1ra-1607/2014 — art.186 alin.1 CP

1ra-1607/2014 — art.186 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra- 1607/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Petru Moraru,

judecînd, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, și de avocatul Cazanir

Vitalie, care reprezintă interesele părții vătămate SRL „AutoMall” împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2014, în cauza penală în privința

lui

Caranicolov Serghei Stepan, născut la

30 decembrie 1978, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. Brîncuși, 138 B.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă :

Caranicolov Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(2)

lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a practica orice

activitate legată de răspundere materială pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani, cu obligarea inculpatului de a

recupera părții civile prejudiciul material cauzat în termen de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Caranicolov

Serghei în beneficiul ÎM „Auto Mall" SRL a prejudiciului material cauzat în sumă de

43 805,10 lei.

funcția de depozitar la SRL”Auto Mall”, situat pe str. Petricani, 17, mun. Chișinău, la

13.07.2011, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras

piese auto, conform procesului-verbal și actului de verificare a inventarierii la ÎM

„Auto Mall” SRL din 13-15 iulie 2011, cauzîndu-i ÎM „Auto Mall” SRL o daună

materială considerabilă în sumă de 43 806 lei.

1

inculpatului Caranicolov S., care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare a inculpatului Caranicolov S., din următoarele motive:

1) Prima instanță a ignorat argumentul apărării că la angajarea lui Caranicolov

Serghei în calitate de depozitar nu a fost efectuată o inventariere, care era obligatorie.

Apelantul a indicat asupra faptului că inculpatului Caranicolov S. i se

incriminează comiterea infracțiunii de delapidare a averii străine, care i-a fost

încredințată în administrare. În respectiva speță inculpatul se învinuiește că a

delapidat o anumită cantitate de piese auto din depozitul, unde activa în calitate de

cel de-al doilea depozitar.

Reieșind din materialele cauzei, pînă la angajarea lui Caranicolov S. la depozitul

din speță activau concomitent 2 depozitari: Solomon Roman și Anton. Ulterior,

depozitarul Anton a fost înlocuit cu inculpatul Caranicolov S..

Este evident necesar și absolut normal ca la plecarea din funcție a unui

depozitar și angajarea altuia să se stabilească care este starea lucrurilor în depozit,

să fie stabilit ce cantitate de bunuri primește în gestiune noul depozitar, care l-a

înlocuit pe cel precedent. Unica modalitate legală și obligatorie de constatare a stării

lucrurilor la depozit în asemenea caz este efectuarea unei inventarieri.

În acest sens, în conformitate cu prevederile imperative ale p. 6 lit. d) al

Regulamentului privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor

din 28.04.2004, publicat în MO nr.1123 din 27.07.2004, persoanele juridice sînt

obligate să efectueze inventarierea generală a patrimoniului în caz de schimbare

(înlocuire) a gestionarului în ziua primirii-predării gestiunii. Depozitarul unui

depozit este nu alt cineva decît un gestionar al bunurilor aflate în depozit. În cazul

dat inculpatul Caranicolov S. a fost angajat depozitar în locul unei alte persoane și

urma să gestioneze bunurile din depozit împreună cu cel de-al doilea depozitar

existent - Solomon Roman. Prin urmare, dispunerea unei inventarieri la angajarea

inculpatului Caranicolov S. în calitate de depozitar era obligatorie, ceea ce prin

încălcarea gravă a legii nu a fost făcut. În materialele cauzei nu este o careva

inventariere efectuată la momentul angajării în funcția de depozitar a inculpatului

Caranicolov S..

Prin urmare, nu se cunoaște care era cantitatea de piese auto prezente în

depozit la momentul angajării inculpatului Caranicolov S., fiind atrasă atenția că în

depozitul din speță, conform explicațiilor reprezentantului părții vătămate, se

păstrează sute de mii unități de piese auto.

Apelantul, în special, a considerat ca fiind absolut greșită și ilegală poziția

primei instanței, conform căreia instanța în lipsa căruiva act de inventariere la

angajarea lui Caranicolov S., conchide din declarațiile acestuia că: o astfel de

inventariere a fost efectuată, însă inculpatul Caranicolov S. în virtutea

responsabilității sale, nu a dat importanța majoră acestui fapt.

2) Absolut nu a fost probat unul din semnele obligatorii al componenței de

delapidare și anume că inculpatului Caranicolov S. i-au fost transmise în administrare

bunurile pretins delapidate.

