Glavnenco N. din care rezultă că, aceștia au confirmat depozițiile făcute anterior, la faza urmării penale (f.d.92 vol. I). Declarațiile părții vătămate Bogdănaș C. coroborează cu declarațiile martorilor Glavnenco N. și Codreanu V.. Totodată, din declarațiile părții vătămate Bogdănaș C. rezultă că, a depus plângerea la 5 poliție doar după ce s-a întors din România (f.d.5 vol. I). Este relevant faptul că, declarațiile părții vătămate Bogdănaș C. coroborează cu declarațiile celorlalți martori și privite în ansamblu, nu lasă loc pentru dubii în ceea ce ține de culpabilitatea lui Baev Ghenadie și Alexeev Alina în comiterea infracțiunii încriminate. Instanța de apel a respins alegația avocatului precum că, din circumstanțele fabulei descrise în rechizitoriu din cele declarate de însăși partea vătămată se dovedește imposibilitatea existenței unei înțelegeri prealabile și intenții directe în săvârșirea unei infracțiuni. În acest sens, instanța de apel a reținut că în cadrul infracțiunii de jaf, nu este necesar ca să existe o înțelegere prealabilă între inculpați pentru ca acțiunile acestora să fie calificate în baza art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, or, intenția inculpaților a fost unică. De asemenea, argumentul precum că nu există probe care ar sta la baza supoziției că, inculpații au avut intenția de a sustrage bunurile, or, intenția la caz rezultă chiar din acțiunile inculpaților. Cu referire la alegația apărării precum că, conflictul dintre inculpata Alexeev Alina și partea vătămată, a apărut ca urmare a autoapărării ei de acțiunile lui Bogdănaș C., iar Baev Ghenadie a intervenit în apărare mai târziu, când a auzit strigăte de ajutor, instanța de apel a respins-o ca declarativă, deoarece această versiune aparține inculpatei și nu a fost confirmată prin nici o altă probă. Mai mult, deși inculpații susțin că comportamentul lui Alexeev Alina a fost o reacție la agresiunea sexuală din partea lui Bogdănaș C., nici Baev Ghenadie și nici Alexeev Alina nu s-au adresat cu careva plângeri la organele de poliție în privința acțiunilor lui Bogdănaș C., fapt confirmat de cei doi în ședința instanței de apel. În privința argumentului că procesul-verbal de cercetare la fața locului este din data de 15.12.2015, iar cele incriminate inculpaților se presupune că au avut loc la data de 02.12.2015, instanța le-a respins și a reiterat că, plângerea a fost depusă de către Bogdănaș C. la poliție după ce s-a întors din deplasare și nu imediat după ce a avut loc jaful, iar inculpații, pe parcursul urmăririi penale nu au contestat careva acte procesuale ale organului de urmărire penală și nu au înaintat careva plângeri potrivit prescripțiilor legale. La verificarea corectitudinii stabilirii și individualizării pedepsei inculpaților Baev Gheandie și Alexeev Alina, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpaților, de comportamentul lor până la comiterea infracțiunii și după comiterea faptei penale, de limitele de pedeapsă, stabilite în art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, a numit corect pedeapsa minimă, sub formă de 5 ani închisoare, fără amendă, cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art.90 Cod penal.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul Rotaru Tamara în numele inculpatului Baev Ghenadie, care, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri, prin care Baev Ghenadie să fie achitat, din lipsa faptului infracțiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a examinat apelul părții apărării formal, schimonosind probele administrate și cercetate în ședința de judecată, iar motivarea deciziei s-a redus doar la copierea motivării sentinței instanței de fond; - atât sentința cât și decizia instanței de apel sunt neîntemeiate și ilegale, la baza cărora au fost puse doar bănuieli, fiind lipsă a unui careva suport probant, încălcând grav prevederile legale, admițând nu o singură eroare gravă de fapt, ce a dus la examinarea eronată a cauzei; - la baza deciziei sunt puse doar declarațiile părții vătămate care este parte cointeresată și care a fost audiat de câteva ori în cadrul urmăririi penale, declarațiile fiind contradictorii, or, 6 conform procesului verbal de audiere suplimentară, partea vătămată declară - „...de noi s-a apropiat Ghenadie care nu m-a lovit, doar m-a îmbrâncit, cred că încerca să ne despartă, tot atunci am pierdut cunoștința ...” (f.d.90). Apare întrebarea : „când și-a pierdut cunoștința partea vătămată în pragul casei sau în ogradă, înainte de a-l vedea pe Baiev Gh. sau după ce l-a văzut sau în genere nu și-a pierdut cunoștința”; - toate aceste întrebări urmau să fie elucidate în ședința de judecată în instanța de apel primind răspuns de la partea vătămată, însă Bogdănaș C. nu a binevoit să se prezinte, deși a fost dispusă aducerea forțată. Neprezentarea părții vătămate la Curtea de Apel dovedește încă odată că partea vătămată dând-u-și seama că a depus declarații contradictorii atât la urmărirea penală cât și în instanța de fond și prezentându-se în ședință, se va afla într-o mare dificultate de a răspunde la întrebările sus menționate. Din declarațiile martorului Vitalie Codreanu (f.d.30, 91) reiese că, atunci când a venit el la casa unde a avut loc conflictul, a văzut partea vătămată care avea la sprinceană câteva picături de sânge, hainele nu erau prăfuite, de unde ar rezulta că Bogdănaș în genere nu și-a pierdut cunoștința; - cele menționate de către martor sunt veritabile luând în considerație că, Codreanu Vitalie este fost colaborator și actual pensionar al MAI și are o experiență profesională la nivel; - declarațiile depuse de inculpați sunt consecutive, ceea ce instanțele nu au luat în vedere, iar declarațiile părții vătămate sunt contradictorii.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând respingerea acestuia, cu menținerea hotărârilor atacate, ca fiind legale și întemeiate.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 mai 2018, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. 7.1. În argumentarea deciziei pronunțate, instanța de recurs a statuat că, la baza sentinței de condamnare a inculpaților Baev Ghenadie și Alexeev Alina, învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, au fost puse declarațiile părții vătămate Bogdănaș C., soluție menținută de instanța de apel. În urma examinării proceselor-verbale de audiere a părții vătămate, instanța de recurs a constatat că acestea sunt contradictorii între ele, și anume: - conform procesului-verbal privind actele constatare din 07.12.215 (f.d.9 vol. I), partea vătămată a declarat ,,… l-am văzut pe Ghena că se ridica spre noi și la un moment dat am simțit o lovitură puternică cu un obiect în regiunea capului, și anume la ochiul stâng. La acel moment Alina era la o distanta de 30 cm, iar Ghenadie ceva mai departe și anume Alina a lovit în mine. Mi-a izbucnit sânge pe loc, de durere mi-am pierdut cunoștința”; - conform procesului-verbal de audiere a părții vătămate din 29.12.2015 (f.d.26 vol. I), acesta a declarat următoarele ,,…atunci eu m-am deplasat pe pragul casei să o întreb ce se întâmplă, atunci i-am văzut pe ambii pe pragul casei, Alina se adresa în adresa mea cu cuvinte necenzurate și îmi cerea banii și cheile de la casă și parcă s-a îndreptat spre mine, eu am întins mâinile s-o opresc, dar în acel moment de mine s-a apropiat și cet. Ghenadie, aplicându- mi ambii lovituri peste diferite părți ale corpului, la un moment dat cet. Alina a ridicat mâna în care avea o piatră și m-a lovit în regiunea feței deasupra ochiului, după care mi-am pierdut cunoștința, când mi-am revenit … am depistat că îmi lipsește telefonul de model Samsung J7 7 și banii în sumă de 1 800 lei”; - conform procesului-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate din 25.01.2016 (f.d.32 vol. I) aceasta a declarat următoarele ,,… după ce mi-am revenit … am întrat în casă și l-am apelat pe cet. Codreanu Valeriu care a venit foarte repede, venind la mine i-am comunicat că cet. Alina m-a lovit cu o piatră la cap, apoi Ghenadie cu picioarele peste corp, după care mi-am pierdut cunoștința, la acel moment eu nu știam că mi-a fost sustras telefonul și banii, de aceia nu i-am comunicat cet. Codreanu că mi-au fost sustrași, atunci peste un timp a venit la mine la Cojușna, Glavnenco Nicolae cu care m-am înțeles anterior, cu el am mers la spitalul de urgența din or. Chișinău, unde i-am spus că mi-a fost sustras un telefon de model Samsung, despre bani nu țin minte dacă i-am comunicat”, iar conform procesului-verbal de audiere a martorului Glavnenco Nicolae din 28.01.2016 (f.d.32 vol. I), acesta a relatat următoarele: ,,… după care la cet. Bogdănaș a venit soția acelui bărbat și 1-a lovit cu o piatră în regiunea capului zicându-i „ca tu să mori'', era