1ra-1620/2018 — art. 179 alin. 2, 171 alin. 2 lit. c CP

1ra-1620/2018 — art. 179 alin. 2, 171 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1620/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, în lipsa părților, recursul ordinar declarat de avocatul Barașianț

Mariana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2018, în cauza penală în privința lui

Straistari Vadim xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.09.2017 - 10.01.2018;

Instanță de apel: 19.02.2018 - 29.05.2018;

Instanță de recurs: 17.07.2018 - 09.10.2018.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Straistari Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.179 alin.(2) Cod penal, la 1 an 8 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis;

- art.171 alin.(2) lit. c) Cod penal, la 3 ani 4 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art.90 Cod penal, executarea

pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de

25 100 lei a respinsă ca neîntemeiată.

Prin aceeași sentința a fost condamnat și Grosu Ion însă în privința acestuia

hotărârile judecătorești cu recurs ordinar nu se contestă.

la 11 iunie 2017, aproximativ la ora 02:00, împreună cu o altă persoană, ultimul fiind

persoană care anterior a săvârșit un viol prevăzut de art.171 alin.(1) Cod penal, având

scopul violării de domiciliu, fără acordul proprietarului, ilegal, au pătruns în casa de

locuit a lui xxxxx, situată în xxxxx, unde ambii au constrâns-o pe ultima să întrețină

cu ei raporturi sexuale.

Tot el, după pătrunderea în domiciliul părții vătămate xxxxx, situat în xxxxx,

1

împreună cu o altă persoană, intenționat, având scopul de a-și satisface pofta sexuală,

au intrat în odaia unde se afla xxxxx și aplicând constrângerea fizică asupra ei pentru

a înfrânge rezistența acesteia și respectiv pentru a face astfel posibil raportul sexual,

profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra din cauza vârstei înaintate, au

întreținut pe rând cu xxxxx raporturi sexuale contrar voinței ei.

în partea stabilirii pedepsei și în partea respingerii solicitării de încasare a

cheltuielilor de judecată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Straistari Vadim să fie

condamnat în baza:

- art.179 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art.70 alin.(31) Cod penal, la 1 an 4

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis;

- art.171 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art.70 alin.(31) Cod penal, la 5

ani 4 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa definitivă 6 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Încasarea în mod solidar din contul inculpaților Straistari Vadim și Grosu Ion,

în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 25 100 lei.

În motivarea apelului a invocat că, la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont

de prevederile art.art.61, 75 Cod penal, precum și de faptul că, pentru comiterea

violului inculpatul a săvârșit o altă infracțiune, și anume infracțiunea prevăzută de

art.179 alin.(2) Cod penal.

Totodată, reieșind din scopul pedepsei penale, faptul că în privința inculpatului

a fost aplicată o pedeapsă blândă, cu suspendarea condiționată a executării, aceasta

poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni similare, inclusiv și de

către terțe persoane.

Mai mult, instanța a apreciat ca circumstanțe atenuante: recunoașterea

vinovăției și căința în cele săvârșite, însă recunoașterea vinovăției care atrage

incidența procedurii simplificate prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală, nu

poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art.76 alin.(1) lit. f) Cod

penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență

juridică.

La fel, instanța de judecată urma să țină cont de faptul că inculpatul anterior nu

a fost judecat, dar și de faptul că la data comiterii infracțiunii acesta nu a împlinit

vârsta de 21 de ani, iar în ordinea prevăzută de art.70 alin.(31) Cod penal, acestuia

putea să-i fie aplicată o reducere a pedepsei cu închisoarea din limita maximă a

articolelor ce i se incriminează, fapt care a fost lăsat fără examinare de către instanța

de judecată și nu s-a expus asupra faptului dat.

