1ra-2171/2018 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,10 CPP
1ra-2171/2018 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-2171/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
12 decembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Iurie Diaconu
judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Terioșchin Denis în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2018, în cauza penală privind-o pe
UNGUREANU Svetlana xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 04.01.2018 – 06.07.2018;
Instanța de apel: 07.08.2018 – 02.10.2018;
Instanța de recurs: 12.11.2018 – 12.12.2018.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 iulie 2018, cauza
fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Ungureanu
Svetlana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal la
4 (patru) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.
Conform art. 85 alin.(l) Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adăugat parțial la
pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, pedeapsa aplicată și neexecutată prin sentința
Judecătoriei Orhei, sediul Central din 23 octombrie 2017, numindu-i lui Ungureanu
Svetlana pedeapsă definitivă cu închisoare pe termen de 6 (șase) luni, cu executarea în
penitenciar pentru femei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, Ungureanu Svetlana
fiind privată de dreptul de a conduce mijloace de transport prin hotărârea Judecătoriei
Rîșcani, mun. Chișinău, din 11 ianuarie 2016, în baza art.233 alin.(l) Cod
Contravențional, pe un termen de 2 ani, hotărâre care a fost menținută prin decizia
Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, acționând contrar
hotărârilor instanțelor de judecată menționate, încălcând cerințele art. 18 și art.33 alin.(3)
lit. a) din Legea nr.131 din 07 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, precum și
prevederile dispozițiilor pct.10 sub pct. 1) lit. a) și pct.14 lit. a) din Regulamentul
1
circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009, care
statuează anumite cerințe și restricții față de conducătorul de vehicul, obligându-1 să fie
apt din punct de vedere psihofiziologic pentru a conduce autovehiculul pe drumurile
publice, să respecte Regulamentul circulației rutiere, fiindu-i interzis să conducă
vehiculul în stare de ebrietate, la 29 octombrie 2017, în jurul orei 20.00, după ce a
consumat băuturi alcoolice, conducând automobilul de model „xxxx”, n/î xxxx,
deplasându-se pe str. Nicolae Dimo, mun. Chișinău, a ieșit pe contrasens, unde în
preajma imobilului nr.27/1, a tamponat automobilul de model „xxxx”, n/î xxxx, care se
deplasa regulamentar pe strada menționată, fiind condus de către cetățeanul Ion Orghian.
După producerea accidentului de circulație, la fața locului s-a prezentat specialistul
din cadrul SST CR a Direcției de Poliție mun. Chișinău, Veaceslav Ciobanu, care în
procesul stabilirii circumstanțelor accidentului rutier, a înaintat suspiciuni, că
conducătorul de vehicul Svetlana Ungureanu, se afla în stare de ebrietate, în legătură cu
ce a îndreptat-o spre examinare către Dispensarul Republican de Narcologie pentru
examinarea medicală în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei.
Conform procesului-verbal nr.5608 din 29 octombrie 2017 al examinării medicale
de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,
întocmit de către Instituția medico-sanitară publică Dispensarul Republican de
Narcologie, Ungureanu Svetlana la momentul examinării se afla în stare de ebrietate
alcoolică, fiind stabilită o concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,19 mg/l
și o concentrație de alcool în sânge de 2,27 g/l, care conform pct.4 lit. b) al
Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru
stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16
aprilie 2009, se atestă ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Terioșchin Denis în numele
inculpatei, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința ultimei să fie stabilită pedeapsă
nonprivativă de libertate.
În motivarea cerințelor a invocat că:
- instanța de judecată greșit a constatat lipsa circumstanțelor atenuante, care
au ca efect conform prevederilor art. 75 din Codul penal, îmblânzirea pedepsei și
totodată, apărarea a invocat că, nu este de acord cu circumstanța agravantă care a fost
reflectată de către instanță în partea descriptivă a sentinței, care a constatat că Ungureanu
Svetlana a săvârșit infracțiunea fiind anterior condamnată pentru infracțiunea similară.
Or, conform materialelor dosarului, la 23 octombrie 2017, Ungureanu Svetlana a fost
condamnată de Judecătoria Orhei pentru conducerea mijlocului de transport în stare de
ebrietate alcoolică, sentința fiind cu drept de apel în termen de cincisprezece zile de la
pronunțare, nefiind stabilit începutul calculării termenului executării pedepsei. Astfel,
odată ce sentința Judecătoriei Orhei a fost pronunțată la 23 octombrie 2017, judecătorul
nu avea dreptul să constate că Ungureanu Svetlana anterior a săvârșit infracțiunea
2
similară, deoarece la data de 29 octombrie 2017, ea nu a rămas definitivă și, respectiv,
instanța de fond nu avea dreptul de a costata aceste circumstanțe ca agravante;
- afirmația instanței de judecată precum că infracțiunea comisă de Ungureanu
Svetlana în termen de probă urmează să fie apreciată critic, ca consecință fiind aplicată
față de Ungureanu Svetlana o pedeapsă prea aspră, ce dovedește că instanța de fond
greșit a individualizat corect pedeapsa aplicată față de inculpată;
- pentru corectarea inculpatei nu a fost necesară privarea de libertate și i se
putea acorda lui Ungureanu Svetlana ultima șansă pentru corectarea acesteia fără izolarea
de societate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei în limita unui termen de
probă pe parcursul căruia condamnata va fi obligată să nu-și schimbe domiciliu fără
consimțământul organului competent, conform prevederilor art. 90 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie
2018 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. Colegiul penal a reținut că, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă
inculpatei, instanța de judecată a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale
privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală,
călăuzindu-se de prevederile art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod
de procedură penală.
