1ra-628/17 — art.191 alin.2 lit.c CP

1ra-628/17 — art.191 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-628/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 aprilie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu, Galina Stratulat și Oleg Sternioală,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016,

declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului

Caranicolov Serghei XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

02.02.2015 – 17.06.2015;

19.08.2016 – 13.12.2016;

18.02.2016 – 12.07.2016;

13.02.2017 – 04.04.2017.

C O N S T A T Ă:

noiembrie 2013 și, respectiv, din 08 noiembrie 2013, Caranicolov Serghei a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(2) lit.c) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a practica orice activitate legată de răspundere

materială pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani, cu obligarea inculpatului de a

recupera părții civile prejudiciul material cauzat în termen de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasîndu-se de la Caranicolov Serghei

în beneficiul ÎM „Auto Mall” SRL prejudiciul material în sumă de 43805,10 lei. În

rest, pretențiile au fost lăsate fără examinare.

funcția de depozitar la ÎM „Auto Mall” SRL, str.Petricani 17, mun.Chișinău, la 13

iulie 2011, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras

piese auto, conform procesului-verbal și actului de verificare a inventarierii la ÎM

„Auto Mall” SRL din 13-15 iulie 2011, cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună

materială considerabilă în sumă de 43806 lei.

care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri, prin care

1

S.Caranicolov să fie achitat, invocînd că instanța a apreciat arbitrar și eronat

probele și circumstanțele cauzei; - fapta nu întrunește elementele infracțiunii; -

instanța neîntemeiat a respins cererea apărării privind dispunerea unei expertize

judiciar-contabile; - instanța arbitrar a stabilit cuantumul valorilor mobiliare

pretinse a fi sustrase de către inculpat.

2014, apelul declarat de către avocatul S.Russ în numele inculpatului a fost admis,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care S.Caranicolov a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(1) Cod penal la amendă în

mărime de 150 unități convenționale.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasîndu-se de la Caranicolov Serghei

în beneficiul ÎM „Auto Mall” SRL prejudiciul material în sumă de 4800 lei.

Instanța de apel a constatat că, Caranicolov Serghei, fiind angajat în funcția

de depozitar la ÎM „Auto Mall” SRL, avînd acces la bunurile materiale, urmărind

scopul de profit, a sustras pe ascuns piese auto: un reductor de pornire la prețul de

200 lei, 10 reductoare la prețul de 300 lei o unitate, în sumă totală de 3000 lei și

diferite piese auto la prețul de 1600 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu

material considerabil, în sumă totală de 4800 lei.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, sustragerea bunurilor

a fost săvîrșită de către inculpat, căruia nu i-au fost încredințate aceste bunuri însă

care, în virtutea funcției deținute a avut acces la ele.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, acuzarea nu a prezentat probe

care să confirme că inculpatului i-au fost încredințate bunurile materiale ce-i

aparțin ÎM „Auto Mall” SRL și că acesta înfăptuia acțiuni de dispunere,

administrare, transportare ori păstrare a acestora. Mai mult, a precizat că din

probele administrare este probată sustragerea bunurilor materiale doar în sumă de

4800 lei.

- procurorul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea decizie, cu menținerea sentinței, invocînd că

instanța de apel a apreciat arbitrar probele cauzei, fără a le cerceta în ansamblu și

detaliat, limitîndu-se doar la enumerarea lor;

- avocatul V.Cazanir în numele părții vătămate care, invocînd temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei, cu menținerea sentinței, invocînd că, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, instanța de apel pripit ajungînd la concluzia că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.c)

Cod penal, vinovăția acestuia în comiterea respectivei infracțiuni, fiind dovedită

prin cumulul de probe administrate.

noiembrie 2014, recursurile declarate au fost admise, casată total decizia instanței

de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel, judecînd apelul declarat

de către avocatul S.Russ în numele inculpatului, nu a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și nu s-a

2

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, constatînd, fără o argumentare

cuvenită, că inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(1) Cod

penal și fără a face o analiză amplă a tuturor probelor administrate în cauză.

2015, apelul declarat de către avocatul S.Russ în numele inculpatului a fost admis,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care S.Caranicolov a fost achitat

de sub învinuirea în savîrșirea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.c) Cod

penal și respectiv, acțiunea civilă înaintată de către ÎM „Auto Mall” SRL a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel a conchis că la materialele cauzei nu există probe

concludente, utile și veridice ce ar dovedi vinovăția lui S.Caranicolov în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.c) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a indicat că declarațiile martorilor R.Solomon,

S.Graciov, A.Badiuc și N.Jaliuc nu pot fi acceptate deoarece, aceștia erau colegi de

serviciu cu S.Caranicolov și ar fi putut fi implicați în dispariția pieselor auto. La

fel, a indicat instanța că, la angajarea inculpatului în calitate de depozitar nu a fost

efectuată o inventariere obligatorie pentru a stabili care bunuri sînt transmise în

gestiunea acestuia.

