1ra-2136/19 — art.191 alin.2, lit.c CP al RM

1ra-2136/19 — art.191 alin.2, lit.c CP al RM (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-2136/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și partea

vătămată Întreprinderea Municipală „Auto Mall” Societatea cu Răspundere Limitată

prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14

martie 2019, în cauza penală privindu-l pe:

Caranicolov Serghei Stepan, născut la xxxxxx,

originar și domiciliat în mun. xxxxxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

10.14.12.2018 – 14.03.2019 (instanța de apel).

asupra admisibilității în principiu a recursurilor în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

a c o n s t a t a t :

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05 noiembrie 2013

Caranicolov Serghei a fost condamnat în baza art.xxxxxx Cod penal la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a practica activitate legată de răspundere

materială pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

1

S-a dispus, încasarea din contul inculpatului în beneficiul ÎM „Auto Mall” SRL

a prejudiciului material în sumă de 43 805,10 de lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că Caranicolov Serghei,

fiind angajat în funcția de depozitar la ÎM „Auto Mall” SRL, str. xxxxx, la 13 iulie

2011, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras piese

auto, conform procesului-verbal și actului de verificare a inventarierii la ÎM „Auto

Mall” SRL din 13-15 iulie 2011, cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială

considerabilă în sumă de 43 806 de lei.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Russ Sergiu în numele inculpatului,

care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri prin care Caranicolov

Serghei să fie achitat.

În motivarea apelului au fost invocate următoarele: - la angajarea inculpatului în

calitate de depozitar nu a fost efectuată o inventariere; - acuzarea nu a prezentat

probe în vederea confirmării faptului că inculpatului i-au fost transmise în

administrare careva bunuri; - instanța de fond eronat a conchis că contractul

individual de muncă nr. 50/2011 din 03.05.2011 este o probă, care demonstrează că

lui Caranicolov Sergheii - au fost transmise în administrare bunurile materiale

sustrase, or acesta nu conține nici o clauză din care ar rezulta că ultimului i se

transmit în administrare o listă concret determinată de bunuri materiale; - prima

instanță a ignorat argumentul apărării precum că, în speță urma a fi încheiat un

singur contract privind răspunderea materială deplină colectivă (de brigadă); -

inventarierea a fost efectuată cu grave ilegalități, iar instanța nu a fost în drept de a

pune la baza sentinței proba menționată, aceasta fiind inadmisibilă; - cererea apărării

privind dispunerea unei expertize judiciar-contabile a fost neîntemeiat respinsă; -

instanța neîntemeiat a pus la baza sentinței declarațiile martorilor acuzării, care au

relatat că în vara anului 2011 inculpatul le-a propus să procure sau chiar le-a vândut

anumite piese de la autovehicule, fără a ține cont că acuzarea nu a prezentat probe

precum că piesele procurate de martori erau anume de la depozitul părții vătămate,

nefiind stabilite datele de identificare a acestor piese, ca seria de producere etc., prin

ce să fie posibil de stabilit dacă piesele date fac parte din partida importată de „Auto

Mall” SRL; - în speță instanța de fond a încălcat principiul prezumției nevinovăției,

interpretând toate dubiile exclusiv în defavoarea inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2014,

apelul declarat de către avocatul Sergiu Russ în numele inculpatului a fost admis,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Caranicolov Serghei a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.xxxxxxx Cod penal la amendă în

mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3 000 de lei.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul ÎM „Auto Mall” SRL

prejudiciul material în sumă de 4800 de lei.

Instanța de apel a constatat că, Caranicolov Serghei, fiind angajat în funcția de

depozitar la ÎM „Auto Mall” SRL, având acces la bunurile materiale, urmărind

scopul de profit, a sustras pe ascuns piese auto: un reductor de pornire la prețul de

200 de lei, 10 reductoare la prețul de 300 de lei o unitate, în sumă totală de 3000 de

lei și diferite piese auto la prețul de 1600 de lei, cauzându-i părții vătămate un

prejudiciu material considerabil, în sumă totală de 4800 de lei.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, sustragerea bunurilor a

fost săvârșită de către inculpat, căruia nu i-au fost încredințate aceste bunuri însă

care, în virtutea funcției deținute a avut acces la ele. În acest sens, instanța de apel a

2

menționat că, acuzarea nu a prezentat probe care să confirme că inculpatului i-au

fost încredințate bunurile materiale ce-i aparțin ÎM „Auto Mall” SRL și că acesta

înfăptuia acțiuni de dispunere, administrare, transportare ori păstrare a acestora. Mai

mult, a precizat că din probele administrare este probată sustragerea bunurilor

materiale doar în sumă de 4800 de lei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat,

care a solicitat casarea hotărârii atacate, cu menținerea sentinței primei instanțe, pe

motiv că apelul a fost greșit admis, argumentând că instanța de apel, constatând o

altă faptă, urma să analizeze și să cerceteze probele în ansamblu, detaliat, însă

aceasta s-a limitat doar la enumerarea lor.

Recurs ordinar a declarat și avocatul V.Cazanir, în numele părții vătămate SRL

„Auto Mall”, care a solicitat casarea deciziei contestate, cu menținerea hotărârii

primei instanțe, argumentând că, instanța de apel pripit a ajuns la concluzia că

acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art.xxxxxCod penal.

Consideră că, toate probele administrate în cauză dovedesc vinovăția lui

Caranicolov Serghei în săvârșirea infracțiunii de delapidare.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18

noiembrie 2014, recursurile declarate au fost admise, casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel, judecând apelul declarat de

către avocatul Russ Sergiu în numele inculpatului, nu a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, constatând, fără o argumentare

cuvenită, că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.xxxxxx Cod penal și

fără a face o analiză amplă a tuturor probelor administrate în cauză.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015,

apelul declarat de către avocatul Russ Sergiu în numele inculpatului a fost admis,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Caranicolov Serghei a fost

achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.xxx Cod penal și

respectiv, acțiunea civilă înaintată de către ÎM „Auto Mall” SRL a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Instanța de apel a conchis că la materialele cauzei nu există probe concludente,

utile și veridice ce ar dovedi vinovăția lui Caranicolov Serghei în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.xxxxx Cod penal. În acest sens, instanța de apel a

indicat că declarațiile martorilor R.Solomon, S.Graciov, A.Badiuc și N.Jaliuc nu pot

fi acceptate deoarece, aceștia erau colegi de serviciu cu Caranicolov Serghei și ar fi

putut să fie implicați în dispariția pieselor auto.

La fel, a indicat instanța că, la angajarea inculpatului în calitate de depozitar,

nu a fost efectuată o inventariere obligatorie pentru a stabili care bunuri sunt

transmise în gestiunea acestuia.

Complementar, instanța a stabilit că acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar

confirma că piesele procurate de martori de la inculpat sunt anume de la depozitul

părții vătămate, piesele nefiind ridicate și recunoscute în calitate de corpuri delicte,

nefiind stabilită denumirea, codul de identificare, seria de producere etc., prin care

să fi fost posibil de stabilit dacă aceste piese fac parte din partida importată de ÎM

„Auto Mall” SRL.

3

Instanța de apel a conchis că acuzarea nu a răsturnat versiunea inculpatului,

precum că piesele pe care le-a vândut i-au fost aduse de către prietenul său din

Franța, or, martorul S.Tonciu a confirmat cele invocate de către acesta.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat

care, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei, cu menținerea sentinței, pe motiv că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța a apreciat arbitrar și

eronat probele și circumstanțele cauzei, neîntemeiat ajungând la concluzia că

contractul de răspundere materială deplină semnat de către inculpat este lovit de

nulitate și că bunurile care au fost însușite de către inculpat au fost încredințate

acestuia în virtutea funcției pe care o deținea în baza contractului individual de

muncă nr.50/2011 din 03.05.2011.

