1ra-1894/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-1894/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Domente Marin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 4 iunie 2019, în cauza penală în privința lui:

UNGUREANU Valeriu XXXXX, născut

la 04.03.1984, originar și domiciliat în r-nul

Ungheni, s. Sculeni, str. Nucului 9.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.06.2018 - 28.12.2018;

Instanța de apel: 31.01.2019 – 04.06.2019;

Instanța de recurs: 13.08.2019- 15.10.2019.

c o n s t a t ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 (patru) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani. S-a aplicat față de

Ungureanu V. măsura preventivă - obligația de a nu părăsi localitatea până la devenirea

sentinței definitive.

Cerința procurorului privind încasarea din contul inculpatului Ungureanu V. a

cheltuielilor judiciare în sumă de 640 (șase sute patruzeci) lei, pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză a fost respinsă.

Acțiunea civilă la cererea lui Vrabie M. către Ungureanu V. privind repararea

prejudiciului material și moral cauzat a fost admisă parțial. S-a încasat de la Ungureanu

V. în beneficiul părții vătămate Vrabie M. suma de 40624 (patruzeci mii șase sute

douăzeci și patru) lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material și 40000

(patruzeci mii) lei de prejudiciu moral, în total suma de 80624 (optzeci mii șase sute

douăzeci și patru) lei.

1

aproximativ la ora 14:00, Ungureanu V. deplasându-se pe traseul R-42 „Ungheni-

Măcărești-Bărboieni”, din direcția mun. Ungheni spre or. Nisporeni, la volanul

autoturismului ce-i aparține, de model „Toyoto Land Cruiser” cu n/î XXXXX, neținând

cont de dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, și

fără a ține cont de situația rutieră, în s. Măcărești, mun. Ungheni, km 20+850 metri, a

tamponat pietonul Vrabie M., care a traversat strada regulamentar. În rezultatul

accidentului rutier pietonului Vrabie M. i-au fost cauzate vătămări corporale sub forma

de fractura cominutivă a femurului drept cu deplasarea fragmentelor osoase, fisură la

nivelul colului femural pe dreapta, plăgi excoriate multiple în regiunea feței și

membrelor, fractura osului femural stâng, vătămări care conform raportului medico-legal

se califică ca leziuni corporale grave periculoase pentru viață.

Astfel, Ungureanu V., a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, prevăzute de pct. 10 potrivit

căruia persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesara de a conduce

în siguranță vehiculul pe drum; pct. 45 alin. (1): conducătorul trebuie sa conducă

vehiculul ținând permanent seama de următorii factori: dexteritatea în care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; lit. c) situația rutieră; alin. (2) în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza

sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; pct. 46

conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să

reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în

cazurile în care se deplasează pe lângă: lit. a) copii, persoane de vârsta înaintată, precum

și persoane cu semne evidente de invaliditate; încălcări care sunt în legătură directă cu

comiterea accidentului rutier în cauză și consecințele survenite.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpatul

Ungureanu V., care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare în privința sa.

În motivarea apelului partea a indicat că prima instanță superficial și unilateral a

examinat cauza, întemeindu-și poziția doar pe cele invocate de către organul de urmărire

penală și procuror, fără a analiza în ansamblu toate circumstanțele cauzei. Instanța a

selectat și a invocat în sentință, doar normele legale care prevăd câteva cerințe față de

conducătorul mijlocului de transport în timpul conducerii vehiculului, neținând cont de

faptul că Regulamentul circulației rutiere cuprinde o totalitate de norme ce determină

circulația vehiculelor și a pietonilor pe drumurile publice ale Republicii Moldova,

precum și pe teritoriile adiacente acestora.

Un alt temei pentru declararea apelului a fost faptul încălcării dreptului la apărare,

atât de către instanța de judecată, cât și de către organul de urmărire penală. În acest sens,

apelantul a invocat refuzul instanței și a organului de urmărire penală de a dispune

efectuarea expertizei medico-legale în comisie, din motivul că o nouă expertiză ar duce la

2

tergiversarea examinării cauzei, concluzie pe care inculpatul a considerat-o neîntemeiată

și care confirmă încă o dată examinarea unilaterală și tendențioasă a cauzei.

respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu menținerea sentinței contestate.