2

În opinia apelantului circumstanța de fapt primordială care urma să fie probată

de acuzare și care în esență constituie obiectul material al infracțiuni de delapidare

este probarea faptului că depozitarului Caranicolov S. i-a fost transmisă în

administrare o anumită cantitate concret determinată de bunuri materiale și în

special bunurile pretins a fi delapidate. Nu a fost întocmit nici un act de predare-

primire semnat de către depozitarul Caranicolov S., cu toate că reprezentantul părții

vătămate în repetate rînduri a declarat că un astfel de act, semnat de Caranicolov S.

există, însă pînă la urmă nu l-a prezentat instanței.

În opinia apelantului, pentru a duce instanța în eroare partea vătămată a

prezentat un act de predare-primire din 27.07.2010, care este absolut nepertinent

speței din simplu motiv că conform acestuia careva bunuri a primit nu inculpatul

Caranicolov S., ci cet. Solomon Roman cu un an mai devreme de angajarea lui

Caranicolov S. în calitate de depozitar, act pe care Caranicolov S. evident nu l-a

semnat.

Deci, în lipsa unui act de predare-primire a pieselor auto pretins delapidate,

învinuirea adusă lui Caranicolov S. este absolut neîntemeiată, deoarece nu este

demonstrat unul din semnele obligatorii ale componenței infracțiunii de delapidare

și anume faptul că lui Caranicolov S. i-au fost transmise vre-o dată în administrare

bunurile pretins delapidate.

3) Prima instanță greșit a considerat că contractul individual de muncă

nr. 50/2011 din 03.05.2011 este una din probele ce demonstrează că inculpatului

Caranicolov S. i-au fost transmise în administrare bunurile materiale sustrase, întrucît

contractul individual de muncă nr. 50/2011 din 03.05.2011 nu conține nici o clauză

din care ar rezulta că angajatului Caranicolov S. i se transmit în administrare o listă

concret determinată de bunuri materiale, adică o listă detaliată de piese auto.

A menționat apelantul că un contract individual de muncă nici într-un caz nu

poate conține o listă detaliată a bunurilor materiale, care i se transmit salariatului în

administrare, și nu poate nici într-un caz înlocui un act de predare-primire. Forma și

conținutul contractului individual de muncă este stabilit imperativ de legislația

muncii, care nu prevede posibilitatea includerii în acest contract a clauzei, ce ar

conține o listă detaliată de predare-primire a bunurilor în administrarea

salariatului.

Totodată, apelantul a specificat că, prima instanță a indicat în sentință că,

vinovăția inculpatului este dovedită prin contractul de muncă aflat în materialele

dosarului sub numărul 8 și 9, însă apărarea a atras atenția la faptul că, în materialele

cauzei există doar un singur contract individual de muncă cu nr. 50/2011 din

03.05.2011 semnat de către Caranicolov S., care se află la f. d. 8, iar contractul aflat la

f. d. 9 este contractul privind răspunderea materială deplină fără dată și număr,

semnat de către Caranicolov S., or, acest contract de asemenea nu conține nici o

prevedere că salariatului Caranicolov S. i se transmite în administrare o listă de

bunuri (piese auto) concret determinate. Consideră că acest contract de răspundere

materială este lovit de nulitate absolută, deoarece nu conține un element esențial și

anume data la care a fost semnat.

3

4) Prima instanță a ignorat argumentul apărării precum că, cu cei doi depozitari

din speță urma a fi încheiat un singur contract privind răspunderea materială deplină

colectivă (de brigadă) și nu cu fiecare individual în parte.

Conform legislației muncii, cu salariații angajați în calitate de depozitari, ce

urmează să activeze concomitent în cadrul unui singur depozit, unde este imposibilă

delimitarea răspunderii materiale a fiecăruia, urmează a fi încheiat un contract unic

privind răspunderea materială deplină colectivă (de brigadă), reieșind din

prevederile art. 340 Codul muncii și nu cu fiecare în parte.

Asemenea explicații a dat și Inspecția Muncii prin informația oferită la

interpelare, fapt absolut ignorat de prima instanță.

5) Prima instanță a ignorat ilegalitățile grave comise la efectuarea

inventarierilor din luna iulie anul 2011, prin ce a pus ilegal la baza sentinței o probă

inadmisibilă.

La baza sentinței, în opinia apelantului, sunt puse următoarele rezultate a unor

inventarieri petrecute de întreprinderea parte vătămată, contrar prevederilor

Regulamentului privind inventarierea, aprobat prin ordinul Ministrului Finanțelor

din 28.04.2004, publicat în MO nr. 1123 din 27.07.2004, la acel moment în vigoare,

și anume, procesul-verbal al inventarierii din 13-15 iulie 2011, conform căruia s-a

constatat lipsa bunurilor în mărime de 43.805 lei (f. d. 17) și procesul-verbal final de

verificare a inventarierii din 13-22 iulie 2011, conform căruia s-a constatat lipsa

bunurilor în mărime de 66.927 lei.