Recurs ordinar a declarat și avocatul V.Cazanir, în numele părții vătămate SRL

„Auto Mall”, care invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța a

apreciat arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei, vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiuni prevăzute de art.xxxxxx Cod penal fiind dovedită cu

certitudine și fără echivoc prin cumulul de probe administrate la cauză.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12 iulie

2016, recursurile ordinare declarate de către procuror și avocatul V.Cazanir în

numele părții vătămate au fost admise, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel și-a motivat insuficient

decizia pronunțată și aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

argumentele recurenților, referitor la faptul că instanța nu a dat o apreciere obiectivă

declarațiilor însuși ale inculpatului, care la urmărirea penală a recunoscut parțial

vina, a martorilor S.Gracicov, S.Zgardan, R.Solomon, A.Iabanji și S.Tonciu în

coroborare cu celelalte probe administrate în cauză, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, și-au găsit confirmare.

La fel, instanța de recurs a indicat că, instanța de apel urma să cerceteze și să

analizeze aspectele învinuirii înaintate, precum și să constate dacă în acțiunile

inculpatului sunt sau nu prezente elementele infracțiunii incriminate, sau dacă

acțiunile acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii contra

patrimoniului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016,

apelul declarat de către avocatul Russ Sergiu în numele inculpatului a fost respins ca

nefondat și menținută sentința, fără modificări.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc.

Instanța de apel a constatat că, vinovăția inculpatului se confirmă prin

declarațiile reprezentantului părții vătămate V.Cazanir, ale martorilor S.Graciov,

A.Iabanji, R.Solomon, S.Zgardan, S.Tonciu, A.Iamov, A.Badiuc, N.Jaliuc și actele

cauzei - contractul individual de muncă nr.50/2011 din 03.05.2011; ordinul de

4

angajare nr.34 din 03.05.2011 și procesele-verbale ale inventarierii la ÎM „Auto

Mall” SRL din 13-15.07.2011, inclusiv cel final din 13-22.07.2011.

Astfel, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.xxxxx Cod penal este dovedită cu certitudine și fără

echivoc, fiind întrunite atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a respectivei

infracțiuni, iar declarațiile inculpatului, instanța de apel le-a considerat făcute în

scopul de a se eschiva de la răspundere penală.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat

deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75-77 Cod penal, ținând cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale, de caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei săvârșite, de persoana inculpatului, care anterior nu a fost judecat, că este

caracterizat pozitiv și corect i-a stabilit acestui o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării ei.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului care, invocând temeiul prevăzut de art.427

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care Caranicolov Serghei să fie achitat, pe

motiv că nu au fost întrunite elementele infracțiunii; - instanțele judecătorești au

apreciat eronat și arbitrar probele administrate, vinovăția inculpatului nefiind

probată; - au încălcat principiul prezumției nevinovăției; - instanța de apel nu s-a

expus motivat asupra argumentelor inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 04 aprilie

2017, recursul ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului

Caranicolov Serghei a fost admis, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei

în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Colegiul penal lărgit a constatat că, potrivit ordonanței din 06 februarie 2013

privind modificarea învinuirii în ședința de judecată în sensul agravării ei,

Caranicolov Serghei a fost învinuit în faptul că a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.xxxx Cod penal - delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor

altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită cu cauzarea de

daune în proporții considerabile (f.d.124, 208-209 vol.I).

Prin sentința primei instanțe din 05 noiembrie 2013, s-a constatat că

Caranicolov Serghei, fiind angajat în funcția de depozitar la ÎM „Auto Mall” SRL,

având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras piese auto în

sumă totală de 43805,10 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material

considerabil, acțiunile acestuia fiind calificate în baza art.xxxxxx Cod penal -

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței menționate, a

conchis că prima instanță corect a constatat că Caranicolov Serghei, având scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras piese auto în sumă totală

de 43805,10 lei, menținând sentința.

În același timp, instanța de apel în descriptivul deciziei a indicat că întreaga

sistemă de probe examinate demonstrează că inculpatul a delapidat averea străină,

adică a însușit ilegal bunurile altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, cu cauzare de daune în proporții considerabile.

5

Colegiul penal a reținut că instanțele de judecată, contrar prevederilor art.394

Cod de procedură penală, nu au stabilit fapta conform învinuirii aduse lui

Caranicolov Serghei prin ordonanța din 06 februarie 2013, făcând în acest sens

concluzii contradictorii.

Totodată, instanța de recurs a menționat că analizând materialele cauzei și, în

mod special, procesul-verbal și partea descriptivă a deciziei instanței de apel,

instanța a descris declarațiile inculpatului Caranicolov Serghei date în calitate de

bănuit și învinuit (f.d.62, 74, vol.I), inclusiv cele date în prima instanță (f.d.116-117,

vol.I), și probele scrise -procesul-verbal al inventarierii la ÎM ,,Auto Mall” SRL din

13-15.2011 (f.d.17, vol.II), procesul-verbal final de inventariere la ÎM ,,Auto Mall”

SRL din 13-22.2011 (f.d.18-132, vol.II) care, deși au fost puse la baza condamnării

inculpatului, însă aceste probe, nu au fost cercetate în ordinea prevăzută de lege.

Prin urmare, instanța de apel în hotărârea pronunțată a reținut probe, fără a le

verifica în ședința instanței de apel, sub aspectul cercetării nemijlocite, prin citirea

lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în procesul-verbal, în

conformitate cu prevederile art.414 alin.(1), (2) și (6) Cod de procedură penală, și nu

le-a apreciat separat, în coroborare din punct de vedere al pertinenței și

concludenței.

De asemenea, instanța de recurs a menționat că instanța de apel urma să

cerceteze și să analizeze aspectele învinuirii, precum și să constate dacă în acțiunile

inculpatului sunt sau nu prezente elementele infracțiunii incriminate, sau dacă

acțiunile acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii contra

patrimoniului.

Instanța de recurs a indicat că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează

să se conducă de motivele nominalizate și în prezenta decizie, care au servit temei

de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.art.414, 419 Cod de

procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să aprecieze toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor și în dependență de situația

constatată să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor

art.417 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie

2017, apelul comun al avocatului Russ Sergiu și inculpatului Caranicolov Serghei a

fost admis, casată total sentința, inclusiv din oficiu, în temeiulart.409 alin.(2) Cod de

procedură penală, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează: Caranicolov Serghei a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.xxxxxx Cod penal, la amendă în mărime de 600 unități

convenționale, echivalentul a 12 000 de lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

administrative și de gestiune a bunurilor pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de ÎM „Auto Mall” SRL a fost admisă parțial și s-a

dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul ÎM „Auto Mall” SRL a

prejudiciul material în sumă de 43 805,10 de lei.

În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a menționat că, prima instanță a

apreciat, prin prisma art.101 Cod procedură penală, toate probele din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării, just a conchis asupra

vinovăției inculpatului Caranicolov Serghei în săvârșirea infracțiuni prevăzute de

art.xxxxx Cod penal - „delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor

6

altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță, deși a calificat

acțiunile inculpatului Caranicolov Serghei în baza art.xxxxx Cod penal, nu a descris

fapta criminală considerată ca fiind dovedită în baza căruia inculpatul, Caranicolov

Serghei, a fost condamnat, fapt care denotă încălcarea de către primă instanță a

normelor procesual penale la adoptarea și redactarea sentinței, prin urmare instanța

de apel a considerat necesar de a corecta această eroare prin propria decizie.

