1ra-1421/19 — Art. 164 alin. 1, 2011 alin. 2 lit. a Cp

1ra-1421/19 — Art. 164 alin. 1, 2011 alin. 2 lit. a Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1421/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de

avocatul Agatii Nadejda în numele inculpatului Vicol Ion, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Vicol Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.05.2018 – 05.09.2018;

Instanța de apel: 27.09.2018 – 04.03.2019;

Instanța de recurs: 05.06.2019 – 29.10.2019;

A C O N S T A T AT :

Vicol Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute la art.

164 alin. (1) și art. 2011 alin. (1) lit. b) Codul penal, stabilindu-i:

- în baza art. 164 alin. (1) Codul penal pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Codul penal, pedeapsa cu închisoare pe

termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Codul penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Vicol Ion

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis;

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) Codul penal, pentru cumul

de sentințe, prin adăugare totală la pedeapsa aplicată în temeiul prezentei

sentințe a pedepsei neexecutate, stabilite prin sentința Judecătoriei Hîncești cu

nr. 1-516/15 din 17 mai 2016, i s-a stabilit lui Vicol Ion pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

1

aflându-se în condiții de conlocuire cu soția sa Vicol Eugenia și copiii minori

XXXXX, a.n. XXXXX și XXXXX, a.n. XXXXX, în satul XXXXX, raionul XXXXX, cu care,

potrivit prevederilor art. 133/1 alin. (1) din Codul penal este membru de

familie, în perioada cînd soția sa se afla la muncă în Italia, aprilie 2017 - august

2017, din motive de gelozie, prin intermediul mesageriei telefonice, a

amenințat-o pe Vicol Eugenia cu moartea copiilor minori XXXXX, spunându-i că,

le va tăia gâtul și le va da foc să ardă, arătându-i demonstrativ un foc aprins din

haine în mijlocul casei. Tot atunci, Vicol Ion a aplicat violență fizică față de fiica

minoră XXXXX, lovind-o în cap cu un borcan de conservă și a tras-o de păr

pentru ca s-o urce forțat pe masă să poată fi văzută de Vicol Eugenia,

amenințare pe care Vicol Eugenia a perceput-o ca reală, fapt ce a determinat-o

să revină în Moldova la 08 august 2017. Ulterior, Vicol Ion, în zilele de 06 și 07

septembrie 2017, cînd Vicol Eugenia se deplasa spre Italia, aflându-se în vama

Ungariei, din motive de gelozie impunându-și voința și controlul personal

asupra soției, a obligat-o să se întoarcă în Moldova, în caz contrar va omorî

copiii și va da foc la casă. Ca rezultat al amenințărilor primite, Vicol Eugenia s-a

întors înapoi în Republica Moldova. În continuarea acțiunilor sale infracționale

Vicol Ion la data de 08 septembrie 2017, supărat că, Vicol Eugenia a intrat în

Moldova prin vama Sculeni, dar nu prin vama Albița cum considera el,

impunându-și voința și controlul personal asupra soției, a amenințat-o telefonic

pe ultima să se deplaseze anume pe strada Tighina din orașul Chișinău, dar nu

regiunea Centrului „Maraton" cum dorea ea, în caz contrar, va tăia gîtul copiilor,

acțiuni însoțite de aplicarea violenței fizice în privința copiilor, lovindu-i peste

corp cu un băț. Ajunsă în or. Chișinău, pe marginea traseului, regiunea „Poltava",

Vicol Eugenia a fost maltratată de către Vicol Ion cu pumnii și picioarele,

amenințată că, va fi aruncată în râu, sau o va tăia pe bucățele și o va arde cu

acid, amenințări care au înspăimântat-o pe Vicol Eugenia,percepându-le ca

reale. Tot în ziua de 08 septembrie 2017, noaptea, Vicol Ion, aflându-se în

preajma satului Ciuciuleni, raionul Hîncești, continuându-și acțiunile sale

agresive față de Vicol Eugenia, din motive de gelozie, dorind să afle dacă a fost

înșelat de ultima, a maltratat-o în prezența copiilor, aplicându-i lovituri peste

corp cu pumnii și picioarele, a amenințat-o cu moartea, spunându-i că-i taie

gîtul cu cuțitul pe care-l avea în mână și-l demonstra, urmare a scos un borcan

lichid, spunând că, este acid și o va arde.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, Vicol Ion la data de 11

septembrie 2017, la domiciliul din satul Ciuciuleni, raionul Hîncești, continuând

să-și impună voința și controlul personal asupra soției sale Vicol Eugenia,

aplicându-i lovituri peste corp, a obligat-o să se deplaseze împreună cu el în or.