singură fără bărbat, cet. Bogdănaș a spus că de la lovitură a căzut jos pierzându-și cunoștința pentru câteva secunde. Când s-o revenit a spus că-i lipsește un telefon mobil…”; - conform procesului-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate din 18.02.2016 (f.d.90 vol. I), aceasta a declarat următoarele ,,…și atunci am văzut cum cet. Alina a ridicat mâna dreaptă în sus și m-a lovit cu ea în regiunea capului în care am văzut avea o piatră, în acest moment eu mi-am pierdut pentru câteva secunde echilibru l-am văzut la colțul casei pe cet. Ghenadie. În acel moment Alina îmi aplica lovituri cu mâinile peste corp, dar nu erau lovituri puternice, erau mai bine spus niște îmbrânceli, eu încercam să mă apar și o împingeam, de noi s-a apropiat cet. Ghenadie care nu m-a lovit doar m-a îmbrâncit cred că încerca să ne despartă, tot atunci auzeam cum Alina striga „Ghena maceștil”, la un moment eu mi-am pierdut cunoștința…”; - conform procesului-verbal de audiere a părții vătămate din 27.02.2017 (f.d.15 verso vol. II), acesta a declarat că ,,În haina mea era suma de bani de 1 000 lei”. Instanța de recurs a constatat că, este afectată obiectivitatea analizei declarațiilor menționate, ce au stat la baza concluziei de condamnare a inculpatului, or, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe declarații contradictorii. De asemenea, conform rechizitoriului fapta a fost constatată ca fiind săvârșită la 02.12.2015, însă procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost întocmit abia 15.12.2015 (f.d.6 vol. I), adică abia peste treisprezece zile. Argumentele părții vătămate Bogdănaș C. privind motivele adresării cu o plângere la IP Strășeni mai târziu decât ziua comiterii faptei, nu au fost confirmate, deoarece la materialele dosarului nu este anexat nici o dovadă privind plecarea ultimului în acea zi în România, după cum a declarat. Circumstanțele expuse atestă că ambele instanțe nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2018 au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Baev Ghenadie a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, pe motiv că 8 fapta nu a fost săvârșită de inculpat; s-a încetat procesul penal în privința lui Alexeev Alina în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, din motiv că fapta acesteia constituie contravenție; s-a încetat procesul contravențional în privința lui Alexeev Alina în baza art.78 alin. (2) Cod contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție prevăzut la art.30 Cod contravențional. 8.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin rechizitoriu Baev Ghenadie este învinuit precum că, la data de 02 decembrie 2015, aproximativ ora 20.00, aflându-se în ograda părții vătămate Bogdănaș C., situată în satul Cojușna, raionul Strășeni, având intenția sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aplicând violența nepericuloasă pentru viață și sănătate, i-au sustras părții vătămate Bogdănaș C., din buzunarul sacoului un telefon mobil de model „Samsung J7” în valoare de 7 000 lei și mijloace bănești în sumă de 1 800 lei, cauzându- i astfel părții vătămate Bogdănaș C., o daună materială considerabilă în sumă de 8 800 lei. Alexeev Alina la data de 02 decembrie 2015, aproximativ ora 20:00, aflându-se în ograda casei lui Bogdănaș C., situate în satul Cojușna, raionul Strășeni, având scopul comiterii unei vătămări ușoare, i-a aplicat ultimului o lovitură cu o piatră în regiunea feței, urmare a căreia, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.323 din 07 decembrie 2015 s-au depistat plagă contuză a sprâncenei pe stânga, echimoză la ochiul stâng, care sa format sub acțiunea traumatică a unui corp ascuțit, posibil în timpul și circumstanțele indicate, duce la dereglarea sănătății până la 21 zile și se clasifică ca vătămări corporale ușoare. Instanța de apel a dat o nouă apreciere probelor administrate, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, constatând că, fapta săvârșită de inculpata Alexeev Alina nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate, ci constituie o contravenție. Astfel, din declarațiile părții vătămate, a martorilor Glavnenco N., Codreanu V., prezentate în ședința de judecată în primă instanță nu dovedesc jaful imputat inculpaților. Prin urmare, analizând declarațiile părții vătămate Bogdănaș C. prezentate pe întreg procesul penal, instanța de apel a constatat