Astfel, a fost a stabilit că inculpatul Caranicolov Serghei, fiind angajat conform

contractului de muncă din 05.03.2011 în funcție de depozitar la ÎM „Auto Mall”

SRL cu sediul juridic pe str. xxxxxx, fiind persoană cu răspundere materială pentru

bunurile primite și încredințate lui în administrare, la data de 13.07.2011, având

scopul delapidării averii străine, a însușit din depozitul SRL „Auto Mall”, amplasat

pe strxxxxxx, piese auto și anume: bobină de aprindere E7J780 - 2 bucăți la preț de

3513,48 de lei, ambele; „Senzor de temperatură - 2 bucăți la preț de 1259,40 de lei,

ambele; releu bujie incandescentă F8Q632 - 1 bucată la prețul de 2244,84 de lei;

senzor de presiune hidraulica Logan-2 bucăți la preț de 3989,16 de lei, ambele;

blocul bobinei de aprindere Clio II (CBOW) - 1 bucată la preț de 2219,16 de lei;

senzor mișcare posterioară „Logan” - 1 bucată la preț de 608,10 de lei; senzor

mișcare posterioară „Logan” - 1 bucată la preț de 695,28 de lei; senzor de viteză

„Logan” - 2 bucăți la preț de 1933,92 de lei, ambele; bobină de aprindere

„RENAULT VALEO” - 6 bucăți la preț total de 4709,16 de lei; ventil

electromagnetic „AKПП Lagune” - 3 bucăți la preț total de 4140,18 de lei; senzor

de mișcare posterioară „Megane II/ Lagune” - 2 bucăți la preț de 1387,92 de lei,

ambele; bobină de aprindere „K4J/ M” - 3 bucăți la preț total de 4019,94 de lei;

bobină de aprindere „K4J/ M” - 9 bucăți la preț total de 12059,82 de lei; apărătoare

anterioare -1 bucată la preț de 224,76 de lei; apărătoare posterioare - 1 bucată la preț

de 238,43 de lei; covoraș de cauciuc - 1 bucată la preț de 561,55 de lei, bunuri

încredințate lui în administrare, provocând astfel SRL „Auto Mall” în persoana

directorului cet. Titov Andrei o daună materială în proporții considerabile în sumă

totală de 43 806 de lei.

Instanța de apel a relevat că, deși inculpatul vina în săvârșirea infracțiunii

imputate nu a recunoscut-o, vinovăția acestuia se dovedește prin probele acumulate

la cauza penală și examinate în cadrul cercetării judecătorești, și anume, declarațiile

reprezentantului pârții vătămate Cazanir Vitalie, declarațiile martorilor Iabanji

Alexandr, Solomon Roman, Zgardan Serghei, Tonciu Serghei, Iamov Alexandru,

Badiuc Andrei și Jaliuc Nicolae, actele și documentele anexate la cauza penală,

inclusiv: contractul individual de muncă nr.50/2011 din 03 mai 2011, pe numele lui

Caranicolov Serghei, angajat în calitate de depozitar la ÎM „AutoMall” SRL (f.d.8-

9, vol.I); procesele-verbale de informare despre finisarea urmăririi penale și

prezentarea materialelor cauzei penale, prin care se constată lipsa a careva

demersuri la finele urmăririi penale și se constată că inculpatul în mod tacit a admis

legalitatea probelor acumulate (f.d.79-82, vol.I); ordinul de angajare nr.34 din 03

mai 2011 pe numele lui Caranicolov Serghei (f.d.102, vol.I); contractul de

răspundere materială semnat de Caranicolov Serghei (f.d.104, vol.I); actul de

predare-transmitere a bunurilor materiale din 26.07.2010 (f.d.121-207, vol.I);

ordinul nr.137 B din 13.07.2011, prin care Caranicolov Serghei a fost concediat din

motivul lipsei de la lucru și necunoașterea locului aflării dânsului și prin care s-a

7

dispus efectuarea inventarierii (f.d.8, vol.II); ordinul nr.141A din 22.07.2011 prin

care s-au confirmat rezultatele inventarierii (f.d.10, vol.II); procesul verbal al

inventarierii la ÎM „Auto Mall” SRL în 13-15 iulie 2011, prin care s-a constatat

lipsa bunurilor în mărime de 43805,10 de lei (f.d.17, vol.II); procesul verbal final de

verificare a inventarierii din 13-22 iulie 2011 la IM „Auto Mall” SRL, conform

căruia s-a constatat lipsa bunurilor în sumă totală de 66 927,54 de lei (f.d.18-132,

vol.II); răspunsul inspecției muncii nr.856 din 26.06.2013, prin care s-au constatat

că nu s-au depistat careva încălcări la petiția inculpatului Caranicolov Serghei

(f.d.134, vol.II).

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat solicitarea apărării privind achitarea

inculpatului, deoarece s-a constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatului

Caranicolov Serghei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.xxxxx Cod penal, or,

la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și

concludente prin care se atestă vinovăția lui Caranicolov Serghei în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a reținut că potrivit înscrisurilor anexate la materialele cauzei,

inculpatul fiind angajat la ÎM „Auto Mall” SRL, în calitate de depozitar, în baza

contractului de muncă și a ordinului de angajare, a încheiat totodată și contract de

răspundere materială deplină (f.d.8-10, vol.I).

Astfel, latura obiectivă a infracțiunii enunțate se caracterizează prin acțiuni

concrete, Caranicolov Serghei, fiind angajat conform contractului de muncă din

05.03.2011 în funcție de depozitar la ÎM „Auto Mall” SRL cu sediul juridic pe str.

xxxxxx, fiind persoană cu răspundere materială pentru bunurile primite și

încredințate lui în administrare, la 13.07.2011, având scopul delapidării averii

străine, a însușit din depozitul ÎM „Auto Mall” SRL, amplasat pe str. xxxxxxx piese

auto, conform procesului-verbal și actului de verificare a inventarierii la ÎM „Auto

Mall” SRL din 13-15 iulie 2011, provocând astfel ÎM „Auto Mall” SRL în persona

directorului Titov Andrei, o daună materială în proporții considerabile în sumă de 43

806 de lei.

Prin urmare, instanța de apel examinând cumul probator acumulat în cauza

deferită spre examinare, a considerat indubitabil demonstrată legătura cauzală dintre

acțiunile intenționate ale inculpatului Caranicolov Serghei și consecințele survenite,

or, inculpatul fiind angajat ca depozitar la ÎM „Auto Mall” SRL, a sustras piese auto

care se aflau în gestiunea sa legitimă, pe care ulterior le înstrăina diferitor cetățeni.

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art.191 Cod penal se exprimă, în

vinovăție sub formă de intenție directă.

În afară de aceasta, la calificare este obligatorie stabilirea scopului special - de

cupiditate. Caranicolov Serghei fiind angajat în funcția de depozitar la ÎM „Auto

Mall” SRL la 13 iulie 2011, având scopul delapidării averii străine, a sustras piese

auto, provocând astfel ÎM „Auto Mall” SRL o daună materială considerabilă în

sumă de 43 806 de lei.

Prin urmare, instanța a apreciat critic argumentele părții apărării, precum că

vinovăția lui Caranicolov Serghei nu a fost demonstrată, acestea fiind îndreptate

exclusiv spre eschivarea de la răspunderea penală.

Referitor la stabilirea măsurii de pedeapsă în privința inculpatului Caranicolov

Serghei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.xxxxxx Cod penal, instanța de

apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, și a considerat

că, corectarea și reeducarea inculpatului Caranicolov Serghei este posibilă cu

8

aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime 600 u.c., ceea ce constituie 12

000 de lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții administrative și de gestiune a

bunurilor pe un termen de 3 ani, pedeapsa complimentară sub formă de privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate prevăzută

de art.xxxxxxx Cod penal este obligatorie și vine să îndeplinească rolul de

completare a represiunii și de lichidare a practicii vicioase.

În ce privește acțiunea civilă înaintată de ÎM „Auto Mall” SRL, prin care a

solicitat încasarea din contul inculpatului a prejudiciului material cauzat, instanța de

apel, a ajuns la concluzia că, pretențiile ÎM „Auto Mall” SRL, în partea încasării

prejudiciului material urmează a fi admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul

inculpatului în beneficiul ÎM „Auto Mall” SRL a prejudiciul material în sumă de

43805,10 de lei.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către inculpatul

Caranicolov Serghei, prin care, fără a indica un temei prevăzut de art.427 alin.(1)

Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care el să fie achitat.