În vederea demonstrării ilegalității inventarierii petrecute, apărarea a solicitat

instanței obligarea părții vătămate să prezinte toate actele ce se referă la

inventarierea la depozitele sale în legătură cu activitatea inculpatului Caranicolov S.

din vara anului 2011, care a prezentat doar unele din actele specificate în

Regulamentul privind inventarierea, și acelea întocmite cu încălcări grave, cum ar fi:

Astfel, în cazul dat aceste prevederi legale au fost totalmente ignorate de către

Comisia de inventariere, reieșind din declarațiile președintelui Comisiei N. Jeliuc,

care a explicat instanței că pe toată perioada cît a durat inventarierea depozitul

continua nestingherit să funcționeze, adică să primească și să elibereze marfă, iar la

sfîrșitul zilei de inventariere nimeni nu sigila depozitul. Cheile rămîneau la cel de-al

doilea depozitar Solomon R., care după plecarea Comisiei de inventariere era liber

să scoată și să introducă bunuri în depozit. Acest dubiu, în opinia apelantului, de

asemenea nu a fost înlăturat.

Apărarea a considerat că, inventarierea efectuată de întreprinderea parte

vătămată conține și o mulțime de încălcări și ilegalități, care în ansamblu lovesc cu

nulitate absolută rezultatele acestei inventarieri efectuate cu încălcare gravă a

legislației în vigoare.

6) Prima instanță neîntemeiat a respins cererea apărării privind dispunerea unei

expertize judiciar-contabile.

4

Astfel, prima instanță necătînd la argumentele aduse de apărare în vederea

ilegalităților și dubiilor inventarierilor petrecute, precum și necesității concluziilor

unor specialiști în domeniul financiar-contabil în acest sens, neîntemeiat a respins

demersul apărării privind dispunerea unei expertize judiciar – contabile, care să

răspundă la principala întrebare - este sau nu efectuată în condițiile legii

inventarierea din luna iulie 2011. Prin acest refuz prima instanță a omis

posibilitatea de-a releva toate circumstanțele importante a cauzei, precum și a

încălcat dreptul inculpatului de a prezenta probe în vederea nevinovăției sale.

7) Prima instanța neîntemeiat a pus la baza sentinței declarațiile martorilor

acuzării, care au declarat că în vara anului 2011 Caranicolov S. le-a propus să

procure sau chiar le-a vîndut anumite piese de la autovehicule, însă de către

acuzatorul de stat nu au fost prezentate probe, precum că piesele procurate de către

martori de la Caranicolov S. sunt anume de la depozitul părții vătămate. Aceste piese

nici nu au fost ridicate în calitate de corpuri delicte sau măcar n-au fost stabilite

datele de identificare a acestor piese, ca seria de producere etc., prin ce să fie posibil

de stabilit dacă piesele date fac parte din partida importată de ÎM "Auto Mall" SRL.

Prima instanță a ignorat absolut declarațiile inculpatului, care a recunoscut că

practica vînzarea pieselor auto, însă acestea nu le sustrăgea de la depozitul unde

lucra, ci erau aduse din străinătate de un prieten, care fiind audiat a confirmat acest

fapt.

8) Prima instanță a ignorat poziția dubioasa a părții vătămate și, în special, în

ceea ce ține de cuantumul valorilor materiale pretins sustrase de către inculpatul

Caranicolov S., întrucît inițial a indicat valoarea pieselor auto sustrase de 43.806 lei,

iar ulterior, la înaintarea acțiunii civile (f.d. 101), deja era indicată suma

prejudiciului de 66.927 lei.

Apărarea a menționat, că această sumă a fost ignorată de acuzare, fiind lăsată

învinuirea în limitele valorii inițiale de 43.806 lei.

9) Prima instanță a încălcat grav principiul prezumției nevinovăției,

interpretînd numeroasele dubii esențiale exclusiv în defavoarea inculpatului,

deoarece toată acuzarea este bazată doar pe dubii esențiale neînlăturate.

apelul a fost admis, casată total hotărîrea atacată și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului pentru prima instanță, prin care Caranicolov S. a fost recunoscut și

condamnat în baza art.186 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 150 (o sută

cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 3 000 (trei mii) lei.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea din contul

inculpatului Caranicolov Serghei Stepan în folosul ÎM „Auto Mall" SRL prejudiciul

material în valoare de 4800 (patru mii opt sute) lei.