Chișinău și să afle din Gara de Nord informații despre presupusul ei XXXXX cu

care s-ar fi deplasat ea spre Moldova. În seara acelei zile, la domiciliul din satul

XXXXX, raionul XXXXX, Vicol Eugenia a fost din nou amenințată de către Vicol

Ion cu cuțitul, obligând-o să recunoască despre relația ei cu amantul. Urmare,

Vicol Ion, acționând din motive de gelozie și răzbunare, a capturat-o și privat-o

deplin de libertate pe Vicol Eugenia, împotriva voinței sale, legându-i gura,

2

mîinile și picioarele, apoi a dus-o cu forța sa musculară în beciul gospodăriei lor

unde, timp de aproximativ o oră, a torturat-o fizic și psihic, aplicându-i lovituri

peste corp cu pumnii și picioarele, amenințând-o cu moartea și cu vătămarea

gravă a integrității corporale și a sănătății. Ca rezultat al acțiunilor violente

fizice și psihice comise de Vicol Ion în privința soției sale Eugenia Vicol, ultimei,

conform Raportului de expertiză judiciară nr. 201822D0013 din 24.01.2018, i-

au fost cauzate multiple echimoze pe cap, corp și membre, excoriații pe buza

superioară și antebrațul stâng, leziuni ce se califică ca vătămări corporale

neînsemnate, iar conform Raportului de constatare - evaluare nr. 20 din 06

noiembrie 2017 întocmit de Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii

„Memoria", i-a fost stabilit diagnosticul: consecințele traumatismelor cranio-

cerebrale repetate. Sindromul organic cerebral post - traumatic. Tulburare de

stres traumatic (PTSD). Nevroza post-traumatică. Sindromul anxios-depresiv cu

manifestări psiho-somatice. Sindromul neurastenic persistent. Ca rezultat al

comportamentului său violent, Vicol Ion a atentat la primejduirea dezvoltării

psihice normale a copiilor săi minori, în dezvoltarea la ei a unor reprezentări

eronate despre viața și relațiile de familie, îngrădindu-se prin aceasta interesul

superior al copilului.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Vicol Ion a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. b) Codul penal, calificându-le

după semnele: acțiunea intenționată, comisă de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei, manifestată prin izolare și intimidare în scop

de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei și la art. 164

alin. (1) Codul penal, calificându-le după semnele: răpirea unei persoane.

interesele inculpatului Vicol Ion, în termeni legali, solicitând: admitere apelului

și casarea sentinței, cu achitarea inculpatului Vicol Ion, invocând următoarele

argumente:

- instanța de judecată, în cauza dată nu a respectat prevederile legale, nu a

făcut analiza obiectivă a tuturor probelor anexate la dosar, cât și a celor

examinate în cadrul cercetării judecătorești, preferind doar probele convenabile

pentru concluzia făcută în sentință, ignorând declarațiile inculpatului, pe care

s-a bazat apărarea;

- învinuirea formulată în rechizitoriu este confuză și neclară, nu conține

elementele componenței infracțiunii de răpire a persoanei, astfel în învinuire nu

se conține nimic referitor la faptul că partea vătămată a fost capturată, că ar fi

fost reținută, că ar fi fost privată de libertate și în ce anume au constatat aceste

acțiuni în raport cu partea vătămată, în învinuire s-a indicat în mod abstract că

partea vătămate a fost dusă în beci;

- potrivit rechizitoriului, acesta se învinuiește de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 164 alin. (1) Cod penal. Acuzarea nu a indicat locul, timpul,

modul săvârșirii faptelor, formei și gradului de vinovăție a inculpatului,

motivelor și consecințele infracțiunii. În actul de învinuire lipsește cu

desăvârșire descrierea și incriminarea inculpatului a eventualelor evenimente

și fapte derulate la domiciliu. Astfel, nu este clar în ce circumstanțe concrete, în

3

viziunea acuzării, a derulat și s-a consumat infracțiunea de răpire de persoane,

imputată inculpatului, care nu și-a găsit suport probatoriu în cadrul cercetării

judecătorești..., a capturat-o și privat-o de libertate.;