De fapt, în recursul ordinar, sunt aduse repetat aceleași motive ca și în cererea

de apel, afirmându-se că la dosar nu este nici o probă pertinentă și concludentă care

ar demonstra vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 09

octombrie 2018, recursul ordinar declarat de inculpatul Caranicolov Serghei a fost

admis, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt

complet de judecată.

Colegiul penal lărgit a constatat că, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 04 aprilie 2017, cauza penală în privința lui Caranicolov

Serghei a fost trimisă la rejudecare în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de

judecată, pentru a repara erorile judiciare depistate de instanța de recurs.

Analizând textul deciziei contestate, Colegiul penal lărgit a constatat că instanța

de apel, la rejudecarea cauzei, nu a ținut cont de indicațiile menționate în decizia

instanței de recurs și nu a reparat erorile judiciare comise de instanțele de judecată

în procesul de examinare a cauzei date la etapele anterioare.

Necesitatea conformării indicațiilor expuse de instanța ierarhic superioară față

de instanța de rejudecare, este stipulată de prevederile art.436 alin.(2) și (3) Cod de

procedură penală, care indică expres că pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii, în măsura în care situația de fapt rămâne cea care

a existat la soluționarea recursului. Când hotărârea este casată numai cu privire la

unele fapte sau persoane ori numai în ce privește latura penală sau civilă, instanța de

rejudecare se pronunță în limitele în care hotărârea a fost casată.

În sensul dat, Colegiul penal lărgit a remarcat faptul că instanța de apel, la

rejudecarea cauzei, nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs ce i-au fost

atribuite cu scop de verificare a erorilor invocate de către apelant în cererea de

contestare a sentinței primei instanțe.

Astfel, în apelul declarat de partea apărării se invocă motivele privind

ilegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate prin faptul că instanța pripit a decis

asupra soluției adoptate fără a face o analiză amplă a tuturor probelor administrate în

cauză, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția inculpatului în

săvârșirea faptei imputate.

9

Colegiul penal lărgit a menționat că instanței de apel i s-a pus în sarcină

verificarea probelor scrise administrate la caz, și anume contractul individual de

muncă nr.50/2011 din 03 mai 2011 (f.d.8 vol.I), contractul de răspundere materială

(f.d.9, vol.I), procesul-verbal al inventarierii la ÎM ,,Auto Mall” SRL din 13.15.2011

(f.d.17, vol.II), procesul-verbal final de inventariere la ÎM ,,Auto Mall” SRL din

13.22.2011 (f.d.18-132, vol.II) care, deși au fost puse la baza condamnării

inculpatului, aceste probe, nu au fost apreciate în raport cu circumstanțele de fapt și

de drept concrete.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit a constatat că, la rejudecarea cauzei,

instanța de apel, nu s-a conformat cu exactitate situației stabilite de către instanța de

recurs și nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, indicate în pct.3 a prezentei

decizii, constatând, că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.xxxx Cod

penal, fără a fi dată o analiză amplă tuturor probelor administrate în cauza dată, fără

a aprecia fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, limitându-se repetat la mențiuni neclare, confuze și sumare.

Colegiul penal lărgit a menționat că instanța de apel făcând trimitere la

contractul individual de muncă, procesul-verbal al inventarierii la ÎM ,,Auto Mall”

SRL din 13.15.2011, prin care s-a constatat lipsa bunurilor în mărime de 43805,10

de lei, procesul-verbal final de inventariere la ÎM ,,Auto Mall” SRL din 13.22.2011,

conform căruia s-a constatat lipsa bunurilor în sumă totală de 66 927,54 de lei și

descriindu-le în decizie, nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub

toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței, iar în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de apel nu a dat o apreciere logică argumentelor invocate cu scop de

apărare și anume: faptul că la ÎM „Auto Mall” DRL, Caranicolov Serghei nu era

unicul depozitar; la angajarea inculpatului la serviciu, nu s-a petrecut o inventariere

și doar s-a întocmit un act de primire-predarea a bunurilor, de către depozitarul

Spirin Anton care a fost transferat în alt serviciu, depozitarului Solomon Roman; pe

dosar nu există probe că în genere bunurile erau primite și eliberate din depozit cu

respectarea unor reguli și proceduri de evidență; potrivit Codului muncii, contractul

despre răspunderea materială urma să fie încheiat colectiv cu ambii depozitari, însă

a fost semnat doar un contract unipersonal, fără data întocmirii și semnării (f.d.9,

vol.I). Criticând argumentele din apel în decizia sa, instanța de apel operează cu

alegații cu ar fi: 1)... bunurile erau încredințate făptuitorului, fiind în posesia

legitimă a acestuia, dat fiind faptul că inculpatul Caranicolov Serghei avea acces la

liber la depozit – adică pune semnul echivalenței între transmiterea bunurilor și

simplul fapt că persoana avea acces la acestea; 2) respinge argumentul că la

angajarea inculpatului nu s-a petrecut inventariere, prin referirea la depozițiile

reprezentantului părții vătămate Cazanir Vitalii că ...în momentul transferării lui

Spirin și venirii lui Caranicolov s-a petrecut inventarierea, însă, prin această

mențiune, instanța de apel nicidecum nu a dat răspuns la argumentul că inculpatul

nu a fost cunoscut cu acest act(f.d.128-207, vol.I); consideră că argumentele despre

ilegalitățile grave comise la efectuarea inventarierilor, sânt doar niște alegații, care

se combat prin actele despre inventariere, însă nu este dat un răspuns concret la un

argument concret – că depozitul și-a continuat activitatea în paralel cu procesul de

10

inventariere (urmează de remarcat că instanța de apela acceptat ca probă procesul-

verbal final de verificare a inventarierii (f.d.18-132, vol.II), însă nu s-a luat în

vedere că, din acest proces-verbal rezultă lipsa bunurilor la o sumă de 66927,54 de

lei, fapt ce denotă suspiciuni față de existența unei evidențe stricte a bunurilor).

În aceste condiții, Colegiul a concluzionat că argumentele recurentului cu

privire la faptul că instanța de apel nu a dat apreciere probelor administrate pe caz și

nu a dat răspuns la argumentele invocate în apel, și-a găsit confirmare, de aceea

rezultatele activității organului de urmărire penală și baza probatorie propusă de

partea acuzării și partea apărării în cadrul acestei cauze penale, urmează a fi

verificată în mod repetat de către instanța de apel la rejudecarea cauzei, în ședințele

de judecată publice, cu respectarea drepturilor procesuale ale persoanelor implicate

pe caz, respectându-se principiile prezumției nevinovăției, contradictorialității

procesului penal și legalității armelor în proces, stipulate la art.art.7, 8, 24 Cod de

procedură penală, ceea ce nu a fost efectuat.

Subsidiar, Colegiul a menționat că instanța de apel, casând sentința atacată prin

apelului comun declarat de inculpat și avocatul acestuia, potrivit art.409 alin.(2) Cod

de procedură penală, urma să se expună, dacă examinând aspectele de fapt și de

drept, în afară temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelant, nu se

înrăutățește situația acestuia.

Prin decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

avocatului în numele inculpatului Caranicolov Serghei, s-a casat sentința din 05

noiembrie 2013 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, și s-a pronunțat hotărîre nouă

potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Caranicolov Serghei s-a achitat de sub învinuirea adusă în baza art. xxxxxx Cod

penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Acțiunea civilă înaintată de ÎM „Auto Mall” SRL către Caranicolov Serghei de

încasare a sumei de 66 927,54 de lei, s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel instanța de apel a stabilit că cercetând totalitatea probelor

administrate la prezenta cauză penală, a conchis că inculpatul Caranicolov Serghei,

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. xxxx Cod penal, urmează a fi

achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, iar prima instanță a aplicat

greșit prevederile art. 101 Cod de procedură penală, apreciind impropriu probele din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, cât și prevederile art.