Caranicolov S., fiind angajat la depozitul ÎM „Auto Mall” SRL, situată pe str. Petricani,

17, mun. Chișinău, la 13.07.2011, având acces la bunurile materiale, urmărind

scopul de profit, a sustras pe ascuns piese auto: un reductor de pornire cu prețul de

200 lei; 10 reductore cu prețul de 300 lei, o unitate, în total - 3000 lei și diferite

5

piese auto cu prețul total de 1600 lei, cauzându-i ÎM „Auto Mall” SRL o daună

materială considerabilă în sumă de 4800 lei.

Acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 186 alin. (1) Cod penal –

„furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane”.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei

constatate este dovedită prin probele administrate în cauză, și anume:

 declarațiile reprezentantului părții vătămate, Cazanir V.;

 declarațiile martorilor Graciov S., Iabandji Al., Solomon R., Zgardan S.,Tonciu

S., Iamov Al., Badiuc A., Jaliuc N.;

 contractul individual de muncă nr.50/2011 din 03.05.2011, pe numele lui

Caranicolov S., angajat în calitate de depozitar la ÎM „Auto Mall” SRL (f.d.8-9);

 ordinul de angajare nr.34 din 03.05.2011 pe numele lui Carnicolov S.

(f.d.109);

 procesul - verbal al inventarierii la ÎM „Auto Mall” SRL din 13-15 iulie 2011,

prin care s-a constatat lipsa bunurilor în mărime de 43 805,10 lei (f. d. 17);

 procesul - verbal final de verificare a inventarierii din 13-22 iulie 2011 la ÎM

„Auto Mall” SRL, conform căruia s-a constatat lipsa bunurilor în mărime de

66 927,54 lei (f.d. 18-132).

Instanța de apel a considerat că, din materialul probator administrat al cauzei

s-a constatat cu certitudine, că sustragerea a fost săvîrșită de inculpat, căruia nu i

s-au încredințat bunurile materiale, însă el a avut acces la ele în legătură cu munca

îndeplinită, astfel acțiunile lui trebuie să fie încadrate drept sustragere prin furt,

deoarece partea acuzării n-a prezentat probe, ce ar confirma, că inculpatului i s-au

încredințat bunurile materiale în mărime de 66 927,54 lei, că acesta, conform

funcțiilor de serviciu, raporturilor contractuale sau însărcinării speciale a

proprietarului, înfăptuia acțiuni de dispunere, administrare, transportare sau

păstrare a acestor bunuri materiale.

Totodată, instanța de apel a menționat că probele prezentate în sprijinul

învinuirii dovedesc numai sustragerea pe ascuns a pieselor auto în suma de 4800

lei, deoarece nu există dovezi incontestabile referitor la celelalte bunuri materiale

incriminate, ca fiind însușite de inculpat.

Instanța de apel a indicat că, în conformitate cu prevederile articolelor 101 și

414, alin.(2) Cod de procedură penală, a apreciat fiecare probă administrată în cauză

în parte din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, și a considerat

dovedită vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei constatate, iar nerecunoașterea

vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului, de vreme ce versiunea

inculpatului nu a fost probată și urmărește scopul de a evita răspunderea penală

pentru fapta săvârșită. Astfel, motivele invocate de către inculpat în susținerea

nevinovăției de săvîrșirea faptei imputate, au fost considerate de către instanța de

apel ca nefondate.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a ținut seama

de prevederile art. 7, 61, 64, 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei, gravitatea

6

infracțiunii, motivul acesteia, persoana celui vinovat, care se caracterizează pozitiv,

iar în scopul corectării și reeducării inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de

către el a unor noi infracțiuni, a considerat oportună aplicarea pedepsei cu amendă

în măsura prevăzută de sancțiunea normei penale speciale.

procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron C. și de avocatul

Cazanir V., care reprezintă interesele părții vătămate SRL „Auto Mall”.

6.1. În motivarea recursului procurorul a invocat art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală – „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”,

întrucît instanța de apel, constatînd o altă faptă, urma să analizeze și să cerceteze

probele în ansamblu, detaliat, însă aceasta s-a limitat doar la enumerarea probelor.

Consideră că, instanța de fond corect a cercetat și apreciat probele

administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului

Caranicolov S. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit. c) Cod

penal.

Mai mult ca atît, menționează că instanța de apel a dispus casarea unei sentințe

neexistente, fiind indicat în partea introductivă cît și în partea dispozitivă „casarea

sentinței judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26.09.2013”, cu toate că a fost

contestată sentința judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 05.11.2013.

Solicită, casarea hotărîrii atacate, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, fără

modificări, deoarece apelul avocatului a fost admis în mod greșit.