- chiar dacă inculpatul a recunoscut faptul aplicării a câtorva palme soției,

apărarea notează că prin Legea RM nr. 196 din 28 iulie 2016 „pentru

modificarea și completarea unor acte legislative" (MO nr. 306-313/661 ) a fost

introdus un element obligatoriu la art. 2011 Codul penal și anume că violența în

familie trebuie să fie soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale, iar

pentru a fi calificate conform art. 78, 781 Codul contravențional, acțiunile

violente trebuie să cauzeze cel puțin vătămări neînsemnate a integrității

corporale, prin urmare legea dată a avut scop intensificarea activității și

ridicarea eficienței în combaterea violenței domestice. Adică în perioada aprilie-

septembrie 2017 acțiunile lui Ion Vicol nu puteau fi încadrate în prevederile

art.2011 Codul penal, violență în familie, deoarece fapta nu era prevăzută de

lege ca infracțiune... Respectiv, raportând urmările survenite în cazul dat la cele

indicate de către legiuitor în dispoziția art. 2011 alin. (1) Codul penal coroborat

cu art. 2011 alin. (2) lit. a) Codul penal, rezultă că faptele de violență în familie

incriminată lui Ion Vicol nu a fost decriminalizată, în continuare fiind pasibile de

pedeapsă faptele prejudiciabile (violența) comise de către membrii de familie.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Agatii Nadejda în

numele inculpatului Vicol Ion, cu menținerea sentinței fără modificări.

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și a ajuns în mod corect la concluzia că inculpatul Vicol Ion Ion a

săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a stabilit, că deși inculpatul Vicol Ion vina nu a

recunoscut-o, prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la

vinovăția lui în comiterea infracțiunilor imputate. Prima instanță s-a bazat pe

următoarele probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele, cum ar fi:

- Declarațiile părții vătămate Vicol Eugenia;

- Declarațiile părții vătămate minore XXXXX;

- Declarațiile martorului Gonța Angela;

- plângerea Eugeniei Vicol din 13 septembrie 2017;

- raportul de constatare medico - legală nr. 558 din 25 septembrie 2017;

- raportul de constatare - evaluare nr. 20 din 06.11.2017;

- raportul de evaluare psihologică a copilului XXXXX;

- raportul de evaluare psihologică a copilului XXXXX;

- raportul de constatare medico-legală nr. 201802P0354 din 30 ianuarie

2018.

4

Astfel, analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și

apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe,

analizate, instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina

inculpatului Vicol Ion în comiterea infracțiunilor imputate și care combat

argumentele declarate de către partea apărării. Instanța de apel a conchis că,

declarațiile inculpatului Vicol Ion prin care nu-și recunoaște vina în comiterea

infracțiunilor imputate nu corespund adevărului și au fost depuse în încercarea

de a se eschiva de la răspunderea penală și se combat prin probele analizate și

apreciate supra de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101

Codul de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a menționat faptul că, argumentele invocate de

inculpat au fost combătute și în sentința primei instanțe. A reiterat instanța de

apel că inculpatul în instanța de fond a declarat că nu recunoaște toate cele

imputate de partea acuzării în acest sens menționând că nu este vinovat de

comiterea infracțiunii imputate. A mai reiterat instanța de apel că, declarațiile

părții vătămate Vicol Eugenia sunt reținute drept veridice, deoarece acestea au

fost date sub jurământ, fiind avertizată de răspundere penală, la fel fiind audiată

la diferite etape a urmăririi penale și în instanța de fond a dat declarații

analogice, consecvente, fiind în coroborare și cu alte probe enunțate mai sus.

Aceste declarații în colaborare cu tot spectru de probe prezente la respectiva

cauză cu certitudine dovedesc vina inculpatului iar depozițiile inculpatului în

instanță, se apreciază drept o versiune a acestuia de apărare și o modalitate de

eschivare de la răspunderea penală, care relevă - dincolo de orice îndoială

rezonabilă - împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunile imputate. Astfel,

cum s-a dovedit în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul Vicol Ion și-a

realizat intenția criminală pe parcursul unei perioade de timp cuprinse între

luna aprilie a anului 2017 și 11 septembrie 2017, pe durata căreia a săvârșit

mai multe acțiuni de intimidare a victimei, manifestate fizic și verbal, sub formă

de violență fizică și psihologică în raport cu partea vătămată Vicol Eugenia, dar

și cu copiii săi minori, urmărind în acest sens scopul de a-și impune voința și

controlul personal asupra victimei Vicol Eugenia. Prin urmare, acțiunile comise

de Vicol Ion alcătuiesc în ansamblu o infracțiune unică, prelungită.