că acestea sunt contradictorii între ele, iar declarațiile martorilor Glavnenco N. și Codreanu V. nu sunt directe, adică acestea declară despre circumstanțele faptei din spusele părții vătămate. Instanța de apel a constatat că, partea acuzării n-a prezentat probe certe și concludente ce ar demonstra că inculpații l-au jefuit pe Bogdănaș C., or, declarațiile acestuia, în acest sens, nu au acoperire probatorie și se combat prin celelalte probe administrate. Astfel, instanța de apel a stabilit că fapta inculpatei întrunește elementele contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional, adică vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății. Cu privire la răspunderea contravențională în baza art.78 alin.(2) Cod contravențional, a intervenit prescripția, dat fiind că, la timpul săvârșirii faptei, în conformitate cu prevederile art.30 alin.(2) Cod contravențional în vigoare la acel moment, termenul de prescripție era de 3 luni. Potrivit art.461 Cod contravențional, conjugat la art.art.26 lit. d) și 30 alin.(1) Cod contravențional, dacă, pe parcursul judecării cauzei, se constată temeiul prevăzut la art.441 alin.(2), lit. b) Cod contravențional, instanța încetează procesul contravențional. Astfel, instanța de apel a considerat necesar a înceta procesul în conformitate cu art. 441 alin.(l) lit. b) Cod contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție și tragere la 9 răspunderea contravențională care era de trei luni. Cu privire la temeiurile de fapt și de drept care au condus la soluția privind achitarea inculpatului Baev de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2), lit. b), d), e) și f) Cod penal, instanța de apel a reținut că, probele prezentate instanței de judecată în sprijinul învinuirii nu constituie o bază probatorie pentru condamnarea inculpatului Baev Gh., astfel probele prezentate sânt adiacente și indirecte în raport cu declarațiile inculpaților, astfel încât, din conținutul lor nu rezultă date informative clare și precise cu privire la circumstanțele în care se pretinde că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2), lit. b), d), e) și f) Cod penal, imputată inculpatului. Prin urmare, instanța de apel a considerat că în cazul în care există dubii rezonabile în probarea învinuirii înaintate inculpatului prin rechizitoriu, care nu pot fi înlăturate, condamnarea inculpatului Baev Gh. nu poate fi bazată pe presupuneri, dat fiind că, procesul penal este guvernat de principiul constituțional și convențional - prezumția nevinovăției. În baza celor expuse, instanța de apel a reținut că prin ansamblul de probe cercetate de prima instanță, verificate și re-apreciate de instanța de apel, nu sa confirmă vinovăția inculpatului Baev Gh. în săvârșirea infracțiunii imputate, se impune achitarea acestuia de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2), lit. b), d), e) și f) Cod penal în temeiul că fapta nu a fost săvârșită de inculpatul Baev Ghenadie.

Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, procurorul a atacat decizia cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței, deoarece apelurile au fost greșit admise. Recurentul menționează că, potrivit prevederilor art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul, în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii și acesta este expus neclar. În motivarea recursului ordinar, procurorul a invocat că, în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetărilor judecătorești s-a stabilit cu certitudine vina inculpaților în comiterea infracțiunii încriminate prin declarațiile părții vătămate, a martorilor Glavnenco N., Codreanu V., cât și probele scrise cercetate de prima instanță și verificate suplimentar de instanța de apel. Astfel, prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către Alexeev Alina și Baev Ghenadie a infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2), lit. b), d), e) și f) Cod penal. Analizând declarațiile inculpaților privind nevinovăția acestora în comiterea faptei penale incriminate, acestea se combat prin totalitatea de probe analizate și cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate și a martorilor și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Din conținutul materialului probator analizat, cu certitudine se constată că, inculpații în împrejurările stabilite au comis fapta incriminată prin rechizitoriu.