390 Cod de procedură penală, ajungând la concluzia condamnării inculpatului

Caranicolov Serghei.

Verificând probele administrate la caz, cercetându-le prin prima prevederilor

normelor precitate, din punctul de vedere al pertinenței, veridicității și coroborării

lor. Colegiul penal a ajuns la concluzia că probele date nu demonstrează că fapta a

fost săvârșită de inculpatul Caranicolov Serghei.

Colegiul penal a admis argumentul inculpatului precum că instanța de fond

eronat și subiectiv a dat apreciere circumstanțelor cauzei, care nu se află în raport cu

vinovății inculpatului și precum că neîntemeiat a pronunțat o sentință de

condamnare privința lui Caranicolov Serghei.

A stabilit că instanța de fond nu a judecat cauza penală în condițiile legii,

deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care s-a întemeiat

soluția, regăsindu-se temeiul invocat în apelul deferit, astfel impunându-se

admiterea acestuia.

11

Colegiul penal a reținut că conform doctrinei, obiectul juridic special al

infracțiunii prevăzute de art. 191 Cod penal este un obiect juridic multiplu. Aceasta

deoarece, în cazul delapidării averii străine, printr-o singură acțiune (iar nu printr-un

sistem de acțiuni, ca în cazul infracțiunilor complexe) se aduce atingere mai multor

valori sociale speciale și, implicit, relațiilor sociale aferente.

Astfel, obiectul juridic principal al infracțiunii analizate îl formează relațiile

sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile.

Concomitent, Colegiul a reținut că, o condiție obligatorie pentru existența

infracțiunii de delapidare a averii străine constă în faptul că obiectul material trebuie

să se afle efectiv în gestiunea sau administrarea făptuitorului și să fie străin pentru

acesta, iar încredințarea nemijlocită a bunurilor de către persoana fizică sau juridică

se face în funcție de specificul activității economice cu determinarea clară a

atribuțiilor de serviciu în ce privește gestionarea sau administrarea bunurilor.

Astfel, inculpatului Caranicolov Serghei i se incriminează comiterea infracțiunii

de delapidare a averii străine, care i-a fost încredințată în administrare. În respectiva

speță inculpatul se învinuiește că a delapidat o cantitate de piese auto în valoare de

43805,10 de lei din depozitul unde activa în calitate de cel de-al doilea depozitar.

Respectiv, la angajarea acestuia în funcția de depozitar era necesar ca bunurile să-i

fie transmise în responsabilitatea sa cu indicare concretă a cantității si valori

acestora. În acest context colegiul a menționat faptul că, la angajarea lui

Caranicolov Serghei în calitate de depozitar nu a fost efectuată o inventariere, care

era obligatorie pentru a stabili care bunuri se transmit în gestiunea lui.

Colegiul penal a menționat că acuzarea nu a prezentat probe și suficiente dovezi

confirmatoare că inculpatul Caranicolov Serghei ar fi cauzat un careva prejudiciu,

or, conform contractului individual de muncă nr. 50/2011 din 03.05.2011 și

contractului de răspundere materială, acestea nu conțin nici o clauză din care ar

rezulta că angajatului Caranicolov Serghei i-au fost transmise în administrare o listă

concretă determinată de bunuri materiale, adică o listă detaliată de piese auto.

În acest sens, se reiterează prevederile imperative ale p.6 lit. d) al

Regulamentului privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor

din 28.04.2004 publicat în Monitorul Oficial nr. 1123 din 27.07.2004. care prevede

că, persoanele juridice sînt obligate să efectueze inventarierea generală a

patrimoniului în caz de schimbare (înlocuire) a gestionarului în ziua primirii-

predării gestiunii. Depozitarul unui depozit este nu altcineva decît un gestionar al

bunurilor aflate în depozit. În cazul dat inculpatul Caranicolov Serghei a fost angajat

depozitar în locul unei alte persoane și urma să gestioneze bunurile din depozit

împreună cu cel de-al doilea depozitar existent - Solomon Roman.

Prin urmare, dispunerea unei inventarieri la angajarea inculpatului Caranicolov

Serghei în calitate de depozitar era obligatorie, ceea ce prin încălcarea gravă a legii

nu a fost făcut deoarece la materialele cauzei nu este prezentat vreun act de

inventariere efectuată la momentul angajării în funcția de depozitar a inculpatului

Caranicolov Serghei, deși reprezentantul întreprinderii susține că a fost efectuată o

asemenea inventariere.

Prin urmare, Colegiul penal a relevat că nu se cunoaște care era cantitatea de

piese auto prezente în depozit la momentul angajării inculpatului Caranicolov

Serghei, fiind atrasă atenția că în depozitul din speță, conform explicațiilor

reprezentantului părții vătămate, se păstrează sute de mii de unități de piese auto. În

acest context, colegiul a remarcat faptul că depozitarului Caranicolov Serghei i-a

12

fost transmisă în administrare o anumită cantitate concret determinată de bunuri

materiale și în special, bunurile pretins a fi delapidate, însă nu a fost întocmit nici un

act de predare-primire semnat de către Caranicolov Serghei, cu toate că

reprezentantul părții vătămate în repetate rînduri a declarat că un astfel de act,

semnat de Caranicolov Serghei există, însă pînă la urmă nu l-a prezentat instanței.

Adică, proba principală pe care urma să se întemeieze acuzarea trebuie sa fie actul

de predare-primire a unei cantități determinate de bunuri în administrarea

depozitarului Caranicolov Serghei, din care inculpatul ar fi delapidat o parte.

Totodată, responsabilitatea depozitarului, ca persoană cu funcție de răspundere

materială, este stabilită prin contractul individual de muncă încheiat cu societatea

respectivă, însă, ultima va încheia și un contract de răspundere materială deplină.

Colegiul a menționat și acel fapt că, contractul individual de muncă nr. 50/2011

din 03.05.2011 nu conține nici o clauză din care ar rezulta că angajatului

Caranicolov Serghei i se transmit în administrare o listă concret determinată de

bunuri materiale, adică o listă detaliată de piese auto.

Adică, contractul individual de muncă nu poate înlocui un act de predare-

primire.

Forma și conținutul contractului individual de muncă este stabilit imperativ de

legislația muncii, care nu prevede posibilitatea includerii în acest contract a clauzei

ce ar conține o listă detaliată de predare-primire a bunurilor în administrarea

salariatului.

În acest context, Colegiul penal a menționat că la materialele cauzei există doar

un singur contract individual de muncă cu nr. 50/2011 din 03.05.2011 semnat de

către Caranicolov Serghei (f d. 8), instanța de fond însă a făcut referire și la

contractul aflat la f.d. 9, adică la contractul privind răspunderea materială deplină

fără dată și număr, semnat de către Caranicolov Serghei.

Astfel, instanța de apel a remarcat faptul că acest contract privind răspunderea

materială deplină de asemenea nu conține nici o prevedere că salariatului

Caranicolov Serghei i s-a transmis în administrare o listă de bunuri (piese auto)

concret determinate. Or, acest contract standard de răspundere materială este inutil

deoarece nu prevede care anume bunuri i-se transmit salariatului, ba mai mult ca

atît, acest contract de răspundere materială este lovit de nulitate absolută, deoarece

nu conține un element esențial și anume data la care a fost semnat.

Prin urmare, acest contract de răspundere materială fără dată nu poate fi

considerat ca o anexă la contractual individual de muncă nr. 50/2011 din

03.05.2011, deoarece o așa prevedere nu se conține nici în unul din aceste contracte.