Subsidiar, recurentul a invocat că, prima instanță nemotivat a respins demersul

privind încasarea din contul inculpaților, în mod solidar, a cheltuielilor de judecată ce

au fost suportate pentru efectuarea expertizelor în cadrul urmăririi penale.

fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea stabiliri pedepsei și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Straistari

Vadim, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de:

2

- art.179 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal

și art.3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa 1 an 4 luni închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis;

- art.171 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod

penal și art.3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa 5 ani 4 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 6 ani închisoare cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea în mod solidar de la Straistari Vadim și Grosu Ion, în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 25 100 lei.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul

a săvârșit anume infracțiunile imputate, însă la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de

scopul stabilit de legiuitor la art.art.61, 75 Cod penal, deoarece inculpatului Straistari

Vadim i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă, care poate doar să încurajeze

comiterea pe viitor a altor infracțiuni și nu va duce la realizarea scopul legii penale.

Astfel, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.art.6, 7, 15, 16, 61, 75-78

Cod penal, a reținut gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave și grave, de motivul acestora, de persoana vinovatului

care și-a recunoscut vina integral și s-a căit sincer de cele comise, de circumstanțele

cauzei care atenuează și agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului, precum și condițiile de viață ale acestuia, de

faptul că partea vătămată xxxxx nu are careva pretenții materiale și morale față de

inculpat, că în cadrul examinării cauzei penale nu a fost înaintată acțiune civilă, drept

circumstanță agravantă a fost reținută săvârșirea infracțiunii profitând de starea de

neputință cunoscută și evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, iar ca

circumstanță atenuantă - recunoașterea vinei.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că, recunoașterea vinovăției de către

inculpat și faptul că acesta se căiește de cele săvârșite, nu pot fi reținute drept

circumstanțe atenuante, ce urmează a fi puse la baza criteriilor de aplicare a pedepsei,

or, recunoașterea vinovăției atrage incidența procedurii simplificate prevăzute de

art.3641 Cod de procedură penală, deci nu poate fi valorificată ca o circumstanță

atenuantă prevăzută de art.76 alin.(1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că

aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul la data comiterii infracțiunilor,

nu împlinise vârsta de 21 de ani și cu trimitere la prevederile art.70 alin.(31) Cod

penal, a ajuns la concluzia de a-i stabilit lui Straistari Vadim pentru infracțiunea

prevăzută de art.179 alin.(2) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe termen

de 1 an și 4 luni, iar pentru infracțiunea prevăzută de art.171 alin.(2) lit. c) Cod penal,

pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 5 ani și 4 luni.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial, i-a stabilit inculpatului pedeapsa definitivă 6 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

4.2. Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.art.227, 229 Cod de procedură

3

penală, a ajuns la concluzia că, acestea urmează a fi încasate în mod solidar din

contul inculpaților Straistari Vadim și Grosu Ion, atât timp cât originea expertizelor

dispuse pe cauză este constituită din activitatea infracțională a inculpaților, care după

primirea rechizitoriului nu au contestat cheltuielile judiciare, mai mult, inculpații au

solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată conform prevederilor

art.3641 Cod de procedură penală, astfel recunoscând săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și solicitând ca judecată să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală.

din temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu

recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, or, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră, fără a fi luate în

considerație circumstanțele cauzei, și anume personalitatea și starea de sănătate a

inculpatului, care nu are antecedente penale, se căiește sincer de cele întâmplate și s-a

împăcat cu partea vătămată, iar ultima a solicitat instanței ca să-i fie aplicată o

pedeapsa mai blândă, fără privare de libertate.

La fel, instanța de apel nu a luat în considerație nici starea de sănătate a

inculpatului și situația familiară dificilă, că acesta suferă de sindrom astenoneurotic,

fratele său suferă de epilepsie și encefalopatie, mama lui suferă de hipertensiune, iar

bunica de hipertensiune și cardiopatie.

Nu a fost reținută ca circumstanță atenuantă săvârșirea de către Straistari

Vadim pentru prima dată a infracțiunii mai puțin grave.

Subsidiar apărătorul a invocat că, unul din scopurile pedepsei penale este

corectarea și reeducarea persoanei vinovate, Straistari Vadim a conștientizat fapta sa

și s-a căit sincer, ceea ce deja înseamnă că acest scop a fost atins.