La fel, instanța de apel a menționat că, la individualizarea și stabilirea

categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel urmează să

examineze dacă s-a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 și 78 Codul penal,

dacă instanța reiese din scopul pedepsei penale, care urmărește restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

recurs ordinar avocatul Agatii Nadejda în numele inculpatului Vicol Ion, prin

care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului primei instanței, cu

5

încetarea procesului penal în privința inculpatului învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal și achitarea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (1) Cod penal.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 12)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- nu a fost demonstrat că Vicol Ion a prejudiciat relațiile sociale cu privire la

libertatea fizică a persoanei, deoarece nu a fost probată latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute la art. 164 Cod penal, care constă în fapta prejudiciabilă

alcătuită din: 1) capturarea victimei; 2) deplasarea victimei din habitatul ei

permanent sau provizoriu (locul de trai, de muncă, de odihnă, de tratament

etc); 3) reținerea victimei (cu privarea deplină de libertate) împotriva voinței

sale sau neluându-se în seamă voința ei;

- instanța de apel nu a luat în calcul prevederile legale enunțate, a admis

abateri de la principiul efectului devolutiv și neagravării situației apelantului,

prin faptul, că a tratat extins acțiunile lui Vicol Ion, prin încriminarea arbitrară a

infracțiunilor, prevăzute de art. art. 2011 și 164 alin. (1) Cod penal;

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești nu

s-a dovedit existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (1) și 2011

Cod penal și a vinovăției inculpatului în comiterea acesteia sunt eronate și

contradictorii, de asemenea concluziile date sunt contrare probatoriului

administrat la judecarea cauzei și a cadrului juridic pertinent;

- învinuirea formulată în rechizitoriu este confuză și neclară, nu conține

elementele componenței infracțiunii de răpire a persoanei, astfel în învinuire nu

se conține nimic referitor la faptul că partea vătămată a fost capturată, că ar fi

fost reținută, că ar fi fost privată de libertate și în ce anume au constatat aceste

acțiuni în raport cu partea vătămată, în învinuire s-a indicat în mod abstract că

partea vătămate a fost dusă în beci. La fel nu a indicat locul, timpul, modul

săvârșirii faptelor, formei și gradului de vinovăție a inculpatului, motivelor și

consecințele infracțiunii. În actul de învinuire lipsește cu desăvârșire descrierea

și incriminarea inculpatului a eventualelor evenimente și fapte derulate la

domiciliu. Nu este clar în ce circumstanțe concrete, în viziunea acuzării, a

derulat și s-a consumat infracțiunea de răpire de persoane, imputată

inculpatului, care nu și-a găsit suport probatoriu în cadrul cercetării

judecătorești..., a capturat-o și privat-o de libertate;

- partea vătămată a indicat că fiind dusă în beci i s-au legat mâinile și gura,

fiind examinată de către legist nu s-au confirmat careva leziuni de acest gen. Nu

au fost stabiliți martori ( vecini), care ar fi auzit gălăgie în acea zi când se

presupune că s-a comis fapta încriminată;

- Ion Vicol a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 201/1 alin. (1) Cod penal, - acțiunea intenționată manifestată fizic, comisă

de către un membru al familiei împotriva altui membru al familiei, acțiuni care

au provocat suferință fizică soldată cu suferință psihică. În acest sens, din

învinuirea înaintată și reieșind din statuările instanțelor de fond se evidențiază

că, drept urmări prejudiciabile cauzate părților vătămate prin acțiunile

inculpatului, au fost reținute la momentul comiterii faptei, durerile fizice și

6

suferințe psihice. Astfel, urmările prejudiciabile survenite în urma acțiunilor

incriminate inculpatului, raportate la prevederile legale, în vigoare în prezent,

nu au atins gradul de vătămare prevăzut de norma de incriminare (vătămare

ușoară), după noile modificări ale art. 201/1 alin. (1) Cod penal, însă erau

prevăzute anterior de dispoziția art. 201/1 alin. (1) Cod penal, din redacția legii

nr. 167 din 09.07.2010. Acțiunile inculpatului Ion Vicol manifestate prin

provocarea durerilor fizice și suferințelor psihice părții vătămate nu se întrevăd

în dispoziția art. 201/1 Cod penal, în redacția Legii nr. 196 din 28.07.2016;

- în aceste condiții prima instanță, cât și instanța de apel trebuia să

pronunțe o sentință de încetare, or, fapta inculpatului a fost săvârșită în

momentul în care erau în vigoare prevederile art. 201/1 alin. (1) Cod penal, din

redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010, iar potrivit art. 8 Cod penal, caracterul

infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în

vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii. Prin urmare, prevederile art. 10 alin.

(1) Cod penal, potrivit cărora legea penală care înlătură caracterul infracțional

al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei

ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor

care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat

pedeapsa, dar au antecedente penale.

Eugenia prin referințele depuse au solicitat declararea inadmisibilității

recursului pe motiv, că recursul este neîntemeiat, specificând că, lipsesc

temeiuri de casare a hotărârii contestate.

concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temei de drept pct. 6) și

12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Analizând motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluția

adoptată de instanța de apel, precum și din analiza materialelor cauzei, instanța

de recurs conchide că în speță, nu se constată erori de drept, ce se încadrează în

cele prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală.