Mai mult, Colegiul a conchis faptul că, la adoptarea sentinței de condamnare

instanța de judecată a ignorat faptul că cu cei doi depozitari din speță urma a fi

încheiat un singur contract privind răspunderea materială deplină colectivă și nu cu

fiecare individual, astfel, pe lângă motivele menționate mai sus de nulitate,

contractul de răspundere materială deplină semnat de inculpatul Caranicolov

Serghei, fără dată, mai este lovit de nulitate și din motivul că cu inculpatul nu putea

fi încheiat un contract separat de răspundere materială individuală, deoarece el

activa la acel depozit în calitate de depozitar împreună cu un al doilea depozitar.

Colegiul penal cu referire la argumentele reprezentantului părții vătămate

Cazanir Vitalii precum că inculpatul Cranicolov Serghei poartă răspundere materială

conform contractului de angajare și că acesta ar fi sustras piesele auto din depozitul

întreprinderii ÎM „Auto Mall” SRL și le-ar fi vândut la un preț foarte redus decît cel

13

de pe piață sunt declarative și se combat cu celelalte probe cercetate în instanța de

judecată și suplimentar în apel, din motiv că la materialele cauzei nu sunt anexate

careva probe car ar confirma faptul că inculpatul a primit careva bunuri.

Colegiul penal cercetând și verificând probele administrate de acuzatorul de stat

a constatat că învinuirea înaintată inculpatului Caranicolov Serghei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. xxxx Cod penal nu și-a găsit confirmare, respectiv,

instanța de fond eronat a apreciat probele administrate la cauza penală și eronat a

concluzionat că în speță acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiuni or, în baza actelor cauzei penale, Colegiul penal a stabilit că fapta de

delapidare a averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor alte persoane,

încredințate în administrarea vinovatului, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile nu a fost comisă de inculpatul Caranicolov Serghei.

Colegiul penal a menționat că astfel, versiunea inculpatului Caranicolov Serghei

nu a fost combătută prin probe prezentate de partea acuzării, totodată sentința

necuprinzând și descrierea circumstanțelor cauzei constatate de prima instanță, cu

enumerarea temeiurilor de condamnare a inculpatului și indicarea motivelor pentru

care se admit probele aduse în sprijinul acuzării.

Este plauzibil de menționat că Caranicolov Serghei a dat declarații constante și

consecutive pe tot parcursul procesului penal, a menținut aceeași poziție de

nerecunoaștere a vinovăției de la urmărirea penală până la instanța de apel, iar

versiunea inculpatului nu a fost combătută de partea acuzării prin probele prezentate

în sprijinul învinuirii.

Astfel, raportând starea de fapt la norma de drept, Colegiul penal a ajuns la

concluzia că la materialele cauzei nu există probe concludente, utile și veridice ce ar

dovedi vinovăția lui Caranicolov Serghei în afara oricăror dubii.

În acest sens, declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor

Solomon Roman, Graciov Stanislav, Badhic Andrei și Jalnic Nicolae, care de fapt

aceștia erau colegi de serviciu a lui Caranicolov Serghei și care ar fi putut fi

implicați în dispariția pieselor auto, din care considerente, astfel de probe cad sub

îndoiala veridicității.

De asemenea. Colegiul a reținut și acel fapt că atît la urmărirea penală, cît și la

cercetarea judecătorească, acuzarea nu a adus nici o probă ce ar dovedi că piesele

procurate de către martori de la Caranicolov Serghei sunt anume de la depozitul

părții vătămate. La faza urmăririi penale aceste piese nu au fost ridicate în calitate de

corpuri delicte, nici măcar n-au fost stabilite datele de identificare a acestor piese ca

denumirea, codul de identificare, seria de producere etc., prin care să fie posibil de

stabilit dacă piesele date fac parte din partida importantă de ÎM „Auto Mall” SRL.

Urmărirea penală din neglijență a omis să efectueze acest important procedeu

probatoriu și, astfel, nefiind răsturnată versiunea inculpatului precum că piesele care

s-au vîndut i-au fost aduse de prietenul său din Franța, iar martorul Iamov

Alexandru a confirmat cele invocate de inculpat.

Colegiul penal consideră că în cadrul ședinței de judecată nu au fost prezentate

suficiente probe concludente și utile care demonstrează pe deplin vinovăția lui

Caranicolov Serghei în săvârșirea infracțiunii incriminate - faptul sustragerii de

către inculpatul Caranicolov Serghei a pieselor auto care aparțineau întreprinderii

ÎM „Auto Mall” SRL și care i-ar fi fost încredințate în administrare, învinuirea

adusă poartă un caracter pripit și superficial or dimpotrivă, din materialele dosarului

rezultă că probe în sprijinul învinuirii de facto nu au fost prezentate.

14

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar, de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, care a invocat drept

temei de recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței din 05 noiembrie 2013 a

Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău.

A menționat că concluziile instanței de apel nu corespund circumstanțelor de

fapt stabilite în cadrul cercetării judecătorești și caracterului faptei comise.

Astfel, pentru a demonstra culpabilitatea lui Caranicolov Serghei, organul de

urmărire penală și instanța de fond au elucidat toate circumstanțele cauzei, au

administrat și respectiv cercetat probe pertinente, concludente și utile, care

demonstrează vina inculpatului prin probe administrate în cadrul urmăririi penale și

corect puse la baza sentinței de condamnare, dar care nu au fost apreciate la justa

valoare de către instanța de apel.

Achitîndu-l pe Caranicolov Serghei, instanța de apel, nu a luat în considerație

toate probele acuzării și nu le-a apreciat la justa lor valoare, fiind respinsă puterea de

acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea

incriminată inculpatului, astfel încălcînd prevederile art.101 alin.(l) CPP, conform

căruia fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de apel, eronat a decis că, în cazul dat inculpatul urmează a fi achitat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. xxxxxx Cod penal, astfel încît în mod

arbitrar a exclus ca probă, contractul de răspundere materială deplină semnat de

inculpatul Caranicolov Serghei, invocînd că nu a fost semnat de inculpat.

Contrar celor statuate de instanța de apel, potrivit declarațiilor inculpatului

prezentate în instanța de fond, acesta a indicat că „el contract de răspundere

materială cu altă firmă la care a fost angajat inițial a semnat, iar cînd a fost transferat

la SRL „Auto Mall”, el nu a semnat nimic. Semnătura de pe contractul din

03.05.2011 de la (f.d.-9) îi aparține, anume această semnătură este pusă la îndoială

de către colegiul penal și deși partea apărării nu a pus la îndoială autenticitatea

acestuia, nu a contestat actul respectiv sau formulat în acest sens careva obiecții,

instanța neîntemeiat a exclus-o, deși urma să evalueze forța ei probantă.

Mai mult ca atît, în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, la întrebarea

procurorului, inculpatul nu a putut argumenta conținutul declarațiilor prezentate

inițial la (f.d.62. verso), prin care acesta a recunoscut parțial bănuiala ce i se

incrimină, specificînd doar că nu este de acord cu suma prejudiciului evaluat de

către partea vătămată SRL „Auto Mall”.

Nemijlocit prin declarații prezentate de inculpat se constată că, acesta era

angajat la SRL „AutoMall”, în calitate de depozitar, avînd în gestiunea sa piesele

auto aflate în depozitul societății nominalizate. Se reține că Caranicolov Serghei,

activa în baza contractului individual de muncă nr.50/2011 din 03.05.2011, iar

conform pct.2.1 semnat pe verso de către inculpat, angajatul care deține un post și

execută lucrări legate de păstrarea, prelucrarea, vînzarea, livrarea transportarea

bunurilor sau a mijloacelor financiare transmise, poartă răspundere materială pentru

integritatea acestor bunuri.

Cele invocate mai sus denotă că, bunurile care au fost însușite de către inculpat

au fost încredințate acestuia în virtutea funcției pe care o deținea, conform

raporturilor contractuale.