Un alt scop al pedepsei penale este restabilirea echității sociale - la caz această

echitate poate fi restabilită prin pedeapsa aplicată de prima instanța cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen destul de mare, de 5 ani.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece la capitolul

individualizării pedepsei, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.6, 7, 61, 75-78, 84 Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Analizând motivele invocate în recursul nominalizat, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia admiterii acestuia, însă din alte motive decât

cele invocate în recurs, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea

încasării din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare și

menținerea în această parte a sentinței primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.(2) lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța admite recursul, casează, parțial sau total,

hotărârea atacată și menține hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport

4

cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art.427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că soluția instanței de apel în partea

dispunerii încasării în mod solidar a cheltuielilor de judecată în sumă de 25 100 lei

din contul inculpatului Straistari Vadim și Grosu Ion, în beneficiul statului este

eronată, apelul procurorului fiind greșit admis în această parte, iar hotărârea primei

instanțe fiind una legală și întemeiată.

Astfel, se atestă că instanța de apel admițând cerința acuzatorului de stat cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului a interpretat greșit

prevederile legale aferente speței, fapt ce denotă că hotărârea atacată în această parte,

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, eroare de drept care se încadrează

în temeiul de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile judiciare

cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Totodată, alin. (3) al

aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat

dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art.228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli

judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții

procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții

vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire

penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în

urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să

păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul,

expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei

5

însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi recuperate

la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau a instanței

în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

În speță, acuzatorul de stat a solicitat încasarea din contul inculpatului

Straistari Vadim și a lui Grosu Ion a sumei de 25 100 lei, în beneficiul statului, cu

titlu de cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale și biologice.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(3) al Legii cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar nr.68 din 14 aprilie 2016, în vigoare din 10 decembrie

2016, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de

către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor

prevăzute la art.142 alin.(2) Cod de procedură penală al Republicii Moldova.

La caz, se atestă că rapoartele de expertiză judiciară nr.165D din 13 iunie 2017

(f.d.42-43 vol. I) și nr.223 (f.d.49-55 vol. I), au fost dispuse prin ordonanțele

organului de urmărire penală din 11 iunie 2017 (f.d.39 vol. I) și 14 iunie 2017 (f.d.48

vol. I), în vederea stabilirii leziunilor corporale și urmelor de viol a părții vătămate

xxxxx, respectiv prima instanță întemeiat a reținut, că aceste cheltuielile sunt

suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de a administra

probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt

de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau exagerate.

Prin urmare, instanța de apel greșit a concluzionat asupra dispunerii încasării

cheltuielilor de judecată.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal conchide asupra admiterii

recursului declarat de către avocatul Barașianț Marian în numele inculpatului, din alte

motive decât cele invocate, cu casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 07 martie 2018, prin extindere, conform art.426 Cod de procedură

penală, și în privința lui Grosu Ion, în partea încasării din contul inculpatului

Straistari Vadim și a lui Grosu Ion, în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare cu

menținerea în această parte a sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 10

ianuarie 2018, prin care solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului Straistari Vadim și a lui Grosu Ion, în beneficiul

statului, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit respinge ca nefondate argumentele apărării

referitor la greșita individualizare a pedepsei, deoarece la acest capitol instanța de

apel a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 16, 61, 70, 75-78 Cod penal

și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, pedeapsa stabilită inculpatului fiind

echitabilă și care va duce la realizarea scopurilor de corectare și reeducare a

inculpatului.

La fel, Colegiul penal lărgit apreciază ca neîntemeiate alegațiile apărătorului

despre necesitatea menținerii aplicării prevederilor art.90 Cod penal, or, aplicarea

suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al inculpatului, ci o prerogativă

instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit v-a admite recursul ordinar declarat în afara

motivelor invocate și v-a dispune casarea parțială a deciziei recurate, doar în partea

ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare.

6

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Barașianț Mariana în numele

inculpatului, în cauza penală în privința lui Straistari Vadim xxxxx, casează parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2018, în partea

încasării cheltuielilor judiciare cu menținerea în această parte a sentinței Judecătoriei

Criuleni, sediul Central din 10 ianuarie 2018, prin care solicitarea procurorului

privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 25 100 lei a fost respinsă ca

neîntemeiată.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei instanței de apel se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 noiembrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

7