Complementar, instanța a stabilit că acuzarea nu a prezentat nici o probă

care ar confirma că piesele procurate de martori de la inculpat sînt anume de la

depozitul părții vătămate, piesele nefiind ridicate și recunoscute în calitate de

corpuri delicte, nefiind stabilită denumirea, codul de identificare, seria de

producere etc., prin care să fi fost posibil de stabilit dacă aceste piese fac parte din

partida importată de ÎM „Auto Mall” SRL. În consecință instanța de apel a conchis

că acuzarea nu a răsturnat versiunea inculpatului, precum că piesele pe care le-a

vîndut i-au fost aduse de către prietenul său din Franța, or, martorul S.Tonciu a

confirmat cele invocate de către acesta.

- procurorul care, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu menținerea sentinței, pe motiv că

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța a

apreciat arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei, neîntemeiat ajungînd la

concluzia că contractul de răspundere materială deplină semnat de către inculpat

este lovit de nulitate și că bunurile care au fost însușite de către inculpat au fost

încredințate acestuia în virtutea funcției pe care o deținea în baza contractului

individual de muncă nr.50/2011 din 03.05.2011;

- avocatul V.Cazanir în numele părții vătămate care, invocînd prevederile

art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu

menținerea sentinței, pe motiv că instanța a apreciat arbitrar și eronat probele și

circumstanțele cauzei, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiuni prevăzută de

art.191 alin.(2) lit.c) Cod penal fiind dovedită cu certitudine și fără echivoc prin

cumulul de probe administrate la cauză.

iulie 2016, recursurile ordinare declarate de către procuror și avocatul V.Cazanir în

numele părții vătămate au fost admise, casată total decizia și dispusă rejudecarea

3

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel și-a motivat insuficient

decizia pronunțată și aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

argumentele recurenților, referitor la faptul că instanța nu a dat o apreciere

obiectivă declarațiilor însuși ale inculpatului, care la urmărirea penală a recunoscut

parțial vina, a martorilor S.Gracicov, S.Zgardan, R.Solomon, A.Iabanji, S.Tonciu

în coroborare cu celelalte probe administrate în cauză, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, și-au găsit confirmare.

La fel, instanța de recurs a indicat că, instanța de apel urma să cerceteze și să

analizeze aspectele învinuirii înaintate, precum și să constate dacă în acțiunile

inculpatului sunt sau nu prezente elementele infracțiunii incriminate, sau dacă

acțiunile acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii contra

patrimoniului.

decembrie 2016, apelul declarat de către avocatul S.Russ în numele inculpatului a

fost respins ca nefondat și menținută sentința, fără modificări.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc.

Consecvent, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatului se confirmă

prin declarațiile reprezentantului părții vătămate V.Cazanir, ale martorilor

S.Graciov, A.Iabanji, R.Solomon, S.Zgardan, S.Tonciu, A.Iamov, A.Badiuc,

N.Jaliuc și actele cauzei - contractul individual de muncă nr.50/2011 din

03.05.2011; ordinul de angajare nr.34 din 03.05.2011 și procesele-verbale ale

inventarierii la ÎM „Auto Mall” SRL din 13-15.07.2011, inclusiv cel final din 13-

22.07.2011.

Astfel, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit. c) Cod penal este dovedită cu

certitudine și fără echivoc, fiind întrunite atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a

respectivei infracțiuni, iar declarațiile inculpatului, instanța de apel le-a considerat

făcute în scopul de a se eschiva de la răspundere penală.

Consecvent, cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că

prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75-77 Cod penal, ținînd

cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de caracterul și

gradul prejudiciabil al faptei săvîrșite, de persoana inculpatului, care anterior nu a

fost judecat, că este caracterizat pozitiv și corect i-a stabilit acestui o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării ei.

A.Mîrzîncu în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri, prin care S.Caranicolov să fie achitat, pe motiv

că nu au fost întrunite elementele infracțiunii; - instanțele judecătorești au apreciat

4

eronat și arbitrar probele administrate, vinovăția inculpatului nefiind probată; - au

încălcat principiul prezumției nevinovăției; - instanța de apel nu s-a expus motivat

asupra argumentelor inculpatului.

invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat

declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal consideră că recursul declarat

de către avocatul A.Mîrzîncu în numele inculpatului urmează a fi admis din

următoarele considerente.