15

Mai mult ca atît, a fost stabilit faptul că, nici unul din colegii inculpatului nu au

fost implicați în sustragerea pieselor de la depozitul unde își desfășurau activitatea și

nici unul din martori care achiziționau piese de la Caranicolov Serghei, nu au indicat

și la alte persoane, decît la inculpat.

Instanța de apel s-a bazat în exclusivitate pe declarațiile inculpatului a lăsat fară

apreciere și acel fapt că, Caranicolov Serghei cunoscînd despre faptul că la depozit

sunt surplusuri de piese, intenționat a tăinut acest fapt de la conducerea

întreprinderii, ulterior realizîndu-le persoanelor terțe, fapte care se confirmă,

nemijlocit prin declarațiile inculpatului care a specificat că, „Roman venea cu

mașina personală și încărca ceva în mașină nu a raportat nimănui, deoarece la

depozit era multă marfă neînregistrată și în plus Roman era șeful său și nu putea să-i

reproșeze ceva. Cînd se aducea marfa la depozit erau și surplusuri, care se păstrau la

ei, în caz că ceva nu s-a vîndut. Despre surplusuri cunoștea numai el și Roman, care

i-a zis că surplusurile le vor vinde și venitul o să-l împartă”.

Totodată, instanța de apel urma să aprecieze critic argumentele inculpatului

Caranicolov Serghei, precum că piesele auto pe care le-a propus spre vînzare,

ultimul le-a luat de la prietenul său Iamov Alexandru, care le-a adus din Europa, or

în acest sens nici martorul Iamov Alexandru, nici inculpatul Caranicolov Serghei

careva acte de proveniență sau alte probe privind existența pieselor nu au prezentat.

Mai mult ca atît, nemijlocit martorul Iamov Alexandru care pretinde că i-ar fi

adus piesele pentru realizare inculpatului, nu a putut specifica, piese pentru care

automobil i-a procurat lui Caranicolov Serghei, invocînd că acestea chipurile au fost

achiziționate de la un depozit, însă cecurile nu le-a păstrat.

A lăsat fără apreciere instanța de apel și acel fapt că Caranicolov Serghei

propunea spre realizare piesele la sinecostul acestora importate în Moldova, iar într-

o astfel de situație, dacă admitem versiunea inculpatului că le procura de la Iamov

Alexandru, primul suporta doar prejudicii, neavînd careva venituri, însă aceasta nu-1

afecta pe făptaș deoarece „de facto”, aceste bunuri au fost însușite ilegal de la

depozitul în care activa.

Astfel, colegiul penal efectuînd o nouă apreciere a probelor din dosar, era

obligat să invoce în cuprinsul deciziei și motivele pentru reaprecierea acestora,

relevînd dezacordul cu aprecierea probelor respective efectuată de către instanța de

fond, fapt ce pe cazul nostru nu se constată, or cum se explică că declarațiile

martorilor acuzării: Graciov Stanislav, Zgardan Serghei, Solomon Roman, Iabanji

Alexandr, Tonciu Serghei, au fost doar descrise în decizie fără a evalua forța lor

probantă în măsura în care aceste probe în coroborare cu celelalte probe în

ansamblu, pot confirma sau infirma vinovăția inculpatului.

Acuzarea consideră, că decizia instanței de apel, este neîntemeiată și pasibilă

casării, deoarece, în cazul în care instanța de apel nu este de acord cu mijlocul

probatoriu, adus de către acuzare în sprijinul învinuirii formulate inculpatului și a

ajuns la concluzia adoptării unei soluții de achitare, urma să dezvăluie această

concluzie, expunîndu-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe, fapt ce pe caz

consider că n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin

general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Totodată a menționat, că actul procesual prin care instanța de apel a fost

investită să rejudece din nou cauza penală de învinuire a lui Caranicolov Serghei,

este decizia instanței de recurs din 09.10.2018, prin care s-a menționat a repara

erorile judiciare comise de instanțele de judecată în procesele anterioare și puse în

16

sarcină verificarea probelor administrate la caz.

De către instanța de apel urma a fi apreciat critic declarațiile inculpatului

Caranicolov Serghei, și a le considera ca fiind făcute cu scopul de a se eschiva de la

răspunderea și pedeapsa penală, fiind combătute prin probatoriul administrat, iar

vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin și se confirmă prin ansamblul de probe

administrate și cercetate în ședința instanței de apel.

Materialul probator demonstrează legătura acauzală dintre acțiunile

intenționate ale inculpatului Caranicolov Serghei și consecințele survenite, or

inculpatul fiind angajat ca depozitar la SRL „Auto Mall” a sustras piese auto care se

aflau în gestiunea sa legitimă, pe car ulterior le înstrăina diferitor cetățeni.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin forma de vinovăție,

intenție directă, or Caranicolov Serghei fiind angajat în funcția de depozitar la ÎM

„Auto Mall” SRL, Ia 13 iulie 2011, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane, a sustras piese auto, provocînd astfel ÎM „Auto Mall” SRL o daună

materială considerabilă în sumă de 43 806 de lei.

Obiectul infracțiunii, îl formează relațiile sociale cu privire la posesia asupra

bunurilor.

Subiectul infracțiunii - Caranicolov Serghei, născut la 30 decembrie 1978, a

atins vîrsta de tragere la răspundere penală, prevăzută la art. 21 din Codul penal, și

care are capacitatea de a înțelege caracterul prejudiciabil al faptei sale, precum și

capacitatea de a-și manifesta voința și de a-și dirija acțiunile.

Astfel, instanța de fond just a reținut că, în acțiunile inculpatului Caranicolov

Serghei se conține latura obiectivă a delapidării averii străine.

În cazul dat acuzarea conchide că, instanța de apel eronat a dat prioritate

declarațiilor inculpatului, care evident au fost date în scopul eschivării de

răspundere penală, situație care a și condiționat emiterea deciziei de achitare,

instanța nu a dat o apreciere completă fiecărei probe aduse de procuror în susținerea

învinuirii formulate lui Caranicolov.

Din atare considerente, în procesul examinării cauzei penale, instanța de apel

nu a stabilit careva circumstanțe, care ar pune la îndoială declarațiile

reprezentantului părții vătămate, martorilor privitor la acțiunile inculpatului și

careva temeiuri de a nu crede acestor declarații. Respectiv, alegațiile apelanților

privitor la achitarea lui Caranicolov sunt lipsite de suport probant.

Analizând textul deciziei, partea acuzării concluzionează că, instanța de apel nu

a realizat obligația Constituțională de a înfăptui justiția în stat, nu a clarificat

circumstanțele relevante pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată la

modul cuvenit, în legătură cu ce o astfel de decizie nu poate fi menținută, urmează a

fi casată cu menținerea sentinței instanței de fond.

A declarat recurs ordinar și partea vătămată, Întreprinderea Municipală „Auto

Mall” Societatea cu Răspundere Limitată, în care solicită casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea sentinței din 05 noiembrie 2013 a Judecătoriei Rîșcani,

mun.Chișinău.

Recurentul a invocat că instanța de apel contrar prevederilor art. 100, al. (1) p. 6

și 12, art. 435 din CPP RM a depășit împuternicirile sale, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor, a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și ca

urmare faptei săvârșite și sa dat o încadrare juridică greșită.

Decizia instanței de apel este bazată inclusiv și pe declarațiile lui Cazanir

Vitalie, pe cînd Cazanir Vitalie nu a fost audiat și nu a fost prezent în ședința

17

instanței de apel.

Sunt stabilite și expuse contradictoriu în Decizia instanței de apel, fapte ce au o

importanță majoră pentru calificarea acțiunilor lui Caranicolov S. si anume la (f.d.9)

al Deciziei - instanței de apel este indicat ”La faza urmăririi penale Caranicolov S.

a recunoscut vina parțial”, pe cînd la (f.d.20) al Deciziei - instanței de apel este

indicat ” Caranicolov S. a menținut poziție de nerecunoaștere a vinovăției de la

urmărirea penală ”. De fapt inculpatul Caranicolov S. a recunoscut vina la faza

urmăririi penale, el a confirmat că a delapidat ÎM „Auto Mall” SRL de bunuri.