Judecând recursul ordinar declarat de procuror, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente de fapt și de drept. Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, fără citarea părților, este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. 10 Potrivit recursului declarat, recurentul invocă temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar. Colegiul penal lărgit concluzionează că, acest temei pentru declararea recursului ordinar, nu și-a găsit confirmare la judecarea recursului declarat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Astfel, Colegiul penal lărgit relevă că, motivul principal invocat de recurent, vizează critica aprecierii probelor de către instanța de apel. În contextul dat, Colegiul penal lărgit reține că, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest sens, este necesar de a menționa că potrivit art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Totodată, Colegiul penal lărgit statuează că, critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material. Aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit va respinge argumentele recurentului în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile. În același context, Colegiul penal lărgit constată că temeiurile pentru recurs invocate de recurent, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar nu și-au găsit confirmare în prezenta cauză, fiind invocate nemijlocit întru susținerea criticii privind aprecierea probelor, cu mențiunea asupra faptului că, instanța de apel nu a apreciat în mod corespunzător probele prezentate în sprijinul învinuirii. Colegiul penal lărgit reține, că, instanța de apel, analizând probele administrate de organul de urmărire penală, cercetate de prima instanță, verificate și re-apreciate de instanța de apel, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la încetarea procesului penal în privința lui Alexeev Alina învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, din motiv că fapta acesteia constituie contravenție și de achitare a lui Baev Ghenadie de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. 11 Raportând aceste argumente la conținutul deciziei atacate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției pronunțate, apreciind just că probatoriul administrat nu dovedește săvârșirea de către inculpați a jafului, adică, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei cu cauzarea de daune în proporții considerabile, menționând corect că declarațiile părții vătămate Bogdănaș C. prezentate pe întreg procesul penal, sunt contradictorii între ele, iar declarațiile martorilor Glavnenco N. și Codreanu V. nu sunt directe, adică acestea declară despre circumstanțele faptei din spusele părții vătămate, astfel încât - din conținutul lor nu rezultă date informative clare și precise cu privire la circumstanțele în care se pretinde că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2), lit. b), d), e) și f) Cod penal, imputată inculpaților. Totodată, instanța de apel just a menționat, că declarațiile inculpaților prezentate în tot cursul procesului penal, inclusiv în fața instanței de apel, coroborate cu raportul de expertiză medico-legală nr.323 din 07.12.2015, demonstrează vinovăția inculpatei Alexeev Alina în săvârșirea vătămării intenționate ușoare care a provocat o dereglare de scurtă durată sănătății părții vătămate Bogdănaș C. Colegiul penal lărgit consideră necesar a menționa că, pe parcursul procesului penal, inculpata Alexeev Alina a recunoscut că din cauza acțiunilor indecente ale părții vătămate Bogdănaș C., i-a aplicat o lovitură cu o piatră în regiunea feței. Acțiunile respective, au fost confirmate de inculpatul Baev Ghenadie și de maturii audiați. De asemenea instanța de recurs remarcă faptul că, probele administrate în cauză demonstrează că, intenția și scopul acțiunilor inculpatei Alexeev Alina privind cauzarea vătămării ușoare a integrității corporale părții vătămate este în legătură cu relațiile reciproc ostile survenite între părți, precum și că inculpați n-au sustras deschis de la partea vătămată un telefon mobil de model „Samsung J7” în valoare de 7 000 lei și mijloacele bănești în sumă de 1 800 lei, iar partea acuzării n-a prezentat probe certe și concludente ce ar demonstra că, inculpații l-au jefuit pe Bogdănaș C., or, declarațiile acestuia, în acest sens, n-au acoperire probatorie și se combat prin celelalte probe administrate. Asupra celor menționate, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel just a statuat că, între inculpata Alexeev Alina și partea vătămată Bogdănaș C. a început un conflict, iar inculpatul Baev Ghenadie a intervenit pentru a aplana conflictul iscat, încercând să-i despartă pe Alexeev Alina și Bogdănaș C. care, la acel moment se îmbrânceau. În aceste circumstanțe instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia, că învinuirea înaintată inculpaților în săvârșirea jafului este bazată pe presupuneri, iar probele administrate la dosar dovedesc prezența în acțiunile inculpatei Alexeev Alina a elementelor contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional, adică vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății. Prin urmare, instanța de apel corect a constatat vinovăția inculpatei Alexeev Alina în săvârșirea contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor. De asemenea, Colegiul penal lărgit luând în considerație constatările instanței de apel efectuate în urma reaprecierii probelor, susține concluziile din decizia atacată și ține să 12 reitereze că, potrivit art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului, aceste prevederi găsindu-și reflectare în cauza penală în privința inculpatului Baev Ghenadie. Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că, temeiul invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare la judecarea recursului, erori de drept în speța examinată nu s-au comis și prin urmare, hotărârea atacată este una legală și întemeiată, considerente din care recursul declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2018, în cauză penală privindu-i pe Baev Ghenadie xxxx și Alexeev Alina xxxx, cu menținerea deciziei atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 23 august 2019. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Nadejda Toma Victor Boico Oleg Sternioală 13