6.2. Avocatul Cazanir V., care reprezintă interesele părții vătămate SRL „Auto

Mall”, în motivarea recursului a invocat art. 427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură

penală – „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”, solicitînd casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, deoarece instanța

de apel incorect a ajuns la concluzia că în acțiunile inculpatului Caranicolov S. nu

sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit. c) Cod penal –

„delapidarea averii străine”, recalificîndu-i acțiunile acestuia în baza art. 186 alin. (1)

Cod penal –„furtul”.

Consideră că, toate probele administrate în cauză dovedesc vinovăția lui

Caranicolov S. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit. c) Cod penal,

în baza căruia a fost condamnat de către instanța de fond, care la rîndul său a

cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către procuror în sprijinul

acuzării.

Referitor la suma prejudiciului de 4800 lei o consideră arbitrată, nemotivată și

neargumentată, constatată de instanța de apel ca prejudiciu cauzat în urma

acțiunilor ilegale a lui Caranicolov S., întrucît instanța de apel doar formal a indicat

că în rest delapidarea nu a fost dovedită.

penală, inculpatul Caranicolov S. a depus referință privind opinia sa asupra

7

recursurilor declarate, solicitînd respingerea acestora ca inadmisibile, cu adoptarea

unei hotărîri de achitare, pe motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

invocate, Colegiul lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 al.(1) p. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

în ședința instanței de apel sau se poate proceda la cercetarea suplimentară a

probelor administrate de prima instanță.

Art. 414 al. (2) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că apelul constituie

o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca instanța să dea o

nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.

Astfel instanța de apel, soluționînd apelul, poate să caseze (desființeze)

sentința primei instanțe și să pronunțe o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, adoptînd una din soluțiile pe care le poate pronunța prima

instanță, prin aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei învinuirii, dispunînd, după

caz, condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în sensul

că instanța de apel, după desființarea hotărîrii atacate, procedează ea însăși, ca

instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunțînd o nouă

hotărîre.

Astfel, instanța de apel rejudecă fondul cauzei ca instanță de apel, și nu ca

primă instanță, prin modificarea gradului de jurisdicție.

Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de apel a

judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter autonom,

care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărîre, care au fost greșit sau

nelegal soluționate.

În consecință, potrivit prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima

instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația,

contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și

agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost

apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

8

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală,

deoarece o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs.

Verificând argumentele invocate în recursurile depuse în raport cu materialele

cauzei, Colegiul constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de

drept ce nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțînd soluția sa fără

respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței CEDO, precum și a practicii

judiciare stabilite.

Colegiul lărgit menționează că aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

depusă de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din

proces, se concretizează în soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea

probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale.

Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub

toate aspectele complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o

probează această dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de

vedere al coroborării lor.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit constată că, instanța de apel, judecînd

apelul declarat de avocatul Russ S. în numele inculpatului, nu a verificat legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, indicate în pct. 3 al prezentei decizii, constatînd, fără a-și motiva

decizia, că inculpatul a săvîrșit o infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (1) Cod

penal, fără a fi dată o analiză amplă tuturor probelor administrate în cauza dată, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

În aceste condiții, Colegiul concluzionează că argumentele recurenților cu

privire la faptul că instanța de apel nu a dat apreciere probelor administrate pe caz,

și-a găsit confirmare, de aceea rezultatele activității organului de urmărire penală și

baza probatorie propusă de partea acuzării și partea apărării în cadrul acestei cauze

penale, urmează a fi verificată de către instanța de apel la rejudecarea cauzei, în

ședințele de judecată publice, cu respectarea drepturilor procesuale ale

9

persoanelor implicate pe caz, respectîndu-se principiul contradictorialității

procesului penal și legalității armelor în proces, stipulat la art. 24 Cod de procedură

penală, ceea ce nu a fost efectuat.

Erorile procesuale admise de către Curtea de apel Chișinău, în opinia

Colegiului, cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit constată, că totalitatea

circumstanțelor menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării deciziei

instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet

de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate la modul cuvenit de către

instanța de apel fiecare probă în parte și toate probele în cumul în scopul adoptării

unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilesc procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor motivelor invocate în apel de către apărător, asupra celor indicate în

prezenta decizie, precum și să dea răspuns la toate argumentele invocate atît în apel

cît și în recursurile invocate.

Instanța de apel urmează să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de motivele

casării deciziei atacate, de prevederile practicii judiciare stabilite, de practica

relevantă a CEDO, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Miron Constantin, și de avocatul Cazanir Vitalie, care reprezintă

interesele părții vătămate SRL „AutoMall”, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Caranicolov Serghei

Stepan, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Publicată integral la 30 decembrie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Petru Moraru

10