1ra-1583/2019 — art.164 alin.2 lit. c, 175 CP

1ra-1583/2019 — art.164 alin.2 lit. c, 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1583/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 15 aprilie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Rangu Gheorghe xxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar și domiciliat xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.05.2016 – 18.05.2018;

Instanța de apel: 18.06.2018 – 15.04.2019;

Instanța de recurs: 28.06.2019– 30.10.2019.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.164 alin.(2) lit. c),

art.175 Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa după cum urmează:

- în baza art.164 alin.(2) lit. c) Cod penal, 7 ani închisoare;

- în baza art.175 Cod penal, 5 ani închisoare.

În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

data de 17 ianuarie 2016, în jurul orelor 15:30, aflându-se în stradă în xxxx xxxx, cunoscând

cu certitudine că minora xxxx, a.n. xxxx, nu a împlinit vârsta de 16 ani, având scopul răpirii

unei persoane și de a comite acțiuni perverse, a apucat-o de mână pe minora xxxx, în timp ce

1

ultima mergea pe stradă, și ținând-o de mână, a dus-o forțat în gospodăria sa, situată în sat.

xxxx r-nul xxxx, unde, în casă, a privat-o de libertate, ținând-o de mână și legând cu un cablu

electric ușa camerei, unde minora se afla, conștientizând acțiunile sale ilegale și imorale, a

amenințat-o cu un cuțit, încercând să o dezbrace de pantaloni și urcându-se deasupra ei, a

sărutat-o și a atins-o cu limba pe fată, inclusiv i-a atins cu mâna organele genitale și glandele

mamare.

solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rangu Gheorghe învinuit în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.art.164 alin.(2) lit. c), art.175 Cod penal, să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și cadrul cercetării judecătorești nu a fost

demonstrată vinovăția inculpatului, deoarece la materialele cauzei penale, în afară de

declarațiile pârții vătămate minore, alte probe, ce ar confirma declarațiile acesteia nu sunt;

- minora xxxx afirmă că, Rangu Gheorghe a strâns-o de mâini și cu forța a dus-o în

ograda casei lui, însă conform raportului de expertiză medico-legală nr.6 din 19.01.2016 s-a

constatat, că la minoră careva leziuni corporale nu au fost depistate, cu toate că ar fi trebuit

să rămână careva urme, dacă a fost ținută și dusă de mâini. La fel minora declară, că ea striga

după ajutor, dar nu a auzit-o nimeni, cu toate că era ziua și la fântână se afla vecinul lui

Rangu Gheorghe, pe nume Sîrbu Ion, iar alături de casa lui Rangu Gheorghe, la poartă stătea

vecinul Andoni Gheorghe:

- acești martori au fost audiați la urmărirea penală la demersul apărării, însă

declarațiile lor în rechizitoriu nu figurează și nici n-au fost incluși în lista martorilor, iar în

ședința de judecată a fost respins demersul de a fi audiați, astfel inculpatul fiind lipsit de

posibilitatea de a prezenta probe, ce ar confirma nevinovăția sa în răpirea minorei;

- afirmațiile minorei, că Rangu Gheorghe a legat ușa cu un cablu electric la

fel nu sânt confirmate cu nici o probă, deoarece la cercetarea la fața locului nu a

fost găsit nici un cablu, iar ușa nu are belciuguri, ca să poată fi legată;

- pe capătul de învinuire adus lui Rangu Gheorghe conform art.175 Cod

penal, ultimul a declarat atât la urmărirea penală, cât și în cadrul ședinței de

judecată, că minora a fost învățată și influențată de mama ei să depună asemenea

mărturii, el pledând nevinovat.

Reieșind din aceste circumstanțe, avocatul a considerat că prima instanță greșit a dat

apreciere juridică acțiunilor inculpatului și în acțiunile acestuia lipsesc careva acțiuni

prevăzute de latura subiectivă a normelor juridice incriminate.

fost admis apelul, casată parțial sentința, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Rangu Gheorghe i-a fost stabilită pedeapsa:

- în baza art.164 alin.(2) lit. c) Cod penal, 6 ani închisoare;

- în baza art.175 Cod penal, 4 ani închisoare.

În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani 1 lună

2

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunile imputate acestuia. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus indicată și care au fost

corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, necătând la faptul că inculpatul vina nu a recunoscut, Colegiul penal a

conchis că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția acestuia

în comiterea infracțiunilor imputate. Prima instanță s-a bazat pe probele care sunt pertinente,

concludente, utile, veridice și coroborează între ele, inclusiv declarațiile părții vătămate

minore xxxx, audiată în condiții speciale, reprezentantului legal al părții vătămate minore,

Boldișor Olga, martorului Braicov S. și Cebanu G., documentele și procesele-verbale ale

acțiunilor procesuale.

Astfel, analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le, din

punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, Colegiul a constatat că ele

demonstrează cu certitudine vina lui Rangu Gheorghe în comiterea infracțiunilor incriminate

și care combat argumentele declarate de către ultimul. Instanța a conchis că declarațiile

depuse de către Rangu Gheorghe, prin care nu-și recunoaște vina, sunt declarații ce nu

corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală și se

combat prin probele analizate și apreciate prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură

penală.

Ca urmare, Colegiul a constatat cu certitudine că Rangu Gheorghe a comis

infracțiunile incriminate, și că acțiunile au fost corect calificate de către prima instanță în

baza art.164 alin.(2) lit. c) Cod penal, răpirea unei persoane, săvârșită cu bună-știință

asupra unui minor și art.175 Cod penal, după semnele calificative acțiuni perverse față de o

persoană despre care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani.

