ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 11.01.2019

1ra-2171/2018 — art. 264-1 alin. 4 CP

HOTĂRÂRE
11.01.2019
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264-1 alin. 4 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6,10 CPP
Citează această cauză
1ra-2171/2018 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2171/2018

Curtea Supremă de Justiție

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Terioșchin Denis în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, în cauza penală privind-o pe

UNGUREANU Svetlana xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.01.2018 – 06.07.2018;

Instanța de apel: 07.08.2018 – 02.10.2018;

Instanța de recurs: 12.11.2018 – 12.12.2018.

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Ungureanu

Svetlana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal la

4 (patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Conform art. 85 alin.(l) Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adăugat parțial la

pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, pedeapsa aplicată și neexecutată prin sentința

Judecătoriei Orhei, sediul Central din 23 octombrie 2017, numindu-i lui Ungureanu

Svetlana pedeapsă definitivă cu închisoare pe termen de 6 (șase) luni, cu executarea în

penitenciar pentru femei.

fiind privată de dreptul de a conduce mijloace de transport prin hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău, din 11 ianuarie 2016, în baza art.233 alin.(l) Cod

Contravențional, pe un termen de 2 ani, hotărâre care a fost menținută prin decizia

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, acționând contrar

hotărârilor instanțelor de judecată menționate, încălcând cerințele art. 18 și art.33 alin.(3)

lit. a) din Legea nr.131 din 07 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, precum și

prevederile dispozițiilor pct.10 sub pct. 1) lit. a) și pct.14 lit. a) din Regulamentul

1

circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009, care

statuează anumite cerințe și restricții față de conducătorul de vehicul, obligându-1 să fie

apt din punct de vedere psihofiziologic pentru a conduce autovehiculul pe drumurile

publice, să respecte Regulamentul circulației rutiere, fiindu-i interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, la 29 octombrie 2017, în jurul orei 20.00, după ce a

consumat băuturi alcoolice, conducând automobilul de model „xxxx”, n/î xxxx,

deplasându-se pe str. Nicolae Dimo, mun. Chișinău, a ieșit pe contrasens, unde în

preajma imobilului nr.27/1, a tamponat automobilul de model „xxxx”, n/î xxxx, care se

deplasa regulamentar pe strada menționată, fiind condus de către cetățeanul Ion Orghian.

După producerea accidentului de circulație, la fața locului s-a prezentat specialistul

din cadrul SST CR a Direcției de Poliție mun. Chișinău, Veaceslav Ciobanu, care în

procesul stabilirii circumstanțelor accidentului rutier, a înaintat suspiciuni, că

conducătorul de vehicul Svetlana Ungureanu, se afla în stare de ebrietate, în legătură cu

ce a îndreptat-o spre examinare către Dispensarul Republican de Narcologie pentru

examinarea medicală în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei.

Conform procesului-verbal nr.5608 din 29 octombrie 2017 al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

întocmit de către Instituția medico-sanitară publică Dispensarul Republican de

Narcologie, Ungureanu Svetlana la momentul examinării se afla în stare de ebrietate

alcoolică, fiind stabilită o concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,19 mg/l

și o concentrație de alcool în sânge de 2,27 g/l, care conform pct.4 lit. b) al

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16

aprilie 2009, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

inculpatei, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința ultimei să fie stabilită pedeapsă

nonprivativă de libertate.

În motivarea cerințelor a invocat că:

- instanța de judecată greșit a constatat lipsa circumstanțelor atenuante, care

au ca efect conform prevederilor art. 75 din Codul penal, îmblânzirea pedepsei și

totodată, apărarea a invocat că, nu este de acord cu circumstanța agravantă care a fost

reflectată de către instanță în partea descriptivă a sentinței, care a constatat că Ungureanu

Svetlana a săvârșit infracțiunea fiind anterior condamnată pentru infracțiunea similară.

Or, conform materialelor dosarului, la 23 octombrie 2017, Ungureanu Svetlana a fost

condamnată de Judecătoria Orhei pentru conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică, sentința fiind cu drept de apel în termen de cincisprezece zile de la

pronunțare, nefiind stabilit începutul calculării termenului executării pedepsei. Astfel,

odată ce sentința Judecătoriei Orhei a fost pronunțată la 23 octombrie 2017, judecătorul

nu avea dreptul să constate că Ungureanu Svetlana anterior a săvârșit infracțiunea

2

similară, deoarece la data de 29 octombrie 2017, ea nu a rămas definitivă și, respectiv,

instanța de fond nu avea dreptul de a costata aceste circumstanțe ca agravante;

- afirmația instanței de judecată precum că infracțiunea comisă de Ungureanu

Svetlana în termen de probă urmează să fie apreciată critic, ca consecință fiind aplicată

față de Ungureanu Svetlana o pedeapsă prea aspră, ce dovedește că instanța de fond

greșit a individualizat corect pedeapsa aplicată față de inculpată;

- pentru corectarea inculpatei nu a fost necesară privarea de libertate și i se

putea acorda lui Ungureanu Svetlana ultima șansă pentru corectarea acesteia fără izolarea

de societate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei în limita unui termen de

probă pe parcursul căruia condamnata va fi obligată să nu-și schimbe domiciliu fără

consimțământul organului competent, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

2018 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Colegiul penal a reținut că, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă

inculpatei, instanța de judecată a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală,

călăuzindu-se de prevederile art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală.

