1ra-720/2016 — Art. 191 alin. 2, lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05 noiembrie 2013 Caranicolov Serghei a fost condamnat în baza art.191 alin.(2) lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a practica activitate legată de răspundere materială pe un termen de 3 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani. S-a dispus, încasarea din contul inculpatului în beneficiul ÎM „Auto Mall” SRL a prejudiciului material în sumă de 43 805,10 lei.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Caranicolov Serghei, fiind angajat în funcția de depozitar al SRL „Auto Mall”, cu sediul în mun. Chișinău, str. Petricani, nr. 17, la 13.07.2011, a sustras pe ascuns de la 1 întreprinderea menționată piese auto, în sumă de 43 806 lei, cauzîndu-i ÎM „Auto Mall” SRL un prejudiciu material considerabil.

Nefiind deacord cu sentința, cu apel a contestat-o avocatul Russ S. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare argumentînd următoarele: - la angajarea inculpatului în calitate de depozitar nu a fost efectuată o inventariere; - acuzarea nu a prezentat probe în vederea confirmării faptului că inculpatului i-au fost transmise în administrare careva bunuri; -instanța de fond eronat a conchis că contractul individual de muncă nr. 50/2011 din 03.05.2011 este o probă, care demonstrează că lui Caranicolov S. i-au fost transmise în administrare bunurile materiale sustrase, or acesta nu conține nici o clauză din care ar rezulta că ultimului i se transmit în administrare o listă concret determinată de bunuri materiale; - prima instanță a ignorat argumentul apărării precum că, în speță urma a fi încheiat un singur contract privind răspunderea materială deplină colectivă (de brigadă); - inventarierea a fost efectuată cu grave ilegalități, iar instanța nu a fost în drept de a pune la baza sentinței proba menționată, aceasta fiind inadmisibilă; - cererea apărării privind dispunerea unei expertize judiciar-contabile a fost neîntemeiat respinsă; -instanța neîntemeiat a pus la baza sentinței declarațiile martorilor acuzării, care au relatat că în vara anului 2011 inculpatul le-a propus să procure sau chiar le-a vîndut anumite piese de la autovehicule, fără a ține cont că acuzarea nu a prezentat probe precum că piesele procurate de martori erau anume de la depozitul părții vătămate, nefiind stabilite datele de identificare a acestor piese, ca seria de producere etc., prin ce să fie posibil de stabilit dacă piesele date fac parte din partida importată de „Auto Mall” SRL. - în speță instanța de fond a încălcat principiul prezumției nevinovăției, interpretînd toate dubiile exclusiv în defavoarea inculpatului.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2014, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Caranicolov Serghei a fost 2 condamnat în baza art.186 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3 000 lei. S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul ÎM „Auto Mall” SRL prejudiciul material în sumă de 4800 lei.

În argumentarea deciziei adoptate Colegiul penal a constatat că, Caranicolov Serghei, fiind angajat la depozitul ÎM „Auto Mall” SRL, situat în mun. Chișinău, str. Petricani, 17, avînd acces la bunurile materiale, a sustras pe ascuns piese auto în sumă de 4800 lei, cauzîndu-i ÎM „Auto Mall” SRL o daună materială considerabilă. Acțiunile inculpatului au fost reîncadrate din prevederile 191 alin.(2) lit. c) Cod penal în cele ale art. 186 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a conchis că, din materialul probator administrat al cauzei s-a constatat cu certitudine, că sustragerea a fost săvîrșită de inculpat, căruia nu i s-au încredințat bunurile materiale, însă el a avut acces la ele în legătură cu munca îndeplinită, astfel acțiunile lui urmeză a fi reîncadrate în baza art. 186 Cod penal, or acuzarea n-a prezentat probe, ce ar confirma, că inculpatului i s-au încredințat careva bunuri materiale, că acesta, conform funcțiilor de serviciu, înfăptuia acțiuni de dispunere, administrare, transportare sau păstrare a acestora. Totodată, instanța de apel a menționat că probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc sustragerea pe ascuns a pieselor auto doar în sumă de 4 800 lei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat, care a solicitat casarea hotărîrii atacate, cu menținerea sentinței primei instanțe, pe motiv că apelul a fost greșit admis, argumentînd că instanța de apel, constatînd o altă faptă, urma să analizeze și să cerceteze probele în ansamblu, detaliat, însă aceasta s-a limitat doar la enumerarea lor. 6.1. Recurs ordinar a declarat și avocatul Cazanir V., în numele părții vătămate SRL „Auto Mall”, care a solicitat casarea deciziei contestate, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, argumentînd că, instanța de apel pripit a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit. c) Cod penal. Consideră că, toate probele administrate în cauză dovedesc vinovăția lui Caranicolov S. în săvîrșirea infracțiunii de delapidare. 3