Ținând cont de circumstanțele specifice în care au fost comise infracțiunele și

specificul acestora, Colegiul a reținut că proba decisivă sunt declarațiile părții vătămate.

Argumentele prin care se justifică această probă pentru a fundamenta o sentință de

condamnare au fost expuse de către prima instanță, urmând a fi preluate și de către instanța

de apel. În același timp, nu s-au adeverit alegațiile părții apărării referitor la faptul că partea

vătămată ar depune declarații false sau ar fi inventate datorită vârstei. Colegiul penal reține

că nu a fost stabilit nici un motiv pentru care partea vătămată ar calomnia o persoană pe care

o cunoaște și era în relații bune.

Față de lucrul judecat de primă instanță, Colegiul penal a constatat o motivare amplă

și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor

prezentate de părți în raport cu faptele incriminate prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind

în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a verificat legalitatea pedepsei stabilite inculpatului Rangu Gheorghe

3

și a constatat că, pedeapsa aplicată de prima instanță, chiar și în condițiile săvârșirii

unui concurs de infracțiuni, fiind prea aspră.

Instanța de apel a remarcat faptul că, pedeapsa definitivă stabilită inculpatului de

10 ani închisoare de către prima instanță, corespunde cu pedeapsa maximă prevăzută la

art.164 alin.(2) lit. c) Cod penal, care prevede sancțiunea cu închisoare de la 6 ani până la

10 ani, astfel, Colegiul penal considerând-o ca fiind una prea aspră pentru Rangu

Gheorghe, care are o vârstă înaintată de peste 67 de ani, iar potrivit înscrisului nr.51544

din 12.02.2019 eliberat de Penitenciarul nr.5 Cahul, acesta s-a aflat o perioadă de timp la

tratament în Penitenciarul nr.16 Pruncul, ce denotă problemele de sănătate. (f.d.59, 65

vol. II)

Mai mult, instanța de apel a constatat că, de către reprezentantul legal al părții

vătămate careva acțiune civilă nu a fost înaintată și nu a fost solicitat încasarea unor

despăgubiri pentru prejudiciu de ordin material sau moral de la Rangu Gheorghe, faptul

dat într-un mod indirect demonstrând lipsa urmărilor prejudiciabile comise.

Totodată, instanța de apel a conchis că, prima instanță neîntemeiat a ținut cont de

condamnările anterioare a lui Rangu Gheorghe din 20 aprilie 1990 și 20 aprilie 1992,

deoarece la momentul pronunțării sentinței, acestea erau stinse, iar potrivit art.110 Cod

penal, antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei, ce apare din momentul

rămânerii definitive a sentinței de condamnare, generând consecințe de drept nefavorabile

pentru condamnat până la momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitării.

La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă în privința inculpatului, instanța

de apel a ținut seama de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, care are antecedente penale stinse, astfel, ajungând la concluzia că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar în condiții de izolare de societate, or,

pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

decizia cu recurs ordinar, solicitând casarea integrală a acesteia cu menținerea sentinței.

Recurentul menționează că, potrivit prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul, în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar și s-au aplicat pedepse în

alte limite decât cele prevăzute de lege, toate fiind valabile în prezenta cauză.

Astfel, recurentul menționează că, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea este

prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de apel a ignorat faptul că

inculpatul a comis o infracțiune gravă.

În opinia acuzatorului de stat, prima instanță a stabilit în privința inculpatului o

pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă de acesta, pedeapsă pe care instanța de apel

greșit a modificat-o.

În contextul celor expuse, recurentul susține că decizia recurată a fost adoptată în

4

rezultatul admiterii unor erori de drept procesual și material.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărârii

instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, considerând că inculpatului greșit i-a fost modificată pedeapsa,

stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

La fel, Colegiul penal constată din recursul declarat că, recurentul nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite, invocând doar dezacordul cu faptul că instanța de apel nu a luat în considerație

totalitatea circumstanțelor cauzei, ce în opinia ultimului, indică la modificarea

nejustificată a pedepsei stabilită inculpatului, pledând în continuare pentru menținerea

soluției primei instanței.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept

prevăzută de art.427 alin.(2) pct.6) Cod de procedură penală, recurentul menționează

despre faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, însă

afirmațiile aduse în recurs sânt de ordin general și declarative, fără a-și argumenta

motivul invocat, ceea ce duce și la respingerea acestui argument.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs mai specifică că, așa cum rezultă

din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în conformitate

cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, cuprinzând și motivele

pe care se întemeiază soluția adoptată.

Instanța de recurs reține că, nu și-a găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs

semnalat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal.

La soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, nu s-

au admis careva erori, iar o pedeapsă orientată spre o limită aproape de cea minimă a

închisorii este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei, pedeapsă pe care

instanța o găsește proporțională cu împrejurările și gravitatea infracțiunilor comise.

5

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să tina cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Cu referire la argumentul recurentului prin care se invocă dezacordul cu blândețea

pedepsei inculpatului Rangu Gheorghe, Colegiul penal remarcă, că în decizia recurată au

fost amplu argumentate motivele pentru care instanța de apel a ajuns la concluzia

emiterii soluției menționate, soluția dată fiind asimilată pe deplin și de către instanța de

recurs și a cărei reluare nu se mai impune, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010,

statuează că art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În acest sens, Colegiul penal reține că, poziția instanței de apel în mod prioritar se

întemeiază pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la

evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

Totodată, instanța precizează, că pentru faptele comise, lui Rangu Gheorghe ia fost

aplicată o pedeapsă aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la

reeducarea lui, la formarea unei atitudini corespunzătoare a acestuia față de ordinea de

drept și principiile morale.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și

aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

6

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia oficiul Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 15 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe Rangu Gheorghe xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 noiembrie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

7