Colegiul a menționat că, argumentele apărării în partea prezenței cumulului de

circumstanțe atenuante nu pot fi reținute ca întemeiate, or, Ungureanu Svetlana nu se află

la prima încălcarea a regulilor circulației rutiere, din fișa de cazier contravențional

reieșind că anterior a fost sancționată contravențional de nenumărate ori, inclusiv și în

baza art. 233 alin.(l) Cod contravențional, pentru conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate, iar prin hotărârea Judecătoriei Orhei, la 23 octombrie 2017 a fost

sancționată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal,

infracțiune similară, fiindu-i stabilită pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani, cu toate că peste

6 zile a comis o nouă infracțiune similară, ceea ce denotă comportamentul ignorant față

de cerințele legale.

Totodată, instanța a precizat că, aceste circumstanțe denotă că deși instanța de

judecată prin sentința anterioară i-a aplicat o pedeapsă cu închisoare fără executare,

aceasta nu și-a schimbat atitudinea față de normele ocrotite de lege, a comis o altă faptă

de același gen, prin urmare în situația în care la un timp foarte scurt a comis infracțiune

similară, se formează indiscutabil convingerea că o astfel de pedeapsă precum a fost

stabilită cu suspendarea executării pedepsei a fost una ineficientă, nu a influențat

comportamentul infracțional al inculpatei, respectiv o sancțiune precum amenda judiciară

pentru care a pledat partea apărării și care este mai blândă decât sancțiunea cu închisoare

nu își va atinge scopul prevăzut în art. 61 Cod penal, relevant fiind și cazierul

contravențional, din care rezultă că a fost sancționată de nenumărate ori și

contravențional pentru încălcările regulilor circulației rutiere, circumstanțe ce nu

3

caracterizează pozitiv inculpata.

inculpatei a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatei să-i fie stabilită pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod

penal, reieșind din faptul că dânsa și-a recunoscut vina solicitând examinarea cauzei în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, se căiește de cele comise, are un

copil minor la întreținere și totodată, avocatul a invocat că, instanța de apel eronat a

constatat că Ungureanu Svetlana a comis infracțiunea în termen de probațiune, deoarece

în primăvara anului 2018 dânsa a fost telefonată de Biroul de probațiune și după ce a

semnat actele a fost pusă la evidență.

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-au

găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă avocatul

indicând această eroare de drept, nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza

cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 redate este inadmisibilă și prin urmare,

4

prevederile menționate nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs

ordinar.

În ce privește argumentul ce reprezintă eroare de drept prevăzută la pct.10) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel

conține o eroare de drept în cazul în care instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal constată că analizând acest

temei în raport cu motivele invocate, acesta nu și-a găsit confirmare. nu este aplicabil în

speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina

necesitatea casării deciziei instanței de apel.

Or, autorul recursului este de-acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, și critică hotărârea

instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost aplicată, apreciind-o drept una

prea aspră.

Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa, neacordând

deplină eficiență prevederilor art.76, 90 Cod penal, Colegiul le consideră drept lipsite de

temei, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Anume reieșind din aceste prevederi legale, la stabilirea pedepsei inculpatei

Ungureanu Svetlana, atât prima instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția

adoptată de prima, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7,

61 Cod penal și de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele

cauzei, de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor ușoare, de motivul

acesteia, de persoana inculpatei, de condițiile de viață, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru

fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de

5

influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării dânsei, cu atât mai mult că nu

este la prima abatere legală, anterior fiind sancționată contravențional și condamnată

penal pentru infracțiuni similare și astfel, Colegiul reține că, corect s-a ajuns la concluzia

că corectarea inculpatei poate avea loc doar prin izolarea ei de societate.

Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel pe deplin corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatei instanțele de fond au ținut cont de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de

aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și

din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze

instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatei este individualizată conform

prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocat în numele inculpatei ca fiind vădit neîntemeiat.

penal

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Terioșchin Denis în

numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

octombrie 2018, în cauza penală privind-o pe Ungureanu Svetlana xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 11 ianuarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-11-13
0,95
1ra-1894/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-1894/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 16 octombrie 2019 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componenţă: preşedinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Guzun Ion examinând admisibilit
CSJ 2020-09-04
0,94
1ra-1669/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d, 264/1 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1669/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 26 august 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în camera
CSJ 2020-07-02
0,94
1ra-967/20 — art. 264 al. 3 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra – 967/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 03 iunie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Țurcan Anatolie, Cobz
CSJ 2018-12-14
0,94
1ra-1867/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a, 266 CP
Dosarul nr. 1ra-1867/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 21 noiembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Elena Covalenco, Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, a examinat,
CSJ 2019-05-29
0,94
1ra-954/2019 — art. 264 alin. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-954/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 8 mai 2019 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componenţă: preşedinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Guzun Ion examinând admisibilitatea în
Sursă