Colegiul a menționat că, argumentele apărării în partea prezenței cumulului de
circumstanțe atenuante nu pot fi reținute ca întemeiate, or, Ungureanu Svetlana nu se află
la prima încălcarea a regulilor circulației rutiere, din fișa de cazier contravențional
reieșind că anterior a fost sancționată contravențional de nenumărate ori, inclusiv și în
baza art. 233 alin.(l) Cod contravențional, pentru conducerea mijlocului de transport în
stare de ebrietate, iar prin hotărârea Judecătoriei Orhei, la 23 octombrie 2017 a fost
sancționată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal,
infracțiune similară, fiindu-i stabilită pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani, cu toate că peste
6 zile a comis o nouă infracțiune similară, ceea ce denotă comportamentul ignorant față
de cerințele legale.
Totodată, instanța a precizat că, aceste circumstanțe denotă că deși instanța de
judecată prin sentința anterioară i-a aplicat o pedeapsă cu închisoare fără executare,
aceasta nu și-a schimbat atitudinea față de normele ocrotite de lege, a comis o altă faptă
de același gen, prin urmare în situația în care la un timp foarte scurt a comis infracțiune
similară, se formează indiscutabil convingerea că o astfel de pedeapsă precum a fost
stabilită cu suspendarea executării pedepsei a fost una ineficientă, nu a influențat
comportamentul infracțional al inculpatei, respectiv o sancțiune precum amenda judiciară
pentru care a pledat partea apărării și care este mai blândă decât sancțiunea cu închisoare
nu își va atinge scopul prevăzut în art. 61 Cod penal, relevant fiind și cazierul
contravențional, din care rezultă că a fost sancționată de nenumărate ori și
contravențional pentru încălcările regulilor circulației rutiere, circumstanțe ce nu
3
caracterizează pozitiv inculpata.
Nefiind de acord cu decizia pronunțată, avocatul Denis Terioșchin în numele
inculpatei a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)
Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea
unei noi hotărâri prin care inculpatei să-i fie stabilită pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod
penal, reieșind din faptul că dânsa și-a recunoscut vina solicitând examinarea cauzei în
baza probelor administrate la faza de urmărire penală, se căiește de cele comise, are un
copil minor la întreținere și totodată, avocatul a invocat că, instanța de apel eronat a
constatat că Ungureanu Svetlana a comis infracțiunea în termen de probațiune, deoarece
în primăvara anului 2018 dânsa a fost telefonată de Biroul de probațiune și după ce a
semnat actele a fost pusă la evidență.
Asupra recursului a depus referință procurorul, prin care s-a expus întru
respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-au
găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material
sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor
de drept formal și material.
Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temeiuri de casare a deciziei
instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală.
Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de
apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă avocatul
indicând această eroare de drept, nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza
cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de
către instanța de recurs a temeiului din cele 5 redate este inadmisibilă și prin urmare,
4
prevederile menționate nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs
ordinar.
În ce privește argumentul ce reprezintă eroare de drept prevăzută la pct.10) alin. (1)
al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel
conține o eroare de drept în cazul în care instanța de apel a aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal constată că analizând acest
temei în raport cu motivele invocate, acesta nu și-a găsit confirmare. nu este aplicabil în
speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina
necesitatea casării deciziei instanței de apel.
Or, autorul recursului este de-acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de
judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, și critică hotărârea
instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost aplicată, apreciind-o drept una
prea aspră.
Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa, neacordând
deplină eficiență prevederilor art.76, 90 Cod penal, Colegiul le consideră drept lipsite de
temei, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se
aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se
declară vinovată.
Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei
instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă
scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul
făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie
individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii
penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a
pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și
autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Anume reieșind din aceste prevederi legale, la stabilirea pedepsei inculpatei
Ungureanu Svetlana, atât prima instanță, cât și instanța de apel, care a menținut soluția
adoptată de prima, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7,
61 Cod penal și de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol
social al infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele
cauzei, de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor ușoare, de motivul
acesteia, de persoana inculpatei, de condițiile de viață, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru
fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de
5
influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării dânsei, cu atât mai mult că nu
este la prima abatere legală, anterior fiind sancționată contravențional și condamnată
penal pentru infracțiuni similare și astfel, Colegiul reține că, corect s-a ajuns la concluzia
că corectarea inculpatei poate avea loc doar prin izolarea ei de societate.
Prin urmare, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel pe deplin corespunde
circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în
limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatei instanțele de fond au ținut cont de
prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de
aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și
din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze
instanța de judecată la stabilirea pedepsei.
Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine
argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală,
Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii
judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatei este individualizată conform
prevederilor legale, de aceea Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului
ordinar declarat de către avocat în numele inculpatei ca fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Terioșchin Denis în
numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02
octombrie 2018, în cauza penală privind-o pe Ungureanu Svetlana xxxx, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la 11 ianuarie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
6