În sensul art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Potrivit art.414 alin.(1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, pronunțîndu-se asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și

nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

În conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal atestă că, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept, întrucît odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că

provoacă un control integral atît în fapt, cît și în drept numai la persoana care l-a

declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat

de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărîrii primei instanțe.

Potrivit legislației în vigoare, în sensul cerințelor art.414 Cod de procedură

penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe

prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări

s-a comis.

Avînd în vedere aceste prevederi legale, Colegiul penal conchide că instanța

de apel nu s-a conformat acestora la judecarea apelului.

Astfel, Colegiul penal constată că, potrivit ordonanței din 06.02.2013 privind

modificarea învinuirii în ședința de judecată în sensul agravării ei, S.Caranicolov a

fost învinuit în faptul că a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.191 alin.(2) lit.c)

Cod penal - delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvîrșită cu cauzarea de daune

în proporții considerabile (f.d.124, 208-209 v.1).

Prin sentința primei instanțe din 05.11.2013, s-a constatat că S.Caranicolov,

fiind angajat în funcția de depozitar la ÎM „Auto Mall” SRL, avînd scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras piese auto în sumă totală

5

de 43805,10 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil,

acțiunile acestuia fiind calificate în baza art.191 alin.(2) lit.c) Cod penal -

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în administrarea vinovatului, săvîrșită cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Instanța de apel, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței menționate, a

conchis că prima instanță corect a constatat că S.Caranicolov, avînd scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras piese auto în sumă totală

de 43805,10 lei, menținînd sentința.

În același timp, instanța de apel în descriptivul deciziei a indicat că întreaga

sistemă de probe examinate demonstrează că inculpatul a delapidat averea străină,

adică a însușit ilegal bunurile altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, cu cauzare de daune în proporții considerabile.

Astfel, Colegiul constată că instanțele de judecată, contrar prevederilor

art.394 Cod de procedură penală, nu au stabilit fapta conform învinuirii aduse lui

S.Caranicolov prin ordonanța din 06.02.2013, făcînd în acest sens concluzii

contradictorii.

Totodată, analizînd materialele cauzei și, în mod special, procesul-verbal și

partea descriptivă a deciziei instanței de apel, se observă că instanța a descris

declarațiile inculpatului S.Caranicolov date în calitate de bănuit și învinuit (f.d.62,

74 v.1), inclusiv cele date în prima instanță (f.d.116-117 v.1), și probele scrise -

procesul-verbal al inventarierii la ÎM ,,Auto Mall” SRL din 13-15.2011 (f.d.17

v.2), procesul-verbal final de inventariere la ÎM ,,Auto Mall” SRL din 13-22.2011

(f.d.18-132 v.2) care, deși au fost puse la baza condamnării inculpatului, însă

aceste probe, nu au fost cercetate în ordinea prevăzută de lege.

Prin urmare, instanța de apel în hotărîrea pronunțată a reținut probe, fără a le

verifica în ședința instanței de apel, sub aspectul cercetării nemijlocite, prin citirea

lor în ședința de judecată și consemnarea acestora în procesul-verbal, adică în

conformitate cu prevederile art.414 alin.(1), (2) și (6) Cod de procedură penală, și

nu le-a apreciat separat, în coroborare din punct de vedere al pertinenței și

concludenței.

Concomitent, Colegiul penal atestă că, potrivit art.436 alin.(2) Cod de

procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sînt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la

soluționarea recursului.

Astfel, în decizia sa din 12.07.2016, Colegiul penal al Curții Supreme de

Justiție casînd decizia instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare, a indicat

că instanța de apel urmează să cerceteze și să analizeze aspectele învinuirii, precum

și să constate dacă în acțiunile inculpatului sunt sau nu prezente elementele

infracțiunii incriminate, sau dacă acțiunile acestuia întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii contra patrimoniului.

Rejudecînd cauza, instanța de apel a omis prevederile art.436 alin.(2) Cod de

procedură penală și nu a ținut cont de indicațiile instanței de recurs.

6

Colegiul conchide că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.414 și 417 Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori

judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează

hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Avînd în vedere că erorile de drept menționate nu pot fi corectate de către

instanța de recurs, decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate

cu art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs, să respecte prevederile art.394,

414 Cod de procedură penală și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod

de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele

inculpatului Caranicolov Serghei, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016 în cauza penală în privința lui

Caranicolov Serghei și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 27 aprilie

2017.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

Oleg Sternioală

7