7

Colegiul lărgit menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept și

motivele adoptării soluției.

Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurent prin prisma pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit constată, că astfel de erori

de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul constată, că sunt neîntemeiate argumentele recursului potrivit

cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel în

conformitate cu prevederile art. 414 alin.(2) Cod de procedură penală, a

verificat declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța a ținut cont

de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, și întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea

vinovăției inculpatului Vicol Ion de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

2011 alin. (1) lit. b) și 164 alin. (1) Cod penal.

Colegiul penal de asemenea constată, că recurentul, de fapt, își exprimă

dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

8

asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Colegiul penal consideră, că toate probele prezentate au primit o apreciere

corectă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din probele acumulate

la prezenta cauză.

Astfel, Colegiul penal conchide, că este întemeiată concluzia instanței de

apel precum că vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

2011 alin. (1) lit. b) și 164 alin. (1) Cod penal este confirmată prin probe

pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor menționate.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide, că opinia

recurentului expusă în recurs precum că: instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursurilor ordinare.

Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare

gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de

altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator

o susține.

Însă, în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

Cu referire la temeiul invocat în recursul ordinar în baza pct. 12) alin. (1) a

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit atestă că, o astfel de eroare în

speța dată nu se constată.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Reieșind din prevederile legale și practica judiciară stabilită, pentru

verificarea existenței temeiului, prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvârșită,

așa cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, dar va supune unui

control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificând dacă acestea au

fost încadrate corect potrivit normei penale.

În speța dată, inculpatul Vicol Ion, a fost condamnat, de către instanța de

fond, soluție menținută și de către instanța de apel, în baza art. 164 alin. (1) –

„răpirea unei persoane” și 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal – „ violența în familie,

adică acțiunea intenționată, comisă de un membru al familiei în privința altui

9

membru al familiei, manifestată prin izolare și intimidare în scop de impunere a

voinței sau a controlului personal asupra victimei”.

Colegiul reține, că sunt neîntemeiate argumentele expuse de către avocat în

recursul declarat privind greșita încadrare juridică a acțiunilor inculpatului,

deoarece instanțele ierarhic inferioare în mod corect au stabilit și au încadrat

acțiunile inculpatului, care a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

164 alin. (1) și 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, în acest sens instanța de apel

apreciind probele potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la

concluzia corectă privind menținerea sentinței prin care inculpatul Vicol Ion a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal

stabilind cu certitudine scopul principal al infracțiunii date, și anume – izolare și

intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra

victimei, astfel că argumentele apărării cu privire la lipsa în acțiunile inculpatului

a componenței de infracțiune a violenței în familie Colegiul le consideră lipsite

total de careva suport legal, fiind astfel neîntemeiate.

Totodată, Colegiul lărgit atestă că instanța de apel în mod întemeiat a

înfăptuit calificarea și condamnarea inculpatului și în baza prevederilor art. 164

alin. (1) Cod penal, or, potrivit constatărilor instanței de apel învinuirea adusă

inculpatului prin rechizitoriu în această parte (f. d. 215 – 226, vol. I) și a anume,

că: „... Urmare, Vicol Ion, acționând din motive de gelozie și răzbunare, a capturat-

o și privat-o deplin de libertate pe Vicol Eugenia, împotriva voinței sale, legându-i

gura, mâinile și picioarele, apoi a dus-o cu forța sa musculară în beciul

gospodăriei lor unde, timp de aproximativ o oră, a torturat-o fizic și psihic,

aplicându-i lovituri peste corp cu pumnii și picioarele, amenințând-o cu moartea și

cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății...” și-a găsit pe deplin

confirmarea în cadrul examinării cauzei.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel, analizând și apreciind probele

examinate în cadrul ședinței de judecată, în mod întemeiat și corect a ajuns la

concluzia, că inculpatul prin acțiunile sale a realizat totalitatea semnelor

obiective și subiective, stabilite de art. 164 alin. (1) Cod penal, înfăptuind răpirea

părții vătămate prin capturarea acesteia, privarea de libertate și deplasarea ei de

la locul unde se află și într-un alt loc, aceasta fiind lipsită de posibilitatea de a se

deplasa.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin

urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, deoarece la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, considerente din care Colegiul lărgit

conchide că, recursul ordinar declarat de avocatul Agatii Nadejda în numele

inculpatului Vicol Ion, urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

10

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de avocatul Agatii

Nadejda în numele inculpatului Vicol Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Vicol

Ion XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 noiembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

11