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18 noiembrie 2014, recursurile declarate au fost admise, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale instanța de recurs a invocat, că instanța de apel judecînd apelul declarat de apărare, nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, constatînd, fără o argumentare cuvenită că inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (1) Cod penal, fără a fi dată o analiză amplă tuturor probelor administrate în cauza dată.

Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015, a fost admis apelul avocatului Russ Sergiu în numele inculpatului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîrie potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Caranicolov Serghei a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el. Acțiunea înaintată de ÎM „Auto Mall” SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel în decizia adoptată a constatat, că la materiale cauzei nu există probe concludente, utile și veridice ce ar dovedi vinovăția lui Caranicolov S. în săvîrșirea sustragerii pieselor auto care aparțineau ÎM ”Auto Mall” SRL, și care i-au fost încredințate în administrare. Instanța a menționat că declarațiile martorilor Solomon R., Graciov St., Badiuc A. și Jaliuc N., cad sub îndoiala veridicității, deoarece aceștia erau colegi de serviciu a lui Caranicolov S. și ar fi putut fi implicați în dispariția pieselor auto. În continuare instanța a conchis că la angajarea lui Caranicolov S. în calitate de depozitar nu a fost efectuată o inventariere, care era obligatorie pentru a stabili care bunuri se transmit în gestiunea acestuia. Totodată, Colegiul a reiterat că acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma că piesele procurate de martori de la inculpat sunt anume de la depozitul părții vătămate, or aceste piese nu au fost ridicate și recunoscute în calitate de corpuri delicte, nefiind stabilită denumirea, codul de identificare, seria de producere etc. prin care să fi fost posibil de stabilit dacă aceste piese fac parte din partida importată de ÎM „Auto Mall” SRL. În consecință instanța de apel a conchis că acuzarea nu a răsturnat versiunea inculpatului precum 4 că piesele pe care le-a vîndut i-au fost aduse de către prietenul său din Franța, or martorul Tonciu S. a confirmat cele invocate de inculpat.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare acuzatorul de stat și reprezentantul părții vătămate SRL „Auto Mall”, care, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, au solicitat casarea hotărîrii contestate cu menținerea sentinței instanței de fond.  acuzatorul de stat și-a argumentat recursul invocând următoarele: - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, aceasta fiind ilegală și neîntemeiată; - pronunțînd o hotărîre de achitare instanța de apel nu a luat în considerație toate probele acuzării și nu le-a apreciat la justa lor valoare, acestea fiind respinse fără o motivare plauzibilă; - instanța neîntemeiat a conchis că contractul de răspundere materială deplină semnat de inculpat este lovit de nulitate; - bunurile care au fost însușite de către inculpat au fost încredințate acestuia în virtutea funcției pe care o deținea în baza contractului individual de muncă nr. 50/2011 din 03.05.2011; - concluzia instanței de apel precum că prima instanță a mers pe ideea preconcepută privind comiterea infracțiunii anume de Caranicolov S. și nu a verificat alte versiuni, și anume participarea la săvîrșirea infracțiunii și a colegilor de serviciu, este eronată, or nici un martor, care a achiziționat piese de la inculpat nu a indicat și la alte persoane;  reprezentantul Cazanir V., în motivarea soluției solicitate a menționat: - în materialele cauzei se conțin suficiente probe care confirmă că inculpatul propunea spre vînzare anume acele piese auto, lipsa cărora a fost depistată la depozit; - declarațiile martorului Tonciu S., care a relatat că i-a adus spre comercializare piese inculpatului, urmau a fi apreciate critic, or acesta nu a putut indica nici o denumire a pieselor auto, pe care chipurile le-a procurat de peste hotare; - piesele auto erau propuse spre vînzare la prețuri derizorii, mult mai joase decît costul de producere, ceea ce dovedește că versiunea inculpatului, precum că a încercat să înceapă un business propriu este neadevărată. 5

Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu au fost respectate întocmai la judecarea apelului. Drept temei pentru recursuri s-a invocat art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept în cazul cînd decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Sub acest aspect, se constată, că argumentele invocate de procuror și avocatul Cazanir V. în recursurile declarate își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuate în cauză, inclusiv sub aspectul că judecînd apelul, instanța de judecată nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și nu s-a pronunțat argumentat asupra tututror probelor prezentate de partea acuzării, lăsînd fără careva apreciere faptul că Caranicolov S. propunea piesele importate în R. Moldova spre realizare la sinecostul acestora, adică suporta pierderi legate de transportarea lor. În continuare analizînd decizia recurată Colegiul lărgit constată că instanța de apel doar a descris declarațiile martorilor Gracicov S., Zgardan S., Solomon R., Iabanji A. Tonciu S., fără a le analiza în coroborare cu celelalte probe în ansamblu și fără a menționa care fapte concrete confirmă acestea, nefiind apreciate, admise sau respinse, cu argumentarea concluziei sale. 6 Tot aici, Colegiul ține să menționeze că instanța de apel adoptînd sentința de achitare și-a bazat concluziile pe declarațiile inculpatului date în cadrul cercetării judecătorești, care neagă că ar fi sustras careva bunuri de la SRL „Auto-Mall”, însă nu a dat nici o apreciere declarațiilor lui Caranicolov S. date în prezența avocatului în calitate de bănuit și învinuit, care a relatat că vina o recunoaște parțial nefiind de acord doar cu cuantumul prejudiciului stabilit de către organul de urmărire penală invocînd „всё что я взял со склада ввереном мне я могу указать, сумма реально взятых мною товаров в несколько раз меньше.” (62, 74, vol. I), rămînînd neclar din care motive instanța a respins declarațiile lui Caranicolov S, date la urmărirea penală și a admis ca fiind veridice depozițiile depuse de către acesta în cadrul cercetării judecătorești. Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul constată că, în speță, instanța de apel și-a motivat insuficient decizia pronunțată și aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar argumentele recurenților referitor la faptul că instanța de apel nu a dat o apreciere tuturor probelor administrate în cauză, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, și-au găsit confirmare. Așadar, Colegiul constată, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură penală, precum și nu a ținut cont de dispozițiile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, prin urmare temeiul invocat de recurenți, prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și anume hotărîrea adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, persistă în cauză. Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, se casează hotărîrea atacată și se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel. La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate cu art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile art.93-95, 100-101 Cod de procedură penală, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate. Concomitent verificîndu-se și motivele invocate în recursurile 7 ordinare în limita competenței, să cerceteze și să analizeze la modul cuvenit aspectele învinuirii înaintate, precum și să constate dacă în acțiunile inculpatului sînt sau nu prezente elementele infracțiunii incriminate, sau dacă acțiunile acestuia întrunesc elementele constitutive ale altei infracțiuni contra patrimoniului, argumentîndu-și clar concluziile sale în decizia adoptată

În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Devder Djulieta și reprezentantul părții vătămate și părții civile SRL „AutoMall” Cazanir Vitalie, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Caranicolov Serghei Stepan și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 09 august 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecătorii Constantin Alerguș Ion Guzun Liliana Catan Iurie Diaconu 8