în apelul inculpatului sunt nefondate. Urmărirea penală și judecarea cauzei în primă

instanță s-a desfășurat în strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv,

nu s-au constatat încălcări care au atras nulitatea probelor administrate și a actelor

procedurale efectuate. Cauza a fost judecată în termen rezonabil, fiind respectate

principiile de bază ale procesului penal.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, care au fost

obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și

corect au fost apreciate, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1)

și (2) Cod de procedură penală, astfel este descrisă fapta infracțională, considerată ca

fiind dovedită, forma și gradul de vinovăție a inculpatului, motivele și consecințele

infracțiunii săvârșite, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care sunt respinse argumentele părții apărării.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea probelor

administrate în cauză, nu a existat temei pentru a da o nouă apreciere acestora, instanța de

apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic

și legale, sub aspectul că vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate este

dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

Rezultând din aceste circumstanțe prima instanță a stabilit categoria și măsura de

pedeapsă, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei va fi atins prin aplicarea

pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului Ungureanu V. este în limitele legii. În

afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, examinând aspectele de fapt

și de drept ale cauzei, conform cerințelor din art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța a apreciat că nu există temeiuri de a interveni în sentință. Inculpatul nu cade sub

incidența Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, existând restricțiile prevăzute la art. 1 alin. (1) -

inculpatul nu a manifestat căință activă în cadrul procesului penal și na reparat prejudiciul

produs prin infracțiune.

art. 422 Cod de procedură penală, avocatul Domente M. acționând în interesele

inculpatului, a atacat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia cu adoptarea unei

soluții de achitare.

În recurs, recurentul menționează că instanțele ierarhic inferioare superficial și

unilateral au examinat cauza penală, întemeindu-și poziția doar pe cele invocate de către

partea acuzării, fără a analiza în ansamblu toate circumstanțele cauzei. Instanțele au

3

selectat și au invocat în hotărâri doar normele legale care prevăd câteva cerințe față de

conducătorul mijlocului de transport în timpul conducerii vehiculului, neținând cont de

faptul că Regulamentul circulației rutiere cuprinde o totalitate de norme ce determină

circulația vehiculelor și a pietonilor pe drumurile publice ale Republicii Moldova,

precum și pe teritoriile adiacente acestora.

Analizând în ansamblu circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, apărătorul

concluzionează că de către Ungureanu V. nu au fost admise încălcări a Regulamentului

circulației rutiere, acesta din urmă deplasându-se cu automobilul în limita vitezei

admisibile, pe partea carosabilă a traseului ce-i permitea deplasarea, iar la apariția

pietonului a întreprins acțiuni pentru evitarea accidentului, acțiuni ce presupun

respectarea prevederilor din Regulament.

Un alt temei pentru declararea recursului se referă la faptul încălcării dreptului la

apărare a inculpatului, atât de către instanța de judecată, cât și de către organul de

urmărire penală, prin neadmiterea cererii de efectuare a expertizei în comisie.

Partea apărării mai punctează faptul că dispunerea încasării prejudiciului material și

moral din contul lui Ungureanu V. în beneficiul părții vătămate Vrabie M., este o

concluzie neîntemeiată și lipsită de suport probatoriu.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului Domente

Marin în numele inculpatului menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil,

fiind lipsit de temeiuri legale.

părților, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu actele cauzei, Colegiul Penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, în baza temeiurilor

expres prevăzute de acest articol.

În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că acesta

nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală.

Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie

să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de

art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea

procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatului.

În speța dată, se constată că recurentul-avocat critică hotărârea adoptată de instanța

de apel, de fapt și sentința, pledând pentru achitarea inculpatului de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, însă în motivarea cerințelor din recurs nu

aduce careva argumente temeinice în vederea susținerii acestei poziții.

Mai mult, Colegiul Penal notează că recurentul a omis să formuleze careva critici

plauzibile privitor la ilegalitatea hotărârii contestate, limitându-se doar la descrierea

4

detaliată a conținutului mai multor norme procesual-penale, care nu contribuie în vreun

mod la suplinirea cererii de recurs cu circumstanțe de fapt și de drept pentru a fi preluată

spre examinare în fond de către instanța de recurs.

Pentru acestea, Colegiul apreciază că recursul declarat de avocatul Domente Marin

este mai degrabă un „apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare

judiciară”, care se bazează în mod esențial pe argumente deja examinate minuțios și

respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe cu

caracter substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea instanței de

apel sau în cea a primei instanțe, în partea stabilirii vinovăției inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Respectiv, Colegiul ține să noteze că, de principiu, instanța de recurs preia spre

examinare doar acele critici, care sunt corespunzător argumentate de recurenți, cu

arătarea legăturii cauzale dintre eroare de drept pretins că a fost admisă de instanța

inferioară și circumstanța de fapt a cauzei căreia aceasta se circumscrie.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a unor

temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate face

obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art.

24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente ce ar suplini-o

din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg procesul

penal. Astfel, Colegiul Penal statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului

ordinar declarat de apărătorul inculpatului, deoarece acesta nu întrunește condițiile legale

de conținut.

procedură penală, Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Domente Marin în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 4 iunie

2019, în cauza penală în privința lui Ungureanu Valeriu XXXXX, pe motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 noiembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

5