Inculpatul Caranicolov S. nu a fost de acord numai cu suma prejudiciului.

În cazul când instanța de apel greșit a constatat că Caranicolov S. nu a recunoscut

vinovăția, această greșeală evident a atras după sine și aprecierea greșită

circumstanțelor în ansamblu și ca urmare a adus la o încadrare juridică greșită și

concluziei contradictorie.

Este absolut greșită concluzia instanței de apel precum că că Badiuc A., Jaliuc

N. au fost angajații ÎM „Auto Mall” SRL pot fi implicați în dispariția pieselor auto.

Persoanele indicate activau în alte subdiviziuni, care și teritorial sunt amplasate în

deferite locații. Astfel orice persoană din lista angajaților poate fi suspectă.

La materialele dosarul nu există nici o circumstanță ce va permite crearea

concluziei și suspiciuni în privința Graciov S., Badiuc A., Jaliuc N. Mai mult, astfel

de presupunere contravine principiului „prezumției de nevinovăție”, ce tot odată este

o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului. Concluzia greșită privind

accesul Graciov S., Badiuc A., Jaliuc N. la bunurile din depozit unde activa

inculpatul Caranicolov S. și suspiciunile de implicare acestor persoane la

delapidarea bunurilor - este o altă concluzie greșită ce în lanț cu alte concluzii

greșite evident a atras după sine o apreciere greșită circumstanțelor în ansamblu și

ca urmare a adus la o încadrare juridică greșită și concluziei contradictorie.

Instanța de apel nu a ținut cont de declarațiile martorilor Iabanbji A., Zgardan

S., Tonciu S., care a confirmat faptul că inculpatul Caranicolov S. de mai multe ori a

vândut sau a propus spre vânzare piese auto cu un preț de 50% mai mic de cât cel de

piață. Piesele vândute de Caranicolov S. sunt anume cei - lipsa cărora a fost stabilită

prin acte de inventariere la depozitul unde activa inculpatul.

Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că in ziua când s-a efectuat

inventarierea la depozitul unde activa inculpatul Caranicolov S., ultimul a dispărut

pe căte-va săptămâni. În cazul când un depozitar cunoaște că nu a comis încălcării,

nu are nici un temei să fugă și se ascundă.

Instanței de apel, la examinarea dosarului penal - nu este în drept din oficiu să

declare un contract de muncă și sau contractul de răspundere materială deplină -

lovite de nulitate absolută.

Mai mult, astfel de cerere nu există din partea participanților la proces.

La materialele dosarului f.d. 134 Vol.II este anexat răspunsul Inspecției Muncii

nr. 856 din 26.06.2013 prin care sa constatat că nu s-au depistat careva încălcării la

petiția inculpatului Caranicolov S.

Astfel un organ specializat de Stat în domeniul sa expus că toate actele inclusiv

contractele vizate sunt în regulă și corespund legislației în vigoare.

Ca urmare instanța de apel a depășit împuternicirile sale prevăzute de CPC,

ilegal a declarat lovit de nulitate contractul, ce a adus la o încadrare juridică greșită

și concluziei contradictorie.

Instanța de apel nu a ținut cont că inculpatului Caranicolov S. absolut nimic nu

18

poate declara privind proveniența pieselor care el a comercializat. De unde sunt, de

ce prețul de vânzare este redus cu 50% în cazul cînd o persoană nu poate explica

proveniența bunurilor care le comercializează cu preț redus, persoana este cel puțin

suspectă în acțiunii ilegale.

Consideră că urmează a fi apreciate critic declarațiile martorului Iamov

Alexandru, deoarece martorul Iamov A. a apărut deja in instanța de judecată, peste

un an de examinare a cauzei. În cazul dacă piesele ar fi aduse anume de Iamov A.,

de ce inculpatului Caranicolov S. nu a declarat despre acest fapt la faza anchetei

preliminare.

Martorul Iamov A. a declarat că el au adus și a transmis inculpatului piesele

împachetate și nu lea despachetat, însă tot odată declară cu piesele au fost la număr

10-15 bucăți, astfel în declarațiile martorului Iamov A. sunt contradicții evidente.

Altă declarație suspectă a lui Iamov A. este că el cu inculpatului Caranicolov

S. planificau să deschidă împreună firmă și să importe piese auto. Totodată Iamov

A. declară că el a procurat la solicitarea inculpatului piese însă nu cunoaște ce fel de

piese sau pentru ce automobil. Este suspect că o persoană care planifică afacerii

privind importul pieselor auto să nu cunoască ce fel de piese sunt în fața lui.

Martorul Iamov A. nu a demonstrat nici un act ce va confirma că el a procurat și

a importat piese pentru inculpatului Caranicolov S. La întrebările de unde sau

procurat, a răspuns generalizat - în Europa, de la un depozit, fără a cunoaște locul

amplasării depozitului.

Instanța de apel nu a ținut cont că inculpatului Caranicolov S. la faza anchetei

preliminare fiind audiat în calitate de bănuit și în calitate de inculpat recunoscut

faptul sustragerii și acțiunile ilegale comise de el, dar a contestat numai valoarea

bunurilor pe care le-a sustras.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură

penală.

La 01 noiembrie 2019, Caranicolov Serghei a depus referință prin care a

solicitat menținerea deciziei instanței de apel fără modificări.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acestea sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.432 alin. (2), pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Reieșind din conținutul recursurilor, autorii invocă ca temei pentru recurs

prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prescrie că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

19

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursurilor menționate, nefiind stabilite pretinsele erori

de drept invocate de autori.

Referitor la temeiul pentru recurs invocat de recurent și prevăzut la pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8)

Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și corect

asupra motivelor relevante din cerere de apel și pentru a evita repetările instanța de

recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare, se reține că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind infracțiunea incriminată inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și a prescripțiilor de drept material, în

baza probelor administrate, inclusiv declarațiile inculpatului, a martorilor, toate

probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând detaliat motivele pentru care

a respins versiunile și dovezile acuzatorului de stat, probele administrate pe caz

nedemonstrând vina inculpatului, instanța de apel întemeiat dispunând achitarea

inculpatului din motiv că, fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Astfel, instanța de recurs constată că argumentele recurenților, formulate în

temeiul statuat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu-și găsesc

confirmare or, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și decizia cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, dispozitivul deciziei

fiind concordant motivării soluției și clar expus, fiind în corespundere deplină cu

prevederile art. 417 alin. (1) Cod de procedură penală.

20

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere a

probelor dată de instanța de apel, invocată de recurenți în cererea de recurs, ține de

starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și

apel. Prin urmare, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală prevede că, la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Mai mult, din

materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut cont în

deplină măsură de prevederile art. 27, 99 -101 Cod de procedură penală, a cercetat

sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o

apreciere proprie, justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor

Prin urmare se conchide că, de fapt în cauză nu s-a comis eroarea de drept

prevăzute în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se face

referință de către recurenți, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

din care considerente se impune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Reieșind din considerentele expuse supra, Colegiul penal atestă că instanța de

apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erorile de drept invocate în

recursul acuzării și a părții vătămate, care ar genera casarea deciziei adoptate în

sensul invocat, fapt ce impune respingerea, ca inadmisibil a recursurilor ordinare

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie

Călugăreanu și partea vătămată Întreprinderea Municipală „Auto Mall” Societatea

cu Răspundere Limitată.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și partea vătămată

Întreprinderea Municipală „Auto Mall” Societatea cu Răspundere Limitată

împotriva deciziei din 14 martie 2019 a Colegiului judiciar al Curții de Apel

Chișinău, în cauza penală privindu-l pe Caranicolov Serghei Stepan, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

21